filologie-filologie, limba mea-i o poezie

la metrou la piata victoriei un panou slab luminat zice ca spaniola e limba viitorului, poate daca ne mutam cu totii in california sa muncim cameriste si soferi pentru hispanicii capatuiti, octav zice ca ema i-a povestit ca in barcelona singurul biznis care infloreste este cel al gradinitelor in germana, aintz-drai-politzai, spaniolul isi face bocceluta si baga un blitz desant asupra frankfurtului, ollaaaa, dos vurstos por favor, de fapt banneru de la metrou are dreptate, spaniola e limba viitorului pentru ca a prezentului e germana.

deutchland-deutchland uber alles, un stol de 30 de romi se buluceste la poarta 17, zborul spre munchen: batice cu franjuri de aur, palarii cu bentite de aur, fuste cu tiv de pietre pretioase, nefertiti intr-un scaun cu rotile cu spite suflate cu aur, faraoanca e vie, tine ritmul muzicii cu o ghiara descarnata, e tema din nasul suflata-ntr-un nai, acelasi menestrel trece dupa la albano, chelnerul prasnel imi testeaza memoria si nu-mi aduce restul de la 50 de lei pentru o apa si-un espresso, oi fi eu mamaie dar uite ca tin minte, prietene vrei sa ma ciordesti? ioooooo? privire pura, nicio urma de viclenie, las 1 leu spaga si plec sa-mi iau presa.

uite un the economist inghesuit intre niste tzatze romanesti, time? aveti time? un nenic cu pamant sub unghii declara nostalgic ca asa cum vin se si duc, ca painea calda, un italian intreaba daca nu e niciun ziar in italiana, muncitorul agricol banguie ceva intr-o italiana stramba, macaroana continua: pai se poate, in ditamai aeroportul al ditamai orasului, “auziti, da’ cite reviste time aduceti?”, aaa, 4, se dau urgent, noi le-am tot spus sa mareasca numarul dar nu ne aduc, perii rafturile, nimic in limba viitorului, nimic in limba prezentului, o voce de demoazela anunta ca pasagerii utz iuliu si utzutzui rebecca sunt asteptati la poarta 26.

Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.