Ce alegi între democrație și bunăstare?

El are corp de genie, bustul ieșind imens din slipul-lampă care îi închide picioarele firave. Ea are azi un costum de baie nou, sutien galben fluorescent, slipi negri, silueta dezvelită de vălul albastru-transparent al bluzei de plajă. Ea are și cercei, lungi, de lănțișorul fiecăruia atârnând o ghiulea mică de metal. E rujată, rimelată, dată cu fond de ten și părul e prins în coc.

În cocioaba de pe plajă în care 4 băieți  vând hașiș și prăjesc pește, homari și creveți, prezența lor e neverosimilă, un colaj de neckerman cu national geographic, survivor și fashion tv, te aștepți mereu să apară de undeva din poșetuța ei, căci da, ea are și o poșetuță plic, argintie, o cameră și un reporter care să noteze avid dar totuși profesionist debarcarea civilizației ruse în Ceylonul barbar, incapabil să construiască o budă, care te silește să faci pipi pe ciuci la marginea lagunei, printre varani și stârci și kingfisheri albastru fluorescent.

Ea cere să vadă peștele prins azi, unul dintre bărbații fumați, cu chică de Baggio, îi aduce o farfurie cu 3 pești pe care ea îi inspectează expert și apoi alege, indicând cu degetul câștigătorul, cel care va ajunge să îi cunoască esofagul și stomacul și apoi va fi eliminat din imperialele lor intestine sub formă de safire și smaralde, căci se știe, zeii fac caca doar aur și pietre prețioase.

Bărbații trebăluiesc la bucătărie și îmi fac cu ochiul iar când cei doi au terminat de mâncat și își mută arhitectura aristocratică spre șezloangele pe care le-au ocupat la 8 dimineața, lăsând prosoape aici, lăsând prosoape și la paturile de la piscina hotelului, însemnând teritorial toate locurile în care ar vrea să fie și ar putea să fie, aidoma electronilor lui Schrodinger, bărbații de la bucătărie, cu înțelepciunea augmentată de consumul de hașiș, îmi spun doar atât: ruși.

Vacanțele rușilor, costumele de baie ale rusoaicelor, slipii miniaturial al rușilor, bijuteriile purtate pe plajă, pălărioarele și ochelarii de soare cu care intră în ocean, menținând atenți capul deasupra valurilor, toate sunt subiect de amuzament pentru localnici. Și poate și un pic de invidie.

Rușii ignoră zâmbetele și chicotelile. E multă lume invidioasă pe ei pentru că sunt frumoși și eleganți și țin la băutură.

Scot telefoanele -toți au cartele cu numere locale-se conectează la facebook, pozează, postează, raportează, ce tare ar fi ca aici, pe plaja asta, să fie ferma de trolli care e asmuțită pe #rezist, ca de aici să fi plecat Cioloș fiul lui Soroș, nazismul lui Iohannis și lipsa de patriotism a lui Macovei.

Pe ruși nici în fundul lor din care vor ieși pietre prețioase nu îi doare.

Sunt protejați de finitudine precisă a destinului lor. Sunt un popor mare și mare înseamnă puternic și puternic este ăla care vine la tine la masă și îți spune să te ridici acum și să pleci pentru că masa asta, deși ai rezervat-o pentru tine nu este a ta, este a lui, iar el te-a lăsat să crezi că fizica are legi universale dar nu e așa, el, rusul, poate să suspende fizica și gravitația și termodinamica le suspendă ridicând un deget. Așa că masa asta nu mai e a ta, nici nu a fost vreodată dar el, rusul, a fost generos și te-a lăsat să crezi opusul.

Pentru că generos înseamnă mare. Cercul se închide. QED.

Rusul are bani să călătorească. Rusul vede lumea de pe șezlongul pe care și-a pus prosopul numărul 1, se mută la șezlongul acoperit cu prosopul cu numărul 2, apoi la restaurantul PECTOPAHT, căci rusul nu știe engleză. Rusul are bani care warpează spațiul-timp, să învețe vietnamezul și indianul, filipinezul și indonezianul limba rusă, să citească Gogol în original și să fie capabil să scrie caracatița roșie corect, în rusește.
Rusul trăiește în bunăstare și bunăstarea de pe șezlongul 1 sau 6 duce la somnolență, cu sângele alergând tot în stomac să ajute la digestia crevetului și homarului și peștelui buzat.

Ce alegi între democrație și bunăstare?
Meniul e scurt, ambele vin cu o garnitură de orez.

Rusul cere să vadă farfuria cu democrația pescuită azi. A fost furtună, sunt niște puieți mici, speriați. Bunăstarea însă e zdravănă, așa pe la vreo 13 kile.
Aduceți-mi două și un Sprite și trei beri.
Popoarele mari au stomacul mare și de la overfishing e criză mondială de democrație.
Poate că-și revine stocul în vreo sută de ani.
Sau nu.