De ce nu noi?

Corona Mafiaaa!!!, strigă peste mască casierița de la Shellul bulgăresc de lângă granița cu Grecia. Râde, nu știu ce înseamnă Corona Mafia, dar mai zice de 4 ori Coronamafia, Coronamafia, Coronamafia, Coronamafia și apoi trimite oferta de hotdog-veli gud-și cafea, ca Thor ciocanul, ți se înfige-n coșul pieptului.
Imposibil să o refuzi.
Tocmai am ieșit dintr-o pana prostului, prost e ăla de s-o mai încrede în ce arată bordul mașinii, 340 de kilometri mai putem să mergem lejer zicea indicatorul dar, în plină depășire, motorul s-a oprit și am mai înaintat 30 de metri, ca autostrada spre Cluj, din pură inerție. Am stat 30 de minute turtiți sub degetul soarelui, la 36 de grade, încercând să oprim un camion, o dubă, o ceva să ne dea motorină și a oprit o ceva, o motocicletă cu un om cu privire blândă care a întrebat Diesel?
Diesel.
10 minute, a zis.
S-a întors cu o canistră de motorină și ne-a arătat bonu și nu voia niciun ban în plus, deși nu era vreun pricopsit, avea mâini bătucite și o salopetă tristă, iar cei 10 euro pe care i-am dat-mulțumim, mulțumim- pentru că ne-a ajutat i-au adus în ochi o lumină de chibrit aprins de o fetiță într-un basm de Andersen.
Și, mai devreme, pe malul mării, în taverna cu vaze albastre pe mese albe înfipte-n nisip, chelnerul, fericit de clienți pe praful din jur, fericit că trăiește, fericit că i-a venit rândul la vaccinare, și-a adus aminte fiecăruia ce ne place, doar mai fusesem cu 3 zile înainte acolo, avea temele făcute, ne studiase ticurile, gusturile, grimasele. Citea gânduri și, silențios, îndeplinea dorințe.
Apa stătea nemișcată, la pândă, ca pisicile de sub masă.
Dimitrios e ca apa.
Tăcerile lui ascund gânduri amfibie.

Țara lui nu e bine. A pierdut atât de mult pentru că oameni în care a crezut, au mințit. Miliarde de euro s-au dus, dar acum e mai bine. Există speranță.
Verde ca iarba pe care cumnatu lui Dimitrios o udă în fiecare zi, pe care calcă vâscos melci și agil pisici.
Verde imposibil de verde pe dealuri tăiate de autostrăzile făcute cu bani pe care nimeni nu i-a furat, deși ar fi putut și nimeni nu i-a rătăcit, uitând de ei în niște blugi vechi ai unui alt guvern.
Uite, chiar și bulgarii, zicem. Și apoi măsurăm râurile și câmpurile cu ochii așteptând să apară un contraargument.
Da, uită-te și la bulgari, unde popasurile sunt îmbujorate cu mușcate și leșurile de câini și pisici dispar miraculos de la marginea drumurilor. O țară în care e mai ușor să rămâi în viață, cu tuneluri tăiate-n piatră așa cum noi nu am mai făcut de pe vremea dacilor, pe sub Bucegi.
De ce noi nu putem?, ne întrebăm într-un cor tragic.
De ce noi nu putem să producem nimic?
Nici pace, nici autostrăzi, nici câmpuri verzi, nici oameni care nu-ți cer nimic când te scot din rahat pe autostradă, când rămâi în pana prostului.
Coronamafia, Coronamafia, Coronamafia!!!
Sau pur și simplu prostie. La pachet cu o cafea caldă. La promoție.