ichtyosaurus ospitalierus

Arturo are o grimasa imperceptibila dar este un profesionist asa ca ia aparatul de fotografiat, flutura un pic din maini, mutandu-i cu gesturi scurte pe protagonisti mai spre centrul mesei, click, gracias, mucio gracias, un gras cu o camasa ridicola havaiana se gudura pe linga Arturo care e inalt si demn, mustata de gardian public, 60 de ani din care 20 petrecuti aici la Cafe Tortoni-cum suna, parca e parnaie si nu celebrul cuib de poeti si pictori aparut in 1858. Borges a baut si el cafeluta aici, poate chiar a stat pe scaunul unde s-a pus chinezeul cu fundul mare si nevasta miniona sau poate la masa neamtului in bocanci care dupa o incaierare cu un grizzly a venit sa se indulceasca un pic cu, ia sa vedem, ce e sanul ala mare si negru si lucios din vitrina? bombona suiza, ok, ich will, ja, zwei und koffee, gratzias.

Arturo se strecoara cu tava printre mese, e o poezie sa-l privesti dar totusi nu se compara cu Angel care are 35 de ani la Tortoni, parul umflat si parca pudrat, pare sa-i fi alunecat int-o parte, e rupt din Sabotage al lui Beastie Boys. Senor Angel, senor Angel, oare sa ii spun? habar n-am cum si oricum nu conteaza, uite cit de frumos se misca, zambeste, se apleaca, nu are acreala retinuta a lui Arturo, face fotografii turistilor americani cu o incantare sincera, intra in vorba, iese din vorba, poftiti comanda dumneavoastra. Desi salonul e plin de brand manageri, croitorese si soferi, Angel se poarta de parca toti am fi Borges sau Sabato sau Benito Martin, ce conteaza ca domnu de la masa 2 e gras si transpirat si vorbeste tare la telefon, ca duduia asiatica se scobeste in nas si extrage un iepure mare, gri pe care il sufoca in servetelul de linga ceasca de cafea, ta-na.

Chelnerilor de la Tortoni nu le pasa ca niciunul din noi nu a scos stiloul sa scrie nemuritor pe o bucatica de servetel cuvinte care sa ajunga-n famous quotes, sunt nemiscati de saracia noastra, pentru ca nu vor sa se gandeasca la ea. Sunt ospatari din tata-n fiu, au primit mostenire sortul si mustata, ia de aici taticule, sa o porti cu demnitate, sa o umezesti bine si sa nu mi-o faci de rusine. Sub candelabrele cafenelei vechi de 150 de ani au carat zeci de mii de cafele, tone de prajituri, au turnat milioane de sucuri si au combinat sute de mii de vermuturi. Sunt  buni, sunt Borges si Sabado ai ospitalitatii, e drept ca lui Sabato pare sa-i alunece peruca pe stanga.

Welcome to Jurrasic Park, locul in care dinozaurii poarta mustata,veste negre si sort, iti aduc sifon si te fac sa scrii pe servetel “Life and death have been lacking in my life”. Poftim? A zis-o cineva pe asta deja? Ok, ma gandesc la ceva nou pe baza de “lol”,”gen” si “caterinca”.