Archive

Monthly Archives: February 2019

Doamna de la pâine spune că noi, românii, primim ceea ce merităm.
Eu primesc o ciabatta, pesemne că asta merit.
Am vorbit ieri cu Nelu. E profesor, nu putea să trăiască din salariul de profesor, el nu credea că primea ceea ce merită așa că s-a făcut agent imobiliar. Așa a aflat Nelu că primarul Brașovului ar fi zis că până nu pune 200 de milioane de euro deoparte nu pleacă din primărie.
E la al 4-lea mandat. Scripcaru. Primaru. Oamenii îl votează pentru că, deși fură, dă și orașului înapoi ceva.
Le dă pe dracu, suspină Nelu.
Le dă ceea ce merită, zic eu.
Primarul Scripcaru vorbește ca un porc, zice Nelu.
Porcii nu vorbesc, îi atrag atenția dar el dă din mână sastisit de filologi d-ăștia de garsonieră și zice “știți ce vreau să zic, eu am un prieten director de firmă, a mers la o  licitație publică la primărie și Scripcaru a ieșit pe hol și a zis:  ce penisul meu căutați aici săracilor?”
A zis penisul?
“Nu, a zis celălalt cuvânt, știți și dumneavoastră, nu vreau să-l spun. Dar omul ăla venise să aplice pentru o licitație publică, nu era angajatul lui Scripcaru.”
Și dacă era angajatul lui Scripcaru, vorbești așa, cu penisul, cu varianta populară a penisului, cu săracule?
“Nuuu, haideți că știți ce vreau să spun. Nu erau sclavii lui Scripcaru. Un nesimțit. Un porc. Un terchea berchea.”
Nelu are capul roșu de furie. Zice că toată lumea știe că toți dezvoltatorii imobiliari trebuie să îi dea 10% cotă lui Scripcaru dacă vor avize de la primărie ca să-și facă proiectele. Punct.
Mai zice că toată lumea știe că hotelul Kronwell, ăla care s-a construit pe locul pe care era înainte bazarul de la gară, e al lui Udrea și Scripcaru. Fațadă e familia Popescu, unii care aveau niște magazine cu piese auto. Hotelul a fost ridicat pe vatra unui moluleț provincial care a ars cu flacără grozavă dar pompierii nu s-au grăbit, au venit după 20 de minute după ce clădirea fusese înghițită de foc. Molulețu se chema MyPlace și era tot al Popeștilor. Nelu spune că trecea cu mașina pe lângă, a văzut flacără și fum gros ieșind din clădire și un băiat tacticos care, la 10 metri de incendiu, spăla geamurile magazinului.
“Umblă vorba că au golit toate tarabele dinăuntru înainte, că proprietarii au fost anunțați că se pune foc”, îmi comunică Nelu ridicând sprâncenele și degetul arătător de la mâna dreaptă.
Toată lumea știe, continuă să-mi răsune în urechi.
Toată lumea știe și nu face nimic.
Toată lumea știe și merge pe burtă.
Toată lumea știe și așteaptă ca justiția să-și facă treaba.
Câte dosare penale are Scripcaru? 3 sau 4.
Doarme bine Scripcaru?
Eu cred că da.
Cred eu oare că justiția își face treaba?
Încep să am îndoieli.
Nelu mă întreabă dacă știu ce a pățit Gonțea, un alt potentat brașovean băgat în mangealâcuri. Nu știu.
A mers pe burtă 10 ani, amânări, revocări, permutări, strămutări, s-au prescris dosarele și omu a rămas cu milioanele.
Happy end sau cum zicea bunicu: s-a fiert fasolea.
Noi românii primim ceea ce merităm.
Ce merităm doamnă?, întreb înșfăcând ciabatta.
Să fim călcați în picioare, zice vânzătoarea.
Avem parte de cea mai lungă ședință de masaj din lume. Și cea mai costisitoare. După 30 de ani de călcâie între omoplați, nu mai știm cum e să stai drept.
Pentru că ni s-au atrofiat mușchii picioarelor.
Toată lumea știe.

Ponta cheamă oamenii în stradă împotriva lui Dragnea.
Uăăăăăi, cum ar spune prietena mea Carmen din Vaslui.
Ponta ne va salva.
Dacă nu ar trebui mai întâi să se salveze pe el.
Unu cu unu cu unu face grup infracțional.
Cine sunt oamenii lui Ponta și cine sunt oamenii lui Dragnea și cum faci, pe întunericul din viețile noastre, diferența dintre ei?
Mi-am adus aminte de o poveste a unui cameraman. Cică la o filmare, nea Mircea-să-i spunem, prinsese o figurantă și se bucura de nurii dânseia în pat când îl trecu o crampă și trebui să fugă degrabă la baie. Oportunitatea nu a fost trecută cu vederea de luministul Doru care s-a introdus în așternuturi și a continuat munca lui Mircea dar ce să vezi, fata gemu ușooor: mai ușor nea Mirceo, mai ușor!
Nu-i Mircea, e nenea Doru, a liniștit-o luministul și a continuat să calce apăsat pedala dragostei.
Văzând declarația lui Cazanciuc de acum 2 zile, citind apelul la insurgență al lui Ponta, nu am cum să nu realizez că suntem clar în situația figurantei poștită cu fața la perete de un cuplu malefic de mașiniști de pe un platou de filmare unde se toarnă, probabil, mega-producția Dacii.
“Dacă ați face un sondaj și ați întreba magistrații, ați vedea că mulți dintre ei nu știu foarte bine de ce se află acolo, dar e bine să fii parte a unui demers. Delegarea este un instrument managerial, nu am văzut pe scările tribunalului prim procurori care să spună: mi-ai blocat activitatea. Sunt oameni simpli care vor să fie delegați. De ce? Pentru diurnă, pentru pregătire profesională. E un demers politic până la urmă, al cui… Sunt câțiva judecători care au fost foarte activi în spațiul public de-a lungul timpul”, a spus Robert Cazanciuc. (surasa digi24)

feher

În 1992, una din temele apărute obsesiv pe agenda primarului Brașovului a fost construcția aeroportului. Brașovul, cel mai important oraș pe harta turismului românesc, Brașovul, platformă industrială strașnică, Brașovul-buricul patriei, nod feroviar, comercial, strategic. Avem nevoie de aeroport, îl vom face. 23 de ani mai târziu suntem așezați în fund pe trotuarul murdar, obosiți de atâta așteptare cu degetul mare erect, ridicat într-un ”ia-mă nene” către autoritățile centrale care au trecut cu mașina pe lângă noi. Și niciuna nu a oprit.
Nu au avut interes-așa îți zice lumea când un proiect pică și nu pricepi de ce. De ce nu s-a construit aeroport la Brașov? Nu a fost interes.
Interesul cui? Al ălora de la putere. Unși de regii asfaltului și de principii benzinei, politicienii au sufocat proiecte esențiale pentru dezvoltarea regională sau națională. Cum se face că acum faci din București cu trenul cu o oră în plus până la Sibiu…

View original post 349 more words

Proteste fără precedent ale magistraților. Parchetele și instanțele din țară sunt nemulțumite de modificările făcute prin OUG la legile Justiției. Parchetele din țară anunță pe rând că-și suspendă activitatea.

Judecătorii din Tribunalul Cluj au anunțat vineri că activitatea judiciară va fi suspendată timp de o săptămână, în urma ordonanţei care modifică legile justiției. La Cluj au protestat peste 100 de judecători și procurori.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa îşi suspendă activitatea timp de trei zile, ca formă de protest față de modificările aduse legilor justiției, a declarat prim-procurorul Viorel Teliceanu. Decizia a fost luată vineri, în cadrul Adunării Generale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

Și procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș au decis, vineri, în cadrul Adunării Generale, să suspende activitatea instituției timp de trei zile, asigurând doar participarea la cauzele urgente.

După mai bine de doi de proteste ale societății civile sibiene față de inițiativele de modificare ale legilor Justiției, și magistrații sibieni au ieșit în stradă să își exprime nemulțumirile referitoare la inițiativelor legislative ale actualei puteri. Judecătorii din Sibiu au protestat, în fața Tribunalului Sibiu, afișând mesaje prin care solicită “separația puterilor în sat”, “independența justiției”, “independența magistraților”. Unii dintre ei au preferat să spună simplu “Respect Constituția”, scrie “Sibiu100%”.

În jurul orei 16.00, procurorii și judecătorii din Timișoara vor ieși și ei la proteste. Aceștia și-au exprimat, joi, susținerea în totalitate a „punctelor de vedere exprimate public de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție și Secția de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la modificările legislative aduse prin O.U.G. 7/2019”, în cadrul Adunării Generale a Procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În București, magistrații vor protesta, vineri, de la ora 18.00, pe treptele Palatului de Justiție din Capitală față de noile modificări aduse legilor justiției prin Ordonanță de Urgență. Anunțul a fost făcut pe Facebook de procurorul DNA Alexandra Lăncrănjan, care instrumentează dosarul Tel Drum, în care este urmărit penal liderul PSD, Liviu Dragnea. Cele două ordonanțe de urgență promovate de ministrul Justiției, Tudorel Toader, și adoptate marți de Guvernul Dăncilă au fost publicate miercuri seară în Monitorul Oficial.
(Hotnews.ro)
Broasca fiartă a sărit din ceaun.

feher

Înainte vorbeam despre cărți și muzică, ai auzit ultimul album al lui Grinderman, ai citit The World Ending Fire al lui Berry? Cândva, dacă ar fi după mine aș zice că la prima suspendare a lui Băsescu, un baraj imens, ca ăla de pe Enisei, a închis subiectele ăstea frivole, le-a lăsat să plutească ca o insulă de plastic pe apele conversației care au fost filtrate și epurate de orice subiect care nu este politică.
În jurul meu se vorbește numai politică. Și ca un urs care a fost bătut să dea la pedale, atunci când mă dau jos de pe bicicleta discuțiilor politice, cad grămadă, incapabilă să fac față normalității unei bârfe simple, ceva cu amantlâcuri, cancere, concedieri, botoxuri.
E seară, sunt la masă cu 2 judecătoare. Una e cu soțul, cealaltă cu paharul de vin roșu. Nu mă pot abține: îl mazilesc pe Lazăr?
Femeia răspunde decisă: clar…

View original post 545 more words

Dungile zebrelor au fost inspirație pentru camuflajul vaselor de război. Designul frânt alb-negru sparge conturul corpului amețind instinctele prădătorului. El nu vede un un întreg ci petice de lumini și umbre.
Animalul dispare în geometria spartă a fâșiilor de culoare.
Mă gândesc la incapacitatea ochiului de a discerne întregul, de rătăcirea în detalii de care suferim noi, cu toții.
Nu vedem zebra partidului unic ascunsă la 2 metri de noi.
Nu sesizăm întregul ei trup, masiv, musculos. Nu vedem unitatea dintre administrațiile locale, ministere de forță, secțiile fiscale și inspecțiile judiciare, rețelele de cumetri, de nășici și mătuși, nu vedem legăturile dintre organizațiile și fundațiile care spală banii corporațiilor cu serviciile și asociațiile de foști generali și cu instituțiile de presă, dungi alb-negru toate formând o zebră mare și grasă care a păscut tot contul Libertatea și toate fondurile europene și banii de pensii private și privatizarea MEBO și conturile lui Ceaușescu și pe ale lui Postelnicescu și pe ale lui Bobu și ce-o mai fi.
Tot a ras.
Plecăm mereu după fentă. Fugim după 114 ca să vină oug Tudorel și apoi să nu ne mai uităm la fondul suveran și nici la achizițiile militare din Israel și nici …
Zebra e invizibilă.
O să mă îmbrac și eu în dungi alb-negru. Dar nu orizontale.

feher

Stai puțin, deci Curtea Constituțională a zis ce?
Că trebuie să o demită.
Păi și de ce nu o demite, dacă tot ziceai că îi expiră mandatul la anul?
Pentru că e o chestiune de principii și…
Dar cum ne afectează pe noi? Adică ce se schimbă?
Nu se schimbă nimic. Partea răului rămâne partea răului, nu are printre membri niciun zeu ticălos ca Loki care schimbă taberele pentru că așa îi cere narațiunea, să ofere surprize.
Răul e monoton, constant și nesfârșit rău doar noi uităm că el este așa atunci când alegem să nu mergem la vot sau când ni se pare că dibuim niște nuanțe de gri în remorca de cernoziom care se prăvale peste noi.
Suntem câteva mii de oameni, poate 100.000-deși nu cred că ăia 100.000 cu luminițe la telefon de anul trecut mai sunt cu toții anul ăsta în țară-care ne dăm cu fundul…

View original post 259 more words

L-am vãzut pe Dan Alexe vorbind despre dacopatie, albanezi, evrei din Kabul și originea cuvântului “cuvânt” într-o întâlnire terminată cu amandine, organizată de un grup de români la Londra. În primul rând au stat soția ambasadorului Mihalache și încă o doamnă de la ICR. Băiatul cu dreadlocks care l-a intervievat pe Alexe l-a întrebat când crede că se va termina Epopea Videle. Sau Dinastia Videle. Sau ceva de genul ăsta. Dan Alexe a promis că se va termina. Doamna de la ICR probabil avea degetele încrucișate la spate. Pușchea pe limbă. Mi-am amintit de postul ăsta, din 2016. Cred.

Naționaliștii au câștigat 13% din voturi în Germania ceea ce pentru doamna Lili de la coafor nu înseamnă nimic dar pentru domnul Gelu care merge la muncă în Dortmund e semn că lucrurile deja o iau la vale, se mai țin într-un țichi gata să pocnească. Banii rușilor au izbucnit sub haștaguri-le AfD-ului, și ce ne pasă nouă, întreabă doamna Lili, ei se bat, ei se împacă.
Acum 2 zile umbla știrea despre monumentul închinat lui Kalashnikov care a trebuit să fie decupat pentru că sculptorul a tăiat în piatră o mitralieră de asalt germană, Sturmgewehr 44, pe care nemți o foloseau deja în 44, înainte ca sergentul Kalashnikov să se scarpine după ureche și să găsească acolo inspirație pentru arma care i-a făcut numele faimos.

Ca să fie mai clar ce vreau să insinuez: creatorul lui Sturmgewehr 44, neamțul Hugo Schmeisser, a fost luat prizonier de sovietici și, împreună cu un grup de ingineri a muncit în URSS după al doilea război mondial, taman când sergetul Kalashnikov a decis că e cazul să inventeze o mitralieră care să arate atât de tare ca Sturmgewehr 44 încât 70 de ani mai târziu un artist a sculptat-o pe ea în locul Kalashnikovului pe soclul statuii dedicate eroului rus Mikhail Kalashnikov.
Ei se ceartă, ei se împacă.
Totul e propagandă.
Olga ne-a spus că ei, în Ekaterinburg, habar nu aveau de frații Montgolfier sau Wright și că manualul fiică-sii te învață acum, în secolul XXI, anno domini 2017, că primul zbor a fost efectuat de un rus, Alexandr Mojaiski, în 1884.
Ce Vuia, Vlaicu, Santos-Dumont, avem Mojaiski, primul om pasăre.
Lumi paralele.
În universul locuit de președintele Turciei, marinarii arabi au descoperit America cu 314 ani înaintea lui Columb. Erdogan susținea că, în memoriile lui, Columb a scris că a văzut o moschee ridicată în vârful unui deal în Cuba.
Ajunsă aici, doamna Lili este probabil confuză.
Și dacii, ce fac dacii? De ce nu spune nimeni nimic despre ei?
Ei au inventat tancul, fisiunea nucleară și răzătoarea Werner. Ei i-au spus Fecioarei că home schoolingul e mai bun decât educația de la Templu, ei sunt cei care i-au pus pixul în mână Rovenei și au învățat-o, ca pe Moise, cum să despice apele și să altereze geografia.
Ce fac dacii acum când Germania iese șubrezită din alegeri, când Rusia face exerciții militare vânjoase peste gard, când Marea Britanie trage păturica de pe Uniunea Europeană și o lasă să îi înghețe picioarele, când fostul premier italian declară hotărât că există deja și funcționează o uniune cu 2 viteze, când turcii sunt pe cale să intre în Irak, când Japonia rămâne fără parlament și face anticipate, când Coreea de Nord se joacă de-a cutremurul și Rusia trăiește în fiecare computer, telefon și releu, gata să ne blocheze infrastructura și să ne stingă lumina?
Dacii pun gogonele, fac zacuscă și se pregătesc de iarnă.
Ce lumina să ne stingă rușii, am stins-o noi de mult.
Doamna Lili surâde și-mi spune: ei se ceartă, ei se împacă.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

 

 

Mă bucur pentru Oana și Carmen de la Dăruiește Viață.
Nu cred însă în benevolența corporațiilor.
OMV a donat 10 milioane de euro redirecționând 20% din impozitul pe profit. Mă întreb de ce nu sunt mai multe companii care să facă acest lucru. Mă gândesc de ce OMV nu a făcut asta până acum deși nu e prima oară când are profit gigantic și legea sponsorizării are jde ani.
Am găsit la Adevărul.ro acest text din 2015.
Nu mare lucru s-a schimbat. Corporațiile își bagă banii în fundațiile proprii, toate băncile au fundații care învârt milioane, euroi la care ajungi numai știind pe cineva, cumetrie oengistică.
Sunt câțiva lideri cu prăvălii non-guvernamentale care sunt abonați la banii corporațiilor.
Dar este prima dată când cineva din afara cercului, Dăruiește Viață, reușește să convingă o corporație să îi dea niște milioane, luând de la gura finilor și vericilor din asociații și fundații abonate la sponsorizări.
De ce s-a întâmplat asta acum?
Poporul spune că nu trebuie să punem această întrebare.
Dar hai să citim textul din Adevărul.

Doar una din cinci firme oferă donaţii În România, doar una din cinci firme eligibile foloseşte facilitatea, prevăzută în Legea sponsorizării (nr. 32/1994) şi în Codul Fiscal. Deşi facilitatea fiscală oferită de legea sponsorizării este cunoscută de 87% dintre IMM-uri, doar 52% dintre companiile respondente spun că au direcţionat fonduri cu ajutorul acestui mecanism către sectorul neguvernamental în 2014 – conform sondajului „Cum văd ONG-urile şi IMM-urile Legea sponsorizării“, realizat de Hospice Casa Speranţei, EY Romania şi Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, în perioada 20 octombrie – 20 noiembrie 2015. Principalele concluzii ale raportului: – Cele mai multe dintre companii au direcţionat fondurile către educaţie (27%), protecţie socială (20%), sănătate (19%), sport (17%), în timp ce doar 11% pentru artă şi 6% pentru mediu; – Spre deosebire de anul 2014 când 86% dintre ONG-uri cunoşteau această facilitate fiscală şi 14% care nu o cunoşteau, în 2015 procentul celor o cunosc creşte la 90% în timp ce 10% spun nu o cunosc. – Principala metodă folosită de ONG-uri ca să convingă companiile să îşi redirecţioneze banii prin facilitatea 20% este apelarea la prieteni comuni sau cunoscuţi, contactul direct/în persoană, urmat de contactul prin telefon şi de solicitarea directă prin poşta electronică. – În răspunsurile primite de la ONG-uri, cea mai des menţionată persoană care se ocupă de promovarea facilităţii 20% este preşedintele organizaţiei. Care este potenţialul? Potrivit datelor furnizate de ANAF, 137.909 societăţi comerciale au realizat profit în 2014. Dintre acestea, doar 28.545, reprezentând 21%, au înregistrat cheltuieli de sponsorizare, mecenat sau cu burse private, suma totală direcţionată anul trecut fiind de peste 554 de milioane de lei. Din analiza datelor privind cifra de afaceri şi impozitul pe profit pentru 69.000 de companii şi extrapolarea acestora la datele furnizate de ANAF, Hospice Casa Speranţei, EY România şi ARC au concluzionat că suma totală care putea fi direcţionată de companii către sectorul non-profit prin sponsorizare în 2014 ajunge la 1,4 miliarde de lei, echivalentul a 318 milioane de euro.

feher

Văd pe net ode aduse benevolenței corporațiilor care au sărit acum să ajute familiile victimelor din Colectiv. S-a făcut chiar și o o listă cu ele, se aruncă pe facebook cu “respect cutărică” și “bravo cutărelule”, departamentele de CSR pun la cale campanii. Cum să facem să ajungem și noi în față, să prindem niște colivă, poate-un ștergar, măcar pantofii mortului că-i cumpărase alaltăieri și sunt marcă americană.
Corporațiile au simțit rost de chiverniseală și s-au băgat în față, cu figuri trase și rimelul scurs pe obraji. Dă și mie niște share of voice, dă și mie niște share of market. Comitetele și comițiile au decis să nu mai difuzeze publicitate, să respecte doliul național dar aceleași comitete și comiții nu s-au gândit să ceară un 2% de la spenderii de publicitate să doteze spitalele românești rupte-n fund.
Să privim înapoi cu mânie. 4 mai 2015. Am scris asta.

Fățărnicia corporațiilor

”Tu…

View original post 878 more words

Sebastian Ghiță locuiește alături de restul de lopeți, mături, mopuri, găleți și fărașe, în magazia de instrumente a lui Putin de la Belgrad.
Sebastian Ghiță a fost fotografiat discutând cu Andronic și Gușă, desigur nu despre Kovesi, Lazăr, Tarcea, completele de 5, Beny, Liviu, Călin, ci despre soarta mass media românești. Că vin europarlamentarele și na, domnu Putin vrea și el să știe pe cine se bazează.
Dar na belea, că a apărut povestea asta cu Kovesi, procuror european, băi frățioare, asta nu știe că avem treabă mai importantă de făcut, cine are timp să se ocupe de toate, ce dracu facem?
Păi facem așa, scrie tu un denunț, de fapt folosește-l pe ăla de acum 2 ani, că știi că oricum nu contează și oricum se poartă reciclarea, deci așa, notează: eu, Ghiță Sebastian, om cu frica lui Dumnezeu, ortodox, țin post, milostiv, pentru că doresc să ajut la propășirea neamului românesc și scoaterea sa de sub talpa Bruxellesului care ne ia bogățiile și femeile, declar pe proprie răspundere că Sanda Ladoși a luat mită blănuri și diamante, chiar și 2 elefanți albi și un leu cu ochi albaștri, da, e nebună după animale Sanda, aoleu, am greșit, Laura Codruța Kovesi, pardon, săraca Sanda mă pomenește.
Deci, Laura Kovesi a luat șpagă toate astea și multe altele printre care și un grup de maseuri thailandezi și o echipă de 5 șaormari sirieni.
Trebuie îndată începută o investigație, așa să ne ajute Dumnezeu care e sus și vede și știe că nu am mințit și nu am furat în viața mea.
Acum semnează, trimite-o și hai să ne întoarcem la discuțiile despre europarlamentare că acuși se întâmplă și după referendumul pentru familie chiar nu mai am încredere în voi.
Trebuie să vă doriți frate mai tare victoria. Trebuie să ieșiți mai mult în atac. Trebuie să măriți ritmul.
Ne-am înțeles?
Mătura Ghiță a dat din cap, lopata Andronic a aprobat, găleata Gușă a clipit afirmativ.
Și în timpul ăsta, ăla de se lăuda că ni l-a adus pe Constantinescu președinte, îi ia interviuri lui Ion Cristoiu, spunând că: întotdeauna, pentru mine, Ion Cristoiu va fi, fie acel chinez cu punga în mână în faţa tancurilor din Tiananmen, în ‘89.
Suntem praf.
Și pulbere.

feher

Avem cel mai mare curs leu-euro din istorie. Chirie, benzină, țigări, lapte praf, operații estetice și cremvurști, toate s-au scumpit pentru că moneda națiunii cu cea mai mare creștere economică în Uniunea Europeană a luat-o la berbeleacul, ca un butoi de varză căzut din căruță, rostogolindu-se pe povârniș.
Aceiași bani de ieri înseamnă azi mai puțină pâine, carne, orez, deodorant și mălai, mai puține șervețele, beri și bețișoare de urechi. Mai puțină mulțumire.
Aceiași bani de ieri înseamnă însă, îți va putea spune un economist adus în studiourile televiziunilor altar al puterii unde icoanele mustăcioase sau de dame oxigenate sunt slăvite în emisiuni fără număr, o supremație a exporturilor românești versus cele străine. Da, moneda națională slabă presupune costuri mici, deci profituri mari din diferențele dintre venituri și cheltuieli obținute din vânzarea a…

Da chiar, ce exportăm noi, pe ce se bazează această cea mai sprințară economie a Europei?
Până azi…

View original post 453 more words

O parte importantă din acoperişul uneia dintre cele mai valoroase clădiri din Băile Herculane, Băile Imperiale Neptun, s-a prăbuşit zilele trecute, informează banatulazi.ro.

Scriam acum 6 ani textul de mai jos. Îl scriam după ce fusesem la o întâlnire la ASE unde se discuta tragedia monumentelor istorice din România. Organizator era fundația Mihai Eminescu Trust, poate ar trebui să le spun Mihai Eminescu Trist, căci nah, oriunde calcă un român, chiar dacă e el sas, începe cumetria și se duc dracului toate intențiile bune. Dar despre asta într-o altă povestire.
Până una alta să ne întoarcem la umorile mele din 2013, desigur întrebându-mă dacă acum nu sunt 0,000172 inspectori pe cap de monument istoric ci dacă nu au ajuns cumva la 0,000091 inspectori pe cap de monument istoric.

 

50 de ani de comunism acid și încă 20 de lene-prostie-lăcomie au dezbrăcat țărișoara de demnitatea arhitectonică a timpurilor trecute. Herculane a fost lăsat să cadă, art nouveaul a fost violat de pensiunile portocalii cu geam oglindă, ale gherțoilor cu bani care viermuiesc pe cadavrul fostei stațiuni.
Sinaia*, drumul spre Peleș, te târăști printre chioșcuri de lemn care vând tirbușoane cu Dracula și melci gonflabili chinezești, piatra cubică e aici, dar aici nu mai e, a fost și este ciordită de întreprinzătorii rromi, ziua în amiaza mare se apleacă și-o smulg din caldarâm, bucată cu bucată, gardienii picotesc în timp ce drumul dispare de sub tălpile lor. Ducă-se.

Lăsăm în spate insula de latrinitate și ajungem în Toscana. Torre del Sasso, anul fabricației-1400, peste drum un alt conac de la 1300, mai avem un castel pe deal, colea, de la 1200, biserica de la anul 900 și una mai tinerică, de la 1200. În 1954, Torre del Sasso era fabrică de ulei de măsline, în castelul de pe deal era o altă presă de ulei. În conacu de peste drum era frizeria, duminică se făcea coadă până-n stradă, macaroanele se aranjau pentru slujbă, nu se face să te vadă Doamne, Doamne cu perciunii neîngrijiți. Apoi a venit mecanizarea, coada din fața frizeriei a dispărut, poporul s-a mutat la oraș, conacele s-au golit însă lepra românească n-a călătorit în Italia și construcțiile au rămas în picioare, neatinse.
Timp de 40 de ani.
Până când italianul și-a scos nasu din menghină și-a dat orașul pentru viața la țară.
Nimănui nu i-a trecut prin cap să fugă cu bârnele din tavanul castelului părăsit x sau să demonteze, cărămidă cu cărămidă, piatră cu piatră, pereții conacului y sau măcar să crească porci în turnul z. Nimeni nu s-a gândit să ridice, uite aici, în buza bisericii din anul 900, un showroom maramureșan, cu termopane, 3 etaje și acoperiș lindab.
Iar când au fost reocupate, castelul, turnul și conacul au fost curățate, întremate, un botox aici, un lifting colea, nu tu țâțe noi, nu tu nas tăiat. Restaurare cinstită, cu respect pentru istorie, cu prețuire a tradițiilor.

Într-o țară în care televizorul vomită zilnic de 18763 de ori cuvântul tradiție și cuvântul națiune și cuvântul mândrie, unde se proclamă venerarea moștenirii daco-romane, Sarmizegetusa e-ngropată în peturi**, turnurile medievale sunt căcăstori pentru localnici iar ministerul culturii are cinci inspectori care trebuie să îngrijească 29.000 de monumente istorice și situri arheologice.
Adică 0.000172 oameni per monument.

Cum numărul inspectorilor nu crește, că nu-s bani, trebuie să scadă  numărul monumentelor. Mână liberă la  prăduială și distrugere. Ia mai furați măi flăcăi și pocniți din bice măăăăăăăi!!!

PS poate că lucrurile s-or fi îmbunătățit între timp. Am pus steluțe la Sinaia și Sarmizegetusa, pentru că ambele au fost vizitate în 2011.

În mijlocul pieței este un turn cu ceas în jurul căruia se rotesc pe trotinete copii scoși din minți de viteză și urletele lor extaziate vin peste mesele unde mamele și tații și bunicii se servesc cu un pahar de vin sau un pahar de vermut, se așează zbieretele ca o pulbere peste poveștile pe care adulții le scot, panglici colorate din guri zâmbitoare, într-o după-masă de vineri cu soare și 11 grade și păturici roșii pe speteaza scaunelor de la terase.
Că poate ți-e frig.
Dar nimănui nu-i e frig.
Gecile zac în maldăre, de-o parte și de alta a ușii de metal a turnului cu ceas, asta e poarta, se trage la poartă și mingea trece pe lângă turn și lovește un biciclist care râde și își vede de drum. Și apoi mingea e prinsă de un câine mare care târăște după el o fetișcană pe tocuri și fetișcana pare că este dunga de pe punctul unui semn de exclamație !, călcând nesigură pe punctul semnului de punctuație, târâtă de câinele cel mare mânat de marea dorință de a sparge mingea.
Un puști blond, unul șaten și unul brunet țâșnesc de la o masă, primul cărând o pungă pe care o răstoarnă și cilindri de cretă se rostogolesc între picioarele fotbaliștilor, câinilor, fetelor pe tocuri, printre roțile bicicletelor și tricicletelor și desenatorii își ocupă un spațiu în piață, îl marchează mâzgălind frenetic un cerc pe care îl umplu toți trei cu linii apăsate albastre, apoi cel brunet adaugă în mijloc un rotocol roz, ca un sfârc al pământului. Un șoricar cu hăiniță cu guler de blană calcă sfârcul în picioare și o pereche de bătrâni își târșâie șoșonii în urma lui, întinzând planeta albastră prin piață. Blondul îl împinge pe șaten, nervos că i-a luat bucata de cretă galbenă pe care o vroia el. Șatenului îi scapă din mână bucata de cretă care se sparge, o bucată înțepenește ca Nadia Comăneci la o coborâre de pe bârnă. Cealaltă se rostogolește până la picioarele unei fetițe cu codițe împletite și palton alb. Fetița se așează în fund și începe să plimbe creta pe asfalt privind uluită urmele pe care le lasă.
E pentru prima oară când realizează ce înseamnă să lași urme. Culorile nu ies din conturul hainelor, rămânând într-o pulbere suspendată în urma ta, aerul nu păstrează decât olfactiv urma trecerii tale și o face pentru puțin timp și doar dacă miroși puternic. Apa urmează mișcarea înotătorului pentru să zicem un metru, și apoi se oprește fremătând confuză, să vină cu tine sau să se întoarcă la scara ei se întreabă îngrijorată până uită că ai trecut vreodată pe acolo.
Pământul, noroiul, cimentul, prind forme, tălpi și tocuri, crampoane, potcoave, copite și palme, dar nu te lasă să spui atât de mult pe cât te lasă creta pe care fetița cu codițe o plimbă în continuare uimită în jurul degetelor de la mâna stângă și mâna rămâne pe jos, rășchirată și fetița acum îi desenează unghii și apoi le umple cu culoare galbenă, nu ar putea să facă asta în noroi, să deseneze unghii și nici în ciment, pentru că nu e contrastul bun și îți trebuie un băț lung și chiar și așa ar fi dificil și te-ai murdări.
Băiatul brunet vine și îi spune ceva și amândoi aleargă, se duc în spatele turnului cu ceas peste care trece un avion lăsând o dâră albă, de cretă.
Doar că avionul nu vede dâra de cretă pe care o lasă.
Îmi pare rău pentru avion.
Zilele trecute am fost la Palatul muzicii catalane și acolo un ghid ne-a povestit despre Barcelona care era la începutul secolului XX un coteț murdar de funingine, puțind a pește stricat și mustind a boală și atunci, un arhitect, Lluís Domènech i Montaner, a zis că trebuie făcut ceva și peste 2000 de barcelonezi au luat copilașilor jamonul de la gură și au donat câțiva pesetași ca să se construiască Palau de la Musica Catalana, casa corului Orfeo care cor era făcut din băcani și dantelărese, industriași, filozofi și bucătărese și ei toți se strângeau și cântau în fum de cărbune și în mâzgă de mațe de bacalao și pipi de motan.
Și tot pe atunci Gaudi se apuca să construiască Sagrada și încet, încet, cu vitralii și trandafiri de ceramică și culori nebune alergându-se pe mozaicul fațadelor, Barcelona s-a scuturat de puroi și muzica corului Orfeo a alungat mirosul de vintre de focă.
Asta mă gândesc uitându-mă la palma cu unghii galbene rămasă singură în piața cu turnul cu ceas.
Un nebun frumos a aruncat o piatră și 100, 100 de mii de milioane de sănătoși nu se îmbolnăvesc pentru că se uită zilnic la ea. Și chiar dacă nu se uită, să treci zilnic pe lângă Bartllo și Pedrera sau pe lângă Palau de la Musica sau Spitalul Sant Paul înseamnă să intri în câmpul magnetic al capodoperei, să fii radiat de frumos.
Frumosul lasă urme.
Așa cum fetița cu codițe și-a lăsat mâna în piață. Așa cum avionul a lăsat o dungă pe cer.
Și urâtul lasă urme.
Îl purtăm în noi, o cocoașă crescută înăuntru.
O țară de cocoșați.
Care are buget 0 pentru persoane cu handicap.
Sfârșit.

Mâine se fac 6 luni de la Jandarmeriadă.
Procurorii militari care s-au ocupat de 10 august sunt anchetați de Inspecția Judiciară a lui Tudorel.
Viceprimarul Bucureștiului Aurelian Bădulescu a spus că a mințit când a fost audiat ca să acopere PSD-ul. Ministrul Carmen Dan a declarat că se pune, fără emoție la dispoziția procurorilor.
Fără emoție, desigur, la cât de botoxată e nu mai are cum să miște un mușchi.
Între timp, guvernul pornește exterminarea persoanelor cu dizabilități pe care îi lasă complet fără bani.
Se întrebau niște oameni cum are tupeu PSD să se cheme partid socialist.
Simplu, PSD mi se pare că se apropie teribil de tare de politicile unui partid național-socialist, adică nazist. Și naziștii au exterminat persoane cu dizabilități și au fost împotriva homosexualității, ce-i drept ideologia lor promovând supraomul arian, nu bișnițarul teleormănean.
Mâine se fac 6 luni de la Jandarmeriadă și 29 de ani fără 8 zile de la mineraiada din februarie 1990.
PSD nu este PCR, așa cum s-a strigat atunci.
PSD este NSRAP.
Cu singura diferență că ăștia nu o să extermine evrei, ci pe oricine nu e cu ei la masa prăduielii.

feher

Unul dintre bărbați are fața complet arsă, ochii de ceramică se mișcă grăbiți sub pleoapele spâne. Lobii urechilor nu mai există și nici trei degete de la mâna dreaptă, pe care o duce, în semn de mulțumire la piept atunci când oamenii îi strecoară câțiva leuți în punga de carton pe care o ține în mâna stângă. Un bărbat înalt îl însoțește, spune că este fratele lui, cere bani pentru o operație. Amândoi sunt curat îmbrăcați.
Ferească Dumnezeu de-o nenorocire ca asta, ajungi om bătrân să cerșești în metrou.
Frate-miu îmi spune despre directorul fermei de la Gropeni unde au fost uciși 140.000 de porci. Plângea la telefon directorul, a trebuit să dea câteva sute de oameni afară. Totul s-a dus de râpă. Statul a zis că-l despăgubește. Când?
Când o zbura porcul. Porcul deja a zburat, 140.000 de porci zboară deasupra Gropeniului de nu mai vezi soarele de ei.

View original post 643 more words