O oră din august.
Asta mi-a picat la treapta I. Un băiat se ascunde într-o sperietoare de ciori, încercând să treacă nereperat de o patrulă germană în timpul războiului, desigur, după 23 august 1944.  Nemții, plictisiți și infantili, nu au altă treabă mai bună decât să își descarce pistoalele în bostanul-cap al sperietorii, ucigându-l astfel, fără să știe, pe băiat.
Morala: nemții prăpădesc muniția aiurea. Sau: ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Sau: viața e absurdă așa că mai bine Muie PSD.
Băiatul lui Daddy are casă în Cotroceni. O viluță modestă, ostentativul e lăsat pentru Brazilia. Niciunul din vecini nu a crezut că băiatul lui Daddy are curaj să vină în Cotroceni, și-au zis că se teme, că lumea e nervoasă, strada e îngustă, nu ai cum să intri cu tunul cu apă. S-au pus în pantofii lui de lac, mărimea 42, șireturi lucioase, au umblat scâââârț, scâââârțțț pe hol, au urcat chiar și niște trepte și apoi le-au coborât în fugă.
Au încercat să-l priceapă pe fiul lui Daddy și au ajuns la concluzia că micul porcar nu o să riște un scandal. Poate o să se strecoare acasă noaptea, pe la 1 sau 2. Poate o să se deghizeze într-un predicator al martorilor lui Iehova sau poate o să îmbrace o sutană și o să-și pună o bărbuță din fir de mătase negru și o să întrebe: primiți cu botezul?
Dar uite că micuțul porcar i-a surprins pe toți căci a apărut așa, pe la căderea serii, alături de proaspăta sa soție în mașină dar cum ziceam, strada e strâmtă și din față venea o altă mașină în care era fiul unui mare actor român cu soția dumisale. Și fiul marelui actor român l-a recunoscut pe fiul meschinului dictator român și el nefiind actor ca tatăl lui, neputând deci să intre în rolul omului calm, pragmatic, periculos în tăceri, să zicem în rolul împăratului Palpatine, a înfipt mâna în claxon și a dat geamul mașinii jos și a strigat: hoților, ticăloșilor, corupților, nu vă e rușine mă să vă bateți joc de țara asta și să furați de la copii săraci, tâlharilor, muuuie PSD!!!!
Iar băiatul lui Daddy s-a speriat și a rupt-o la fugă, lăsând mașina și soția cea proaspătă în mijlocul străzii. A intrat în vila modestă din Cotroceni și soția cea proaspătă, rămasă singură, a dat și ea geamul jos și a strigat la fiul marelui actor român care gâfâia răpus de frustrare și ciudă că nu poate să facă mai mult decât să strige muie PSD, nora lui Daddy deci a strigat așa: băăi săracule, tu știi cine suntem noi măi, tu știi băi cine e bărbată-miu, băi gunoiule, tu știi ce o să vă facem băăi? O să vă strivim băăăi nimeniule!!!
Dar fiul marelui actor nu a băgat-o în seamă. A parcat mașina, și-a luat nevasta și au intrat în casă. În nici 5 minute însă, ce să vezi, nu unul ci două echipaje de poliție în fața viluței modeste a copilașului lui Daddy. Cu girofaruri pornite, cu milițieni veniți să salveze copilașul lui Daddy: v-au lovit?
Nu. Doar m-au înjurat și mi-au zis muie PSD.
Deci nu v-au lovit. V-au amenințat?
Nu. Dar aveau un ton amenințător.
Deci nu v-au lovit și nu v-au amenințat. Nu putem să facem nimic.
Proaspăta nevastă vrea sânge. Urlă ca un cihuahua la mormântul stăpânului. Ba nu, urlă ca un tenor căruia i s-a așezat pianul pe picior și pe pian este întinsă cântăreața Adele înainte să slăbească.
Faceți ceva, vreau să-i distrugeți, vreau să moară.
E 9 seara, s-a lăsat întunericul dar proaspăta soție are infraroșii și vede în beznă pata de pe onoarea soțului ei.
Socrul fiului marelui actor cheamă poliția. Spune că de peste drum se urlă, e 9 seara și se urlă, e balamuc domnilor, trimiteți un echipaj. Liniștea publică a fost pulverizată.
Nu vine nimeni.
Cele două mașini de poliție pleacă lăsând tinerii căsătoriți complet nesatisfăcuți.
Incompetentă poliția. Mai bine chemam jandarmeria.
Data viitoare intrăm cu tabul pe stradă. Să vedem noi atunci care dintre voi săracilor mai are curaj să strige muie PSD?
Muie PSD. Ce bine ar fi dacă am avea o inimioară ca cea de la Maggie de acum 15 ani, să o punem în geamuri sau pe lunetele mașinilor, Muie PSD pe ghiozdănelele copiilor și scris din panseluțe în ronduri, pe avizierele din blocuri și pe tabelele electronice care anunță orarul trenurilor sau al metrourilor.
Muie PSD.
E tot ce ne-a rămas. DNA-ul e al lor, Inspecția Judiciară e a lor, DIICOT-ul e al lor, CCR-ul e al lor, vin acuși ordonanțele de amnistie și grațiere.
Geaba ne-am ascuns după bostanul sperietoarei de ciori, pesedeii sunt plictisiți, au muniție căcălău, e cald și nu ar pune mâna pe-o carte să citească.
Suntem ca și morți.
Măcar să o facem urlând Muie PSD.

Betoniera cocoșată e hrănită de cel mai bătrân zidar din lume. E mai scund decât coada lopeții, nu trece de 1,50, are o vestuță de lână peste șale și șapcă de ilegalist comunist. Îți rupe inima când îl vezi mutând nisip în gura betonierei în loc să stea pe o băncuță la Bușteni, să respire aer de munte, la cei 109 ani pe care îi arată.
Nu mai sunt muncitori. Nu ai de unde să angajezi.
Medicul de gardă stă picior peste picior la masă cu alți 3 colegi, la Urgențe Majore. În jurul lui, pe fiecare pat, sunt corpuri cablate, legate, însăilate, împunse, peticite. La unii ochii sunt vii, la alții măruntaiele sunt vii. Din ele ies gemete cuminți, ca o eșarfă înodată scoasă de un scamator pe gură.
Doctorul este plictisit. Nu prea ar vrea să spună cât trebuie să stea taică-miu în spital. Nu îi plac pronosticurile, așa spune doctorul și apoi, cu greu, se învoiește să îmi facă o favoare: poate o să-l ținem trei, poate șapte zile, lăsați-l aici, stă sub observație.
De la 17.30 până la 12 noaptea taică-miu a fost ținut sub observație de către omul invizibil. Omul invizibil a stat pe patul gol de lângă cel ocupat de taică-miu și de acolo l-a ținut sub observație. Taică-miu nu a știut, dar de ce ar trebui să știe el ce face omul invizibil? Important este că a fost ținut sub observație. Apoi, la 12 noaptea, a venit o asistentă și i-a pus o perfuzie cu glucoză. De ce la 12 noaptea?
Pentru că este o singură asistentă medicală pe mai multe secții. Asta îmi spune un medic de la Județean care îmi sugerează să stau calmă, ăsta e sistemul.
Nu sunt oameni.
Și chiar și atunci când sunt oameni, ei nu sunt neapărat oameni. Nu știu ce sunt, dar cred că au inimă de bauxită. De la bauxita asta sunt mereu iritați.
De ce ți pe dulăpior telefonul și cana? Totul trebuie să intre în dulăpior.
De ce?
Haide, nu stau la discuții.
Așa îi spune lui taică-miu, om de 72 de ani, asistenta-șefă. Fiind șefă, nu are voie să folosească pronumele de politețe. Dacă o prinde controlul că e politicoasă, va fi zburată instant și nu poate să riște așa ceva.
Nu puteți să intrați toți trei, așteptați aici, ne spune aceeași asistentă șefă. În secție, prin geamurile ușii, vedem o foială veselă de uniforme colorate. Cine or fi cetățenii ăștia? Cu o seară înainte, când asistenta șefă era acasă și își ungea cu antigel inima de bauxită, 3 indivizi în uniforme medicale, una în roz, alta în galben și un el în verde-castan, spărgeau semințe pe un ziar într-un birouaș vis-a-vis de salonul unde a fost instalat întru supraveghere taică-miu. Ei mi-au zis să îi iau apă, șervețele umede, 2-3 scutece iar eu i-am ascultat. Dacă mă puneau să aduc un arbore cotit, 4 coceni de porumb și un borcan de năut i-aș fi ascultat. Căci nu-i așa, erau în uniforme medicale, sunt cadre medicale, ei știu ce fac, te fac bine pe tine, idiotul care s-a stricat special ca să nu-i lase pe ei să spargă semințe și să stea pe chat cu iubi.
Iritare.
Medicul Apătăchioaie e ocupat. Iese într-un târziu cu analizele lui taică-miu, trebuie să o facă și pe asta, își înfrânge sictirul. Of. Dă să ne bage în birou dar e comisia-îi șoptește asistenta șef, nu pot să intre toți trei.
De ce?, întreb senină.
Doctorul Apătăchioaie mă fulgeră cu privirea și ne întoarce din ușă, poftindu-ne, iritat, cum îi șade bine oricărui profesionist, pe hol.
Îl întreb dacă pot să îl scot pe taică-miu și să-l mut la alt spital.
I se face rău de la bauxită domnului doctor Apătăchioaie, se încordează jignit, respiră greu, nu mai este treaba lui ce fac cu taică-miu, odată ce am pus întrebarea practic am și semnat externarea, el nu mai poate să spună nici măcar dacă îi pun în pericol viața scoțându-l din spital. Corzile-i vocale sunt împietrite.
Este statuia ofensei. Fără soclu. Doar statuia.
Se refugiază, insultat, după ușa termopan și cu asta basta, primesc fișa de externare de la o infirmieră posomorâtă și pe fișă nu e niciun tratament, nimic. Trebuie reinternat, atât a scris doctorul Apătăchioaie, monosilabic. Mai bine ar fi scris: Huo! Mori! Marș!
Nu sunt oameni.
Car lucrurile lui taică-miu într-un sac de gunoi, negru, printre BMW-urile din curtea spitalului. Mașinile medicilor, pacienții nu pot parca aici.
Sunt obosiți, muncesc mult, nu sunt destui doctori, îmi explică un coleg de la o clinică privată.
O să fie și congresul acum, într-o săptămână, nu mai pot fi făcute internări pentru că toți medicii sunt la congres și nu are cine să supravegheze pacienții.
Omul invizibil ar putea, nu?
Are și el un Volvo aici în curtea spitalului. Volvo-ul e vizibil, e singurul mod în care colegii medici și colegele asistente știu că omul invizibil a venit la serviciu și ține sub observație bolnavii, așa cum îi cere fișa postului.
Nici oameni invizibili nu prea mai găsești însă să angajezi la noi.
Au plecat din țară, se câștigă mai bine în Germania.
Ăștia de au rămas s-au băgat toți la Jandarmerie. Au fost bătuți de forțele lui Soroș pe 10 august și au și băgat, 32 dintre ei, plângeri penale la Parchet.
Taximetristul îi spune lui taică-miu că ulcerul gastric trece mai bine cu o cură de-o săptămână de lapte bătut. Exclusiv. Un unchi de-al lui a băut o săptămână numai lapte bătut și ulcerul s-a vindecat miraculos.
Haide domnule, nu fiți trist, dă-i în pizda mă-sii de doctori nesătui, o să vă faceți bine!!!, râde gros și mie-mi vine inima la loc.
Mai există oameni.
Dar umblă în mașini albe colantate cu taxi și nu știi cum ai norocul să-i găsești.

Mașina are număr de Călărași. Șoferul are bărbuță-cioc și un atroce simț al penibilului. Orice întrebare e o tăietură de brișcă, îi crestează pielea fină.
Adică? Ce vreți să spuneți?
Nu vreau să spun nimic. Întreb. Veniți în fiecare dimineață din Călărași?
Da. Și? Am fost șofer 35 de ani pe taxi. Am trecut pe Uber de câteva luni.
Și 35 de ani ați venit la lucru în fiecare dimineață din județul Călărași?
Nu. Dar dacă era da, ce? Era vreo problemă?
Agresivitatea de câine bătut, ținut pe mămăligă acră.
Nu domnule, doar admirație pentru puterea dumneavoastră de muncă.
Se mai liniștește dar e vigilent.
S-a mutat la 8 ani în București. Îmi spune.
Aveau casă la 50 de kilometri de capitală dar era greu, așa că taică-su a vândut un porc din cei doi pe care îi aveau și din banii luați pe el și-a cumpărat buletin de București. Îmi spune.
Îl măsor, are până în 60 de ani, deci acuși 50 de ani băiatul care a devenit șofer de taxi și de o lună juma e șofer de Uber s-a mutat cu mămică-sa și tătică-su în București.
Viața lui întreagă a fost schimbată de un porc.
Fratele ăluia de l-au mâncat acum 50 de ani. Nu a avut timp să primească un nume bietul porc.
Șoferul povestește despre fiică-sa care e contabil. E mândru de ea și de nepotul fotbalist la 4 ani jumate la club la Steaua. Câți porci au murit pentru ca fata să-și ia diploma și nepotul să intre la echipa de pitici?
Nu-l ascult. Mă gândesc la porcul mort acum 50 de ani întru binefacerea domnului din Călărași și la alți porci care au făcut oameni din semeni de-ai noștri. Porci cărora ar trebui să le facem statui: statuia porcului necunoscut sacrificat ca tu să obții mutație sau fiică-ta un post la primărie sau nepotul să prindă loc la fără plată la facultate sau unchiul să primească un pat într-un salon de numai 4 oameni la spital.

Trăim într-o grozavă eroare logică.
Câinele nu este cel mai bun prieten al omului.
Sau fie, este cel mai bun prieten al omului.
Dar fratele nostru este porcul.
Niciun alt animal nu a făcut atât de multe pentru cv-ul nostru profesional, niciun alt animal nu ne-a propulsat atât de departe pe scara socială.
Examene, posturi, transfuzii, operații, delegații.
Porcul.
Se zice că porcul nu zboară.
Ce prostie.
Cotletele sunt aripi.
140.000 de porci au fost uciși numai la Gropeni, în cea mai mare fermă din țară, pentru că statul român are ceară în urechi, e surd statul român, ascultă A3 cu volumul dat la 67, tresare parchetul sub picioarele statului dar el nu aude nimic.
Vineee pestaaaa porcinăăăă, a strigat în urechea stângă a statului SRI-ul.
Cioloș e de vină, a răspuns Daea.
Vineeee pestaaa africanăăăă, a strigat Uniunea Europeană.
Lasă-mă cucoană.
Iarna asta poporul român nu are porc.
Nu are jumări.
Nu are slană.
Nu are untură de întins pe pâine.
Ar face bine românul să nu se îmbolnăvească anul ăsta. Nici să nu trebuiască să-și ia vreo autorizație. Sau să vrea să-și mute odorul de la o școală la alta sau să-i găsească un post mai bun la administrația financiară.
-Dracu ne ia cu nemernicii ăștia, zice taximetristul din Călărași și eu alunec în apa rece a conversației de pe sloiul imens care scufundase Titanicul economiei românești.
-Ne-a ajuns cuțitul în os. Nu la os, în os ne-au băgat cuțitul nemernicii ăștia, spune șoferul din Călărași.
Aprob și mă gândesc la porcul care a murit în 1989 ca noi să fim liberi.
A murit porcul, așa urlau oamenii și alergau pe străzi și taică-miu a întrebat: care porc? și era să fie linșat de un grup de cetățeni de bine care au considerat că stupoarea lui e semn de terorism arab.
Doamna Firea, facem și noi, măcar la Gropeni, acum de Centenar, o statuie a porcului necunoscut, salvator de neam și țară?
Să vorbesc la Ministerul Culturii? Să vorbesc la doamna Irina? Îi plac cotletele? Mai am salvate în congelator vreo 3 de anul trecut.

Unul dintre bărbați are fața complet arsă, ochii de ceramică se mișcă grăbiți sub pleoapele spâne. Lobii urechilor nu mai există și nici trei degete de la mâna dreaptă, pe care o duce, în semn de mulțumire la piept atunci când oamenii îi strecoară câțiva leuți în punga de carton pe care o ține în mâna stângă. Un bărbat înalt îl însoțește, spune că este fratele lui, cere bani pentru o operație. Amândoi sunt curat îmbrăcați.
Ferească Dumnezeu de-o nenorocire ca asta, ajungi om bătrân să cerșești în metrou.
Frate-miu îmi spune despre directorul fermei de la Gropeni unde au fost uciși 140.000 de porci. Plângea la telefon directorul, a trebuit să dea câteva sute de oameni afară. Totul s-a dus de râpă. Statul a zis că-l despăgubește. Când?
Când o zbura porcul. Porcul deja a zburat, 140.000 de porci zboară deasupra Gropeniului de nu mai vezi soarele de ei.
200 de milioane de lei costă referendumul pentru familie. 43 de milioane de euro. Dacă îl țin 2 zile, o să coste un picuț mai mult.
Las că pesta porcină, las că nu-s spitale, las că răniții de la Colectiv se recuperează pe bănuții lor, că nah, doar nu o să-i țină statul, las că nu-s autostrăzi, las că nu sunt școli, popa o să strângă 6 milioane de amărâți, o să-i amenințe popa că dacă nu merg la vot o să ardă în flăcările iadului și în iad nu există metrou unde să ceri bani ca să-ți faci operații de chirurgie plastică.
Electra îmi spune deunăzi: tu știi ce se întâmplă cu oamenii ăia din Băcel și Lunca Mărcuș, ăia de au pierdut tot la inundațiile din vară?
Electra, am treabă, uite referend…
Măi fato, tu știi că oamenii ăia au pierdut tot, absolut tot, și Dăncila, Daea și Dan au promis că le dau despăgubiri și nu au văzut un leu? E OUG din iunie care stabilește 10 mii de lei ajutor pentru gospodăriile cu grad de afectare peste 50 la sută și 5 mii de lei pentru cei cu pagube mai mici. În toată țara s-au dat despăgubirile, mai puțin la Covasna.
Oamenii trăiesc ca vai mama lor, le-au crăpat animalele, au pierdut absolut tot și…
Și totuși, ce s-a întâmplat?
Bănuții există, blocați la AJPIS Brașov (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială), instituție condusă de Mihaela Covaci, pretenă cu Olguța Vasilescu în a cărei subordine este AJPIS.
Buuun, Mihaela Covaci nu dă drumul la bani. Și nu dă drumul la presă să intre într-o instituție publică.
Un lătrău bărbos amenință o echipă de televiziune că dacă se apropie și încearcă să intre într-o INSTITUȚIE PUBLICĂ scoate sprayul și le dă în nas.
Da.
Exact așa spune portarul. Plătit din banii mei și ai Electrei. Că are ordin să nu lase televiziunea înăuntru.

Cine sunt oamenii ăștia care ascultă astfel de ordine și le aplică atât de harnic?
Sunt oamenii care vor primi ordin să voteze Da la Referendum și o vor face, sunt oamenii care au primit ordine să gazeze 100.000 de protestatari în piață si au fãcut-o, sunt oamenii care au depus plângeri că au asistat la o lovitură de stat în 10 august, sunt oamenii care dansează la nunta copilului lui Dragnea, sunt oamenii care aduc plocoane baronului local, sunt oamenii care seară de seară mint de îngheață apele pe posturile de televiziune ale șefilor lor securiști, tâlhari și hoți. Și când apele ăstea înghețate se topesc, ele vin, viitură peste țară, peste oamenii din Băcel și Lunca Mărcuș.
Dar nu ajung să ude și vila Mihaelei Covaci care oare cum a fost numită pe acest post public unde este plătită cu niște mii de euro, de 2 ori mai mult decât în sistemul privat unde ar trebui să pună osul la treabă?
Cine sunt oamenii ăștia și cum ajung ei să controleze toate resursele țării ăsteia și apoi să dea ordin unui portar să ne dea cu sprayul în nas atunci când avem tupeul să cerem socoteală?

Sunt frații noștri. Surorile noastre. Sunt mătușile noastre. Sunt mamele și tații și bunicii noștri.
NUUUUUU.
Nu sunt.
Pentru că sunt frații și tații și unchii, mătușile, bunicile și surorile LOR.
Țoapelor, hoților, ciocoilor, impostorilor, mincinoșilor, urâților, curvelor care au infestat fiecare aparat al statului și din această funcție ne penetrează zi de zi, zi de zi, în fundul nostru pe care vor să-l protejeze de homosexuali.

Normal că urăsc homosexualii. Vor să ne aibă doar pentru ei.
Și sunt dispuși să plătească 43 de milioane de euro pentru asta.
Este în mod clar cel mai scump anal din lume.
Păcat că banii nu-i încasăm noi. Ci tanti de la AJPIS care dă ordin la portar să ne încuie în  beci.

Mai jos am pus materialul Electrei.

https://www.facebook.com/207279030017508/videos/1909000476068981/?hc_ref=ARRiYuDrG6unYMbVJiWXwfoQRzrlXCGlct_Um6VctaWnUnMn9Hl3xv6qWhRJerkrt0A&__xts__[0]=68.ARCLxB03_pmXc1RHUj1w9DUVFZ8fr_nsd9dExdtBevX9dgVScDVtoe8XauvSYgDMP4YEc4ePL6gpYoHqH9F7PqnYmtSb8YZQLRiOK0_97980PyUYLHJIAQ8hcBPkpQKyzdPadOxqUg_WFXtR-Agcb3jKOzLOSt_W1zRurIeBhmWKzevAarZutQ&__tn__=FC-R&fb_dtsg_ag=AdwYMOoialjrGtAZy19txg7IDY4xbg-h2PXtd30prbdhuw%3AAdwglcOz2BXqHgoObcge1GMFRdgBd9_PAoG9d5jCFfnnLw

În județul Vaslui, pe un câmp, o fată este violată până leșină de un grup de tineri absolut heterosexuali. Toți cei 7 violatori au fost crescuți în cupluri unite în fața bunului Dumnezeu, bărbat și femeie. Femeia este ca să-l fuți. Așa zice unguru. Mamele violatorilor numărul 1, 2 și 7 sunt bătute de soți.
Atinse.
Șterse peste bot.
Puse la punct.
Cumințite.
Trimise la locul lor cu un dos de palmă. Poate chiar cu un pumn. Uneori se folosește ciocănelul de șnițele. Alteori trebuie să fii creativ. Poți să o bați cu bara de la mașină.
1987. Undeva, la câteva sute de kilometri, în județul Constanța, o prietenă a maică-mii învață pe pielea ei că trebuie să-și asculte bărbatul fără să crâcnească. Cocoșul cântă aici. Ce cântă? Jazz and blues. Soțul prietenei maică-mii îmi explică, ani mai târziu, că femeile trebuie scărmănate când le mănâncă pielea.
Cum știi că le mănâncă pielea?
Când încep să-ți dea indicații, să-ți facă reproșuri, când comentează că ai venit afumat acasă, când îți stau în drum și tu trebuie să treci printre ele trei. Doamne, sunt trei, să le împuținăm că doar nu oi fi prost să dai papa la trei neveste identice. Le bați până te trezești din beție și ele trei sunt doar una. Chircită și vânătă. O pupi și îi zici că o iubești și îi explici că ai scărmănat-o pentru binele ei, că o mânca pielea.

1998. Fac un reportaj despre violența domestică. S-a înființat un centru la București însă nu vine nimeni să ceară ajutor. Adică nu există violență domestică în România?
Ba da. Dar femeilor le este rușine să spună că au fost bătute. Ce-o să zică vecinii? Ce-o să zică rudele? Ce-o să spună copiii? Ce-o să spună popa?
Îndură. Și-o fură și îndură.
Femeia trebuie să fie supusa bărbatului.
Ooooo, și cât de tare!!! Oooo, și încă cum!!!

Ce, crezi că ești singura care și-a luat o palmă de la soț? Nu moare nimeni dintr-o palmă.
Nici dintr-un pumn, nici măcar dintr-o bătaie din care iese cu câteva coaste rupte.
Cine a murit de la coaste rupte? Uite Kim Kardashian și-a scos câteva coaste ca să îi evidențieze talia. Sunt un soi de apendice coastele, mai bine să ți le rupă soțul.
Nu am cum să fac materialul, nu am cum să spun că au fost cheltuiți bani inutil pentru că femeile din România nu au nevoie de consiliere, adăpost, ajutor. Sunt Vrâncioaie toate femeile din România. Sunt stâncă. Dă cu târnăcopul în ele și vezi că nu se sparg. Cremene.
Pesemne că moliciunea asta mea, ipohondria și sensibilitatea vin din faptul că sunt bărbat.

2018. Miruna s-a căsătorit la 32 de ani. A așteptat virgină bărbatul care să merite să îi rupă himenul. Miruna știa ce este himen pentru că era cadru medical. S-a temut să se mărite pentru că mama ei, femeie înțeleaptă, i-a spus: ”Ai grijă Miruna. După ce te au, bărbații te dau la cur.” Soțul i-a făcut un copil și apoi i-a făcut hematoame și echimoze. Pe șolduri, brațe, picioare, gât și față. Dar pe unde nu i-a făcut hematoame și echimoze?

”Așa e viața” – declară filozofic Miruna – privindu-și vânătăile de pe încheietură. Soțul s-a supărat și a strâns-o puternic atunci când ea a spus că nu îi dă voie să își mai toarne încă o țuică.

”Așa e viața, dar uite că am ajuns, 40 de ani mai târziu, să am o casă, un cămin, o familie, cel mai important lucru în viață. Iar tu, Raluca, tu ce faci? Îți tragi viața prin cur. Pune mâna și căsătorește-te și fă copii. Intră în rând cu lumea. Sau poate ești perversă d-asta, lezbiană?”

Miruna nu cunoaște nicio lezbiană dar le disprețuiește. Și pe homosexuali îi detestă. Îi e scârbă de ei pentru că fac perversiuni. Din perversiuni nu ies copii și asta e singurul rost pentru care am primit de la Doamne, Doamne organe sexuale.
La ușă sună popa, a venit cu botezul. Deschide entuziastă și darnică îi dă 100 de lei lui popa.
-O bate soțul, uitați ce i-a făcut la mână. De ce nu face nimic biserica în privința violenței conjugale dar susține, pe banii noștri, referendumul pentru modificarea Constituției?
-Eu nu știu nimic, eu nu …
-Cum adică nu știți nimic? Sunteți parte din biserică. BOR este în favoarea modificării Constituției, trage la aceeași căruță cu PSD-ul, bărbatul se căsătorește cu femeia. Dar femeia e subom. Nu-i așa? De ce nu face nimic biserica să ajute femeile bătute de bărbați?
-Doamnă, pe mine să nu mă luați..
-Lăsați-o părinte, cred că e lezbiană, săraca. Oricum a bătut-o Ăl de Sus și nu poate să aibă copii.
Popa dispare în negații și fâlfâit de sutană.

O să fie referendum. O să scrie-poate-că bărbatul cu femeia și numai ei se pot căsători. Victorie.
Mii poate zeci de mii de românce vor merge în continuare plânse la culcare. Copiii lor vor crește în abur de alcool, dinți stricați și ură. Se vor face mari și vor viola pe un câmp, până la leșin, o fată care merita să fie violată că doar a umblat în fustă scurtă.
Femeia este ca să-l fuți.
Dar femeile ăstea toate, vinete, ciopârțite, frânte, vor avea totuși o mulțumire. Vor fi fericite că homosexualii nu pot face nuntă. Lezbienele nu pot să se rotească pe Isaia dănțuiește.
Și se vor duce la biserică să îi mulțumească bunului Dumnezeu că le-a dat tărie să-și ducă crucea.
O să fie referendum și vă poftesc să nu mergeți la el.
Pentru că atunci când torenții ți-au luat casa pe sus și-o duc la vale, ultimul lucru de care ar trebui să-ți pese este dacă ai stins lumina în debara.
Iar redefinirea partenerilor în căsătorie este fix asta.
Boicotați referendumul. Pentru că este jucăria lui Dragnea. Și atât. Și pentru că pentru Dragnea, indiferent de sex, orientare sexuală, rasă, religie sau naționalitate, suntem cu toții doar niște fetițe în fuste scurte pe care poate să le ducă el, cu gașca lui din PSD, pe un câmp și să le violeze până leșină.

Primăria e învelită în drapelul național.
Drapelul național e decolorat așa că primăria îmi aduce aminte de brânza pe care i-o aducea ciobanu lu bunică-miu, în tifon, din ea curgea alb zerul.
E plin de copii de țigani. Unii împing cărucioarele în care sunt cățărați alții, cărucioarele se hurducăie pe piatra cubică a Sighișoarei. Pe străduțele lăturalnice miroase a pipi și pungi de pufuleți rătăcesc oarbe, foșnind tomnatic. În parc, sub ochii lui Petofi Sandor-huuuoooooo, ungurii vor Transilvania, huuuuoooo-sunt presãrate cochet pahare de plastic de la cafeluțele servite de turiști.
Chelnerii de la restaurantul Wagner sunt arțăgoși. Viața e greu, limba are febră musculară de la genoflexiunile în engleză. Cei de la casa Krauss sunt prietenoși și zâmbitori. Înjură primarul PSD, un nemernic care a furat tot ce a putut și a putut că nah, obiectiv UNESCO, Sighișoara are bani. Bașca a primit acum fonduri, de Centenar.
Centenarul care durează 5 ani. Începe acum și se termină în 2023.
Nu e glumă.

În primăvară Adevărul scria asta:
“La începutul lunii martie, site-ul Sursa Zilei făcea publice documente care arătau cum 21 de consilieri din Departamentul Identitate Naţională erau aduşi prin detaşare, fără concurs, de la diferite firme „din domenii de pază, construcţii, mobilă, fierărie şi chiar salon de coafură”, din Bucureşti şi din ţară. George Ivaşcu a dispus încetarea detaşărilor şi l-a demis pe secretarul de stat Paul Cotîrleţ, cel care conducea departamentul, explicând într-un interviu televizat că „responsabilitatea domniei sale însemna toată viziunea şi conceptul acestei mari sărbători”.  (https://adevarul.ro/news/politica/centenarul-haosului-ministerul-culturii-impins-mareaunire-2023-ca-ascunda-incompetenta-politica-1_5abd0989df52022f752cf84f/index.html)

Cine este Paul Cotîrleț?
Fiul lui tata. Libertatea a schițat în ianuarie 2018 profilul lui. Este exact cel al tuturor copilașilor de boieri locali. Are diplome, mastere, doctorate, SUV, virgulă între subiect și predicat și invidiabila trăsăturã a analfabeților funcționali de a trece prin apa vocabularului fără să se ude, nu mai este atitudinea mea să schimb ceva, spune Cotîrleț. Doct. Savant. Erudit.

“Paul Claudiu Cotîrleț s-a născut în Onești, în anul 1988. A absolvit Școala ‘George Enescu’ și Liceul ‘Spiru Haret’ din Moinești, iar în 2010, Facultatea de Istorie, Universitatea din București, secția de Relații Internationale și Studii Europene – licență.
Are master în Politică Europeană și Românească, master în Diplomație și Istorie Politică. Post-universitar a urmat cursurile Institutului Diplomatic Român, Colegiului Național de Apărare, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Universității de vară – Râmnicu Sărat, dar și cele ale Institutului Barcelona DEtudis Internationals și ale Școlii de Vară a Coaliției Naționale pentru Modernizarea României. A studiat cu Bursă Erasmus la RWTH Aachen, Germania, dar a susținut și stagii de practică la Institutul Diplomatic Român și în Senatul României, la Comisia de politică externă. A fost și consilier parlamentar – șef cabinet Chestor Senatul României, după ce în 2010 a ocupat funcția de consultant parlamentar. ‘Dacă mi-ați studiat puțin trecutul, ați observat că am fost candidat la Primăria municipiului Moinești, în 2017. A fost o experiență extrem de plăcută. Din punct de vedere politic m-a ajutat foarte mult. Am simțit pe propria piele cum ar trebui să arate o campanie. Mă bucur că nu am avut cui să-i reproșez această înfrângere și nimeni nu a avut de reproșat nimănui, este un rezultat corect. Deci, lumea a ales pe cineva care, din păcate, acuma regretă, dar nu mai este atitudinea mea să schimb acest lucru’, a spus Paul Cotîrleț, pentru pressone.ro.” (https://www.libertatea.ro/sport/cine-este-paul-cotirlet-2114923)

Paul Cotîrleț a fost demis în martie de ministrul Culturii. Departamentul Identitate Națională a fost restructurat. Domnul Cotîrleț și-a văzut de drum. În luna iunie a publicat prima carte pe subiectul care i-a adus și doctoratul. Roxana Neagu de la cotidianul Deșteptarea din Bacău scria atunci cuprinsã de emotie:
“Debut editorial. O altfel de lansare de carte. Atât prin titlu, cât și prin conținut. O carte-document. Un volum documentar stiințific ce cuprinde foarte multe informații concrete, cu o vastă listă bibliografică. O carte despre istoria diplomației și sportului în Balcani. O cercetare necesară, care lipsea din peisajul nostru științific, după cum se arată în prefața cărții. „Fotbal, politică și diplomație în Peninsula Balcanică (1896 – 1933)” (https://www.desteptarea.ro/fotbal-politica-si-diplomatie-peninsula-balcanica-1896-1933-o-carte-document-tanarului-paul-claudiu-cotirlet/)
Acum 5 zile, istoricul-fotbalist Paul Cotîrleț a ajuns și la Bookfest Chișinău unde a lansat aceeași carte extrem de necesară. A fost și tatăl său acolo, managerul spitalului din Moinești, profesor doctor Adrian Ciocîrleț, ale cărui cărți au fost publicate de aceeași doamnă Maria Dohotaru de la editura Magic Print Onesti. Paul a scris pe facebook:
“Asa cum v-am mentionat intr-o postare de luna trecuta, a venit timpul ca volumul realizat de mine sa treaca granitele tarii printr-o lansare internationala. Imediat dupa ce domnul Procuror General Augustin Lazar a terminat de prezentat volumul sau dedicat protecției juridice a patrimoniului cultural, am ocupat cu avant tineresc principala scena din pavilionul central.”
Ce face acuși domnul Cotîrleț? Este consilierul vicepreședintelui senatului României, scrie Deșteptarea de Bacău. Care, că sunt 3? Manda, Țuțuianu sau Federovici? Nu se știe, cum nu se știe nici numele jandarmeriței Ștefania. Pentru că GDRP, pentru că la ce vă trebuie informația? Pentru că sunteți răi și invidioși și nu sunteți în stare să vă bucurați de succesul unui tânăr onest din România.
El participă cu același avânt tineresc la întâlniri desfășurate sub egida Centenarului la Carei.
Sub egida.
Sub egida.
Sub egida.
Domnul Paul Cotîrleț e din județul Bacău. Capitala județului Bacău e orașul Bacău.
Vara asta, în an centenar, Bacăul a rămas o săptămână fără apă potabilă. Nu e vina domnului Cotîrleț. El oricum este din Moinești. Sau, mă rog, acolo e tăticul. Pun pariu că un drapel tricolor îmbracă la Moinești primăria și sigur e pe biroul tăticului domnului Paul, managerul spitalului din Moinești, Adrian Cotîrleț. Despre domnia sa zicea presa locală, ce-i drept, în 2014:
Cotarlet Adrian Valentin: manager – Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti (Bacau). In timpul exercitarii functiei de Manager al Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti a incheiat si derulat contracte privind subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin cu societatea comerciala in cadrul careia sotia persoanei in evaluare detine functia de asociat unic/administrator. Agentia Nationala de Integritate a sesizat Parchetul de pe lânga Judecatoria Moinesti cu privire la existenta indiciilor referitoare la savârsirea infractiunii de conflict de interese. (https://www.bacau.net/chirurgul-moinestean-adrian-cotirlet-sub-lupa-ani-alaturi-de-alti-28-de-manageri-de-spital/)

Cu cât cobori mai adânc, cu atât realizezi că România e putredă.
100 de ani de ciordeală.
Mă tot gândesc că am fost proastă să nu aplic cu acest proiect la Ministerul Culturii sau poate la Consiliul Județean Brașov. Tot voiau ei să facă un dicționar cu personalitățile Centenarului.
Mari Hoți Români.
Aș rupe.

La nunta puiului lu Vodă, un președinte de consiliu județean a aruncat niște bani protestatarilor. Luați mă, săracilor.
La congresul femeilor din PSD, Olguța de Craiova a răspuns unui cetățean care a interpelat-o politicos cu întrebarea: am auzit că nu mai sunt bani de pensii și salarii cu un faraonic plimbă ursul!
Doamna Carmen de la Interne se minuna iritată la unul dintre mitingurile din Victoriei de ce mai sunt ăștia încă în piață.
Dispreț.
Asta simt ei. Dispreț pentru cretinul care le plătește lefurile. Ca un țăran din Teleorman care își biciuiește calul până cade sub el, diiii, boalăăăăă!!!!!, oștirea funcționărească română se uită la noi c-un amestec de silă și îndreptățire să ne calce în picioare, să stingă viața din noi, că tot e una de rahat.
Mori măi săracule și-o să vezi că-mi mulțumești mai târziu, boala era lungă, suferința mai mare.
În agenții și organizații, consilii și comitete, amante și nepoate, fini și unchieși nici măcar nu mai trebuie să se joace de-a plimbatul foilor din dreapta în stânga. E mai simplu să nu vină la serviciu, să primească acasă direct leafa, să nu ne încurce pe noi aici la Regia X. Și dacă tu, boul ăla de bugetar care încă mai muncești pui o întrebare de tipul: dar unde e Gina, trebuia să…, sar 6 directori pe tine să te bubuie că ce treabă ai tu cu Gina, Gina are o misiune secretă.
Dar e subalterna mea…, insiști idiotic.
Băi, tu ești prost, ce nu înțelegi? Ce face Gina nu e treaba ta și programul ei nu e treaba ta chiar dacă pe fișa ei de muncă scrie că e în departamentul tău. Departamentul o fi al tău, dar Gina e proprietatea statului care o plătește 9000 de lei pe lună.
Salariu e dublu la stat. În iunie, salariul mediu net în administraţia publică a ajuns la 4.207 lei, dublu faţă de salariul mediu pe economie de 2.115 lei
Diferenţa dintre sectorul bugetar şi sectorul privat a crescut de trei ori, de la 427 de lei media brută pe lună în 2016, la 1.285 de lei în 2018. În sectorul bugetar e inclusă şi educaţia, unde salariu mediu net este cu 50% mai mic decât cel din administrație.
În afară de câțiva profesori rupți în fund, mai știu doar 3 colegi de facultate care lucrează la stat. Unul din ei e la Olgu, la minister. Probabil plimbă și el ursul, dar îl plimbă într-un X5. Nu se supără dacă șefa îi zice să plimbe ursul în X5, asta este misiunea lui secretă.
Restul de bugetari au un aer necăjit, probabil sunt din lotul vechi, ăia care merg pe lămpi, nu băeții ăștia noi, cu leduri.
Pesemne că și ei sunt disprețuiți, și lor li se pune gumă-n păr de către bugetarii de rit nou, cu misiuni secrete și absențe deloc discrete.
Săracilor.
Tiparnița continuă să producă, Mugur să semneze.
Porcul moare în bătătură, porumbul pe câmp, grâul e mai mic decât moralitatea lui Gâdea. Aparatul de stat s-a făcut mare, de la inundații, de la caniculă, cu orice ai da în el, crește frumos și misterios. E o adevărată gaură neagră.
Și în el, în mijlocul acestui nimic hulpav, se umflă disprețul pe care ți-l dă puterea. Nimic nu mă poate atinge, lucrez la stat, statul uite, a bătut niște oameni nevinovați, a trecut o lună și n-a pățit nimic statul, e trainic, clădit după o tehnologie japoneză care rezistă și la un 9,2 pe scara Richter. Așa își zice bugetarul trufaș și îți întoarce spatele, ce-o să-mi faci săracule? Să mă stropești cu fiere și sânge când o să explodezi de neputință?
Îmi amintesc de Bacalbașa trecând, la început sfidător, printre protestatari. Apoi ochii hăituiți când e împins, până să apără jandarmii să-l escorteze la metrou.
De neprețuit frica lui Bacalbașa.
Într-o zi, trimiși iar să plimbăm ursul, o să schimbăm în timpul plimbării o vorbă cu el. O să-i spunem: dacă te las liber, promiți că mă ajuți să-i rup capu lu Olgu?
Voi ce ziceți că va zice săracul urs, așa, ca-ntre săraci?
Eu zic că va achiesa.