Archive

Monthly Archives: June 2018

Luna e roșie și rotundă, i-a dat un șut un fotbalist croat până deasupra silozului pe care sclipește din neon cuvântul Farine. Micul indian în costum alb păzește terasa blocului Danei. Nu tot blocul e al Danei, doar un apartament și terasa e a Danei. Și piscina, grătarul, șemineul și jacuziul de pe terasă, toate ăstea sunt ale Danei și în seara asta le putem folosi sub privirea îngăduitoare a paznicului indian care primește de la Dana icre roz și țațichi și humus. Sunt 4-5 mese ocupate, alți locatari ai blocului veniți cu prietenii lor noaptea pe terasă, la etajul 12 sau 14, nici nu știu, oricum nu foarte sus, nu atât de sus ca stalactitele de lumină și sticlă care au erupt în jurul nostru în ultimii ani de febră imobiliară. Montrealul pârâie, horcăie și hârâie, camioane cu mandibule de oțel târăsc enorme remorci încărcate cu cilindri de metal sau beton care arată ca niște perfuzii pe care oamenii le vor face pământului.
E bolnav pământul sub apăsarea catralioanelor de metri cub de cărămidă. Muncitori cu veste murdare fumează transpirați la umbra unui copăcel. Nu sunt arțari. Sunt alți copaci pe care eu nu-i știu. Ba da, uite un plop, pe ăsta îl știu, avem și noi acasă plopi. Uneori ei fac mere.
Vor face mere când vom avea și noi terase ca cea pe care beau acum un vin rose cu Dana, cățărate pe blocuri cu geamuri mari și rame din fontă neagră la ferestre, cu mochetă pe culoarele clădirii și lifturi unde nu pute a pipi ci a iasomie.
Canadienii nu cred în miracole.
Așa zice Dana dar eu am numărat, numai în centru, 27 de biserici. Și toate străzile au un nume de sfântișor, sfântul Antoine, sfânta Catherine și, desigur, Notre Dame. În prima zi, de la aeroport ne-a dus Dana direct la basilica Notre Dame. Imensă, cățărată pe un deal, loc pentru un întreg popor să se căiască. Și pe perete într-o capelă (eu nu am văzut-o, era închisă cred sau poate, de la jet leg, nu vedeam bine deși ar trebui să se cheme jet eyes în acest caz), ei bine într-o capelă sunt prinse pe perete câteva zeci, așa a zis Dana, câteva zeci de cârje de care bolnavii nu au mai avut nevoie să meargă pentru că s-au vindecat, stimați cititori atunci când s-au rugat aici la bunul Dumnezeu.
Mă rog și eu la bunul Dumnezeu să mă vindece de boala invidiei.
Este grea boala invidiei deși îmi amintesc că în Buenos Aires un domn avea scris pe o plăcuță care îi decora barca următoarele: invidia ta este motorul progresului meu. Căra pasageri pe apele noroioase ale deltei râului Tigres și lumea îl invidia că nu stătea pe loc sau nu se scufunda în mâl, așa cum se întâmplase cu juma de țară.
E la fel de cald aici, în Montreal, ca în acel ianuarie 2012 argentinian când domnu cu barca progresa datorită invidiei celor care îl priveau.
E cald și nu e încălzirea planetei, Dana spune că de 17 ani, de când a ajuns aici, așa este vară de vară. E cald și fetele scot la plimbare rochițele și săndăluțele, în parc un rând de lăuze împing cărucioarele în șir indian și imită mișcările profesoarei, plasată în fruntea șiragului de mame, care acum face mersul piticului. Niște domni în vârstă mustăcesc privindu-le, ce societate democratică. Mă gândesc la ce flegme și-ar fi luat de la băieții cu halenă din parcul Circului. Treceți acasă târfelor, ați ieșit în curu gol, cu ăștia mici în brațe, să vă scălămbăiți.
Și iar mă apucă invidia pe Dana, pe toate Danele din lume care au zis în ianuarie 2001 așa: eu nu mai stau în rahatul meu de țară unde tocmai a ieșit Iliescu a treia oară președinte și unde Năstase patru case, sau nouă case, este premier și unde Hrebenciuc și … De fapt nici măcar nu cred că s-a gândit Dana la asta, a vrut pur și simplu să plece din țară, să se ducă într-un loc unde să poată să calce iarba, unde să poată să împingă căruciorul mergând pe ciuci. A vrut atât de puțin.
Să scape din țara care, ca o mamă alcoolică, ne-a bătut și ne-a ars cu țigara și ne-a crescut în frica de propria umbră. Dar noi știam că nici măcar umbra asta nu era a noastră, așa cum nimic nu era al nostru, totul trebuia câștigat și pline erau zilele de bătălii și plânsete, de intrigi și alianțe.
Atât de mici eram: să lupți să poți să ai o proprie umbră.
Dana a plecat în Canada unde a primit umbră dar și umilință, și toate astea le-a îndurat pentru că erau ale ei. Și a crescut singură aici, în orașul unde pe terasa blocului vecinii vorbesc despre calificarea Argentinei și învârt o halcă de carne pe grătar.
Doamne cât aș vrea să mă ajute bunul Dumnezeu să scap de invidie, să arunc cârjele care m-au purtat oloagă până aici, la basilica Notre Dame.
Dar Dumnezeu nu răspunde azi, a fost caniculă și luna s-a ars, e umflată și roșie și aș vrea să-i spun că iaurtul întins pe piele ajută la insolație.
La invidie nu ajută nimic.

În ianuarie 2015, Antena s-a încolonat sub batistuta plinã de lacrimi si muci a lui Gâdea si a spus: Je suis Charlie.

Empatici cum îi stim, victime ale agresivitãtii statului paralel, antenistii-charlisti au simtit ca libertatea de expresie trebuie apãratã cu pretul vietii. Viata altora desigur, dar nah, cum ei sunt niste fractali în uriasul design al presei universale, simt cu toti pixelii durerea mortii altor fractali.

Mai jos un post din 2015.

Uluitor cum încã mai auzim indivizi pretinzînd cã Antenele au dreptul la libera exprimare.

Sper cã aceastã mantrã vine dintr-un optimism devastator al celor care sperã cã A3 sunt capabili si de altceva decât de urã.

Voltaire a spus: Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune.
Acesta este citatul pe care l-a folosit unul dintre editorialiștii de la Financial Time încercând să explice haitei de cetățeni care au mârâit, denunțând ofensa, umorul de prost gust și lipsa de limită a celor de la Charlie Hebdo, că suntem într-o eră în care, părea, că toți suntem voltairieni. Nu ne place Charlie Hebdo, dar nici nu trebuie. Trebuie doar să îi apărăm dreptul de a spune lucruri care nu ne plac.
Unul dintre cititorii acestui blog care găsește plăcere în a tăia cu flexul coloana oricărei discuții decente, a pus, de data aceasta, o întrebare interesantă: atunci de ce vă luați băăăi de Antena 3?
Bun.
Recunosc, nu mă dau pe spate caricaturile facile ale lui Charlie Hebdo. Dar umorul de autobază al grobienilor ciraci ai lui Voiculescu îmi repugnă. Mircea Badea, un cocalar cu vocabular de Mogli după 23 de ani de trăit în junglă, Gâdea, agramat și patetic, idioți cu funcție și lavalieră.
Umorul amândorura, revistă franțuzească și televiziune românească, nu sunt defel pe placul meu.
Până aici sunt de acord cu cititorul instigator. Mai departe.
Sunt oare Badea și Gâdea pe lista neagră a vreunei organizații teroriste? Au fost ei, în repetate rânduri, amenințați cu moartea? Au fost dați în judecată de numeroase persoane/societăți/organizații pentru insultă sau calomnie?
Redactează angajații Antenelor programele cu polițiști la ușă care să îi apere de eventuale atacuri?
În general, trăiește Antena 3 sub amenințarea represaliilor pentru că au dat cu căcat timp de 10 ani într-o singură persoană și familia lui, au distrus instituția președinției, au mințit, inventat, înjurat, defăimat, incitat (ce să mai spun caricaturizat) niște oameni pentru simplul motiv că stăpânul lor, din Ortancul lui de securist dovedit, le dădea aceste ordine? Caricaturizarea este ceva subtil, un claxon pe care-l dai scurt, din podul palmei. Ce a făcut preț de 10 ani Antena 3 a fost să-l lase dracu de claxon și să intre brutal, cu tab-ul, în cei pe care Voiculescu îi vroia trântiți la pământ.

Charlie Hebdo făcea caricaturi de prost gust. Hai să presupunem acest lucru. Charlie Hebdo jignea milioane de cetățeni pentru că îl arăta pe Mohamed în cucul gol. Urât. Deși, nu-i așa, noi nu știm că este chiar profetul Mohamed cel care a apărut în revista franceză. Este un desen cu un nene cu turban, nu profetul Mohamed. Nu prea știm nici cum arăta profetul și, în general, sunt o grămadă de amănunte care îl apropie mai tare de Zâna Măseluță decât de, să zicem, realitatea nudă a unui Emil Boc arătat de televiziunea Antena 1 la vestiar, cu anusul expus.
Da, să nu uităm că la emisiunea lui Capatos, primul ministru a fost arătat la televizor, gol, în vestiar, fără vreo steluță pe cur, iar Crin Antonescu, șeful PDL și fratele lui Ponta, a comentat la Capatos apariția.
Ce avem noi, ăștia care avem ceva cu Antena 3? Spre deosebire de Charlie Hebdo care face în mod declarat satiră, Antena 3 pretinde că oferă informații.

Și chiar și așa, deși recunosc că acest post și cei care îl populează sunt o abominațiune, nu am cerut niciodată să dispară. Și nici că ar merita să moară idioții pentru că sunt idioți.
Deci, ăștia de puneți semnul egal între situația de la Hebdo și cea din gluga de păpușoi numită Antena 3, e clar că nu faceți diferența dintre o bicicletă primită de la bunica și o papiotă furată de la mercerie. Pentru voi este aceeași poveste.
PS. Iar libertarea de expresie, asta invocată de cititorul blogului care spunea că nu îi lăsăm pe cei de la Antene să se exprime, nu le poate fi negată de nimeni atâta timp cât pe ambalaj scrie ceea ce primești înăuntru. Charlie Hebdo e revistă de satiră. Dacă Antena 3 ar spune că este televiziune de comedie pentru cocalari, nimeni nu ar avea nimic cu ea. Poate ar trebui să vorbesc la OPC, să le impună acest lucru. Căci cel mai mare rău pe care îl face Antena 3 nu este să îl mănânce de cur pe Băsescu ci să caricaturizeze jurnalismul de știri.

Fix de acum un an.
Între timp, taximetristul mi-a zis că el își crește copilul pentru export. Muncește ca un animal, are două servicii, ca să strângă bani să-l trimită la studii afară.
Nu în Ungaria.
Afară înseamnă undeva la vest de Austria.
UDMR a trădat din nou. Moțiunea s-a dus dracului și atunci nu mai rămâne decât șansa infarctului colectiv. O mână gigantică să ia sediul PSD de sub nasul jandarmilor, să-l scuture, un cutremur de 9,2 să-i lovească, și înăuntru, ca niște gărgărițe prinse într-o cutie de chibrituri, pesediștii să moară de inimă și astfel să scăpăm de rușinea de care vorbește Traian Băsescu.
Șova și Genunche în Consiliul UE.
Acum mă prind ce vrea UDMR. Răzbunare la 100 de ani de la Unire. Să ne arătăm Europei în adevărata noastră splendoare.
Un guvern de gângavi și analfabeți.
De ce ai adus Gyula calul ăsta bătrân și spart în gură la piață?
Să-l fac de rușine.
UDMR. Aștept momentul când bieții unguri, care i-au votat până acum, o să înțeleagă că sunt făcuți de o gașcă de șantajiști jegoși.

feher

Prima ștampilă pe care am pus-o pe un candidat la preșidinție a fost pe Gyorgy Frunda. Părul alb, zâmbetul ușor ironic, ramele subțiri ale ochelarilor, cuvintele așternute monoton, ca o autostradă tăind valea Ruhrului, costumul elegant care îl scotea din plutonul ieftin al politicienilor cu mâinile murdare de vaselină și unghie lungă la degetul mic, foști șoferi, apviști sau ospătari. Dar mai ales accentul care îmbracă fiecare vorbă într-o coajă de gălușcă și o rostogolește afară pe gură, plină de pesmet și cu-o prună înfiptă-n mijloc. Gomboț.
Ăștia, ungurii, nu sunt hoți ca noi, fură altfel, cu eleganță, ca Peter O`Toole. Niște domni rătăciți între ciurdarii noștri, uite ce cravate au, ce butoni, ce maniere.
Ștaif.
Ungurii nu s-ar dezbrăca în șosete și budigăi ca Dumitru Zmău, deputat ALDE, ungurii nu ar amenința că ies cu mitraliera să puște demonstranții ca Rădulescu, deputat PSD. Ungurii au clasă.
Cum să nu-i…

View original post 400 more words

13 noiembrie 2010. Ion Cristoiu face în emisiunea Eugeniei Vodă apologia lui Corneliu Zelea Codrea pe care-l prezintă ca pe un erou romantic. CNA sancționează TVR cu somație publică susținând că au fost încălcate dispoziţiile legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, deoarece având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat ar fi fost necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu, să fie  prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul săşi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Câțiva jurnaliști au spus că emisiunea a fost sancționată pentru delict de opinie.
Delictul de opinie a fost adesea invocat de apărătorii conținutului emisiunilor de talk-show de pe A3 și Rtv.
Sub acoperirea libertății de exprimare, aceștia susțin că orice dezinformare, oricât de grosolană, orice invectiv, oricât de puturos, este, de fapt, exprimarea democratică a opiniei celor prezenți în platou. D-aia au murit tinerii la revoluție, ca Cioloș să afle că taică-su e Soroș, ca Elenina să fie dată în vileag că e omul statului paralel, ca pe mine să mă-njure cu bale la gură șpagatistul cu mătreață.
Și hei, e normal ca toți cei din studio să suțină că în stradă sunt elemente fasciste conduse de președintele nazist Werner, e normal să existe unanimitate că vine războiul civil și Kovesi e trădătoare de țară. E firesc să nu existe păreri contrare, de unde păreri contrare?
Doar nebunii cred contrariul. Doar cretinii nu știu că procurorii sunt staliniști, că Cioloș e os de Soroș și demonstranții sunt fasciști sau naziști, nepoții lui Goebbels, armata statului paralel.
Norocul nostru, al națiunii, este că CNA nu e format din imbecili. Sunt oameni de onoare, aleși pe sprânceană de partide, să observe când sunt derapaje, când poporului nu i se favorizează formarea liberă a opiniilor.
Și CNA nu a observat nimic ciudat în linșajul practicat de A3 sau RTV.
Sunt opinii. Aia cu 50 de lei plătiți pe cap de câine adus în piață a fost o glumă. Doar nu a crezut nimeni asta, chiar nu aveți simțul umorului? Asta cu europarlamentar PSD din Brașov amenințat cu moartea este și ea dăcât o ironie. Protestatari cu Molotoave-asta e o metaforă.
Textele de pe burtierele celor două televiziuni sunt ca eticheta unui pliculeț de Smecta plasată peste scaunul Harry de la IKEA. Ce-are a face, tot despre scaun se discută?
Nu e domle nimic grav, zice CNA. De ce să intervenim?, se întreabă membrii consiliului.
Păi pentru că nu e echilibru, imparțialitatea informațiilor și nu se favorizează formarea liberă a opiniilor.
Nu există pluralitate de păreri.
Hahahahahahaha, hohotește CNA și-și vede de treabă. Treaba lui e să spargă semințe și să rupă ușa la 2. P.M.
2 Post Mortem.
CNA are și simțul umorului, și pe cel al ironiei și înțelege metaforele mai bine ca oricine.
Totul e un război al vorbelor.
La început a fost cuvântul înainte, la mijloc a fost blablabla și la final a fost nota de plată.
Nici mâine nu se întrunește CNA, de ce ar face-o, sunt doar 1.987.654 de sesizări că A3 și Rtv sunt razna. Mai sunt probabil foarte multe care au legătura cu celelalte televiziuni.
Zice un cunoscut realizator radio: nu sunt de acord cu petiția ta, de ce să nu spui și despre Realitatea? Rareș Bogdan a chemat oamenii în stradă.
Așa o fi făcut. Dar i-a chemat spunându-le că le dă 50 de lei dacă vin cu câinele?
I-a chemat spunându-le că dacă nu ies, pesediștii o să atace cu Molotoave reședința președintelui Werner?
Dacă da, atunci trecem și Realitatea pe lista de televiziuni care dezinformează, propagă minciuni și discursul urii.
Dacă nu, NU.
Și știți de ce? Pentru că Rareș Bogdan o fi patetic, exaltat, cu tricolorul la buzunarul sacoului, creștinopat, poate chiar dacopat (nu știu, îmi dau cu părerea). Dar în studioul lui reușești să vezi invitații pe când la Rtv sau A3 sunt toți tupilați după un munte de pietre pregătite pentru lapidarea oricui s-a demonstrat a fi dușmanul clanului Voiculescu și al mafiei PSD.
Lapidarea se cheamă opinie.
Aveți și dumneavoastră dreptul la una.
Semnați petiția https://campaniamea.de-clic.ro/petitions/stop-publicitatii-pe-televiziunile-mincinoase.
Pentru că nu aveți simțul umorului, nici al ironiei și nici nu pricepeți metaforele.
Cum ar fi: naziști drogați plătiți de Soroș.

O să vezi că nu se va sfârși totul aici.
O să vezi că va da OUG.
O să vezi că va scăpa.
O să vezi că v-ați bucurat ca proștii, degeaba.
O să vezi că vine altul mai nasol decât el.
O să vezi că nu înțelegi nimic și că nimic nu e de făcut.
Nimăcut. Noul verb care descrie țara.
Țara lui Nimăcut.
Un băiat îmi spune ieri că țara asta nu poate fi adusă împreună de ură pentru că țara asta a fost clădită pe ură.
Eu cred că țara asta a fost clădită pe dispreț și resemnare.
Disprețul lor și resemnarea noastră.
Cine n-are bătrâni, să-și cumpere. Nu știu dacă e proverb românesc ăsta, bătrânii noștri sunt prea ieftini, ușor de cumpărat, indiferent dacă sunt foști securiști, cu pensii de mii de euro pe lună, sau foști țărani cooperatori, cu 30 de lei primiți de la stat pentru o viață petrecută în câmp.
Ce mai zice poporul român: Te bagi în troacă, te mănâncă porcii.
Dacă 3 oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă.
Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci un foc. Ăsta e colegul lui: fă-te frate cu dracul să treci puntea.
Să auzi, să vezi şi să taci, dacă vrei să petreci cu pace.
Pasul scurt lungeşte viaţa.
Înainte de a porunci învaţă a te supune.
Omul înţelept face ce poate, nu ce vrea.
Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.
Nu ieși în față. Taci. Nu oi fi tu cel mai breaz. Asta am învățat noi, ăștia de stăm deoparte. Reactivii, cum ar zice doamna de la marketing din multinațională. Noi suntem cei care mai întâi luăm trei palme, apoi mergem la psiholog să ne spună ce înseamnă toate astea și psihologul ne zice: vi se trage de la mama castratoare sau de la tatăl absent. Sunteți victimele educației părinților voștri care părinți au crescut în comunism unde era bine să fii viclean, să pleci capul, să aprobi, să aplauzi, să-ți iei tricoul alb și să vii în Piața Victoriei să strigi Uraaaaa, Uraaaaa.
Ura.
Un băiat îmi spunea aseară că nu ura nu unește.
Ba da. Ura față de un om care devine personificarea ticăloșiei sistemului. Îl urăsc și eu, și mama mea, îl urăște și fratele meu și vecinii, copiii prietenilor mei îl urăsc.
O ură densă, ca un pumn în care e strâns gândăcelul pesedist, cu dinți stricați.
Credeți că doarme bine?
Eu cred că nu. Și mă bucur pentru că îl urăsc și nu vreau să doarmă bine. Și nu o să mai doarmă niciodată bine, până la sfârșitul zilelor lui nu o să mai doarmă bine, nu va scăpa de insomnii chiar dacă o să dea OUG și chiar dacă va scăpa acum de pușcărie.
Căci acum va scăpa de pușcărie.
Dar vine Tel Drum. Vine dosarul baban. În care va primi 15 ani de pușcărie. Sau poate 8. Sau poate 6. Dar până atunci, ura noastră va fi mereu cu el, ca o mâncărime de testicule în timpul pozei la întâlnirea cu un secretar de stat american, ca un cârcel când faci dragoste cu iubita cu 20 de ani mai tânără, ca o durere de măsele când trebuie să ții un spici înălțător în fața Camerei Deputaților.

Dacă pădurea n-a da coadă securei, pădurea n-ar putea fi tăiată.
Așa zice poporul. Cu vinovății de copil neiubit, poporul, șantajat de mamă, părăsit de tată.
Nu e vina ta poporule că ești firav, fricos, nevolnic și intolerant. E vina ălora de te-au făcut așa. Ălora care ți-au spus că te vor iubi, îți vor crește pensia, îți vor da salariu, îți vor face spitale și școli și o țară ca afară dacă tu îi lași mai întâi să te sodomizeze, să-ți ia vita din bătătură, să-ți violeze fata și să-ți transforme băiatul în ienicer de partid.
E timpul urii.
Dacă alături de gravitație, dragostea e forța care transcede universul, e clar că opusul ei, ura, face același lucru.
Și dacă noi toți, de la 21 la 21.30, când se spală omul pe dinți înainte să se bage-n pat, ne concentrăm preț de o juma de oră trimițând toată ura de care suntem capabili lui Dragnea, Tăriceanu, Iordache, Firea, Olguței, lui Codrin, Mitralieră, Nicolicea și Șerban Nicolae, lui Ciuvică, șpagatistului și țârcovnicului antenelor, pe rând, desigur, câte unul pe seară, sunt sigură că vom reuși să îndoim platoșa de nesimțire a partidului și să aruncăm în aer Death Starul pe care locuiește.
În fiecare zi, jumate de oră de ură pentru un om.
Puteți să o faceți din trafic, de la petrecere, de la cârciumă sau din fața televizorului. E gratis și singurul lucru important este să știți când e vremea să urâți.

În 2015 (nu am găsit date mai noi), numărul funcționarilor din România era de 1,35 milioane, adică 30% din populația cu loc de muncă din țară.
Funcționar la stat sunt toți plimbătorii de hârtii de prin primării, consilii județene, din agenții și autorități naționale, din regii și institute.
Mulți dintre ei își moștenesc postul de la tătic sau de la nășic, sunt familioane întregi care pun stăpânire pe câte-o instituție de stat, mătușa e la direcția urbanism, unchiulețu la DSV, un nepot eliberează autorizații de construcție și altul e șeful poliției locale.
Statul este o afacere de familie.
Neamurile domină teritorii ca bursucul african, urinează pe-o piatră de hotar și tu știi să nu intri peste Petrești sau peste Popești, știi că trebuie să ceri voie frumos, să formezi alianțe, să lupți ca în voievodatul tău să nu intre vreun venetic d-ăsta ambițios, cu țidulă de București.
E atât de puternic mirosul de urină cu care clanurile marchează bordura și tufa de tuia din fața primăriei, prefecturii, ministerului, încât treci pe celălalt trotuar.
Dar se mai întâmplă să ai nasul înfundat și să te aventurezi cu o cameră în fața ministerului x și acolo, ce să vezi, apare din pământ un funcționar cu stație, un nene în civil, cu o cămașă vișinie vârâtă a-cromatic în maroul unor pantaloni de doc de care atârnă o stație. Și civilul acesta zice: legitimează-te. Și tu, omul cu camera și nasul înfundat, norocul tău că nu simți mirosul de urină și rahat al neamului care a ocupat ministerul, ministerul neamului, zici: dar dumneata cine ești domnule a-cromat îmbrăcat de-mi ceri să mă legitimez?
Și el spune: un cetățean. Și apoi îți mai cere o dată să te legitimezi pentru că băi boule care ai venit să filmezi, aici e bătătura mea, înțelegi, trebuie să-mi ceri voie mie să filmezi.
Acum 14 ani s-a filmat un spot la coniacul Unirea undeva în marginea Bucureștiului, înspre Jilava, palat de țigan pe dreapta, palat de țigan pe stânga și din ăla de pe stânga a ieșit un om cu un cuțit într-o mână și în cealaltă mâna unui copil de 3 ani cu muci până-n bărbie. Și a venit omul cu paloșul și copilul și a zis că strada aia e strada lui și lui nu i s-a cerut voie să se filmeze acolo.
Strada era a lui.
Așa a zis.
Și nu puteai să-l contrazici, pentru că avea un cuțit în mână. Deși și copilul putea să fie o armă albă.
Văzând reacția domnului cu stația de la minister, mi-am amintit de gealatul de Progresu care a amenințat că taie 50 de oameni cât erau în echipa de filmare. Julienne îi taie. Că nu i-au cerut voie să filmeze.
Funcționarii statului român sunt cei care votează PSD și susțin Dragnea. Clanurile adoră PSD căci fără corupția sistemică instaurată în 1990, fără capacul pus de PSD peste oala cumetriilor și afacerilor de familie, nu s-ar fi făcut atât de repede stufatul profitului din biznisurile de căpușare a banului public.
Geaba îl dai jos pe Dragnea, dacă blatul tortului PSD rămâne la datorie, umflându-se roditor prin ministere, agenții și autorități locale.
Vorbeam acum niște luni cu istoricul Oliver Jens Schmitt. Spunea că, în ciuda prezenței unui partid de extremă dreaptă la putere, Austria respiră un aer democratic pentru că are o armată de funcționari profesioniști, plasați în slujba cetățeanului și nu la o răscruce de drumuri, gata să-i dea în cap.
La austrieci, brânza e bună, în ciuda burdufului de câine.
La noi, brânza a fost furată și înlocuită cu un cataroi dat cu var, cât să-ți rupi dinții-n el.
Reforma trebuie pornită de la funcționarul public.
El trebuie să fie testat, atestat, reatestat la 2 ani, ca un șofer de taxi, ca un profesor, ca un medic. Căci operează cu banul public, banul meu și-al tău și-al lui.
Trebuie să fie apt din punct de vedere profesional și din punct de vedere moral să facă acest lucru. Nu poți să lași niște analfabeți funcțional, niște ignoranți emoțional, niște împiedicați amorali să ia decizii în privința taxelor, dezvoltării orașului, administrării amenzilor.
Pardon, poți. Dar după 29 de ani de putut, ai asta: milițieni mafioți, consilieri hoți, inspectori netoți.
Dragnea pleacă.
Pietrele rămân.
Agățate de picioarele noastre.
USR ar trebui să introducă un proiect de lege care să ceară testarea funcționarului public. Da, pentru o țară atât de infestată de corupție, această atestare ar fi viciată și privită ca o nouă sursă de bani pentru comisia care face atestarea.
Sau nu. Dacă în comisie sunt oameni care s-au săturat să fie tăvăliți de un nene în cămașă vișinie, pantaloni maro și stație care a ajuns printr-o mătușică să lucreze la un minister.

Ieri am fost în piață. O ață de jandarmi în tricouri bleu tăiau mămăliga demonstranților. La marginea dinspre Antipa, un nene cu barbă a fost luat pe sus și băgat la dubă. Pentru că nu a trecut pe la zebră. Kisseleful blocat de țestoase. Cu scuturi și echipament de luptă. În piață sunt bătrâni, copii, bișoni albi, bișoni negri, multe femei, bicicliști, uite și un beagle, băieți din publicitate, băieți din IT. Cei de la USR care strâng semnături în campania Fără penali taie poteci prin mulțime. Țin o mână ridicată în care strâng o mapă, formulare și câteva flyere cu informații despre inițiativă. Unul din ei spune că nu au cum să strângă 250.000 de semnături în cele 2 luni care au mai rămas pentru asta. Suntem 8 oameni care stau la coadă să semneze.
E greu să găsești 250.000 de români care nu vor să fie conduși de penali. Mai bine să fii condus de unul care a furat decât de un prost, nu așa a zis și marele nostru erou național Ion Țiriac?
Jandarmeria apără hoția. Normal. Că Hoția e numele României. Hoțiastan. Pe cine dracu să apere jandarmeria dacă nu statul român, a cărui piatră de temelie e furtul revoluției de către Securitate și Iliescu?

Citesc azi tot soiul de comentarii de tipul: jandarmii trebuie să asigure liniștea publică, nu vă mai dați cu fundul de pământ, nu au făcut nimic aiurea, nu au fost agresivi. Am citit și eu legea 550/2004.
Articolul 29 zice așa:

În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul militar al Jandarmeriei Române folosește armamentul din dotare cu muniția aferentă, veste antiglonț, scuturi de protecție, căști cu vizor, bastoane de cauciuc sau tompfe, bastoane cu energie electrostatică, dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene, arme albe, jeturi de apă sau coloranți, arme cu glonț de cauciuc sau coloranți, cătușe, cai și câini de serviciu, dispozitive sonore și luminoase, mijloace blindate, lucrări și mijloace genistice, precum și orice mijloace de protecție și de imobilizare aflate în dotare, în următoarele situații:

a) pentru împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav ordinea publică, acțiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale;

b) împotriva celor care pătrund fără drept în sediile autorităților publice sau ale altor instituții de interes public ori privat și care, avertizați și somați, au refuzat să părăsească de îndată aceste sedii, precum și împotriva grupurilor organizate care împiedică desfășurarea normală a activității pe căile de comunicații, în locurile publice și în alte obiective importante;

c) pentru imobilizarea persoanelor sau a grupurilor de persoane care provoacă dezordine și întreprind acțiuni ce pun în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, proprietatea publică sau privată, ultragiază forțele de ordine sau alte persoane învestite cu funcții ce implică exercițiul autorității publice ori tulbură grav ordinea publică, prin acte de violență.

Avem deci ce? Folosirea unui spray cu piper, adică dispozitive cu substanțe iritant lacrimogene. Avem cătușe. Și avem orice mijloace de protecție și de imobilizare aflate în dotare. Dar la ce literă se încadrează nevoia de intervenție a jandarmeriei?
Singurul motiv invocat poate fi b), partea a doua,  împotriva grupurilor organizate care împiedică desfășurarea normală a activității pe căile de comunicații, în locurile publice și în alte obiective importante.
Dar deja Kisseleful era blocat chiar de către barajul de țestoase. Să presupunem totuși că au dreptate. Avem articolul 31.

Art. 31. –

(1) Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face numai după avertizarea și somarea participanților de a se dispersa, de către șeful dispozitivului de ordine sau de către șefii săi ierarhici.

(2) Pentru executarea dispersării se lasă la dispoziție participanților timpul corespunzător, determinat în raport cu numărul acestora, cu căile și cu posibilitățile de defluire.

(3) Avertizarea și somarea nu sunt necesare în cazul în care asupra personalului de ordine se exercită acte de violență care pun în pericol iminent viața, integritatea corporală sau sănătatea acestuia.

Art. 32. –

(1) Avertizarea și somarea constau în folosirea de semnale sonore sau luminoase și în atenționarea persoanelor aflate în situațiile prevăzute la art. 29, prin mijloace de amplificare sonoră, asupra obligației de a se dispersa și de a respecta prevederile legale.

(2) Dacă, după avertizare, participanții nu s-au dispersat, aceștia sunt atenționați prin mijloacele de amplificare sonoră, astfel: prima somație: “Atenție, vă rugăm să părăsiți …, vom folosi forța!”, urmată de semnale sonore și luminoase.

(3) În cazul în care, după trecerea perioadei necesare pentru dispersare, se constată că prima somație a rămas fără rezultat, se trece la folosirea ultimei somații, astfel: ultima somație: “Părăsiți …, se va folosi forța!”, urmată de semnale sonore și luminoase.

(4) Pentru perceperea somațiilor de către toți participanții, înainte de folosirea mijloacelor de imobilizare sau de constrângere se emite un semnal luminos prin cartușe de semnalizare de culoare roșie, trase vertical.

Art. 33.

Folosirea mijloacelor prevăzute la art. 29 se face în mod gradual și nu trebuie să depășească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acțiunilor ilegale și va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Nimeni nu a fost avertizat de nimic. Nu au fost folosite nici semnale luminoase și nici sonore, nimeni nu a fost somat să facă nimic.
Jandarmii nu au acționat legal.
Jandarmii au fost bucuroși să succească mâinile la spate unor jurnaliști cu legitimația de presă atârnată de gât, jandarmii au fost veseli să salte oameni de pe trotuar, să pună cătușe unor tineri care strângeau semnături pentru schimbarea legislației care ar împiedica penalii să dețină funcții publice.
În tot acest timp, sunt voci, pe facebook, că nah, acolo e agora isteților-experți, care spun că jandarmii au acționat legal și că numai proștii nu înțeleg acest lucru.
Proștii.
Au dreptate.
Proștii care încă mai cred că oamenii ăștia se vor opri.
Nu o vor face.
Pentru că trebuie să apere Hoția. Adevăratul nume al României.