Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

Eu vreau să scriu despre bani.
Căci despre bani e vorba azi. Bugetul paralel făcut pentru statul paralel unde nu există moarte și întristare și nici DNA să vină să te ia. Câțu a vorbit azi de miliardele lui Vâlcov, puse deoparte pentru primari și prefecți, șefi de agenții și consilieri, consultanți și premianți, unde e Vâlcov acum? Procesul în care fusese condamnat la 8 ani pentru trafic de influență a fost suspendat pe 17 octombrie pe motiv de CCR și ilegalitatea completelor.
PSD a învins și asta cu tanti Viorica trecută la butoane, în timp ce Dragnea e la pușcărie și noi dormim liniștiți după ce am scos portofelul de sub pernă, cine să-l mai fure, doar Liviu e la pârnaie.
PSD e mai periculos decât a fost vreodată pentru că noi suntem mai neatenți decât am fost în ultimii ani. Și mai aroganți. Ca Barna, credem că suntem mai înalți și de aici de sus vedem mai bine.
Băieții ne-au ciordit șosetele din picioare, ne-au pus magiun în ghete și ne-au desenat mustăți cu markeru în timp ce noi visam că suntem treji și învingători.
De ce să ne trezim?
Să vedem că legea electorală permite candidaților la prezidențiale care au depășit 3% să își deconteze cheltuieli până în 10 milioane de dolari? Bani pe care o să-i dea autoritatea electorală, adică io. Și voi.
Pentru a primi banii înapoi de la stat, candidații trebuie să aibă acte doveditoare pentru cheltuielile efectuate în campanie, potrivit legii.
Hahahahahahahahaahhaaaaaaaaaaa!!!!
Avem deci 6 candidați care o să vină cu sacoșa de chitanțe să-și recupereze de la stat bănuții cheltuiți în campanie. Parandărături mii și stele făclii.
A scris europaliberă despre asta
aici
În timp ce noi așteptăm încremeniți pe marginea autostrăzii să se facă verde și să trecem dracului pe trotuarul civilizației, băieții ăștia ne-au dat găuri și ne-au scos 4 litri de sânge, lăsându-ne palizi și obosiți să murim în picioare. Și fără lumânare.
Am scris asta în februarie 2017, la câteva zile după OUG 13, născătoarea de Dăncile.

Ieri am văzut filmulețul ăsta, pus de GDS. https://www.youtube.com/watch?v=yz-oFZDDlgI. Imaginea e proastă, hipsterii o să geamă când o să vadă fonturile și o să se hlizească fetele care beau ceai când o să audă vocea de fontă a naratorului. Dar este un film important căci surprinde momentele și oamenii esențiali în geneza baronetului cu mustăți ferme, a cumințeniei pământului ascunsă în biroul Avocatului Poporului, a veșnicului ginerică de la conducerea Senatului. Filmul arată că nimic nu este la voia întâmplării, că grădina Maicii Domnului a fost semănată de un Prometheus sovieticus cu ani de zile înainte de sosirea revoluției. Scena din CC pune unul lângă altul cefe de generali, mâini tremurânde de strategi și talia fină a unui Iliescu iritat de încălcarea idealurilor socialiste, cu toții știu bine coregrafia, fiecare își face atent și precis numărul, nu improvizează ca neisprăviții ăia de la TVR care se făceau că lucrează.
Uitați-vă la film, are vreo juma de oră și, înainte să plecați la miting, gândiți-vă la oamenii care au fost în stradă în decembrie 1989, la oamenii care l-au aplaudat în ianuarie 1990 pe un Dumitru Mazilu care denunța deturnarea puterii, la oamenii care au fost spulberați în aprilie 1990 de trupele de la interne ale lui Chițac, apărat de paratruperul Gelu Voican în ședința CADA.
Gândiți-vă că întotdeauna, mereu, sunt cu un pas înaintea noastră pentru că ei primesc scriptul cu luni sau ani înaintea noastră. Gândiți-vă că suntem într-un Truman Show din care nu putem evada decât înfruntând valurile de 12 metri iscate de mașinăriile de partid, că trebuie să ajungem la zidul de carton care înconjoară platoul unde ei ne filmează dormind, muncind, crezând ca boii că suntem vii.
Priviți în jur, totul e fals. Televiziuni, ziare, guvern, parlament, partide.
Vreți politică, faceți-vă partid, au zis ei.
Trebuie să vă murdăriți, trebuie să învățați, trebuie să începeți de undeva.
Și noi i-am crezut, dar cât ai zice hemoroeasy, partidele au fost penetrate de oamenii lor. Cu bărbi ca ale noastre, cu ghete cu ținte ca ale noastre, cu fuste plisate ca ale noastre.  Dar oamenii lor. Căci lecția pe care trebuia să o învățăm este că nu putem părăsi scenariul scris de ei de luni sau poate chiar de ani.
Totul este fals. Și victoria e falsă.
Căci e o victorie pe care ei au pregătit-o și din care ei au de câștigat.
Și atunci ce e de făcut?
Să nu le dăm timp. Să punem mâna pe dramaturgul din umbră, să înțelegem ce urmăresc. Să hackerim sistemul, să obținem documentele partidelor.
Și să schimbăm scenariul. Nu cu noi securiști, nu cu servicii, că or fi ălea bune, nu ălea rele. Să ieșim din Matrix. Dar pentru asta ne trebuie un Neo.
Eu zic să-l căutăm. Și din piață să nu plecăm.

Nu îmi reproșez nimic, aproape nimic, zâmbetul președintelui de partid e decolorat, i l-a pus cineva pe față așa cum pui farfuria cu rulouri cu salată boeuf pe tava ospătarului la recepțiile oficiale. Asta e Barna, un ospătar cu o tavă de zâmbete pe care nimeni nu le mai vrea.
Nu își reproșează nimic, știa că o treime din votanții lui sunt și ai lui Iohannis dar s-a supraestimat-spune, mândria nu e un păcat, nu, e un lucru normal pentru un om înalt cu consilieri care scriu la Dilema.
Veche Dilema, ne asumăm greșelile sau spunem că Mercur a fost retrograd, continuă să fie retrograd, știa Stănculescu de ce și-a pus piciorul în ghips?
Oare consilierii ăștia ai lui Barna și-au dat demisia?
Sau nici ei nu cred că au greșit cu ceva față de omul pe care l-au consiliat?
Îl ascultam aseară pe Barna cum a dat vina pe noi: nu suntem pregătiți să avem o țară ca afară, el a crezut că suntem mai deștepți decât suntem, uite că are și el o vină, aceea de a ne fi crezut mai evoluați decât suntem.
Dar ați obținut un scor sub partid, stimate domn Barna. Poporul vrea partidul, nu neapărat pe dumneavoastră.
Ați știut din start că măcar o treime din electoratul partidului este îngrozit de ce s-a întâmplat în anul 2000 când candidații așa zisei drepte liberale, Isărescu și Stolojan, au spart electoratul și au trimis în turul 2 omul cu haloperidolul și pe stăpânul meandrelor concretului.
Asta înseamnă că ați văzut venind acest 14% (căci o treime din 22% cât ați avut la europarlamentare vine 7%, e matematică simplă), și, în loc să spuneți, nu am nicio șansă de turul 2, voi rupe de la Iohannis nu de la Dăncilă, mai bine mă retrag cu o săptămână înainte de alegeri sau poate două și spun: toate voturile noastre merg la PNL, dar nu, dumneavoastră ați făcut turnee ca să vă creșteți vizibilitatea partidului la frizeriile din Vișeu. Luați-mi pierdut pe ceafă, ca la 10 noiembrie.
Și apoi ați venit și ați spus că nu ați greșit cu nimic și chiar dacă ați greșit nu vă dați demisia, rămâneți să lipiți borcanul cu superglue, nu sunteți laș să fugiți dându-vă demisia.
Căci onoarea demisiei și a recunoașterii greșelii în limbajul meritocratic, cel promovat de USR, este lașitate. Dar totuși ați făcut o concesie-dacă o să vă spună colegii să vă retrageți, o să o faceți, sunteți deci laș dacă vi se cere de către colegi. Dacă o cere colectivul și se face un proces verbal și o minută a întâlnirii, lașitatea devine eficienta funcționare a aparatului de partid.
Dar colegii nu o să ceară nimic. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta de anul trecut când am asistat la ultima etapă înainte de desemnarea de către USR a candidaților la europarlamentare. Am scris atunci.

Sâmbătă am fost la concursul Miss USR Europarlamentare desfășurat la fostul cinema Patria, actuală Filarmonică brașoveană. În sală multe costume, familiile candidaților surghiuniți pe scenă, m-am simțit ca la o preselecție la Tip-Top, Mini-Top a lui Mihalea, ce bine dacă MC ar fi fost Mihalea și nu domnul care vorbea într-o cască de star pop care trebuie să cânte și să stea în mâini, deci nu are cum să aibă un microfon normal.  MC-ul, nu i-am reținut numele, ne explica la finalul fiecărui segment de răspunsuri ale concurenților-candidați ce ar fi trebuit să înțelegem din ce au spus aceștia și mai spunea mereu că USR e fain și că USR este un exemplu de democrație și că USR dă o lecție României și, la final, familiile și prietenii din sală au aplaudat frenetic candidații care sunt toți buni și candidații s-au felicitat pe ei și pe organizatori și toată lumea a urat succes tuturor într-o confucianistă atmosferă a meritocrației și dorinței colective de  propășire a societății.
Și apoi, la o țigară, un candidat a zis: dacă nu iese niciunul din grupul nostru în primii 7, eu demisionez.
Apoi altul a zis că s-au tras sforile, facțiunea lui Ghinea al cărui locotenent e Barna o să fie aia care va lua caimacul. Dar chiar și așa, el rămâne să se lupte cu ei, moare cu ei de gât.
Apoi altul a zis că o să vină și atârnachele ăla de Cioloș și să vezi atunci omor pe liste.
Și apoi un altul a spus că totuși e mult mai bine ca în alte partide, fusese și în altele și nivelul de democrație aici este mare, poți să spui orice. Chiar și că nivelul de democrație e mare.
Și apoi frate-miu mi-a spus că a vorbit cu Ghinea pe holul filarmonicii, l-a întrebat de ce, dacă tot a afirmat de nenumărate ori că nu poate să facă nimic pentru țară din parlamentul României și tot este favorit în alegerile interne pentru candidați USR la europarlamentare, de ce nu a renunțat la scaunul de parlamentar român, să îl ia un alt USR-ist și el să rămână doar în campania internă pentru europarlamentare?
Mai sunt doar 6 luni până la alegeri, sigur o să ajungă la Bruxelles, de ce, după ce s-a înfruptat din stârvul puterii, în loc să lase restul haitei să mănânce, s-a culcat peste halca rămasă?
Și știi ce mi-a zis Ghinea? Că nu îi fac lui alții agenda apoi a spus că uite, îi vine familia, și a plecat. Frate-miu e perplex. Eu nu. Întotdeauna el a fost inocentul familiei.
Se bea vin roșu și avocatul îmi povestește de facțiunile din USR, sunt 4. Conservatori, progresiști, neoliberali și nicușoriști. Cineva spune că nicușoriștii au bătut palma cu neoliberalii lui Ghinea ca să-l susțină pe acesta la europarlamentare în schimbul susținerii lui Nicușor la primăria București de către neoliberali.
-Așa o fi.
-Nu cred că e așa.
-Dacă e așa, eu îi bag în pizda mă-sii și plec.
Nicușor nu pare, cel puțin acum, că mai are un contracandidat în partid pentru primăria Bucureștiului. Cine taie cele 22 de capete ale balaurului din Voluntari se califică direct în ….Frânăăăă!!!!
Dacă cetățenii ăștia de la Oameni Noi nu reușesc să adune numărul de semnături, să vină cu proiectul în parlament și, cu ajutorul domnului Ghinea și al bunului Dumnezeu care să le ia mințile pesediștilor majoritari, să modifice legea electorală pentru ca primarii să nu mai fie aleși dintr-un tur, Nicușor e mâncat de balenă.
Dar asta nu înseamnă că USR nu e fain. Că în USR nu e democrație. Chiar festivalul democrației. Pe care vrea să-l strice Cioloș care nu-și mai face dracului partid ci doar lansări de partid. Cu 100, cu 500, cu 1500 de oameni. La un moment dat, când o să jucăm noi șah în parcul Cișmigiu cu ceilalți pensionari, partidul o să se nască adult, 21 de ani o să aibă la naștere partidul și 63 de kile și 800 de grame. O să aibă filiale în Făurei și Țăndărei și Carei și domnul Cioloș o să ne spună că viitorul este în față și noi în față o să vedem doar mâna tremurândă a pensionarului care mută calul la G7.
Șah.
Uite domle că se poate.
Am așteptat dar iată că a meritat.
Acum putem să luăm primăriile, dar numai după ce facem o alianță cu USR, căci e clar că niciodată PSD nu a fost bătut decât de o alianță.
Alianța Oamenilor Frumoși din România.
Frumoși și Trecuți. Dar tot frumoși.

Viorica o are pe Olguța în spate. Privește îngrijorată către cameră. Guvernul a fost samavolnic dărâmat și politicile lui au fost deturnate de liberali. Muncitorii și agricultorii-spune ea, primarii și medicii-spune ea, vor sărăci, noua putere din palatul Victoria în spatele căreia stă candidatul Iohannis-spune ea, nu se gândește la binele poporului.
Românii care au prosperat sub PSD acum sunt în pericol să desprospereze. Candidatul Iohannis-spune fostul prim ministru punând semn de egalitate între ea și actualul președinte, candidatul Iohannis e un dictator.
Dictator a fost și Băsescu. Dictatorul care a tăiat salariile bugetarilor și profesorilor și pensiile le-a tăiat, haide frate că se știe că Boc era o marionetă, păpușarul chior, bețiv, afemeiat și chel e cel care a tăiat pensiile și salariile, alocațiile și gâtul la pisici, tot a tăiat Băsescu de unul singur și noi d-aia acum 5 ani am ales un președinte mut și blând ca un fișet metalic din TVR.
Dar uite că și ăsta e dictator, îi dictează guvernului Orban născut la 2,78 de kile acum 4 zile cum să-l dea afară pe fiul lui Adrian Năstase sau pe catralioanele de beizadele propășiți în agenții guvernamentale, direcții, ministere cu salarii de mii de euro pe lună.
Dictatorul trebuie oprit și eu trebuie să aflu cine e boul care a scris strategia de campanie pentru Viorica.
Cum mama dracului să fii atât de prost și să nu faci diferența dintre un bagabont ca Băsescu și cum arăta funcția președinției în epoca lui și manechinul de Romarta care ocupă Cotroceniul, soțul lui Carmen Iohannis, omul care a permis ca PSD în numai 2 ani ș-un pic să golească de conținut instituția prezidențială?
Nu-și mai permite PSD consilierii israelieni?
Lucrează cu autori de telenovele indiene?
Cu omul care scrie textele lui Fuego?
Sau poate cu domnul Harnagea. La cât de multă idioțenie e în servicii, nu m-ar mira ca un netalentat care a răspuns la telefon apăsând pe trăgaci să fie omul care îi pune vorbe în gură celui mai cunoscut purtător de coc din țară.
Singura dictatură e cea a prostiei. Am scris acum 2 ani textul de mai jos.

Cătălin Harnagea, fost șef SIE, avertizează cu voce gravă că o organizație anarhistă a fost prezentă la mitingul de duminică, da, da, cel împotriva modificării legilor justiției, cel împotriva lui Dragnea, Tudorel și Miaunel, împotriva PSD-ului, a codului fiscal, a exodului cerebral. Cătălin Harnagea și serviciile sunt vigilente. Infiltrați printre protestatari au fost identificați nemernicul miliardar George Soroș care purta o rochie semnată Vivienne Westwood de culoarea piersicii,  Conchita Wurst, într-un tricou cu Puie Monta, Crin Antonescu deghizat în Victor Ciutacu și Joaquin El-Chapo Guzman sosit la braț cu Gabi La Chica Firea.
Oricum aceștia sunt niște obișnuiți ai protestelor organizate sub haștagul Rezist. Dar, pentru prima oară în România, la ediția toamnă-iarnă a marșurilor rezistenței, a apărut și faimoasa organizație teroristă care cere eliberarea Kekistanului.

Printre fondatorii celulei din România sunt doi vestiți anarhiști kekistanezi, cunoscuți pentru că de mici și-au dat pe față ticăloșia, refuzând să pape tot din farfurie și au declarat, când aveau numai 8 ani, că nu își fac temele și urăsc școala și chifteluțele de porc. Ajunși la venerabila vârstă de 17, respectiv 15 ani, suporterii eliberării Kekistanului de sub jugul temutului dictator Alupigus, sunt mai periculoși ca niciodată, ei urmând cursurile celebrei tabere de antrenament în lupte corp la corp de la serviciul pașapoarte din București. 

Cătălin Harnagea este alarmat…

Pot să continui așa, dar la cât de mulți cretini sunt pe lume, cineva chiar o să creadă ce am scris aici, așa cum cineva sigur l-a crezut pe Harnagea asearã oftând încruntat în studioul Antena 3 și mâncând rahat despre anarhiști și teroriști când, de fapt, ce să vezi, pancarta pe care au arătat-o este scrisă de copiii ironici și geniali ai unei prietene care, măi Harnageo măi, chiar pusese pe Facebook poza cu plozii distrându-se cu lozincile Free Kekistan, înainte să coboare în stradă.

Cât de nemernic să fii, că prost e clar că ești grămadă, încât să intri în hora asta în care chiar și lui Lorin Fortună i-ar fi fost jenă să dănțuiască?
Despre Sorin Roșca Stănescu, acest supozitor pe care Patriciu și-l băga în funduleț când avea febră, nu zicem nimic. Dar mneata Harnagea, posesor al ordinului național Pentru Merit în grad de Mare Cruce pentru merite deosebite în apărarea intereselor fundamentale ale țării, dumneata Cătălin Harnagea cum să te vinzi pe o punguliță de semințe Nutline doar ca să rupi la rating?
Dacă tot e Kekistan, de ce nu ai spus că la miting a fost și Baphometus Androginus?
https://www.antena3.ro/actualitate/social/o-organizatie-anarhista-prezenta-la-protestele-de-duminica-441087.html

Oare ce spune asta despre noi? Despre cine suntem noi ca popor?

Mă întorc iar la jurnalistul Ryszard Kapuscinski:

…The strenght of Europe and of its culture […] lies in its bent for criticism, above all, for self criticism […].The European mind recognises that it has limitations, is skeptical, doubtful, questioning. Other cultures do not have this critical spirit. […]
They lay the blame for all that is evil on others, on other forces (conspiracies, agents, foreign domination of one sort or another). They consider all criticism to be a malevolent attack, a sign of discrimination. […] Instead of being self-critical, they are full of countless grudges, complexes, envies, peeves, manias. 

The effect of all this is that they are culturally, permanently, structurally incapable of progress, incapable of engendering within themselves the will to transform and evolve.

Comparația este între Africa și Europa dar noi, noi suntem mai evident decât niciodată, Africa. O țară înapoiată cu foști șefi ai serviciilor de informații externe care îți spun că Spânu, Loki, Vader și Rasputin vor să distrugă România și fac asta pe o așa zisă televiziune de știri în timp ce SIE doarme, CNA horcăie și poporul se refugiază în băutură, măcar spiridușii pe care îi vede după o vodcă sunt mai haioși decât ăia de la televizor.

Am citit știrea despre vizita candidatului la președinție Dăncilă Viorica la maternitatea din Focșani. Pentru cei care ați deschis televizoarele mai târziu, slugile din localitate au adus pături și perne la maternitate ca să dea bine în cadru apoi, după ce delegația cocului cu burete a părăsit incinta, le-au luat înapoi, că ce nevoie are o gravidă și un bebeluș de perne și pături noi, n-au văzut-o pe Greta Thunberg, consumismul face rău la planetă.
Cine sunt cei care au ordonat pieptănarea realității? Trepădușii din administrația locală și din managementul spitalului, ăia de raportează că au paturi, saltele și pastile, nu e nevoie de nimic, totul e perfect în Grădina Maicii Domnului, GMD ar trebui să scrie pe stemă, nu RO, un gemedeu pentru gemedei, ar trebui să fie sloganul de campanie al doamnei Dăncilă care, deși este mamă și nu orice fel de mamă ci una din Videle, acest pol al sărăciei și disperării, nu s-a scuturat de silă când a văzut cum ăștia bagă botox în buzele subțiri ale realității, n-a zis: opriți măi circul ăsta, se vede de la o poștă că ăstea sunt perne noi și pături noi, cine dracu nu știe cum arată o maternitate de stat, cine e responsabil pentru butaforia asta tristă, îți fac plângere la parchet pentru că ai ținut pitite păturile și pernele până acum, ce e asta? Abuz în serviciu, asta trebuie să fie.
Nu a putut doamna gemedeu să facă asta deși știe că o singură reacție onestă ar fi proptit-o în turul 2 al acestor alegeri unde se bat un cabotin netalentat, un robot îngrijorat și un băiat al cuiva meritocrat.
Cum să nu ai politicienii ăștia când trăim în borhotul bugetarilor pupincuriști? Cum să mai aștepți ca democrația să fie adusă de alegeri libere când singura ta libertate este să alegi între ne-oameni? Și chiar dacă unul dintre ei ar fi om, cum să poată să facă ceva când statul, STATUL, este halit de carii și ținut erect de cariile însele care l-au năpădit și înghițit?
Acum un an  am scris asta.

Suntem poporul definit prin stază.
Amorțeala, somnul, picotitul, nemișcarea sunt cele mai apreciate stări ale noastre. Cât nu faci nimic, nu poți fi acuzat că ai făcut ceva greșit. Ascunde-te în toaletă, puneți sacoul pe genunchi și dormi. Generații întregi au avut această regulă în codul nescris al muncii.
Un bolovan pe fundul unui râu. Ăsta e visul românului.
Șlefuit de ape, timpul trece, leafa merge.
Vorbește în șoaptă, nu atrage atenția asupra ta, nu te contrazice cu nimeni, nu veni cu idei.

Noi suntem mici, lumea e condusă de oamenii mari, noi, ăștia mici, trăim din firmiturile care pică de la ei, și pică pentru că cei mari mănâncă neatent, plescăie, sleorpăie, le cad din gură uneori ditamai bucățile de cozonac, alteori se descotorosesc de copane de pui cu carne pe ele.
Ce ne mai bucurăm atunci.
Avem o listă de instrucțiuni pe care trebuie să le urmăm ca status qvo-ul să fie păstrat. Nu vrem să îi supărăm pe oamenii mari. Poate schimbă masa și noi nu mai primim nimic.
Urmăm instrucțiunile, tăcem, ne mișcăm încetișor pe traseul pe care ni l-au desenat. Avem cariere, familii de hrănit, vanități de hrănit, unii dintre noi chiar ajung să fie invitați la masă cu oamenii mari.
De ce ai vrea să ajungi om mare, să ai atâtea responsabilități pe cap când poți să fii un om mic invitat la cina oamenilor mari? Da, nu stai cu ei la masă, ești cu celelalte slugi care apreciază rutina, obediența și avantajele care se trag de aici, dar ce contează? Ai acces la mai mult cozonac și chiar la niște fripturică de porc.
Stază.
Birocrație.
Birocrați.
Sunt primii care te sfătuiesc să o lași baltă. Nu o să ajungi nicăieri dacă proptești o ștangă între spițe. Nu are sens dragă, nu poți să schimbi nimic, așa a fost decât lumea.
Și totuși, când un jurnalist ajunge să se folosească de moartea copilului unui om ca să scrie un material abject despre posibila carieră politică a tatălui, ce e de făcut?
Nimic. Nu există cod deontologic.
Da, știu.
Și nici instituții care să aplice acest cod deontologic care oricum nu există.
Și ce e de făcut din punctul vostru de vedere, ca instituție de presă?
Nimic. Poate să vă duceți la ziarist pe pagină și să îi spuneți că e urât ce a făcut.

Birocrații nu găsesc soluții.
Birocrații nu schimbă nimic.
Birocrații se asigură că vor lua avans și lichidare și totul va rămâne la fel.
Sunt clădiți din termopane, plăci de beton și conducte, după chipul și asemănarea clădirilor unde pontează între 9 și 17.
Birocrații au burți și nu vor să renunțe la ele.
Azi a fost copilul mort al unui individ a cărui vini sunt că vine dintr-o familie cu posibile legături cu Securitatea, nu a spus că i-a murit copilul și că a fost prezent la mitingul din 10 august.
Mâine, ziaristul care a scris articolul despre tatăl securist și copilul mort va apărea la știrile unei televiziuni care va pretinde că ziaristul, la vârsta de numai 16 ani, și-a bătut cu bestialitate mama, lăsând-o paralizată și apoi i-a vândut un rinichi iar din banii respectivi și-a luat droguri.
Apoi prietena ziaristului scuipat de concurență va scrie în revista la care lucrează despre mișmașurile  patronilor televiziunii, cunoscuți pentru că răpesc fecioare de 12 ani din satele din Oltenia și le violează sălbatic, dar mai întâi le smulg limbile și le servesc cu hrean cu oțet.
Iar birocrații, călare pe purcoiul de bani primiți de la UE și alte milioane de asociații, fundații, forumuri și organizații care se preocupă de libera exprimare și implementarea legislației europene în mass-media, vor raporta că totul este bine, ăștia răi oricum se distrug între ei, cel mai bine e să aștepți și societatea se va curăța de la sine.
Stază.
Birocrații vor încasa uriașe salarii și noi fonduri pentru alte proiecte de comunicare, educare, disipare a spiritului legii iar noi, îmbibați de atâta ură, vom ieși pe stradă cu topoarele la noi și vom ciopli țestele oricui ne spune televiziunea sau ziarul că e securist și nu și-a tras șosetele bine sau nu a strâns rahatul câinelui.
Ne vom ucide pe stradă.
Ne vom ucide în trenuri.
Ne vom ucide în supermarketuri și la locurile de joacă.
Ne vom ucide la coadă la șaorma și la farmacie.

Ne vom ucide pe plaje.
Și totul pentru că ura e un virus. Pe care birocrații nu au niciun motiv să-l oprească.
Cu cât e mai puțin popor care se bate pe firmituri și zgârciuri de pui, cu atât e mai multă păpică pentru ei.
Totul e să pretindă că muncesc. Și va fi bine.

Nu are cu cine să voteze. Iohannis nu îi place dar ăștia de vin după îi plac și mai puțin. Parcă nu se mai fac oameni ca lumea, Dumnezeu e un chinez prost plătit care dă rasol, pune prea puțin lut sau folosește smicele de măr stricate sau apa vieții e îndoită cu apa de la chiuvetă, dracu știe ce se întâmplă dar oamenii sunt din ce în ce mai mari pe dinafară și din ce în ce mai mici pe dinăuntru.
Uite, Ceaușescu era băiat bun, patriot, nu a furat ca gașca asta de netrebnici. Deși cuvântul ăsta nu e bun: netrebnic înseamnă fără treabă, fără ocupație dar ei sunt ocupați. Sunt ocupați să fure și să își acopere urmele. Nu toți, unii sunt atât de puternici încât nu au nevoie să își acopere urmele. Dar ăștia care fură pe mic ei au nevoie să își acopere urmele.
Șoferul de uber a fost șef de sală 20 de ani. Nu mai putea să doarmă noaptea. Asta nu înseamnă că dormea ziua. Nu. Nu mai dormea. Strângea bani, 4 garsorniere și-a cumpărat și acum le dă în chirie, făcea lejer 10.000 de lei pe lună cu doar 15 zile lucrate, nu mai vrea facturi, controale, ANAF, poliție, nu mai vrea bani, are bani, acum muncește 4 ore pe zi de drag, nu pentru bani, să schimbe o vorbă, banii nu sunt totul, liniștea sufletească e totul.
În locul lui șef de sală a rămas un băiat care crede că ghilotină e un compus chimic, zice și ochii zâmbesc vinovat în retrovizoare. Nu e un om rău, nu vrea să râdă de handicapul omului care a rămas șef de sală, care acum face 10.000 de lei în 15 zile și niciodată nu își va lua un dicționar sau o carte de istorie din care să afle ce e ghilotina.
Nu se mai fac oameni ca înainte, mi-e frică pentru fi-miu, geaba îl trimit eu la engleză și să facă meditații la matematică, o să ajungă să lucreze între abrutizați, o să vorbească numai despre mașini și femei și dujmani, că unul nu mai pune mâna pe o carte, toți sunt numai pe cluburi și făcut liniuțe. Dar ce mă mir, ați văzut cât de proști sunt ăștia care ne conduc, pun pariu că și Dăncilă crede că ghilotina e un compus chimic.
Unul care în contact cu grumazul multiplică opțiunile, vrei PSD cu Viorica sau PSD cu Ponta, PSD cu Iohannis sau PSD cu Diaconu?
Oamenii noi sunt oamenii vechi cu unul dintre capete tăiate. Sau poate două. Le mai rămân mereu 3-4 capete de siguranță, în cazul în care compusul chimic ghilotină interacționează cu baza.
Știți ce, eu o să votez cu Cumpănașu ăsta, măcar ăsta e nebun pe față. Cu el o să votez, nebunii sunt mai puțin periculoși ca ticăloșii. Și-n turu 2, dacă ajunge Viorica, să știți că voi vota cu ea. Măcar ea e proastă. Ăilalți sunt și răi.
Șeful de sală îmi urează noapte bună și eu mă gândesc că nimeni nu merge la culcare, toți suntem adormiți de mult în senina noastră resemnare.

I-am văzut și acum 2 săptămâni, și acum o lună, și acum 2 luni. El trăgând un căruț cu boarfe, svelt, înalt, figură visătoare de profesor de fizică apreciind cuanții, ea cu părul alb, alb, alb, mers șovăitor, trupul din care anii au scos carnea. Se plimbă încet prin oraș, tăcându-și singurătățile, ieri se încălzeau la soare, unul lângă altul, el se descălțase și își aranjase pantofii lângă căruțul unde e îngrămădită viața lor, ea primea căldura doar pe obrazul stâng, părea că privește rușinată undeva în dreapta, cu ce-au greșit?
Cât de departe înapoi e răscrucea care i-a băgat pe poteca asta care s-a terminat cu ei doi stând la soare pe-o piatră la un colț de stradă, fără mâine, doar cu un azi fragil înghesuit într-un cărucior de piață?
Miercuri seară l-am văzut pe primarul orașului. A cinat la un restaurant scump și, oprit în fața ușii cu un grup de bărbați, vorbește despre cumpărarea unor autobuze noi. E la al 3 lea dosar penal și la al 4 lea mandat, a făcut ronduri, sensuri giratorii, raliuri, maratoane, festivaluri, târguri, va tăia dealul ăsta și muntele ăstălalt și sigur nu va fura, nu ca ăștia de vor să vină la primărie care sigur vor fura și care vor tăia pensii și vor tăia salarii și vor izgoni investitorii străini.
Cât de departe înapoi e răscrucea care l-a băgat pe băiatul ăsta simplu pe poteca care l-a scos în luminișul unde cresc fotolii de primar și uriașe bugete locale?
Andreea nu știe cu cine să voteze. Are o casă superbă într-un complex de locuințe construit pe lângă drumul de Poiană, șoseaua unde edilul care vrea să cumpere autobuze organizează raliuri. Când se organizează raliuri, drumul de Poiană se închide și Andreea nu poate să iasă din casă, nu cu mașina, nu cu bicicleta și nici pe jos, că nu sunt trotuare.
Pe cine să voteze? Primarul este ales politic, el ar trebui să fie administrator, să se priceapă la managementul orașului, să știe ce-i cu pugul și puzul, nu să facă dezbateri și să întrebe alegătorii ce părere au despre parcări și piste de biciclete, de unde să știe alegătorul urbanism și infrastructură?
Candidații sunt niște domni, la Brașov niciodată doamne, doamnele la Brașov pun gogonele și castraveți, nu au timp să candideze la primărie, candidații sunt deci niște domni care au echipă de experți dar asta nu o liniștește pe Andreea.
Geaba schimbi primarul dacă oamenii din primărie sunt de neclintit, verișoara și cumnata, nășicul și finuțul, sedimente aduse de torenții altor administrații, înțepeniți în culoarele instituției, ei nu au luat-o la răscruce la dreapta sau la stânga, nu au luat în viața lor o decizie care să-i proptească într-un scaun de primar sau pe-o piatră, la soare, lângă un cărucior de homeless, ei sunt oamenii-pietriș, cei care nu gândesc și deci nu greșesc, sunt mutați cu roaba de neamuri, înghesuiți în crăpăturile statului crăpat, special construit prost ca să fie plin de crăpături pe care să le umpli cu oamenii-pietriș care apoi lucrează pentru tine, familia.
Familia.
Mama cu păr alb și băiatul cu pantofi albi tac alb la un colț de stradă într-o lume gri plină de răscruci și drumuri pe care cari cruci, niciodată ale tale.
Uneori crucile arată ca un cărucior de piață.
Alteori ca un mandat de primar.

Penny mănâncă parizer și pufuleți și spune că nu e atât de rău pe cât se aștepta. Loyd încuviințează. Apartamentul în care e Muƶeul Traiului în Comunism este, spun ei, la fel ca orice casă din Australia de acum 70-80 de ani.
Vorbim despre oamenii cu existențe bidimensionale din blocurile dormitor, înghesuiți ca niște bucăți de vată în vârful pantofilor prea mari ai partidului care au călcat țara asta în picioare.
Răsfoiesc un Cutezătorii din 26 ianuarie 1981. Pe copertă Ceaușescu salută cu o cravată de pionier la gât. Are deja peste 60 de ani dar călcătura e decisă, cătătura neînfricată. Pe fiecare pagină din cele 16 ale revistei pentru elevi este Ceaușescu: adresându-se mulțimii, dansând cu Elena prinși într-o horă de copilași îmbrăcați în costume populare, privind negru dintr-o poză a adolescenței lui în ilegalitate, scrutând viitorul dintr-un portret cu sonde, țărănci cu năframe și munți înzăpeziți.
Tatăl națiunii.
Decretul cu raționalizarea mâncării, cartelele, kilu de ulei și făină, zahăr și ulei, a fost bun, spune un amic. Românii nu erau atunci grași, înfășurați în burți și cefe cum sunt acum, românii mureau de grija zilei de mâini dar mureau sănătoși, nu ca acum plini de diabet și cancere.
Partidul nu a vrut să fim bolnavi, ne-a dat soia care, se știe, e sănătoasă, ne-a păzit de bolile capitaliste ale consumului excesiv, România dodoloață, România dodohoață.
Și hai să fim serioși, zice amicul meu, toată lumea avea pe cineva la țară și puteai să faci rost de mâncare dacă voiai, nimeni nu a murit de foame pe vremea lui Piticu.
Decât creierul.
Ținut doar pe firmituri, epuizat de statul la cozi și hrănit doar cu felii de pâine unse cu untură, creierul nostru a crăpat cândva în anii 80. Îi purtăm hoitul în noi, așa cum unii își poartă piciorul amputat în amintire.
Pe ecranul Diamantului din 87, Ion Iliescu îl înfierează în 22 decembrie pe Ceaușescu, acest om fără inimă, fără creier, fără rațiune-strigă un revoluționar din spate.
Fără rațiune, repetă mecanic Ion Iliescu și apoi invită toți cetățenii care vor să reclădească societatea să vină la CC.
Penny mă întreabă cine e omul. Îi spun: Un criminal.
Mai trăiește?
Da.
A fost judecat?
Nu.
Ce mai contează dreptatea atâta timp cât avem margarină și pâine și blugi și adidași?
Îmi amintesc de halatele de atelier ale băieților pe care desenam cu pixul logouri faimoase, nu conta ce, țigări, mașini, electronice, băutură, nume de trupe rock.
Ca războinicii africani protejați de glonț de rugăciunile vracilor, halatele cu inscripțiile occidentale te protejau de comunism. Odată îmbrăcate, nu mai erai pe strada Mercur din Brașov ci în Chicago, Michigan, cu băieții.
Și cum au intrat brandurile ăstea peste noi, frățioare!!!!!
Ravagii au făcut, ne-au decimat ca pojarul populațiile imperiului aztec și al celui incaș, niciun anticorp la consum nu aveam, așa supli și flămânzi cum ne ținuse partidul cu dieta științifică.
Grasă și frumoasă, așa spunea bunică-mea că trebuie să fie o femeie.
Grăsimea era pentru boieri.
Acum este pentru săracii care mănâncă chimicale.
Ceaușescu era slab. Imaginea cu el mort, privind gol către cer, cu pieptul plin de găuri de gloanțe prin care a ieșit sufletul lui de țăran rătăcit, e înțepenită pe ecranul televizorului.
Mesianism.
Tatăl Națiunii a fost executat de națiune și înlocuit cu un alt tată și apoi tatăl ăstălalt a fost dat la o parte de un alt tată și noi nu mai creștem niciodată, stăm cuminți să vină un tată să ne conducă pentru că noi suntem legați la ochi, bâjbâind orbi în marele supermarket promis de ceruri, acum și pe pământ.