Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

Dragnea nu e prieten degeaba cu Bibi Netanyahu.
Ce s-a întâmplat aseară în Piața Victoriei a fost începutul palestinizării noastre.
Suntem toți, la grămadă, teroriștii violenți care atacă ordinea constituțională a țării. Suntem gazați și bătuți și ni se spune de către fosta secretară din Videle că am pățit asta ori pentru că eram niște animale agresive ori pentru că am făcut scut în jurul acestora.
Nu există scuze.
Din partea nimănui.
Guvern, primărie, parlament, minister de interne.
Jandarmerie.
De ce?
Pentru că noi suntem cetățenii de mâna a doua ai acestei țări. Suntem palestinieni.
Ar fi trebuit să realizăm că există deja un zid între noi și ei. Construit începând din 1990, încet dar decis, despărțindu-ne pe noi, din ce în ce mai puțini, descurajați, slabi, de ei, din ce în ce mai burtoși, tupeiști, violenți.
Ei sunt cei care ne-au luat casele, joburile, care ne papă taxele, care ne mănâncă zilele atunci când avem contact cu statul. Adică ei.
Ei au omorât oameni la revoluție și la mineriada din 1990 și la cea din 1991. Ei sunt cei care ne-au alungat afară din țară. Ei sunt cei care omoară oameni în spitale, pe șosele, în școli.
Ei sunt serviciile, ministerele, ei sunt consiliile de administrație, agențiile și regiile, sunt primăriile și firmele mereu câștigătoare de licitații.
Sunt BOR-ul și sunt televiziunile care din una singură, liberă și independentă, s-au făcut 5-6, toate la fel de libere și independente cum este secretara de Videle de frizerul din Teleorman.
Palestinieni.
Asta suntem.
Stăm după zidul ăsta care a apărut în viețile noastre despărțindu-ne de postul dorit-rezervat pentru fata lu dom general, de bursa visată-o ia fiul episcopului X, de carieră, de casă, de viața pe care nu ți-o poți permite pentru că nu ești de-al lor.
Suntem tratați ca niște palestinieni. Nu avem niciun drept, doar acela de a sta drepți în fața lor.
Când comentăm, suntem ignorați. Când comentăm mai tare, suntem terfeliți pe televiziunile mincinoase. Când ieșim la protest, suntem bătuți și gazați.
E vina noastră că nu înțelegem că tot aparatul de stat este creat cu scopul unic de a-i proteja pe ei, de noi.

Palestinienii au totuși ceva ce noi nu avem.
Conștiință națională.
Și dacă până acum m-am uitat la statul paralel ca la o invenție a lui Dragnea, acum realizez ce oarbă am fost, nevăzînd zidul care ne desparte pe noi de ei.
Suntem două țări.
Iar în Republica România fără Ei ei, morții vii ai lui Dragnea, din parlament, guvern, academie, din bibliotecile din Alexandria și cârciumile din Vaslui, își vor rupe gâtul dacă intră. 
Uitați-vă la ticăloșia intervenției filmată de recorder și cruciți-vă.
https://recorder.ro/tara-care-si-calca-oamenii-in-picioare/

-Acum niște luni eram la masă cu niște prietene și una o aduce pe tipa aia de la România Tv, blondă, față de porțelan, prezentatoare, a umblat cu chelul ăla sinistru.
-?????
-Din PSD. Codrin …
-Codrin Ștefănescu. Deci o prezentatoare România Tv care a umblat cu ăla?
-Da. Stai să caut, uite, Cristina Herea. Și femeia ne spune că s-a apucat de design de poșete și, ce să vezi, a și ajuns să expună la Londra, trimisă de statul român, de la care a câștigat o bursă. Sau așa ceva.

O caut pe net, primul lucru este interviul din 2012 luat de Libertatea. Titlul este: Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1000 de euro.
Asta pentru că ai găsit-o într-o pereche de pantofi de 3000 de euro, îmi spun plină de invidie continuînd lectura interviului hagiografic luat de către jurnalistul Claudiu Petrișor:
Cristina, esti proprietara unei casa de peste jumatate de million de euro, conduci trei firme şi deţii mai multe proprietati. De ce nu ai făcut publice aceste lucruri?

Pentru că mi-am dorit să fiu judecata pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce am. Nu mi-am contorizat niciodata averea in bani sau lucruri materiale si ma consider un om bogat doar atunci cand ma uit in suflet, nu in portofel. Din păcate, lucrurile care contează cu adevărat în viaţa nu se pot cumpăra, oricât de multi bani ai avea in cont.

Cine este Cristina Herea, posesoarea unei case de jumate de milion, care conduce trei firme și atunci când se apucă să deseneze poșete ajunge instantaneu pe banii mei la Londra, să le prezinte la un salon de design?
Viata ta pare lipsita de griji, de ce ai ales sa te implici în presa tabloidă?

Pentru că am fost întotdeauna fascinată de puterea informatiei. Spectacolul psihologic oferit de lumea mondenă nu a facut altceva decat sa ma trezeasca la realitate si sa ma maturizeze. La 18 ani am ales Facultatea de Jurnalism, renuntand la bursa din Franta, de la Facultatea de Stiinte Policite. Tatăl meu nu a mai vorbit cu mine trei luni. Din dorinta de a nu-l dezamagi la 21 de ani mi-am infiintat propria firma de consultanta media, iar cand mi-am luat licenta am renuntat la presa scrisa si mi-am continuat studiile la Strasbourg, in Consiliul Europei. În urma experientei de la Scoala Europeana de Stiinte Politice am scris cea de-a doua carte, România de Culise’.

Crezi că oamenii te-au judecat gresit de-a lungul timpului?

Multi m-au judecat dupa aparente. Nimeni nu a fost interesat de faptul ca am copilarit mai mult in Academa Romana sau că aveam doua locuri de munca la 18 ani pentru ca îmi doream să îmi câştig independeta financiară, faţă de părintii meu. Nici campaniile umanitare organizate alaturi de Leslie Hawke nu fost demne de luat in seama. Imi amintesc ca in urma cu 9 ani  plimbam casete si foi printr-o televiziune, iar când m-am angajat la un cotidian scriam cu laptopul în brate, pe un scaun. Nu aveam birou nici măcar un birou. Toate aceste lucruri nu m-au descurajat, din contra, m-au determinat să îmi depăşesc condiţia. (tot interviul aici)

Îmi crapă capul.

-Deci la 21 de ani face o firmă de consultanță media și clienții se bulucesc, normal, pentru că…?
-Nu știi cine e taică-su? Taică-su a trimis-o la Strasbourg. E ceva general secu. Ba nu, e procuror. Sau judecător. Oricum, un monstru sacru.
Cristina Herea și-a depășit condiția de a fi fiica lui tati. Nu-i ușor.
A scris și o carte.
Este copia la indigo a unei alte fete a lui tata care a făcut SNSPA și apoi a scris, la numai 22 de ani, o carte nici mai mult nici mai puțin decât despre brandingul de țară, apoi a ajuns la ministerul de externe care a trimis-o 3 luni în Coreea de Sud, la specializare, pe banii mei și ai tăi, apoi a pierdut cursa pentru postul din Coreea de Sud în fața unui alt elefant securistic mai bine înfipt, și s-a căsătorit cu un băiat care lucrează la A3 și s-a mutat în casa luată de tata care este un mare om de afaceri pe o piață complicată, cea de medicamente.

Mă gândesc la toți copilașii ăștia de ciocoi noi, cum trebuie ei să lupte să-și depășească în fiecare zi condiția.
Și mă mai gândesc la copiii care nu pupă o bursă, indiferent cât de geniali sunt, pentru că nu au părinții bine înfipți. Mă gândesc la toate Adrianele și Marilenele, Cristinele și Sebastienii care au luat fața unor elevi și studenți talentați dar cu părinți ceferiști, contabili și femei de serviciu.
Și mă gândesc la milioanele de români care au plecat tocmai pentru că în țara asta unde Cristina Herea ia burse și își face firmă de consultanță media după 3 ani de studii, copiii lor nu au nicio șansă.
D-aia pleacă, șterg bătrâni italieni la cur, spală pe jos în case de nemți și sunt barmani în Spania: ca să aibă o șansă ăla micu.
Și d-aia piața Victoriei ar trebui să fie neîncăpătoare azi.
Pentru că ieșim nu numai pentru frustrările noastre, pentru copilăria noastră călcată în picioare de cumetriile de partid și de ierarhia peceristă. Ci pentru că genetica puterii înseamnă că nici copiii și nici nepoții noștri nu au nicio șansă într-o astfel de țară care prețuiește și premiază poșetele Cristinei Herea.

M-am întrebat mereu de ce nimeni, dar absolut nimeni, nu l-a întrebat pe nea Emil atunci, la sfârșit de mileniu și de mandat, cine sunt cei care l-au învins și cu ce l-au avut la mână.
M-am întrebat apoi, muuuuult mai apoi, când l-am văzut plimbat ca pe-un cal bătrân prin studioul televiziunilor de buzunar ale PSD-ului, cum se face că fostul dumisale consilier, doctorul pediatru Mugur Ciuvică, a ajuns din cruciat împotriva regimului Năstase, unul dintre principalii lătrăi ai PSD, o vidanjă gata să-și răstoarne conținutul peste orice și oricine, atâta timp cât asta îi aduce o mângâietură pe creștet din partea domnilor Dragnea, Ghiță, Voiculescu și Ponta.
M-am întrebat acum câteva zile ce se mai aude cu al treilea personaj din dosarul Armagedon: Ovidiu Iane.
Ooo, și ce surpriză am avut.
Domnul Iane, arestat în ianuarie 2002 pentru că a diseminat dosarul Armagedon unde se vorbea despre afacerile și averile strânse de Adrian Năstase, este nu numai membru PSD, dar și fost secretar de stat în Ministerul Românilor de Pretutindeni (numit de Sorin Grindeanu), patron al firmei Indaco Systems-cu nenumărate contracte cu statul român, prosper om de afaceri și politician, adică exact ce nu te-ai fi așteptat de la unul care a înfruntat hidra pesedistă.
Trăgând linie, cei 3 cetățeni acuzați în 2002 de complot de către Adrian Năstase: Mugur Ciuvică, Ovidiu Iane și Emil Constantinescu sunt acum pe față și în prima linie a luptei cu statul paralel și cu cetățeanul paralel cu realitatea dragniană.

Ce s-a întâmplat oare atunci, în 2002?
Cum se face că un administrator de firmă măruntă ajunge în câțiva ani din dujmanu lu poporul în reprezentantul său în parlament, stăpân peste o avere importantă și peste o firmă care, scria în 2013 revista 22, nu numai că a făcut milioane de euro din contracte cu statul ci este implicată și în scandaluri cu softuri care permiteau dirijarea dosarelor la Tribunalul București?

Indaco System a fost în centrul unui scandal în martie 2013 când Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a  propus sesizarea Inspecţiei Judiciare pentru verificarea unor posibile nereguli la sistemul informatic de repartizare aleatorie a dosarelor în cadrul Tribunalului Bucuresti. Este vorba de asa-numitul dosar al „spagarelor”, in care s-a dezvaluit ca judecatoarele Antonela Costache si Viorica Dinu, urmarite penal, apelau la grefieri pentru pacalirea sistemului. Desi scandalul de coruptie a fost imens, nu este clar nici acum daca „defectiunile” faimosului Indaco au fost remediate. ( https://www.revista22.ro/cu-ochii-pe-banii-publici-fratii-iane-patroni-si-deputati-usl-afacerile-cu-statul-ale-firmei-indaco-prospera-can-povesti-27202.html)

Cum se face că un medic pediatru care se plângea în 2002 că a ajuns să fie căutat de poliție prin scutecele copilului după dischete, a ajuns definiția banalității răului. Seară de seară la televizor, seară de seară aruncând cataroaie în balta realității, apoi vâslind dramatic în bărcuța lui de cauciuc, înfruntînd tsunamiurile iscate de propriile minciuni?

Cum se face că un președinte de stat care a recunoscut că a fost înfrânt de Securitate este acum plimbat în lesă cu zurgălăi exact în studiourile presei securiste?

Și de ce pentru acești trei oameni mitingul din 10 august a ajuns să fie sinonim cu invaziile barbare? Nu e de mirare că gașca de clovni triști și răi de la a3 măsluiesc, mint, amenință și bagă spaima în audiență cu propaganda lor dementă. Sunt plătiți să facă asta, niște prostituate care își fac profesionist meseria.
Dar totuși, ce s-a întâmplat cu Emil, Ciuvică și Iane atunci, în 2002? S-au speriat atât de tare încât le-a ieșit sufletul din corp-cum mi-a spus mie un shaman din Mongolia că se întâmplă în cumplite încercări?
Au fost cumpărați?
Au fost mereu sleeperi și doar au fost activați atunci?
Asta se întâmplă cu Alina Mungiu? Același lucru se întâmplă cu toată gașca de la Cațavencu? Cine sunt oamenii ăștia și de ce noi am crezut că sunt altfel înainte?
Când suspiciunea devine normă, Securitatea a învins.
Mai este oare vreo șansă să ne revenim?

 

 

Nu mai comenta că te bagă ăștia la pușcărie.
Nu spune bancuri politice că te ia Securitatea.

Nu îți contrazice șeful că te dă afară și eu pentru ce m-am chinuit să-ți fac rost de postul ăsta, pentru ce am cărat porci și damigene de vin și blugi din Germa, ca tu să fii idiot și să dai cu piciorul la tot?
Nu asculta Europa Liberă că aud vecinii și te dau pe mâna miliției.
Nu atrage atenția asupra ta, mergi pe burtă, fă-te una cu ficusu din colț și o să vezi că o să-ți fie bine.
Apa nu se oprește în pietroiul vârât perfect între celelalte pietroaie din albie.
Generație după generație a pasat mai departe lista lașităților tip plasă de camuflaj sub care chiulul, șprițul, superficialitatea, impostura, prostia vânoasă și bădărănia s-au înmulțit devenind normă.
Nu critica.
Nu protesta.
-De ce ești tu mai cu moț și vrei să schimbi ceva ce a funcționat bine atâta timp? Ăștia de ne conduc sunt de neclintit. Tu ești Pulea Spătarul, nimeni în șanț. Fiecare gest al tău se răsfrânge asupra noastră, a neamurilor și prietenilor tăi. Noi o să suferim.
Încetează!
Dar tu, ca un fluture mic din Bangladesh, ai continuat să dai din aripi și, la un moment dat, perdeaua de la geam s-a umflat de vânt, au troznit ferestrele și sticla a dârdâit sub rafale iar tiranul a fost luat pe sus de curenți, tremurând ca o frunză.
Iar tu atunci te-ai întors către neamurile și prietenii tăi să le spui: vedeți că nimic nu este etern, vedeți că a meritat să spun și să strig și să contrazic și să critic?
Dar nu mai era nimeni lângă tine.
Știi de ce?
Pentru că toți erau în palatul dictatorului, dând foc servitorilor, înjunghiind paznici, violând cameriste. Toți lașii, ascunși atâția ani sub tăcerile înțelepte, sub adeziuni și unanimități, acum ucid, beau sânge și urlă de fericire mirosind carnea arsă.
Cuprinși de frustrare.
Frustrarea iepurașului conformist care nu a știut să întrebe ursul venit cu lista viitoarelor animăluțe pe care le va mânca: dar nu poți să mă ștergi de pe listă?
Furia asta devine cruzime.
Trosca. Ars. Decapitat. Acoperit cu pișat.
Oamenii de bine pe taburi.
Minerii la penețeu.
Suto Andras și Mihăilă Cofaru.
Huuuuuoooo!!!!
Jos comunismul!!!

Lașii sunt vocali. Lașii cer drepturi. Ei au suferit. Ei au mâncat salam cu soia. Ei au înghițit tirania. Ei vor ca lașitatea lor să fie recunoscută ca un merit. Meritul Supraviețuitorului Clasa I.
Lașii primesc funcții.
E nevoie de ei. Doar sunt experți în supraviețuire. Uite, au și medalii.
Vremea curajului a trecut. Vremea criticii și protestelor a trecut. Vremea scandalurilor a trecut. Revoluționarii să părăsească sala și să aștepte afară să fie chemați pentru a-și primi diplomele. Nu mai e nevoie de ei.
Acum avem nevoie de niște oameni echilibrați care știu când trebuie să tacă și când să vorbească. Avem nevoie de liniște și consens.
Criticile nu ajută la nimic.
Și nici bancurile politice.
-Uite d-aia nu primești niciun job pentru că ai gura mare și te contrazici cu șeful. De ce nu oi fi și tu ca alți oameni, să-ți vezi de farfuria ta, de familia ta. Lasă-i pe alții să se lupte, tu ai treabă de făcut.
Lașitatea se întoarce. E peste tot, în birouri și metrou, în parcuri și pe stadioane.
Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie. Nimeni nu știe urmarea.
-Eu m-am sacrificat pentru voi. Tinerețea mi-am sacrificat-o. Am înghețat la cozi, am tricotat, am …M-am chinuit să vă dau o educație. Și ce ați ajuns? Doi distruși care se luptă cu sistemul. Alți oameni de vârsta voastră au casă și copii și..
Lașitatea costă 1,99 și o poți lua de la Mega Image.
În minte număr morții, arșii, torturații și violații următoarei revoluții.
În minte îi văd pe cei care vor ucide, tortura, arde și viola.
Sunt oamenii cuminți din jurul nostru. Sunt oamenii de bine.

E 8 dimineața. Sunt în casa fostului Peter Balogh, actual Gananatha Srivijayan. I-a luat 5 ani să își schimbe numele, și asta numai după ce autoritățile quebecoase i-au dat acordul să facă asta. Mă gândesc la radiantul Ghiță, cel plecat de mult dintre noi în Tibetul sârbesc. El nu a suferit nicio transformare. Asta a fost și marea grijă, să nu sufere o transformare care presupune să deschidă gura. Gura e lipită bine, umplută cu hârtiile accederii Serbiei în UE. La ce bun să accezi în UE când ai pierde controlul asupra banilor țării? FSB-ul a decis că e mai bine așa. Decât codaș la Bruxelaș, mai bine în Belgradul meu fruntaș.
Am citit ieri la Sorin Cucerai următorul text:

1. Avem o țară cu un indice de neopatrimonialism semnificativ mai ridicat decât în democrațiile avansate către care susținem că tindem: 2,4 în România, versus minim 3,8-3,9 în democrațiile avansate (cu cât scorul e mai mic, cu atât nivelul de neopatrimonialism e mai mare). Sursa: V-Dem.

(Din Codebook: Neopatrimonial rule reflects the idea that personalistic forms of authority pervade formal regime institutions)

2. Avem o țară cu un indice de clientelism semnificativ mai ridicat decât în democrațiile avansate: 2,35 în România, versus 3,6-3,8 în democrațiile avansate (la fel ca la neopatrimonialism, cu cât scorul e mai mic, cu atât nivelul de clientelism e mai mare). Sursa: V-Dem.

(Din Codebook: Clientelistic relationships include the targeted, contingent distribution of resources (goods, services, jobs, money, etc) in exchange for political support.)

3. Avem o țară cu o economie moderat-liberă, și asta abia din 2007 încoace.Din 1997 până în 2006 am fost în categoria mostly unfree, cu o cădere în categoria repressed în 2000, iar în 1995 și 1996 am fost în categoria repressed. Sursa: Index of economic freedom. (Indicele e calculat anual începând cu 1995).

4. Avem o țară unde la itemul „business freedom” intrăm în categoria moderately free, asta în condițiile în care din 1995 și până în 2005 am fost în categoria mostly unfree, iar între 2006 și 2014 am fost în categoria mostly free. Sursa: index of economic freedom.

5. Avem o țară în care politicile anti-monopol sunt departe de a fi eficiente, iar intensitatea concurenței locale este moderată. Sursa: Global Competitiveness Report.

6. Avem o țară în care nivelul de favoritism în deciziile guvernamentale este extrem de ridicat. Sursa: Global Competitiveness Report.

7. Pe scurt, toate datele arată ceea ce intuitiv știam cu toții: că trăim într-o țară plină de baroni locali, regionali și naționali.

La noi, decidenții politici sunt principala sursă a corupției, inclusiv a corupției sistemice. Decidenții politici pun bariere la intrare (în interes personal sau de grup) pentru că pot, pentru că ei fac legea – după care se așează la barieră și cer taxă de intrare celor care vor să intre. Nu plătești, nu intri. Refuzi să mai plătești pentru privilegiul de a fi înăuntru după ce-ai intrat, ești scos imediat în afara pieței.

La noi, decidenții politici sunt extractori de rente economice în interes personal sau de grup. Cele mai multe firme dau mită nu pentru a influența decidenții politici în interesul respectivelor firme, ci pur și simplu pentru ca respectivii decidenți să le permită existența pe piață – deci corupătorul nu e firma, ci decidentul politic. Exact ca în orice regim de tip mafiot – sau, ca să mă exprim academic, ca în orice regim neopatrimonial.

8. Ei bine, deși toate datele indică asta, deși intuiția noastră ne spune același lucru, au apărut unii care consideră, din rațiuni exclusiv ideologice și în răspăr cu toate datele de care dispunem, că, în România, principalii agenți ai corupției sunt firmele mari.

Nu spun că marile companii nu corup – vezi scutirile de taxe și impozite, facilitățile la relocare în România șamd, toate susceptibile de a fi fost obținute prin corupție (deși e posibil și ca toate facilitățile astea să fi fost obținute exclusiv prin negociere și ca ele să reflecte doar puterea diferită de negociere a părților, fără nicio legătură cu corupția).

Spun însă că, la noi, toate datele arată că, la nivel sistemic, corupția nu vine dinspre zona de business spre zona decidenților politici, ci invers – dinspre decidenții politici spre companii (mari sau mici).

Apoi mi-am amintit de celălalt text, al lui Clotilde Armand.
”Programul ”Odrasla” continuă cu succes. Așadar:
– Fiica domnului Daea este angajată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;
– Fiica lui Florin Iordache lucrează la Cancelaria Băncii Naţionale. În trecut a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Altă întrebare?!
– Fiica domnului Țuțuianu este consilier juridic la Primăria Capitalei;
– Fiul lui Dumitru Buzatu și al senatoarei PSD Gabriela Crețu, numit secretar de stat: ”Îl recomandă cunoașterea limbilor străine”;
– Fiica senatoarei PSD Neamţ Emilia Arcan, a fost numită vicepreşedinte în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu rang de secretar de stat;
– Fiul domnului Tudorel Toader s-a angajat ca asistent la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, în condiţiile în care codul de etică al Universităţii interzice angajarea rudelor;
– Fiica lui Mircea Cosma a ajuns în Parlament, după ce doi deputaţi PSD au renuţat la mandate;
– Fiul șefului PSD Neamț, numit secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului;
– Fiul maiorului în rezervă Petru Winzer, numit secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe;
– Fiica maiorului în rezervă Petru Winzer este angajată la Curtea de Conturi;
– Fiica unui fost primar PSD din Dărmăneşti este Directoarea Cancelariei lui Dragnea, de la calculatorul căreia a fost redactat proiectul Ordonanței de Urgență privind grațierea;
– Fiul lui Adrian Năstase a ajuns consilier în cabinetul de eurodeputat al social-democratului Cătălin Ivan;
– Fiica primarului din Brașov este consilier în biroul de europarlamentar al liberalului Daniel Buda;
– Fiica fostului deputat Dolj Mihai Surpateanu este consilier în cabinetul europarlamentarului liberal Marian Jean Marinescu;
– Fiica lui Nicolae Bădălău este angajată la protocolul Aeroportului Otopeni, acolo unde ocupă funcţia de Director al departamentului Conformare, Calitate, Siguranţă şi Mediu;
– Fiica fostului eurodeputat PSD de Bacău Minodora Cliveti este consilier diplomatic la Reprezentanţa României la UE;
– Fiul fostului ministru Victor Paul Dobre, este referent principal la Consulatul României în Chicago;
– Fiul lui Ilie Grădinar zis Ilie Gigacalorie este ambasadorul României în Danemarca;
– Fiica lui Constantin Preoteasa, fost şef al Direcţiei pentru Protecţia Copilului Gorj, este secretar general în Ministerul Românilor de Pretutindeni. Ea a deţinut, pe rând, diverse funcţii în Ministerul de Externe, înainte de promovarea de la MRP fiind director în cadrul MAE;
– Fiul judecătoarei Maria Huza, fost preşedinte a Tribunalului Bucureşti şi prietenă a fostului ministru PSD Rodica Stănoiu, este secretar I la Ambasada României la Tokyo;
– Fiul fostului şef al organizaţiei de pensionari PSD Dâmboviţa este secretar de stat în cadrul MAE;
– Fiica fostului ministru PSD Constantin Niţă este secretar I la Reprezentanţa României la UE;
– Fiul fostului ministru PDL Gheorghe Pogea este şeful secţiei Energie în cadrul Reprezentanţei României la Bruxelles;
– Fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, numit ambasador în Thailanda, consul în Dubai, şef de misiune diplomatică în Filipine.

Cum, nu cunoști niciun copil de jupân local care e lipit ca remora de rechin, deși, stați așa, remora are o funcție, o pregătire genetică ca să preia postul de însoțitor de rechin. Fiul de baronaș securistic nu are nimic decât numele tatălui (sau al mămiței, dacă e din Videle). El se lipește ca rahatul de rottweiler de talpă. Știu mulți rahați de rottweileri. Pe la ministerul de externe, pe la televiziuni, pe la Tarom.

Și pentru că e ziua colajelor, mai vin și cu textul celor de la Recorder. Despre consilierii miniștrilor noștri, ăștia cu Auschwitz și cu Priștina pe Don.

Invocând acest alibi al protecției datelor personale, Executivul a stabilit că are dreptul să țină la secret numele consilierilor personali ai miniștrilor. E un comportament din ce în ce mai frecvent prin care se transmite ideea că instituțiile statului n-au nicio obligație de a da socoteală în fața cetățenilor. Iar Guvernul României e în avangarda acestui curent: miniștrii nu oferă interviuri, iar cei care o fac apar doar în fața unor ziariști de casă, cu întrebări stabilite în prealabil; activitățile miniștrilor sunt anunțate selectiv și, de cele mai multe ori, abia după desfășurarea evenimentului; niciun minister sau instituție subordonată guvernului nu are voie să comunice nimic fără aprobare de la vârf.

Vârful este Anca Alexandrescu, persoană pe care Liviu Dragnea a însărcinat-o să controleze toată strategia de comunicare. Anca Alexandrescu este fostă consilieră a lui Adrian Năstase, în vremea când acesta era prim-ministru, și fostă consilieră de comunicare a lui Liviu Dragnea la Camera Deputaților. Odată cu instalarea Vioricăi Dăncilă ca prim-ministru, a trecut la Guvern, unde este încadrată consilier onorific.

Din cele 21 de ministere care ne-au răspuns, trei dintre ele ne-au pus, totuși, la dispoziție numele consilierilor personali, dar au prezentat acest gest ca pe o concesie, nu ca pe o dovadă de transparență. Este vorba despre Ministerul de Interne, Ministerul Muncii și Ministerul Mediului, care au oferit același răspuns standard, invocând protecția datelor personale și comunicându-ne că numele consilierilor nu sunt date cu caracter public, dar întrucât consilierii în cauză și-au dat acordul, vă transmitem numele și CV-urile lor. (click pentru a vedea răspunsul complet)

Desprindem, așadar, concluzia că persoanele angajate în funcția de consilieri personali au dreptul să aleagă dacă numele lor sunt sau nu informații publice. Iar cei mai mulți din cei peste 140 de consilieri personali din Guvernul Dăncilă au ales să se ascundă.

Teoretic, acești oameni ar trebui să mândrească cu o asemenea funcție și să fie atât de bine pregătiți încât un ministru să pună preț pe sfaturile și pe sugestiile lor. Practic, nu știm cine sunt, ce pregătire au și ce fac mai exact în slujba miniștrilor, în afară de a încasa un salariu (între 4.000 și 8.000 de lei, bani la care se adaugă sporuri).

În urmă cu câteva luni, Gazeta Sporturilor a dezvăluit că Alex Ciucă și Florin Mulcuțan, doi dintre consilierii personali ai Ioanei Bran (ministrul Tineretului și Sportului) au intrat în direct prin telefon într-o emisiune în care șefa lor era invitată și s-au dat drept admiratori, punându-i întrebări la care ministrul avea răspunsuri pregătite.

Ministrul Ioana Bran are 10 consilieri personali, dar refuză să le divulge numele, acestea nefiind afișate nici pe site-ul instituției. Politica de comunicare a Guvernului în problema consilierilor personali rămâne cât se poate de confuză. Ministerul Educației ne-a transmis că nu ne poate transmite numele consilierilor întrucât acestea sunt protejate de legea datelor personale, dar, la scurt timp, le-a afișat pe site. Ministerul Agriculturii ne-a dat același răspuns, invocând protejarea datelor personale. Numele consilierilor apar însă la rubrica declarații de avere. Sunt cinci persoane, iar ministerul ne-a comunicat că Petre Daea are opt consilieri personali.


SITUAȚIA CONSILIERILOR PERSONALI AȘA CUM AM PRIMIT-O DE LA FIECARE MINISTER

Ministerul de Interne –
4 consilieri personali

Ana Râșnoveanu
Anghel Cornel
Mădălina Iancu
Valentin Riciu

Ministerul Muncii – 7 consilieri personali
Ionuț Mihai Rădoi
Alexandru Matei
Cristian Vasilcoiu
Dana Danciu
Ion Gibescu
Laura Bulugea
Mihai Tomescu

Ministerul Mediului – 17 consilieri personali (click pentru nume și CV-uri)
* legea spune că fiecare ministru are dreptul la cel mult 8 consilieri personali, dar unii dintre ei fentează această prevedere angajând mai mulți consilieri cu jumătate de normă

Ministerul Educației – 7 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele, dar la scurt timp au fost afișați pe site)

Ministerul Agriculturii – 8 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Apelor și Pădurilor – 9 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Comunicațiilor – 6 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Culturii – 6 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Finanțelor Publice – 2 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Economiei – 6 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – 6 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Justiției – 4 consilieri (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat – 5 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul pentru Relația cu Parlamentul – 9 consilieri (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Sănătății – 7 consilieri personali și 3 consilieri onorifici (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Tineretului și Sportului – 10 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Transporturilor – 7 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Turismului – 8 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Fondurilor Europene – 8 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Ministerul Românilor de Pretutindeni – 6 consilieri personali (nu ne-a comunicat numele)

Tot textul este aici https://recorder.ro/servicii-secrete-in-guvernul-romaniei/.
Eu cunosc o fată de aici. Am fost colege acum 20 de ani. Ea încă de atunci era bine înfiptă în prohabul unui mare mahăr PD-ist. Ce-i drept, fată frumoasă, nu puteai să o lași să treacă prin parlament așa, fără să o scoți la o înghețată în timpul unei moțiuni de cenzură. Oricine lucra pe politic își trăgea un sugardaddy de prin Caransebeș sau Covasna, departe de nevastă.
Pe vremea aia, totuși, bag de seamă că era prostituție, acum nici măcar nu trebuie să te mai epilezi sau să faci un oral bine. Nu ai trăit 20 de ani degeaba în sistem. Nu mai trebuie să fii curvă, ai ajuns matroană.

Ok. Revenind.
Trageți aer în piept, luați buletinul și mergeți și semnați pentru #fărăpenaliînfuncțiipublice.
Nu Feher, dacă veneau o inițiativă legislativă eram de acord. Așa, nu vreau să modifice Constituția, restrângând astfel libertățile noastre ale…
Ale cui băieți?
Mai citiți încă o dată cele trei materiale și întrebați-vă ce drepturi aveți voi. Și puneți-vă problema cam cum ar pute să treacă în acest Parlament (care a ologit legile justiției, Codurile Penale, a terfelit Curtea de Conturi și guvernanța corporativă, printre altele, nenumărate altele) o lege care să interzică accesul la funcții publice ale cetățenilor condamnați definitiv în dosare de corupție?
Da. Abia așteaptă.
Dar de ce spui asta Feher, că nu sunt toți corupți, doar o mână de oameni, câteva zeci de parlamentari din câteva sute.
Pentru că știu că fiecare parlamentar este un cuib de cartofi, tragi de tulpină, ies 56 de tuberculi, nemulețe, unchiuleții, cumetrii.
Cu ăștia nu poți să lupți, știu, am mai spus-o, decât cu foc.
Și apoi cu vaccin.
Semnat,
Mișcarea Umanistă Împotriva Epidemiei PSD.
MUIEPSD (pe vremuri eram Costini și Cristine, Gabriele, Ioane și Mirune, acum suntem strânși în literele ăstea 7. Nimic obscen, doar pertinent).

Șoferul e din Libia. A venit de un an și jumate în Ottawa, a fugit imediat după rievolușiăn în Cipru cu soția și cei 3 copii. Între timp a mai făcut un copil. Canada e cea mai bună țară din lume și canadienii sunt cel mai cumsecade popor de pe planetă. După ei sunt irlandezii care s-au purtat minunat cu el.
Învață limba engleză și muncește. Încearcă să facă ceva pentru țara care l-a tratat atât de bine. Libia nu poate fi salvată. Au distrus-o și el vrea să-și salveze copiii. D-aia a fugit, să-și salveze copiii, pentru el totul s-a terminat. Nu are mai mult de 40 de ani.
Mi-e rău. Un libian vrea să facă ceva pentru țara care l-a primit. Noi o distrugem pe a noastră.
Am prieteni care nu suportă USR.
Sunt o gașcă de cârpaci ăștia de la USR. Sunt niște puști cordiți, sunt ba de stânga, ba de dreapta, sunt dezamăgitori.
Au invitat-o pe Kovesi să candideze. Huooooo!!! Cum să inviți pe cineva dintr-o instituție de forță să candideze?
Penibililor. Dacă am putea să ne luăm votul înapoi, am face-o fără să clipim, urlă masa de votanți plictisiți să înjure doar PSD-ul.
Și ce-i cu mizeria asta de inițiativă, fără penali în funcții publice? Orice interzicere a drepturilor este o măsură extremă, care servește cui? Corupția nu e mai mare decât pe vremea lui Năstase, spune prietena mea Ema. Corupția nu e endemică în România, zice ea, de ce să își piardă drepturile și cetățeanul care acum 15 ani a fost prins cu un joint și are dosar penal și de ce, dacă peste câțiva ani se va criminaliza homosexualitatea, să nu poată candida la funcții publice un homosexual?
Ema a făcut Dreptul și spune că problema limitării drepturilor politice are rezolvare deja pentru că judecătorul este îndrituit să le limiteze.

Eu nu am făcut Dreptul. Eu nu știu dacă este corupția mai mare acum față de perioada domniei lui Năstase. Dar cum ștacheta este pusă atât de sus-să ne amintim că, pe vremea lui Năstase nu mai exista nici urmă de presă liberă în România, când doar Evenimentul Zilei, revistapresei.ro, actualul Hotnews, și Realitatea mai ziceau ceva-mi-e greu să cred că știm cu adevărat cât s-a furat pe vremea lui Năstase.
Și tocmai pentru că totul s-a petrecut în bezna debaralei liniștii noastre unde ne-a închis papa Iliescu și guvernările lui fesenisto-țărănist-liberale-pedeseriste, cred că ciuperca iubitoare de întuneric și umezeală a corupției s-a înmulțit.
Nu este vorba doar de parlamentari corupți, ăștia sunt vârful piramidei. Este vorba despre munții de funcționari publici din primării, prefecturi, administrații, servicii publice, de directori de școli și grădinițe de stat, de Secureanu și Vrăbiuța, de directori de Direcții. O rețea de nași, fini, verici, amante, nepoate, mătuși, cumetrii și preteni care fură, fură, fură, fură. Mulți, enormi de mulți, sunt de la începutul timpurilor în sistem profitând de inabilitatea noastră istorică de a acționa la înălțimea momentului.
Dacă am fi o țară normală, dacă am fi început cu lustrația în 1990 și nu cu Ion Iliescu, Măgureanu și Hrebenciuc, azi nu mai era nevoie să strângă USR semnături pentru Fără penali în funcții publice.
Cum însă putoarea din societate vine de la cadavrul simțului nostru moral, iată-ne vidanjînd, 29 de ani mai târziu, o țară scufundată în rahat, atât de obișnuită cu mirosul ăsta încât îi pute curățenia.
Nu suntem o țară normală Ema. Dacă am fi o țară normală, ca Spania, nu am avea politicieni care ar candida din închisoare cum a fost cetățeanul din Baia Mare ales primar direct din bulău.
Nu.
Cetățeanul aflat la închisoare nu pentru că este gay sau pentru că a avut un dosar pentru că a fumat un joint acum 17 ani, era băgat pentru infracțiuni de corupție asociate cu funcția pe care o ocupa. Și a fost ales de popor, că a făcut și lucruri bune pentru urbe. Nu poți să ferești poporul să fie prost și să se arunce de pe un pod înalt de 40 de metri, crezând că poate să zboare. Poți însă să îi pui niște plase de sârmă în care să-l prinzi.
Nu o fi corupția mai mare decât pe vremea lui Năstase dar este endemică. Este în orice interacțiune cu statul, de la nașul de tren, la intrarea în Academia Română, de la obținerea unui post pentru nepoțică la Biblioteca Județeană până la folosirea pușcăriașilor să muncească la ridicarea vilei unui consilier local.
E atât de răspândită încât nimeni nu mai clipește când i se cere șpagă la spital sau la universitate.
Vaccinul este o formă de prevenție a răspândirii unei boli.
Asta ar trebui să facă această modificare de Constituție. Să vaccineze societatea, să încerce să mai salveze ceea ce poate fi salvat de la contaminarea cu virusul acesta sinistru. Într-adevăr, există și oameni ai sistemului care nu sunt corupți. Dar cât o să poată să rămână neinfectați?
Există procurori, există justiție, există judecători care pot să decidă dacă fapta penală aduce și ridicarea drepturilor politice sau nu.
Dar genul ăsta de tratament caz cu caz este posibil în vremuri normale, nu în plină epidemie.
Un corupt în funcție publică este un borg, un personaj colectiv, un clan. El vine la pachet cu șoferul, secretara, verișoara. Sistemul metastazează urgent când este penetrat de un corupt care încet face loc celulelor lui în defavoarea celulelor celorlalți.
E epidemie.
Iar în epidemie izolezi sursa și aduci vaccinul.
Eu așa am văut în filme. E drept că nu sunt medic.
Fără Penali în funcții publice este șansa pe care o avem acum să stopăm ciuma care ne mănâncă.
Pentru cei dintre voi care au uitat, mai jos lucrul care ne-ar fi salvat. Dar nu s-a întâmplat. Pentru că FSN și CFSN și cine o mai fi fost nu au vrut ca unor securiști și activiști de partid să li se încalce drepturile fundamentale.

“Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.”
Vouă nu vă vine să plângeți când vă dați seama ce am făcut atunci?
Vouă nu vă vine să plângeți gândindu-vă că o să ratăm și această șansă?
Voi nu vreți să faceți nimic pentru țara asta ca să nu ajungeți șoferi de Uber într-o țară unde iarna ține 7 luni?

Fuga Nadiei Comăneci din țară a fost probabil cea mai mare lovitură de imagine pe care a luat-o regimul comunist de la București. Televiziunile s-au bulucit să o filmeze când, după 4 zile după ce a trecut granița cu Ungaria, a aterizat la New York.
La olimpiada din Mexic din 1968, atleții Tommie Smith și John Carlos au salutat imnul american ridicând pumnul strâns, în mănușă neagră, încercînd să atragă atenția asupra faptului că ei, doi sportivi afro-americani, au câștigat medalii pentru o țară unde populația de culoare e atacată cu furci și topoare de niște cetățeni caucazieni, îmbrăcați în cearșafuri albe.
În 1969, între Honduras și El Salvador, în timpul meciurilor de calificare pentru Cupa Mondială din 1970, a izbucnit ceea ce istoricii numesc Războiul Fotbalului.
În 1984, statele blocului comunist, cu excepția României, nu au participat la olimpiada de vară din Los Angeles, după ce SUA boicotase jocurile de la Moscova din 1980.
Franța a câștigat ieri meciul cu Croația.
Am aflat că acesta este un lucru bun pentru că Franța este iluministă, progresistă, cultă și democrată iar Croația este plină de naziști. Naziștii trebuie să piară.
Dar uite că naziștii de croați au zis Slavă Ucrainei!!!
Păi normal, că dacă stai să te gândești și ucrainienii erau naziști, că vroiau să scape de ruși și se dăduseră cu Hitler.
În timpul meciului, pe gazon au intrat fetele de la Pussy Riot întrerupînd jocul pentru câteva minute. Camerele au rămas pe arbitru și pe un grup de jucători până fetele au fost scoase de pe teren.
Noi nu facem politică. Ce are sportul cu politica?
Cam 7621 de lucruri în comun.
Sportul este politică. Sportivii sunt ambasadorii unei țări trimiși să o reprezinte la competiții privite de miliarde de spectatori. Nadia cu zecele ei luat la Montreal a făcut României Socialiste un serviciu de 19 ori mai mare decât decizia lui Ceașcă de a nu trimite trupe în Praga.
Ilie Năstase, Hagi, Gabi Szabo, Patzaichin, Nicu Vlad, Gică Popescu, Halep, puterea politică încearcă și de multe ori reușește să îi folosească în scopuri electorale.
Găzduirea competițiilor sportive de anvergură este un alt joc politic extrem de dur. Este o chestiune de influență și bani.
Rusia a prins în ultimii ani o olimpiadă de iarnă și un campionat mondial. Asta în timp ce a anexat Crimeea, a băgat la pușcărie oponenții politici ai lui Putin, a otrăvit niște spioni, și-a pus președintele în SUA, a făcut Brexit, a intervenit în alegerile din Franța, Austria, Serbia, e vârâtă într-un război murdar în Siria si în altul în Ucraina. Și ăstea sunt doar lucrurile despre care se discută la micul dejun.
Cu toate acestea, iluminiștii, europenii, esteții, intelectualii care au salutat victoria Franței în meciul de ieri, nu au văzut în organizarea campionatului mondial din Rusia o înfrângere a spiritului lui Rousseau și Descartes.
Nu.
Pentru că e doar sport. Sportul e o pauză pe care o luăm de la politică și uite, Pussy Riots ăstea intră pe teren ca să protesteze împotriva abuzurilor lui Putin. Cui îi pasă de Putin când avem o bătălie între nazismul croat și precizia carteziană a Franței?
De ce ținem cu echipele cu care ținem?
Eu țin cu Argentina pentru că îmi plac Borges, Mendoza și carnea de vacă. Codin ține cu Germania pentru că este fan cârnat cu sos curry și Schopenhauer. Cu Anglia ține Dana pentru că adoră Monty Python.
Arareori și foarte puțini din noi sunt capabili să găsească în dezordinea debaralelor cu emoții borcanul cu luciditate și solnița cu raționalizare ca să poată să spună calm: echipa Belgiei a jucat mai bine decât cea a Braziliei, echipa Japoniei merita să se califice și nu cea a Angliei.
În 99% din cazuri, ținem cu unii și cu alții fix datorită politicii, a straturilor de vopsea așezate an după an pe pereții intelectului.
Noi nu ținem cu Rusia pentru că noi am primit de la Rusia boala venericã a comunismului. Cu toate astea, noi ținem cu Belgia pentru că …În definitiv Leopold și masacrele din Congo fac să pălească crimele lui Stalin și Hitler la un loc. Deci ce motiv avem noi să vrem ca Belgia să bată Franța?
E o țară mică, ca și Croația, o buturugă mică de care se rupe osia carului mare.
Ca în orice poveste cu outsideri care reușesc să intre printr-un pliu al universului într-o castă care nu le era destinată, am ținut cu Croația, Belgia sau Japonia pentru că victoriile lor însemnau că nu suntem complet pierduți, că într-o zi, când nea Piți nu o să mai fie, poate o să ajungem și noi măcar într-o semifinală.
Și ce lovitură politică o să fie aia pentru doamna Firea, aflată deja la al doilea mandat, cum o să se îmbrățișeze ea cu Putin și cu Marine Le Pen și cum o să mărească, de fericire, pensiile cu câte 6 lei.
Și cum o să iasă lumea pe străzi și o să o salute pe ea și echipa de fotbal a României care a mers până în semifinale la campionatul mondial din 2030. Și noi, ăștia cu Soroș, exact ca Navalny, oponentul lui Putin, o să stăm la arest pe timpul jocurilor care vor avea loc într-un spațiu democrat, aș zice chiar în Iran sau în Siria reclădită până atunci cu banii contractorilor chinezi, americani, francezi și ruși.
Sportul este politică. Croații au strigat Slavă Ucrainei!!!
Un gest european, un protest curajos față de acțiunile lui Putin.
Pentru asta eu o să țin și mai dihai cu Croația.
Pentru că atunci când merg la lupte în noroi, nu văd doar femeile goale ci și nămolul în care se bat.