&mdash; feher

andreea a fost in august la burning man, desert alb, flamingo din plastic si caracatite din fonta, sapte zile pe planeta california unde oamenii traiesc 16 vieti deodata pentru ca timpul dispare in norul de praf ridicat de masina grifon si camionul cu turla si metereze, ziua sunt 38 de grade dar noaptea harsht, taie 8-tul, iti clantane dintii-n gura la 3 grade si fricile se contracta si pier, am vrut si eu sa merg la burning man dar, vorba lu ionel stoica, nu mi-am dorit atat de mult victoria si iata-ma uitandu-ma la pozele andreei, las ca mergem in seara asta la party, after burn, vin oamenii care au organizat campingu danez de la burning man, iuhuuuuu.

n-am mai fost la o petrecere de cind se rulau covoarele in sufragerii si cazile erau umplute cu sticle de bere aurora, andreea e agitata, cum ne impodobim, imi tufleste pe cap o casca de viking cu coarne ying si yang, unu tzipa-n sus, altul priveste podeaua, ea-si tranteste o peruca alba, de maria antoaneta, taxiul costa 70 de euro si ne lasa-ntr-un camp cu buruieni, urlete si beculete colorate atarna in fatza unui vaporas ancorat in buza unui canal, intr-o plasa avem cupe rosii vopsite cu flori de cires, o sticla de vodca si una de palinca, iau o gura si intr-un aventura, “nevastaaaa” urla un danez cu nas turtit, andreea tresare, e sotul ei de la festival, n-au o relatie prea apropiata, ii da niste palinca, nenicul se-nmoaie, am intrat.

in burta barcii 30 de siluete se contorsioneaza in fatza unui perete luminat de leduri rosii si verzi, zdutz-zdutz-zdutz, peruci albastre si haine de blana purtate la bustul gol, un nene cu palarie si vesta de scufundari ma-mbratiseaza, ii dau palinca si-mi spune ca e francez si stie ce e aia prrrruna, mai ia o gura, “r”-ul se duce pe gat, n-aud ce-mi zice dar simt ca-mi sufla niste aer cald in ureche, o pitica dichisita in ghicitoare imi arunca o privire rapace si-mi insfaca francezu, hap, mi-a pus o mana pe frunte si zambeste sugubetz, imi spune ca sunt o persoana cu suflet bun si inima curata, desigur, acusi am dezinfectat totul pe dinauntru cu palinca de zalau, vrei o gurita?

un nenic cu monoclu imi da un pahar cu ceva dulce, garrone, in jurul andreei se aprinde centura lui orion de jointuri, huuuuuuuup unul, hiiiiiiiiiiiip al doilea, sssssssssuuuuup al treilea, in frigul din matzele vaporasului scot aburi pe nara ca o ciorba pusa la incalzit pe un motor de camion dac, zdutz-zdutz-zdutz, 4 miliarde si jumatate de ani de la facerea lumii si asta-i tot ce aveti mai bun de turnat in urechi?

uite-l pe bjorg, e suedezu care a organizat campingu danez, e insotit de o tigresa care se pupa cu o vrajitoare cu buze negre si cu un roscat invelit intr-o blana rosie, un alt suedez de 3 metri, in rochie de office si cu strampi rupti se hatzane frenetic pe muzica sferelor, un duce cu peruca imi sopteste ceva, nu vorbesc daneza si nici macar nu inteleg, repeta povestea, in aceeasi daneza, sau o fi suedeza? n-u-i-n-t-e-l-e-g, pleaca frustrat, afara, in jurul focului de tabara, ghicitoarea si cu francezu cu palarie leaga prietenii cu niste cetateni cu iegari sclipiciosi iar andreea e inghesuita de doi danezi libidinosi.

e 2 juma, mi-e frig, garronele e gretos, o domnita blonda se prelinge pe un cerc, impingem pieptul inauntru, bombam fundu in afara, am intrat in etapa erotica a noptii, dragostea e cautata in gura la duduita, nu, nu-i aici, poate la dumneavoastra, deschideti un pic buzele, hap o limba care rascoleste frenetic, nu, nici aici, trecem la urmatoarea, un baiat in colanti argintii isi recupereaza blackberryul dintr-o mazga vascoasa, hooo-paaaa, in sala de dans isi face intrarea caragiale, jur, sa moara mama daca nu e dinsu, palaria de fetru, ochelari rotunzi, nas, mustata, ceasu de buzunar, sacoul cadrilat, andreea zice ca nu-i I-Le ci un musiu de la o firma de design care a fost si la burning man-ul californian pe banii companiei, pen ca asta, agentia dumnealui, il plateste sa mearga in locuri unde ar putea gasi inspiratie, caragiale se aseaza elegant pe o saltea jegoasa, de hidding place de terorist international si urmareste dansurile languroase.

a mai trecut o ora, nu-mi mai simt talpile de frig, afara se pregateste un rug, dansatorii se strang de prin cotloane si un nenic imbracat in costum de jaguar manipuleaza un aruncator de flacari, shuuuuuuup, cutiile de lemn asezate in piramida incep sa arda, o pereche se pune-n fund si se descalta, talpile goale se uita cuminti la foc, suedezul in costum de manager declama un poem de byron, buuuuuurn-buuuuurn tipa la lemne ca pitzurca la un fundas puturos, un mustacios mi-a ciordit casca de viking, al dracu perfectionist i-a indreptat coarnele, andreea, vrei sa ma duc sa o recuperez?

nooooo, andreea e toata numai caldura, dragoste si generozitate. din mine iese-un fum negru de frustrare, al dracu occident cum te face sa arzi noptile, buuuurn-buuuuuurn, io chem un taxi, mai am vreo 30 de ani de trait si nicio extra viata.

hainele cele noi ale imparatului sunt vintage

November 25, 2012

buna dimineata, as dori o cafea cu lapte de designer peste briosa asta facuta de norman foster, “sigur ca da, numaidecat, dar stiti conceptul bucatariei paleo?”, cine-i paleo?, “cafeneaua noastra, paleo, aici servim doar mancare primitiva, nimic din ingredientele moderne, totul asa cum se facea acum 5000 de ani”, serios? se facea wrap cu somon acum 5000 de ani la voi in copenhaga?, ca sa nu mai zic de cafe late, chelnerita blonda-si da ochii peste cap, ce nu-ntelegi frate, e dacat o forma de prezentare mai fistichie a aceleiasi marioare, cu alta palarioara, paleo-palarioara.

da niste zahar pentru cafea imi dati va rog?, “pai nu-ti zisei ca e paleolitic, astia nu aveau zahar”, ce idee buna sa-ti rezolvi problemele de aprovizionare invocand un vision-mision d-asta diferentiator: n-avem doamna bandaje si pastile pentru ca la noi la spital conceptul este “tratament ca in razboiul de independenta”, de unde va asteptati la scaune libere in autobuz, serviciile noastre merg dupa principiul postalioanelor de la 1700, poftiti la gramada.

hopaaaa, de fapt mizeriile astea se intampla acusi la noi dar nimeni, nici aneta, nici bogdan, nici lenus, nimeni nu s-a gandit sa le inveleasca intr-un ambalaj istoric, time travel experience garantat, marca banul jupane ca nu-i de ici de colo sa-ti taiem piciorul pe viu sau sa dormi in pat cu alte doua mamzele ca la epidemia de gripa din 1918. cit inghit eu scovarda cu somon pregatita ca-n caverna de la altamira, pe blanitele de la paleo se inghesuie 4, 6, 7 oameni de afaceri si 2 hipsteri, succes garantat, imi iau ghioaga si-am plecat dupa ce scuip 30 de euro si-un dinte ramas intr-o bucata de telina pietrificata.

o fi inocenta sau plictiseala, ce te face sa musti ca bibanul la marketing d-asta cu chilotii p-afara? bodea-mi povesteste o alta strengarie care ma da pe spate: cica la expozitia universala de la shanghai, unde ai nostri au trimis oribilul mar verde, danezii au aruncat o hainutza pe mica sirena si au pus-o pe avion. in locul ei pe bolovanul din capatul falezei a fost instalat un ecran unde, matale, copenhageanul sau turistul sosit sa vaza statuia, dadeai cu ochii de fetzele chinezilor care se minunau-ooooooooh, aaaaaaaah, la vederea micii sirene. si asta a fost tot?nooo, zice bodea, mai misto e ca majoritatea timpului pe ecran nu se vedea nimic, doar noaptea ii vedeai pe chinezi, ca atunci era zi la ei.

hahahahahahahahahaha, cine a fost ma cu ideea? arhitectul danez asta coi, bjarke ingles, el a zis sa trimita la expozitia universala mica sirena, el a venit cu ideea ecranului de pe bolovan, parlamentul a deliberat si s-a executat, au asigurat statuia si au trimis-o infricosati tocmai in china, ce-o sa faca ea saraca acolo, daca o abuzeaza spectatorii, daca vine bortoasa si face un chinez mic dupa 9 luni, dar sa nu ne facem griji, sa-l ascultam pe bjarke ca el e tata designului si al artei moderne, tot ce zice el e aur chiar si cind miroase a rahat, e un rahat de aur.

traiasca hans christian andersen si ale sale povesti, imparatul e in continuare in cucul gol, dar nimeni nu are curaj sa vada. ma duc sa sarbatoresc revelatia cu un hotdog primitiv de la paleo, fara mustar ca n-aveau de unde, doar ketchup.

ce e putred in danemarca?

November 21, 2012

2 Comments

metroul din copenhaga are 2 vagoane si-i condus de sfantul duh, asta n-are nevoie de scaun cu blana de miel sa-i tina cald la shale si nici de iconita pe parbriz, merge uns, 24 de ore din 24 prin tunelul de aluminiu si apoi prin ala de pamant, indiana jones combinat cu matrix, arhitectul universului danez a creat copii blonzi, mame androide si barbati impecabili in sacouri stranse pe talie, inchise la 2 nasturi.

arhitectul a creat si lesa pentru caini pe care nu ai voie sa o dai jos niciodata, cainii sunt tristi, arhitectului nu-i plac cainii, revolta spontana in parc si eliberarea lui toke se lasa cu fluieraturi ale paznicului, striga ceva in limba lu tata lu hamlet, toke alearga de nebun cu un batz in gura sub privirile unui labrador invidios, “legati cainele, legati cainele altfel chem politia”, hooo-paaaa, da frate, ceva e putred in danemarca, de atata design vi-a crapat iubirea pentru animale si pute, chemati mai bine medico-legalul si pe cineva sa ia cadavrul.

blocurile se aliniaza linga metroul inaltat pe stalpi, dedesubt bazine cu ratze, stufaris si gradini de beton, geamuri enorme si culori tari, asta e cladirea “muntele” care a fost construita de biarke ingels, e de varsta noastra zice bodea, da’ dar 38 de ani la arhitecti fac cit 266 la oamenii normali, hai sa vedem si 8-ul, ditamai complexul self sustained, gradinita, scoala, gym, frunza, varza, viezure, totul intr-o singura constructie care creste abrupt la marginea unui lac cu unghiile curate si cordeluta, e 5 si e intuneric, ma uit ca fetita cu chibriturile la robotii danezi care pozeaza in spatele ferestrelor imense, cind mor sigur o sa ajung in 8, intr-un duplex cu gradina si terasa cu barbecue.

un biznis cu care-ti rupi capul sigur in danemarca e negustoria cu perdele, tztztztz, nu, nu, nu folosim, lese de caini da, perdele nu, toke adulmeca un corgi al unor locatari din 8, corgiul are lesa, e ofticat si sare sa-l ia de cap pe toke, sprintar al nostru se intoarce si-l musca de fund, locatarii sunt indignati, puneti-i lesa cainelui.

o doamna blonda c-un terrier lenes se-ncanta povestind de cladirea centrului de conferinte din copenhaga, care-i?, aia mare-n X, a fost ridicata de singura echipa de muncitori din lume care pot sa lucreze in unghiuri ascutite, vezi bine, cladirea nu urca dreapta catre cer, e aplecata in toate partile si cere mare dibcie, da’ din ce tzara erau? ma bag si eu in seama, “cine?”, muncitorii astia singulari, “nu stiu fetito, ca atarnau acolo, mici-n corzi”, aaaa, pai lilliput atunci, e clar, acolo-s oameni mici, si-n indonezia in insula flores, dar ei au disparut acum citeva sute de ani.

cainele lenes a facut pipi, trage de lesa catre casa, doamna blonda se retrage intr-un cub de sticla fara perdele, la revedere, noapte buna.

imi iau un sandvis cu ton, platesc si primesc un plastic negru cu un bec verde, cind e gata sandvisu o sa se aprinda becul verde, doamne dumnezeule care conduci metroul, oare ce salturi tehnologice miraculoase imi mai pregatesti in tara impetuosului design?

ps. asta-i siteul lu arhitectu ala de va ziceam. http://www.big.dk/#projects-mtn

concursul emisiunii; in citi ani credeti ca vom ajunge acolo? raspunsul corect va fi premiat cu un duplex in “8”.

dumnezeu da si baga si-n plasa

November 20, 2012

http://en.wikipedia.org/wiki/Freetown_Christiania

pe un stalp scrie “atentie, acum parasiti teritoriul ue”, doi pitbuli se harjonesc linga niste momai infofolite in geci de fas care-si incalzesc tzurloaiele linga un butoi de metal in care arde pasional focul iadului, asa cum o sa arda si dumnealor pentru ca vand droguri copilasilor danezi si uite si niste americani care-si ridica poalele si atarna linga butoi, “va rugam plecati de aici, noi muncim” se repede unul dintre negustori, e 6 seara iar christiania duduie.

un tataita si-a lasat carcasa pe o bancuta si acum alearga cu inorogii, privirea e goala, nimeni nu-i acasa, in sopronul de care e rezemat vand iarba si bucati mari de hasis niste groelandezi cu capul cit ligheanul si ochii taiati, harsht-harsht, oblic in fetzele vinete.

bodea povesteste ca groelandezii sunt sarmani lipiti, economie ioc si atunci au trecut pe agricultura intensiva de cannabis, s-au mutat ciopor in christiania si traiesc ca vai de ei din banii de pe maricica, hipiotii veniti acum 40 de ani insa sunt chivernisiti, si-au tras vilute, casute, toate cu gradina si flori, au scoala, restaurant, gradinita si uite si-o plaja, in mijlocul unei alei troneaza un container de unde orice muritor poate sa inhate o pereche de izmene sau un ursulet de plus sa duca la copii, tot felul de carpe tzasnesc din lazi, dintr-o hala enorma ies niste tineri, “asta-i atelierul lor artistic, fac tot felul de sculpturi si obiecte”, la carciuma servesc berea christiania, branding de tara, nu jucarie.

turistii forfotesc in teritoriul autonom din mijlocul copenhagei, unde s-a mai vazut asa ceva? utopie vie, o bucata zdravana din capitala danemarcei a fost ocupata si declarata tara, legile se termina la gardul de beton, 5 corporatisti postesc un joint linga o mana de arabeti zgomotosi care pleznesc niste pacanele, cu glicemia cazuta, o hoarda se inghesuie la taraba nenicului care vinde prajiturele, un egiptean trantit in fatza unei beri imi zice ca putea sa aiba 4 neveste dar si-a declarat si el independenta si a lasat careul de dame sa mai astepte, free-dom, niste negrii degera la usa carciumii in numele libertatii de a vinde iarba, multi clienti da’ nici competitia nu-i mica, bodea zice ca peste hipiotii din christiania au venit la inceputul anilor 90 gastile de traficanti dintr-un cartier din nord, pacifistii si-au aparat tara da’ frontul a fost strapuns si acum piata de turisti care vin sa se faca praf in christiania e impartita intre localnici si drugdealeri.

economia de piata a iesit victorioasa, dupa ani de rezistenta, localnicii au decis ca e cazu’ sa-nceapa sa-si cumpere pamantul, wellfare state-ul danez are cancer de colon si trage sa moara, aia care vin poate n-o sa fie atat de ingaduitori asa ca e mai bine sa puna dracu mana pe niste acte de proprietate, la baia comunala hipiotul de christiania se lafaie in apa calda pe care nu o plateste, la carciuma indeasa mancarea sub nas la lumina becului alimentat cu energie moca, daca n-ar fi atat de frig as crede ca sunt in ghencea si, prin intermediul taicutzului gigi, dumnezeu mi-a pus mana-n cap, acum, inainte de alegeri.

capatul lumii la numai 40.000 de euro

November 14, 2012

1 Comment

ghettoul creste canceros pe un camp plesnit si peticit cu pungi de plastic, la dreapta un cuib de vile portocalii cu geamuri tip vizeta prin care sa mitraliezi vecinu, la stanga un palc de blocuri ros-galbene, manca-le-ar mama pe ele de herpesuri, cum au podidit ele pamantu asta lovit de febra, dintr-un banner priveste manios peste pamanturile unde-si pastea pe vremuri oile chiar becali aflat “in slujba crucii”, sunt in prelungirea ghencea, bucuresti, romania, visul imobiliar al oricarei maicutze: daca n-ati arunca aiurea cu banii, aici ar trebui sa va luati si voi o casa, pe pamant.

clar, dar inainte sa purcedem, lasati-ma sa-mi extirp glanda simtului estetic, este o operatiune nedureroasa care presupune o baie de programe ale antenei 1 timp de o luna si o vizita de 2 zile in fetesti, ding-dong, usa se deschide si intram in palatul invidiat al matusicii care a investit cu har in acest colt de paradis dotat cu bariera si ghereta cu paznic cu mustata si pulan, inox, gresie, faianta, termopane, unchiu gabi baga o ora jumatate pina la serviciu iar soata isi mentine silueta cu sprinturi printre tufe, de ce? haite de caini rezidenti ai santierelor parasite o mentin in forma, “nu stiu ce ma fac la iarna, ca magazinu e la mama naibii”, pe de alta parte aveti scara interioara si gradina inchisa cu ziduri de beton de 2 metri, johannesburg curat, pai si ce, nu-i misto in africa de sud?

oricand m-as muta aici, geme plina de amaraciune doamna preda, omu nu-i om daca nu are o casa, cine-o fi aprins vapaia asta sub cazanul dorintelor imobiliare romanesti? de unde vine definitia asta schioapa a umanitatii? si daca e atat de important de ce nu bagam atunci chestia asta in cv, ce tot atata studii, limbi straine si experienta anterioara, nu tata, scrie acolo: apartament de 4 camere in prelungirea ghencea, living largit cu bar, balcon spart, baie de serviciu, parchet laminat si esti angajat.

la masa de duminica, pe scaunele tapitate cu verde, toti sunt proprietari, sunt impliniti, desavarsiti, reprezentati de casele lor, vietile nu au fost irosite, nu-i prinde cu chilotii jos sfarsitul lumii, asta de vine acum pe 21 decembrie-nu vine domle, au anuntat astia ca au descoperit alt calendar mayas si s-au mai dat din oficiu niste sute de ani de construit monstruos in bucuresti sud, fugi draga de aici, am vazut eu pe discovery ca se aliniaza planetele si deja prevulcanii dau semne de eruptie, ne paste soarta brontozaurilor zice coana mare, asa deci? atunci ma bag si eu la bcr la prima casa. si ultima, la capatul lumii si al timpurilor, fin.

dimineti cu corpul didactic

November 12, 2012

termopan la intrare, o fi intrarea artistilor da’ si ei e oameni si le place sa nu-i traga curentu, clap-flap, 14 trepte s-un manechin de straja, hacuit, infipt intr-un par, drapat intr-o carpa verde, bezna, pe-un a4 prins de usa scrie sa nu vii nechemat si daca totusi ai venit sa nu ciocani, sa nu suni, sa nu strigi, sa nu respiri, “odata am auzit un scarpinat la usa, am crezut ca-i vreun caine ceva, cind, un preten: de zgariat la usa n-ai zis, asa c-am incercat” alexi rade gros pe sub mustata cat coada de vulpe, o coada de vulpe la dreapta, una la stanga, roscate si manoase se reped catre ochi, poate sa stranga-n ele mancare pentru o saptamina dar prefera bautura.

e 12 si sticla de teachers e aproape gata, marx, engles si alexi au stins-o, “intra, intra, stai jos, dinsu e pictoru cutarica, dinsu-i maestrul icsulescu”, in debaraua unde beau artistii nu-i bine sa aprinzi chibritu, alcoolu-i peste tot, in aer, in perete, imbibat in domnu din stanga si-n ala din dreapta, intru ca parizeru-ntre cele 2 somitati hirsute, miroase a plovar umejor si-a tutun acru mai dihai ca-n redactia lu observatoru in 94: “si ziceti, de ce vreti sa invatati sa desenati, vreti sa dati la facultate?”, nu domnu alexi, de hobbi, sunt o bogatasa excentrica, tocmai am pus mana pe o mostenire grasa de la un unchi din calafat si vreau sa ma dezvolt personal-pluripotential, “da’ cu ce va ocupati?”, publicitate, “aaaaah” se umfla mustata peste gura de evacuare alcool din dreapta, “pe pascuci il stii?”, domnu cu cafeneaua de pe dorobanti?, “nu duduie, domnu cu agentia, cum dracu-i zice?”, addv, “asa. om l-am facut. la mine pe canapea a crescut”, engelsu din stanga n-are cu ce sa se lauda, maraie frustrat si stinge c-un gat de teachers.

alexi se ridica si da o tura pe la studenti, in picioare, linga sevalete, bidiganesc la niste struguri si mere, harsh-harsh, hasura fuge pe coala, alexi intinde damful de citirica si fumul de tigara, “aici nu-i bine, unde-i volumul?”, “toate boabele de struguri sunt la fel?”, o aguillera cu broboada din craiova si-a facut crochiurile doar cu marcare portocalii si bleu, alexi n-o iarta, jap ii sterge o metafora amara peste mandibula si trece la ochi de aragaz din ..uitecanumaistiu, “n-am apucat sa fac scheletele” zice ochelaristu bubos, “scheletele este pluralul de la schelet. eu te-am pus sa desenezi un schelet”, “asa, asa cum ziceti”, ce dreacu mai conteaza gramatica, un schelet face cit o mie de cuvinte despre scheleti, asistenta dana inhata o bere si preia mustruluirea elevilor, in timp ce alexi se intoarce la cei doi ursuleti care se fac ciunga dupa colt.

si ziceti, orice sarman poate sa invete sa deseneze?, maestrii se foiesc, furculita pusa in echilibru precar pe cafetiera din ’74 sta sa cada, barba tarabostesului din stanga se despica si iese adevarul universal, in goliciunea sa: “da, oricine poate sa invete sa deseneze”, artistu din dreapta se anima, alexi zice ceva de pictorita nustiucare, o celebritate si dinsa care habar n-avea sa desenez o cutie de chibrituri, si de doamna de 42 de ani care a fost coafeza sau contabila sau marochinera si acusi s-a apucat de pictura si a intrat la facultate, cica totusi nu are reducere la film cu carnetu de studenta.

da’ de ce se bat copiii astia sa faca scoala de arte?, “pai ca sa intre-n publicitate, normal. sau sa deseneze personaje de jocuri. nu-nteleg nimic” isi freaca tamplele obosit alexi, flacaul cu scheletele scuipa 150 de lei, si duduca de craiova, si surdo-mutu cu biceps impozant si 3 ofiliti studiosi si demoazela cu ochelari, se strang vreo 300 de para intr-o sambata dimineata de baut cu tot corpu didactic, din autoportretul cu cratita rosie-n cap, vulpoiul alexi zambeste sugubat: “stii ce mi-a zis taica-miu cind eram mic si praf si ma plangeam ca nu ma plac femeile ca-s pitic? bai nicolae, nu inaltimea conteaza ci soclul bai, soclul”.

cine mi-a ciordit umoooorul, sa-l ajunga dorul

November 9, 2012

1 Comment

anul 2000, luna iunie, bucuresti, strada george georgescu, usa zburata de perete, niste trentze intinse prin casa in fuga hotilor, ce-au luat? statia, boxele, casetofono-cdplayero-pickupul meu nemtesc, n-avea nici un an saracutul, cd-uri, casete de-a valma, bani, geaca si ghetutele albastre din olanda, vreo 2 perechi de blugi, parfumul, mi-au ciordit parfumul gabriela sabatini primit de la.. am uitat cum il cheama, e miezul noptii si ma-nfoi toata, sun pe al de sus de la politie si pe al de mijloc de la sri, sun procuratura, sun ziarul.

la 1.10 apare echipajul, geaca de piele, una, doua, trei, pantofi cu scartz, scartz, scartz, oamenii legii are in the house: ati atins ceva? nu domnilor, doar berile astea, doriti? nu prea ar avea voie, ca sunt in timpul serviciului dar o gurita tot ar lua, ar bea si o cafea, ar manca si-un pui fript, masa mare imparateasca, un nene pleaca de nebun prin casa si-o transforma-n copsa mica, praf negru pe mobila alba de barbie din dormitor, praf negru in baie, pe lustra, vaneaza amprente, ii prindem domnisoara, stati linistita, e clar ca sunt tiganii de aici, v-au vazut cind ati plecat, v-au urmarit si jap, asa fac ei.

pai si ghetutele albastre din olanda? iau tot astia domnisoara, tornada ce mai, berile se duc pe gat, urmeaza cafelele, prajiturelele, “scriti: subsemnata feher raluca cu domiciliul in strada, numarul, declar pe propria raspundere ca in seara de.. am descoperit usa casei sparta si urmatoarele articole disparute:..”, gaboru-mi dicteaza, fumeaza si dicteaza, fumeaza, face rotocoale si dicteaza, a facut asta de un miliard de ori, nu va faceti griji, pina maine, hai poimaine, ii prindem, sunt astia din cartier, e 4 dimineata si ma culc in praful negru plina de ganduri roz.

au trecut 12 ani si 4 luni, nicio vorba de la brigada de investigatori, nici urma de ghetute, parfum si colectia de cd-uri, azi dimineata imi zice codin ca peste kiki a intrat un tigan in casa, i-a ciordit portofelul si a fugit, stopstopstop, kiki sta la etajul 3, are camera de supraveghere, lift, 5 soferi ai firmei de la parter fac permanent de straja cu-o tigara-n buza, dar chiar si asa romul david copperfield a reusit sa se strecoare, nu-i de ras, e a treia oara cind fort knoxul kikian pica testul de securitate, tiganii de pe strada au mai ciordit biciclete, trotinete, home-cinemaurile de la subsol, ba chiar si niste magiunuri odata cind nevasta gravida a vreunuia a poftit la dulce, de fiecare data camera a inregistrat spargerea frontului, de fiecare data s-a dus inregistrarea la politie si….gata, s-a notat, scripta manent, urmasii urmasilor nostri vor avea lecturi placute in serile lungi de noiembrie ale unui viitor postatomic: “iote ma, un caz complicat din 2012, un tigan a penetrat intr-un bloc, a sterpelit un portofel si nu a mai fost vazut niciodata. portofelul, muhuahuahua”.

e randul lui codin sa-mi zica “nu-i de ras”, ieri in curtea lu cap srl, confuz un cetatean in costum ecosez, raglan si cu diplomat de piele, prezentand un ecuson amway in piept, i-a cerut susnumitului indicatii: unde-i domne curtea de conturi, codin s-a dat peste cap, a sunat, s-a interesat si l-a orientat pe domnul viorel corodel, cum s-a prezentat agentu amway, catre institutia cu pricina. o ora mai tarziu, colegul cezar l-a vazut pe domnul corodel ciordind gratarul vecinilor de peste drum si luandu-si talpasita intr-o directie necunoscuta. probabil era un fost director de la hidroelectrica, anchetat de curtea de conturi si ramas fara job, care strangea gratare pentru-n rug gigantic, sa arza cu palalaie inspectorii si dosarele si declaratiile si notele, remember, remember the 9th of november.

n-o fi de ras dar tare ma umfla, ce bafta pe mine ca nu mi-au ciordit si umoru in noaptea aia de iulie 2000, il lasasem intr-o soseta murdara linga ghetutele albastre din olanda. vezi bine, murdarirea este buna.

pierderea in greutate si criza de 40 de ani

November 7, 2012

sana merge la kilostop, a slabit 6 kile in 5 saptamini, fug pantalonii de pe ea ca cristi sima de mana legii, ma uit la colacel, el se uita la mine, hai la kilostop cu tine, scriu un mail, mi se raspunde prompt cu un buchetel de 5 telefoane; doamna feher e adevarat ca ne-ati dat un mail?, da, o sa va contactam sa stabilim o intalnire, la revedere, dupa 10 minute, doamna feher e adevarat ca ati dat un mail?, da, v-am contactat sa stabilim o intalnire, cind puteti?, pai maine la 15, perfect, va asteptam maine la 15, la revedere, dupa 20 de minute, doamna feher, am vorbit mai devreme, aveati consultatie maine la 15?, da, nu puteti cumva la 14.30?, ba da, bine, atunci va asteptam maine la 14.30, la revedere, dupa 18 minute, buna ziua doamna feher, de la kilostop va deranjam, breeeeeee, mai slabiti-ma cu telefoanele, hap, m-am prins, de fapt aceasta e tehnica voastra de a rezolva problemele de greutate.

trop-trop, imi tarasc colacelul pe scarile de marmora ale unui cavou transformat in cladire de birouri, kilostop e la 2, buna ziua, buna ziua, 2 suricate isi ridica privirile negre deasupra biroului de la receptie, imi aduce aminte de bancul cu nutriile: cica un cioban privea calm pe geamul compartimentului de tren peisajul cind deodata zareste un vacar cu ciurda linga linia ferata, jap sare de la locul lui, da geamul jos si urla scos din minti “bai vacarule, bai futu-ti dumniezaii ma-tii de vacar, asa se pasc vacile maaaa”, jap, tranteste geamul, restul burghezilor din compartiment se lipesc de scaune infricosati, calatoria continua, ciobanul priveste linistit peisajul, cind vede un cioban cu-o ciurda de capre, jap, geamul jos, “beeeeei futu-ti pastele si anafura si dumniezaii ma-tii de cioban azi si maine, asa se pasc caprele maaa”, zdrang, geamul, uhhhhh, rasuflare usurata cind se-ndeasa in scaun, una din doamnele din compartiment isi face curaj si ii spune cu repros: “dar domnule, va rog frumos, vedeti cum vorbiti, sunt si doamne si copii de fatza”. pus la punct, ciobanul se plictiseste groaznic asa ca vara mana-n desaga si scoate doua nutrii pe care le aseaza pe genunchi si incepe sa le mangaie destoinic, doamna cu reprosu se-nmoaie si-l intreaba vadit emotionata: “vai ce draguteeee suuunt, cum le-ati prins?”, ciobanul o priveste calm si-i raspunde scurt: futandu-se.

revenind la nutriile de la kilostop, una tasneste de dupa barajul de lemn si curata podiumul unui cantar, descaltati-va si poftiti aici, primesc un cod, al meu si numai al meu dupa care sa ma gineasca mereu computeru si fac contact cu al mai bengos cantar din cate am vazut vreodata, nasa shit, apucati manerul si apasati butoanele, tineti mainile drepte-n fatza.., asa, nutria baga datele; inaltime, varsta, pe ecran apare o silueta si computerul porneste numaratoarea inversa, silueta e rosie, albastra, galbena, verde, ioiiiiii, miiii fricutza, in asteptarea rezultatului trebuie sa tac si sa nu ma misc ca altfel mai ia mama dracului, gata, se printeaza, puteti sa va incaltati zice nutria de birou, pam pam.

pe hartie sunt cerculete si grafice si abrevieri de tipul w.m.p. si c.v.l., impedante si tensiuni, kilostop nu se joaca, doamna doctor ma asteapta in camarutza inghesuita si-mi da 14 formulare: cum ma simt azi, la nivel individual, in relatiile cu ceilalti, cu familia, social, cit de chitita sunt sa fac treaba, apoi imi face niste trimiteri, alte hartii, analize, masuratori, uite si-un pliant verde pe care trebuie sa-l completez zilnic, la ce ora am mancat si ce, ca sa vaza de unde mi se trage cu colacelul, mi-l mangai, saracu’ de tine, esti mancat de balena, ii zic: “doamna, si cu spritzu?” poftim, e inocenta, “o tzuica, un vinisor, cum facem?”, fara, fara, ochii bulbucati de habotnica in fatza lu’ sexy braileanca, imi traseaza viitorul culinar diminutivat: fara painica, branzica slaba, salatica, rosioara, carnita de pui daca va place, aoleutz in ce rahatel m-am bagatutz.

norina zice: “hai sa facem un suc de fructe”, pai n-am voie ca e cu zahar si are multe calorii si eu am rata de arderi mica si.., “ia mai taci, ca nu-i normal sa nu-ti dea voie fructe, si am facut gulas de fasole”, pai nici aia n-am voie, “mai sa stii ca eu nu cred ca e bine. asta seamana cu dieta atkinson”, doamna preda tabara si ea pe mine: “iti fac o supa de peste?” n-am voie doamna, doar piept de pui la gratar, “lasa draga ca si eu am facut cura, iti fac o friptura de vita cu niste unt peste”, nu ca nu am.., “mai, nu-ntelegi, si-ti pun si niste fasole batuta si niste chiftele, ce-i prostia asta sa nu ai voie”, simt nevoia sa beau ceva, imi torn niste palinca plina de incredere si-mi mangai colacelul, asa-i la criza de 40 de ani, renunti la your better half pentru cine stie ce pitzipoanca, eu n-o sa te parasesc niciodata, promit.

cea mai buna arma imobiliara: sancrul moale tiganesc

November 5, 2012