Archive

Monthly Archives: July 2019

Fata are 25 de ani. Arată de 43 dar ea îi spune bărbatului blând, cu poșetă maro, de naș, a cărei bretea coboară în diagonală peste tricoul pe care scrie Winner, că uite ce viață tumultoasă a avut și nu are decât 25 de ani. Am auzit că soțul i-a luat copilul, nu o lasă să îl vadă și am mai auzit cum o bătea soțul și cum, când era gravidă, îi dădea picioare în burtă și Winner îi spune cu un aer îngrijorat că ar trebui să nu mai accepte să fie pocnită la care ea îl asigură că asta era acum mult timp, acum 1 an jumate, de atunci s-a schimbat, s-a maturizat, este o altă o persoană.
La masa se așează un tânăr cu ochelari și părul negru căzând abrupt în stânga cărării, o alunecare de teren care a târât mătreața pe gulerul tricoului. Scoate telefonul, îl dă pe speaker și erupe în cicagioniii-giufituchii-muchitanțiiii la care i se răspunde cu un gângurit vesel, bebelușul este numit: cavalerul meu, giuvaerul meu, prințul meu și apoi aud vocea unei femei care este interpelată cu: ia să-ți văd burta fă, e mai mare?
Da, este mai mare, sarcina e înaintată, 7 luni.
Figura de buburuză confuză a băiatului cu ochelari se schimbă. Din telefon iese vocea matură a unei femei care îl ceartă amar: ce-ai făcut fir-ai al dracului de prost? Tu nu mă asculți niciodată și uite…
E o durere de mamă acolo și atunci văd că sunt 3 polițiști danezi care se apropie blond și riguros de băiatu care spune grăbit: las, nu-ți fă griji, că ăștia mă pun pe avion și vin eu acasă.
-Vii, fir-ai al dracului de prost, vii legat că a trebuit să…
We have to go, îi spune gingaș unul dintre polițiști și băiatul cu ochelari și părul căzut acum peste ochiul stâng, trimite un pupic mamei și apoi se alătură celorlalți 3 deportați, toți băieți tineri și zâmbitori, în definitiv nu plătesc biletul spre casă.
Și uite-i la aterizare preluați pe bombeu de un puști cu vestă galbenă, merg în partea din spate a autobuzului și băiatul gărgăriță anunță: măi oameni buni, ajung în câteva ore la Dragnea, la Rahova cred că e unde mă duc băieții ăștia și pe mine, deci ce să-i spun?
Se întoarce către doamna blondă care stă lângă el: ia ziceți doamnă, ce să-i transmit lui Dragnea?
Lumea râde. Unul dintre deportați spune: spune-i că mai devreme de 1 an nu are cum să iasă.
Muie PSD, zice un alt cetățean, îi văd doar ceafa arsă de soare.
Cum mă să stea doar 1 an, adică ce, noi, oamenii cinstiți să umplem pușcăriile că ce, am furat o bicicletă și ăla să fie afară. Ziceți doamnă, nu-i zic nimic lu Dragnea?
Spune-i că Irina umblă acum cu mine, zice un băiat cu față de IT-ist bătrân și lumea râde iar și autobuzul oprește în fața terminalului și iar nu merg scările rulante și iar nu merg lifturile și iar budele sunt murdare și femeile de serviciu zac strivite de gravitație sub burțile enorme care ridică pânza pantalonilor albi, toate sunt gravide în luna a 8 a cu gemenii țâfnei și lenei.
Și înțeleg de ce suntem în rahatul în care suntem de aaaaaani și aaaaaani, e atât de simplu, totul vine din filozofia noastră de viață: ajunge să părem că suntem ceea ce vrem noi să fim, nu trebuie să fim acel ceva.
Totul este o proiecție.
Noi ne facem că muncim, tu te faci că ne plătești.
Noi ne facem că suntem profesori, medici, avocați când suntem doar niște cizmari, croitorese, șoferi, curve și pești. Noi avem diplome, noi avem doctorate, noi avem plăcuțe pe ușile apartamentelor pe care scrie. Dipl. Ing. și Acad. Ing și Dr.
Noi avem rochii curate și călcate pe deasupra și chiloți murdari și rupți pe dedesubt.
Noi nu ne spălăm dar ne dăm cu șpray peste plovăr.
Noi vedem filmul, nu citim cartea.
Băiatul cu ochelari este hoț cinstit.
Merge la Rahova pentru că a furat o bicicletă.
Vrea să îi spună lui Dragnea că nu e normal ca el, hoțul cinstit să stea în pușcărie dar hoțul de Dragnea care a furat zeci de milioane, să fie căinat la televizor și scos pe șustache de la pârnaie că e victima unor jocuri politice.
Nu știe cum să i-o spună.
Eu cred însă că nu o să-i spună vreo vorbă lu Dragnea dacă îl va întâlni. Va fi atât de speriat încât își va cânta în cap melodia lui favorită de când era mic: taci cu mama puișor, taci că altfel te omor.
Și când va ieși din închisoare îi va spune lu fi-su, ăla cu chicuruchiiimuținachii de mai devreme, cum l-a rupt în vorbe pe Dragnea: tati, balaur am fost, după ce am terminat cu el mă ruga să îl las să-mi ia țigări.
Și ce contează că niciuna din astea nu s-au întâmplat, realitatea este doar un handicap pentru care nici măcar nu primești loc de parcare gratuit.

Am poprire pe conturile bancare pusă de ANAF pe suma de 455 de lei. Am fost executată, extrajudicial killing, ANAF a decis că datorez bani pe D, DO și PI-nu că aș ști ce dracu înseamnă-și băncile au blocat banii. Am sunat la una din ele, am zis că sunt plecată din țară, ce fac? Păi putem să plătim noi banii în contul ANAF dar să știți că vă costă 15 lei și conturile vor fi deblocate în 3-5 zile. De ce dacă mi-au fost blocate într-o secundă?
Pentru că așa e procedura.
Care procedură?
Procedura.
Nu știu cum a calculat ANAF suma pe care i-o datorez și nu știu de ce executările ăstea tip rachetă trimisă din dronă peste un sat de afgani nu se aplică și în cazul lui Voiculescu-Dragnea-Șova-Ghiță-Udrea-Popovici-Mazăre-dracusăîiiapetoți.
De ce ANAF poate să facă asta dar nu poate să pună poprire pe toate conturile cumnaților, copiilor și mămicilor de primari și alți bugetari care au de la 1 an vile de 2 milioane de euro.
Nimeni nu simte nevoia să explice cum dracu se face că exact atunci când nu mai sunt bani de pensii și de mărit salariile primarilor, se dă năvală peste cretinu de plătitor de taxe, i se rupe un picior cretinului de plătitor de taxe, i se ia un rinichi și se fuge cu el în pungă la băieții de la partid, hai că am peticit-o și de data asta.
Victime cu short term memory loss.
Asta suntem.
Și poate ar trebui să ne organizăm un pic.
Scrieți aici experiențe cu ANAF din ultimele 6 luni când ați avut conturile blocate pentru diverse datorii neștiute și promit că găsesc avocat/avocați să ne reprezinte în instanță într-un proces împotriva acestor cozi de topor pesediste.
Mulțumesc.
PS. Iar băncile, oooo, da, băncile care spun: vaaai, dar noi nu putem să facem nimic. Cum mă să ceri 15 lei ca să îmi plătești poprirea și să dureze 3-5 zile? Cum să nu încerci măcar să îți protejezi clienții? Cum să îmi ceri să vin la ghișeu cu dovada că am făcut plata în condițiile în care ANAF-ului nu îi ceri nicio dovadă că eu, clientul tău, am făcut rău?
Băncile au exact comportament de mame de la țară care își văd fata violată de boieru din sat și speră că ăsta le va lua de nevastă.

feher

Pentru cã Misu conduce finantele în continuare si pentru cã declaratia 600 si pentru cã doamna contabilã se apucã de prãjituri sau baby-sitting sau sã steargã bãtrâni la fund, orice numai sã nu mai munceascã în minele de rahat ale statului român, revin cu acest post. Pentru cã desi ai crede cã cei care fac alpinism utilitar sau hamalii, pirotehnistii sau soldatii din Afganistan trãiesc cel mai periculos, te-ai însela. Contabilii sunt cea mai lovitã profesie din România.

Irina a murit de cancer la sân acum vreo 2 ani.

-Dacă mă întrebi pe mine, stresul a omorât-o. Lucra la direcția de recuperare impozite și taxe, ăștia sunt sub primărie. O distrugeau, teste, examene, teren. Peste tot este un stres monstruos. O mai știi pe Corina, colega noastră din liceu? A fost directorul șef la primărie. Mi-a zis că era să ajungă la pușcărie, a semnat tot felul de chestii, că…

View original post 795 more words

Media de vârstă la masa asta este de 78 de ani. Pe tăblia umedă sunt 4 pahare de aperol, 2 de vin alb și 4 cafele. Se fumează. La masa astălaltă sunt 5 moși care beau bere și joacă toci. Ei sunt pe la 82 de ani. E 23.56 și nimeni nu dă semne că se duce acasă unde, desigur, conform înțelepciunii populare, moartea moțăie în fotoliul preferat al bătrâneilor, plictisită de așteptare și de programele grotești de la televizor.
Odată trecut de 60 de ani, te gândești aici la yacht, la casa din sudul Italiei, la următoarea vacanță la Copenhaga, la viitorul Rolex.
Bătrânii merg la operă, la restaurant, la dans, la masaj, la sport, la biserică să se însoare cu una mai tânără. Și asta fără să fie politicieni îmbuibați și ciorditori care au furat de la gura copiilor orfani.
Cerșetorii aici sunt tineri, tatuați, puțind a iarbă și a transpirație, cu un câine cu ochi umezi care arată mereu ca și cum l-a tras curentul în trroleibuz.
Cerșetorii la noi sunt bătrâni apretați care vând cărți sau flori și încearcă demn să-și ascundă mânecile roase ale cămășilor.
Bătrânii din România aveau 40 de ani la Revoluție. Au muncit, au votat, au aplaudat, copiilor lor au plecat și cei mai mulți s-au trezit cu o pensie de căcat din care nu pot să-și facă nici mormânt.
La ce le-o trebui, oricum nimeni nu-și amintește de ei și n-o să vină să așeze o floare.
Putrezesc în case întunecoase, cu ochii-n televizor, așteptând pensia și să-l închidă pe Băsescu, omu care a distrus țărișoara.
Beau cocârț și se plimbă cu tramvaiul jde kilometri pe lună, sperând să economisească bani dacă o să cumpere de la piața F și nu de la piața M. În tramvai miroase acru a bătrânețe și plutește o halenă de sărăcie.
Pensionar de România vs Pensionar de Vestul Europei.
Asta ar trebui să fie campania USR-ului de atragere a electoratului. Nu să meargă la latrine ca să fie cunoscuți la frizerii, nu. Ci plimbând un grup de pensionari vestici cu un van pe la casa de pensii, la cluburile de șah, prin piețe și pe la Călimănești. Să-i pună să-și povestească hobbiurile, cum merg la ski, dau de mâncare la căprioare și dansează vals în fiecare joi.
Dacă este ceva ce mă sperie îngrozitor este bătrânețea în România. Bătrânețea oamenilor simpli nu a lui Iliescu sau Năstase, Roman sau Voiculescu. Mă sperie și aia pentru că nu se mai termină, pare că ăștia în loc de un punct au primit 3 și trag de ele într-o acțiune care ne suspendă pe noi restul în acest purgatoriu fără sfârșit.
Privind bătrânii de aici, îmi dau seama cât de departe suntem de ceea ce speram să fim acum 30 de ani.
Și în timp ce lumea se grăbește, din ce în ce mai tânără, pe lângă noi, realizez că e prea târziu să mai ajungem acolo unde am vrut odată.

feher

Bar, restaurant, magazin de țevi, magazin de butelii, magazin de sariuri, magazin de cartele de telefon, tarabă cu pepeni și jackfruit, tarabă cu pește uscat, tarabă cu lozuri, vacă, autobuz, tuktuk, templu, Buddha într-o cutie de sticlă ca un duh obraznic pe care trebuie să-l încui ca să nu fugă cu banii de pensie.
Niciun magazin în care poți să găsești o carte. Nu spun librărie.
Spun loc-ghișeu-troiță unde să existe o carte de vânzare. Cartea care nu a mai încăput în casa cuiva. Cartea care a făcut de rușine pe cineva și acel cineva vrea acum să scape de ea. Cartea care nu ar fi trebuit să existe și pe care ar fi trebuit să o distrugi dar știi că poate să te blesteme și mai bine o distrugi prin umilința de a cere pe ea prețul unui kil de orez.
Nu există cartea asta de vânzare nicăieri. Nici…

View original post 606 more words

Agerpres a dat poliției poze cu manifestanții de pe 10 august pentru că, spune directorul general al agenției, poliția e instituție de stat și Agerpres e tot instituție de stat, stat la stat nu-și scoate ochii așa că poliția a putut să aleagă pe cine să ia la întrebări și, ce să vezi, niciunuia dintre șefii Agerpres nu i se pare în neregulă să dai fotografii cu manifestanții poliției, de ce să-ți protejezi sursele, de ce să nu divulgi nume, ce, adică noi chiar credem că facem presă aici?
Nu, desigur, suntem doar un serviciu de spionat populația cu numele de fată Ager și numele de căsătorie Pres, da` asta nu înseamnă nimic.
Aaaa, încă ceva: singurul om care a protestat și nu a vrut să predea materialele a fost dat afară scurt. Unde te crezi domnu Sergiu Oltean, la Times?
Mă gândesc la Rise Project, la Teleormanleaks și la Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal care a venit peste ei cu amenințări și la ziarista Emilia Șercan mă gândesc, la rândul ei amenințată cu moartea, și la ziarista Diana Oncioiu care scrie despre afacerile bisericii, și ea amenințată.
Și apoi mă gândesc la toți priculicii ăștia de la Agerpreș, preșul pe care calcă doamna Dan cea imposibil de dezlipit de pe fruntea guvernului unde a lipit-o cu scuipat papa Daddy, cum spun ei că nu au făcut nimic ilegal, că sunt victimele unui război intern, că este firesc să colaborezi cu statul că ești de stat și nu de interes public.
Și îmi dau seama că dacă ar ocupa bulgarii Teleormanul la noapte, l-ar rupe de țara mamă și l-ar unii cu Bulgaria, Teleormanul cu gârla, sărăcia și răutatea lui ar rămâne în noi, ca amintirea unei mâini amputate pe care nu ai cum să o mai scarpini în palmă deși te mănâncă îngrozitor.

feher

Mama s-a născut în Teleorman.
Până în 1990, toate verile le-am stat desculță, la gârlă, în căruță, la pepeni, pe uliță răspunzând babelor: a cui ești ghea?
A lui Șâșâială.
De-a dreapta și de-a stânga casei bunicilor erau casele verișoarelor bunică-mii, Ioana și Petra. După, venea casa tușei Rada, apoi venea casa lui Orez.
Orez a fost cel mai bogat om din sat până la colectivizare. Nu a vrut să dea boii, nu a vrut să dea caii, nu a vrut să dea vacile și nici caprele și oile și atunci mi ți l-au bătut pe alde Orez de l-au damblagit și tot i-au luat tot. I-au lăsat o curte îngustă în care nevasta lu Orez a pus viță.
Nu l-am văzut niciodată pe Orez, în cele 30 de luni de copilărie petrecute cu totul în satul Bragadiru. Lumea vorbea cu milă de el, ce o fi fost în capul…

View original post 659 more words

Deși nu e evident, Rareș Bogdan nu e un dobitoc ci un fanatic.
Sunt absolut sigură că vrea să fie căpitanul nostru, ăla cu C mare, C de la Creștin, Credință, Cruce.
Căpiat.
Cotcodac.
Coitus.
Tot discursul de susținere a fostei colege de presă, europarlamentar și soție de boschetar de latrină nu are legătură cu vreo înțelegere între PSD și PNL ci este un semnal că nebunul s-a dus la Bruxelles să ne scoată de sub talpa dușmanului european și să ne redea mândria de a fi români.
Nu v-ați prins că amestecând albastrul și galbenul simbolului liberalilor obții verdele cămășii Căpitanului?
Rareș știe, căci el nu a lipsit de la ora de desen ci doar de la cea de istorie.

feher

Vă mai aduceți aminte din PIF desenachele aparent identice pe care erai invitat să le privești și să dibuiești cele 6 diferențe? Concentrați-vă și haideți să găsim aici minusculele deosebiri.

Având în vedere că criza, pe zi ce merge, se accentuează, nemulțumirile iau o intensiune mai mare, populația nevăzând nici o măsură luată pentru scoaterea ei din situația grea în care se zbate, precum și zvonul care circulă între populație că nu se poate scăpa din situația actuală decât prin război sau revoluție care trebuie să izbucnească la primăvară.[…] În județul Caliacra din sudul Dobrogei funcționarii erau revoltați că nu li se plătiseră salariile. Și acolo aveau loc revolte împotriva funcționarilor fiscali. În județul Cluj, țăranii plăteau dobânzi între 28 și 40 de procente fiind tratați de bănci fără pic de milă. În Banat, țăranii se organizaseră singuri și-i amenințau cu moartea pe avocați și pe funcționarii băncilor. În…

View original post 632 more words

Am plecat la 2.30 cu mașina din București. Am ajuns la 5.30 la Brașov. 170 de kilometri. Laura se întreabă: oare o să facă ăștia vreodată autostrada.
Râdem ca proastele.
Râdem fiind proaste.
Proaste și proști stau în cutiuțele lor aliniate pe șoseaua ștrangulată de treceri de pietoni, arată șoseaua ca un maț care se umple cu proaste și proști trecuți prin mașina de tocat timp.
#șîeu sunt idiot.
Asta cred că ar trebui să scrie pe tricourile pe care ar trebui să le îmbrăcăm, să ne oblige să avem uniforma asta a răscoalelor care durează 15 minute.
Noi vrem autostrăzi 15 minute apoi ne amintim că nu vrem numai autostrăzi, vrem și excursie în Grecia, credit, să ne schimbăm mașina, să ne punem dinți și țâțe, așa că ne întoarcem la muncă sau la furat, după posibilități, și după ce mai mor 2493 de cetățeni în accidente rutiere iar mai ieșim și cerem, de data asta 30 de minute, să primim autostrăzi și gata, ne-am făcut datoria cetățenească, ce dracu să facem mai mult?
Mă uit la Greta Thunberg. Zi de zi, zi de zi, luni de zile de proteste.
Mă uit la Hong Kong, sute de mii de oameni care nu se lasă mituiți cu jumătăți de măsură.
Ce au în comun?
Rezistența la compromis.
Viziune.
Frică.
Noi nu avem nimic din toate astea. Trăim prezentul și ne doare-n cur de viitor, ne facem frate cu dracu și nu ne e frică de nimic, poate doar că se închide la non-stop.
Mașina Salvării trece pe lângă coloana de mașini înfiptă în burta Comarnicului.
Unde s-o grăbi?
Viitorul este în spate.

feher

Cerul pare o bețivă plânsă, cu rimelul curs.
Mașinile se-nșiră într-un uriaș convoi, șoferii orfani de soare privesc hipnotizați farurile celor din față. Nimic nu mișcă. Bucureștiul pare că a vrut să fugă din fața unei invazii extraterestre, dar întreg orașul a paralizat în ploaie. Atac cerebral urmat de stop cardio-respirator.
630.000 de mașini au fost înmatriculate anul trecut în capitală. Așa zice taximetristul, un băiat tânăr neatins de epidemia de ceafă, burtă și țâțe care afectează populația masculină a țării.
A stat la coadă la Ilfov pentru înmatriculări de la ora 3 dimineață până la ora 5 seara. A venit dimineața că așa i-a zis doamna de la casă, se dau 200 de bonuri pe zi, trebuie să fiți aici la 3-4 ca să fiți sigur că prindeți. Când am ajuns eu la 3, am luat locul 97. Erau niște fete care au ajuns la 9 cu o seară…

View original post 617 more words

Am fost prima generație care a dat Bacul oral și scris din 5 materii, eu mi-am ales istorie și economie. Manualul de economie era mai subțire decât conștiința lui Carmen Dan. Cel de istorie avea coperți de carton. Conținutul era aceeași carne de mici cu bicarbonat care a umplut urechile părinților noștri. Nu cred că există dovadă mai bună că 1989 a fost doar o rotire de cadre în cadrul PCR decât continuitatea programei școlare.
Trecutul e imprevizibil, spune proverbul rus.
La noi trecutul nu trece niciodată. Stă în ușa deschisă și fumează o țigară, ca un vecin care a venit pentru o cănuță de zahăr și uite că nu mai pleacă, de 8 ore stă aici, ai și tu treabă dar ți-e frică să-l lași singur în casă, cine știe ce îți fură.
Trecutul e hoț.
Nouă ne-a furat 30 de ani din viață. Nouă adică NOUĂ, tuturor, VOUĂ, ăstora cu copii care au dat Bacul din aceeași programă, poate că manualul de economie o fi acum mai gros, dar la istorie ce puteau să schimbe? Pe Ștefan cel Mare tot l-a durut piciorul și Radu cel Frumos a fost frumos, nu poți să schimbi asta.
30 de ani în care a dispărut juma de gheață de pe planetă, au apărut tornade la Făcăeni și grindină de 1 metru jumate în Mexic, au dispărut jde mii de specii, a reapărut nazismul, Stalin a fost spălat de păcate și chinezii au social scoring și noi cu Ion, cu sânii ca niște mere ai doamnei cu care făcea dragoste, asta cred că mi-a picat mie la Bac, nu mai știu decât că sânii cucoanei erau ca niște mere și la oral am avut Mistrețul cu dinți de argint sau Sărmanul Dionis?
Nu mai țin minte, putea fi orice, trecutul e imprevizibil, v-am spus.
Imprevizibil dar sărac ca o alimentară din care poți să-ți cumperi doar creveți vietnamezi.
Cine e vinovat pentru ăștia 30 de ani pierduți?
Noi.
Și cadourile către doamna dirigintă, meditațiile, lănțicurile și excursiile și sfatul oferit copilului: tu să stai în banca ta și să nu faci pe deșteptu, ascult-o pe Doamna (vechea tovarășă, acum cu părul vopsit cu Londa, nu Cromoplatin).
Asta avem.
Conformismul nu a ucis pe nimeni.
Nici analfabetismul funcțional.
Curiozitatea însă și gura mare, da.

feher

În anul 1992 am intrat la Universitatea Transilvania din Brașov, facultatea de Științe Economice. În primul an de facultate, nu mai știu dacă un semestru sau două, am studiat furnalul, ce e pirita și la ce temperatură se obține fonta. Pentru că trebuia să mănânce ceva și gura profesorilor de la Poli a căror recoltă de viitori ingineri se împuținase dramatic. Am dat și examen din cuptoare, casare și zăcăminte de fier, am luat 9 și astfel am reușit să-mi păstrez bursa de merit. Profesorul era un cetățean ușor dezorientat, cu demnitatea șifonată după ce revoluția l-a scăpat pe jos cât să i se crape ecranul. Nu cred că apucase să fie uns cadru didactic universitar pe vremea lu Piticu, dar se obișnuise să primească plocoane de la studenți, să fie respectat și acum hop, ăștia cu jos comunismu îl treziseră în toiul nopții și-l scoseseră-n pijama în stradă. Singura…

View original post 530 more words