Archive

Monthly Archives: April 2019

De pe panou Tăriceanu privește supt șoseaua, lângă el e Norica, ochi mici înfipți între cutele unei cefe care curge ca o lavă peste frunte și peste pomeți, vărsându-se în delta gușei. Tăriceanu pare fragil ca o liceancă la balul bobocilor, Norica este tac-su, un bărbat obișnuit să bea o pălincă pe stomacul gol și apoi să taie lemne, dezbrăcat până la brâu în ger de -14 grade.
Împreună sunt ALDE, versiunea spălată a baronilor transpirați PSD îmbrățișată de băieții de la Guerilla, ofițeri de securitate, antrenori de scrimă, învățătoare pensionare, fanii Pavel Coruț și Marcel Stratan.
Norica face banul gros de 10 ani în Parlamentul European unde a intrat pe listele PNL. În 2015 a ajuns în poala lui Călin, cel care a propus-o în 2007 ministru justiției fiind refuzat de Traian Băsescu.
Fostul președinte a spus că în 1987 procurorul Nicolai a ținut 18 zile în arest un om nevinovat care, ce să vezi, avea același nume cu cel al persoanei căutate de miliție pentru furt de grâu.
Și, a mai zis Băsescu, în 1991, Norica Nicolai a reprezentat un cuplu de străini să facă o adopție în România deși era procuror și nu ar fi avut voie să o ardă avocat, și călare și pe jos, cum zice autoru anonim popular.
Norica Nicolai deschide lista ALDE dar hei, pe noi ne doare în cur de Norica, noi vorbim despre triștii de pe lista USR-ului. Noi nu vrem să băgăm curve noi în politică.
Nouă ne plac curvele vechi.
Raționamentul nostru imbecil repetă aceeași mantră: îi votăm pe ăștia vechi, ăștia au furat, și-au făcut plinul și acum stau liniștiți pe ciuci și-și sug carnea dintre măsele.
Pericolul vine de la hoardele hămesite care, dacă vor ajunge la putere, vor prădui tot ce nu au prăduit băieții ăștia grași, de acum.
Nu stimată națiune de cretini, hoțu nu se va opri niciodată din ciordeală, este natura lui, el fură așa cum faceți voi biluțe de muci atunci când deveniți pansivi.
Hoții vor continua să fure.
Și nu vor da nimic înapoi. Vor face parandărături cu alți hoți, cu hoții ăia mari de la BOR și cu hoții ăia din presă și cu hoții ăia de prin ong-uri că sunt și p-acolo grămadă.
Și atunci prefer să votez cu 7 mâini un USR netot și un PLUS arogant sau poate chiar un Rareș Bogdan murdar la gură decât un hoț îmbătrânit în ticăloșii așa cum propun intelectuallii de cofetărie ANA.

feher

Am scris postul de mai jos în noiembrie 2014. Este despre un om care continuã sã uimeascã prin nesimtire si nu stiu de ce ne uimeste. Noi suntem prosti cã în ãstia 26 de ani de când îsi fâtzâie bustul de manechin pe scena politicã, l-am tratat ca pe un top model în loc sã identificãm parfumul de damã de companie.

Noiembrie 2014

”De ce ai votat cu Tăriceanu?”. Răspunsuri posibile, probabile:
”Pentru că sunt liberal”/”Pentru că doar în perioada cât a fost el prim ministru țara a avut creștere economică”/”Pentru că este frumos”.
Călin Popescu Tăriceanu. Bărbat arătos și degrabă schimbătoriu de jurăminte. ”O să-ți fiu alături până când moartea ne va despărți”-a zis asta de câte ori? De 5. Deși pare inimă zburdalnică, ușuratic, ochi alunecoși, domnu Călin, viitor prim ministru în guvernul ideologic la fel de potrivit cu liberalismul cum este țiganu costorar potrivit cu funcția de…

View original post 545 more words

Asta scriam acum 2 ani.

Dooooamne, cit de tare eram pe linga. Nu am vazut Nicolicea venind. Nici intoarcerea lui Iordache. Grindeanu mi se pare acum o lumina.

Sunt 4. Ei, amândoi, au bască, una din ele are capul descoperit, cealaltă o pălărie cu borul mare și moale, umbrindu-i fața. Stau în mijlocul bazinului cu apă fierbinte, scufundați până la subtiori și, concentrați, discută soarta țării. Vorbele ajung la mine doar când tac pistoalele de găurit și aparatele de sudură care huruie și pârâie și sâsâie în timp ce mușcă metalul și betonul terasei de pe margine. Un negru cu o perie mătură praful ridicat de mașina de găurit, îl trimite să tragă cu urechea la discuția celor 4.
Mă uit la ei, 300 de ani de viață pusă la un loc, cu gută, reumatism, artrită și diabet, 300 de ani de experiență strânsă în supraelasticul costumelor de baie care acum au de înfruntat o nouă provocare: confiscarea pământurilor fermierilor sud africani de către puterea de la Joburg.
-Nu se poate așa ceva. Nu poți pur și simplu să iei pământurile și să le dai negrilor. Pământurile ăstea au fost cucerite de noi în bătăliile cu negrii acum sute de ani, sunt ale noastre. Ne-am îngropat străbunicii și bunicii și părinții în pământurile ăstea, cum să le dăm la negrii? O să fim al doilea Zimbabwe.

În anii 2000, fermierilor din Zimbabwe, 99,99% albi, Mugabe le-a luat pământurile. Unora, nu puțini, familiile le-au fost măcelărite. Au fugit din țară, acum sunt în Mozambic sau Namibia, Botswana sau Africa de Sud. Noii stăpâni ai fermelor de mii de hectare s-au frecat pe frunte, s-au frecat pe ceafă, s-au scobit în ureche apoi în nas și, negăsind o idee mai bună, s-au apucat să jupoaie tot. Au tăiat pomii fructiferi, au ars lemnul, au lăsat grădinile în paragină, au mâncat vitele și oile și caprele și apoi i-au zis guvernului că nah, mor de foame și guvernul le-a mai dat niște ferme.
Carin a avut pământ lângă East London, l-a vândut acum 10 ani și s-a mutat în St. Francis. De frică.
-E epidemie. Atacă fermierii, îi torturează, violează femeile și apoi îi ucid cu o cruzime îngrozitoare. Se infiltrează cu câteva săptămâni înainte de atac, se angajează la fermă, urmăresc rutina zilei, observă cine sunt restul muncitorilor, fac alianțe și într-o noapte atacă. Iar poliția, pentru că poliția acum e controlată de ei, nu face nimic. Fermierii și-au făcut grupuri de vigilantes, se anunță unul pe altul, au grijă pe cine angajează, dar nu poți să ceri cv la un lucrător agricol. Sau recomandare. Poți doar să întrebi oamenii din comunitate, dar și ei sunt răzbunători. It`s pay back time.

Să ne întoarcem la poliția e acum controlată de ei. Cine sunt ei?
Carin se uită la mine ca la o idioată.

-De negrii. Negrii taie și spânzură. Au zis ei în 1994 că trebuie să ne împăcăm, reconciliem, așa a zis Mandela, să lăsăm trecutul, căci nu putem să îl schimbăm și toată lumea a fost vrăjită de discursul ăsta. Dar eu nu. Eu nu, sunt îndeajuns de bătrână cât să nu fi uitat că Mandela însuși a fost un terorist, a făcut parte din gruparea lor de guerilă, ar fi ucis o grămadă de oameni dacă nu ar fi fost prins la timp.
Abel e negru și crede despre Mandela că este un sfânt. Abel e zulu, l-a votat pe Zuma pentru că este zulu, dar crede că Zuma a îngropat țara. Abel conduce și o mână o ține pe volan iar cealaltă o duce la inimă când spune că Ramaphosa nu o să confiște pământurile fermierilor și nu o să le retrocedeze negrilor, nu, pentru că negrii sunt proști, o să ardă  pomii, o să taie vitele și apoi o să rămână la fel de săraci și de proști, dar fermierii vor fi plecat din țară, poate chiar în Zimbabwe și economia Africii de Sud se va duce dracului și nimeni nu va avea de câștigat decât poate Zimbabwe care acum încearcă să atragă fermierii înapoi.

Abel crede în educație. Negrii trebuie învățați să muncească pământul, să cultive viță de vie, măslini, grâu sau portocale. Ai fost în Transkei, unde sunt ei, negrii între ei?

Am fost.

Căsuțe acoperite cu tablă, gunoi tăvălit de vânt, purtat peste obrazul neras al câmpului, printre buruieni între care pasc capre. Când treci de Mthatha e mai bine, căsuțele strâng niște umbră de eucalipt, o grădiniță de legume înconjoară cavoul familiei, strămoșii odihnindu-se între ceapă și varză. Apar măgăruși și vaci, trecând agale șoseaua.

Richard crede că toată povestea asta cu retrocedări fără compensații este blabla revoluționar al lui Ramaphosa, viitorul președinte al Africii de Sud. De fapt, ANC, PSD-ul local, tarat de scandaluri de corupție, trebuie să își adune electoratul care a sărit pârleazul la EFF, bucurându-se la acadelele aruncate de Julius Malema.
Zgomotos, agresiv, Malema este cel care a cerut expropierea fără compensații de ani de zile. A fost catalogat extremist dar iată cum Zuma, obosit să stea în picioare în autobuzul popularității, a decis să preia mantra expropierii fără compensație și să o plimbe pe culoar, poate, poate, va primi un loc să se așeze.
Bătrâneii își scot guta afară din bazinul cu apă fierbinte.
Ramaphosa nu o să lase asta să se întâmple asta. Comparându-l cu Zuma și cu Malema, viitorul președinte este aproape alb.
Cum comparându-l pe Iliescu cu Vadim, Iliescu era aproape democrat. Căci acesta este rolul partidelor extremiste ai căror fondatori, în marea majoritate a cazurilor, sunt desprinși din partide de centru. Să susțină teze și concepte radicale, să testeze limitele condimentării discursului public, să toarne prea multă sare, prea mult piper, prea mult oțet și prea mult ardei, să te obișnuiască să înghiți idei periculoase pentru creier și stomac și apoi, când organismul tău e educat să nu mai respingă otravă, să moară, nu înainte ca partidul mamă, cel din care s-au rupt, să preia retorica extremistă, acum atât de normală pentru mațul electoratului.
Din 2000, noi nu mai avem partide extremiste. PRM a crăpat odată cu victoria lui Iliescu, Noua Dreaptă sau partidul lui Ghiță sunt doar niște biluțe făcute de degetele boante ale consultanților israelieni ai PSD-ului.
Noi nu avem partide extremiste pentru că discursul autoritar, agresiv și radical iese din gurile deputaților cu mitraliere și ale ministreselor cu doctorate cumpărate la kil, fanatismul vine de la primărițe țoape și de la rectori gângavi, toți oameni ai marelui PSD care poate orice pentru că Poate.
Să le ridicăm cetățenia Monicăi Macovei și tuturor celor care discreditează imaginea României în lume, o vorbesc de rău la Bruxelles pe România, trebuie să îi amendăm sau chiar să îi băgăm la închisoare, așa mi-a spus acum 4 luni, o telespectatoare Antena 3 care credea că cel mai mare pericol pentru țară este Soroș.

Soroș e ungur și e evreu și vrea să distrugă țara ca să pună mâna pe ea pe 3 lei, dar noi nu vrem să primim 3 lei pe ea, noi vrem 8 lei pentru că trebuie să facem și noi profit. Nu se poate să fi muncit atât ca să furăm și să nu facem și noi profit.
Învățat cu ciorba stricată a discursului PSD, poporul a uitat cum e să te hrănești normal. Nu mai știe ce gust au perișoarele și nu se întreabă de ce legumele sunt putrede.
Când partidul majoritar este și cel mai mare partid extremist din țară, s-a terminat.
Mi-ar fi milă de Africa de Sud dar nu mai am resurse de milă decât pentru mine.
Lor li se pregătește un 1947, colectivizări și naționalizări.
Noi suntem în 1952. Mi-e groază că pe Tâmpa scrie Stalin.

Profesorul Onuț spune așa: vă prăbușiți cu avionul în buricul deșertului, sunteți la sute de kilometri distanță de cea mai apropiată localitate, în orice direcție ați lua-o. Sunteți singurul supraviețuitor. Faceți inventarul și descoperiți în epava aeronavei următoarele obiecte: o parașută, un cuțit, un pistol, o damigeană de apă, o cutie de sare, două pachete de chibrituri, un toiag, o busolă, o hartă, o pătură. Aranjați obiectele în ordinea importanței lor pentru supraviețuirea voastră.
Profesorul Onuț strânge foile apoi rânjește satisfăcut.
A mai văzut asta, desigur, peste tot în Europa de Est a mai văzut asta. Pe primul loc e apa, apoi busola, apoi harta, apoi cuțitul, toiagul, chibritul. Parașuta e pe ultimul loc la est europeni și pe primul loc la occidentali.
De ce ai pune pe primul loc o parașută?
Mă uit idiotizată la Onuț care explică doct cum întinzi parașuta cât e ea de mare și speri să fie văzută din aer de misiunea trimisă să te salveze.
Poftim? Cine?
Hahahahahaha, cădem pe sub bănci de râs. Ce glume bune face dom profesor, v-am zis eu băi că ăsta e băiat.
Est europenii știu că nici dracu nu o să vină după ei dacă au ghinionul să se prăbușească în mijlocul deșertului. Ce, te-a pus statul să te sui în avion, te-a pus statul să nu te duci la biserică să te rogi să nu te prăbușești cu avionul, te-a pus statul să ai atâția bani încât să îți poți permite să te plimbi cu avionul, nu mai bine îți cumpărai un Logan și stăteai dracu pe curul tău, ce, pe stat, când s-a prăbușit economia în mijlocul deșertului, cine l-a salvat? O să zici că tu, contribuabilul, dar el statul o să spună că ești un mincinos, statul nu are nevoie de tine doar tu de el ca să te apere de dușmanii plătiți de Soroș să distrugă Grădina Maicii Domnului.
Occidentalii întind prelata, fac focul, trag cu pistolul și stau pe curul lor, așteptând să fie salvați, că d-aia își plătesc taxele. Dar tu, boul de estic, orfan de stat, pleci cu damigeana de apă încercând să răzbești singur sute de kilometri de nisip și temperaturi de 50 de grade ziua și -20 noaptea, crezând mai mult în miracole decât în instituțiile pe care le plătești din banii tăi.
Mă uit la 4 turiști spanioli în gara din Brașov. Pe tabelul cu plecări, trenul de la Budapesta nu apare cu întârziere. Scrie că vine la timp, la linia 2. Dar eu aud vrăjitoarea cea rea de la informații spunând că trenul de la Budapesta are 55 de minute întârziere și pleacă de la linia 3. Acum, la linia 3 e trenul care pleacă la București și ar fi trebuit să plece cu 35 de minute după trenul de Budapesta. Nu avem bilete la el, nu putem să urcăm.
Turiștii spanioli se urcă liniștiți în trenul garat la linia 2, e un penar crem-vișiniu, merge la Zărnești. Stau la geam și se uită la noi, un stol de pescăruși zgribuliți, prinși cu picioarele în asfaltul peronului, așteptând trenul de Budapesta cel neanunțat că întârzie.
Spaniolii se uită la noi, vorbesc ceva, un alt pasager intră în conversație, spaniolii coboară precipitat, se reped în pieptul de zimbru al nașului de la trenul de București care ar fi trebuit să plece cu 35 de minute după trenul la care ei, spaniolii, au bilete.
Nașul dă din mâini, nașul dă din cap, spaniolii se uită uimiți, repetă, Bucarest, Bucarest.
Da, e tren de București dar biletele lor sunt la alt tren. Așteptați.
Stressul supraviețuirii în România îi doboară pe spanioli.
Se prăbușesc pe o bancă în mijlocul unui deșert de disfuncționalitate, cu cele mai apropiate instituții funcționale la mii de kilometri distanță.
Le-aș da parașuta mea dar am lăsat-o acum 40 de ani lângă epava avionului care este viața mea.

Șoferul spune că Iohannis e cel mai ticălos, a furat de-a rupt și a trădat țara, îngenunchiind în fața străinilor. Toate acestea le-a făcut fiind prost, extraordinar de împiedicat, miraculos de idiot.
Da, Dragnea a mai furat și el, dar nu ca Iohannis și ca Cioloș care a dat într-o noapte o ordonanță prin care șantierul de la Mangalia a ajuns la o companie olandeză, prietena lui Iohannis. Și a lui Cioloș.
Și Viorica, de ce spuneți voi că e proastă, e doar foarte sensibilă și sfioasă. O femeie de treabă care conduce totuși cu mână de fier guvernul și cu aceeași mână de fier se și machiază și face și o tocăniță.
Omul se întoarce către mine în timp ce conduce, o spumiță albă îi iese din colțul gurii, pe partea stângă, strigă deși suntem la 26 de centimetri distanță: ieșiți ca tâmpiții împotriva ordonanțelor, dar ele fac bine, știți câți oameni au fost băgați la pușcărie aiurea și după procurorii au venit și au zis: scuze!!!????
Câți?
Se întoarce iar către mine, sper să pună frână, se apropie de o trecere de pietoni și nu se uită.
Muuulți, sute.
Dați-mi un exemplu. Doar unul.
Nu îmi vine în minte, Portocală ăla și Kovesi câtă lume au paradit!
Câtă, v-am rugat să-mi…
Am ajuns, spune brusc.
Așa e. Am ajuns să ne strângem de gât în mașini din cauza ticăloșilor care ne conduc. Suntem plini de scuipat pe față, conducînd cu fețele întoarse de la drum, cu ochii înfipți ca niște pumnale în ochii pasagerului de pe bancheta din spate pe care îl urâm pentru că nu vrea Ordonanța sau pentru că s-a vândut pentru un plin de motorină și a mers la un miting organizat de PSD la Craiova.
În tot timpul ăsta cât noi suntem ocupați să ne ștergem de flegme, FSN devine PSD și PRM devine PD și PNȚ devine PSD și PNL devine PSD și PSD ajunge PRO România și partidul lui Ghiță și doar UDMR rămâne același, o curvă prosperă, uimitor de egală cu ea însăși.
Și noi crăpăm de inimă rea și facem cancer și facem ulcer și facem AVC pentru că un bou sau altul ajuns la putere promite ceva sau inventează ceva, totul în timp ce fură cu 89743 de mâini, fură și cu picioarele.
Votați la europarlamentare?, îl întreb când cobor din mașină.
Zice că ar fi votat cu PNL-ul dar cu Rareș Bogdan nu poate să voteze că nu e patriot și a distrus țara, că nu a spus la televizor că pe 10 august a fost lovitură de stat finanțată de vest.
Deci votați cu PSD-ul?, îl întreb și el atunci pleacă, bagă piciorul în accelerație și pleacă și mie îmi e milă de el, mai rău decât de mine. Mi-e milă de ura aia care îi umflă venele pe gât, care îi roade stomacul.
De cine nu-mi e milă?
De jegurile de la Antenă și România TV, de oamenii care ne otrăvesc, de consilierii israelieni și de Dragnea, Ponta și Ghiță, de Nicolicea și Tăriceanu, Nicolae și Șova, de Dorneanu și Savonea.
Prăpastia dintre noi ar trebui umplută cu hoiturile ticăloșilor care ne întărâtă.

feher

Gabi e prietenul meu din copilărie. Casa lui era vis-a-vis de casa părintească a mamei mele. Tatăl lui era verișorul mamei mele.
Tatăl lui a murit acum o săptămână. Dumnezeu să-l odihnească! S-a strâns tot neamul la pomană, s-au întins mese, s-a plâns, s-au aprins candele, s-a vorbit politică.
Un unchi, îmi zice Gabi, uite ăsta care a intrat acum în curte, îmi spuse alaltăieri că el l-ar vota tot pe Dragnea că i-a mărit pensia. Și eu îi zic: măi omule, tu de unde crezi că au ăștia bani? De unde crezi tu că au bani să-ți mărească ție pensia? I-au împrumutat, fac datorii și trebuie să plătească dobânzi. Ai copii, ai nepoți, mărirea aia de pensie pe care, după capul tău, ți-a dat-o Dragnea,  o să pice pe spinarea lor. Ei o să tragă să o dea înapoi. Copiii și nepoții tăi. Și atunci unchiu-meu a spus: păi…

View original post 711 more words

Acum 4 ani noi, cei doi oameni care formăm Frontline Club Bucharest, am reușit să punem la cale singurul interviu oferit vreodată de Julian Assange presei din România. Nu a fost ușor, o respectabilă instituție media prin chiar vocea fondatorului ei m-a întrebat așa: haidi mă, cui îi mai pasă de Assange acum (adică în 2015)? și nici redactorul-șef nu a considerat că e tocmai interesant să ai o oră de interviu cu fondatorul Wikileaks.
4 ani mai târziu, în plin scandal Brexit, alegeri în India, lovitură de stat în Sudan, realegerea lui Bibi, zidul lui Trump și tot restul, cine este în toaaaaaate jurnalele de știri pe primul loc? Uitatul și neinteresantul Julian Assange care a fost astăzi arestat în ambasada Ecuadorului de unde a dat interviul, prin skype, Frontline Club Bucharest acum 5 ani.
SUA a cerut extrădarea lui.
Iată cum comentează Diane Abott, Shadow Home Secretary:
On this side of the house, we want to make the point that the reason we are debating Julian Assange this afternoon – even though the only charge he may face in this country is in relation to his bail hearings – … is entirely to do with the whistleblowing activities of Julian Assange and Wikileaks.

It is this whistleblowing activity into illegal wars, mass murder, murder of civilians and corruption on a grand scale that has put Julian Assange in the crosshairs of the US administration. It is for this reason that they have one more issued an extradition warrant against Julian Assange.

Iar Glen Greenwald, ziaristul care l-a intervievat pe Snowden, susține că acuzațiile care i se aduc fondatorului Wikileaks de către americani sunt semne că jurnalismul este practic criminalizat.
Da fete și băieți care lucrați în mult prea provinciala noastră media, arestarea lui Assange și posibila lui extrădare în SUA sunt indicii ale vremurilor căcăcioase care vin.
Dar hei, normal că numai la noi nu se dau 6 parale pe povestea lui Assange, căci la noi arareori s-a făcut jurnalism, deci de ce să te sperii că nu o să mai poți să-ți faci meseria când oricum niciodată nu ți-ai făcut-o.
Pentru cei care nu au apucat atunci să se uite, aici e dezbaterea din 2015 pe care Frontline Club a făcut-o cu ziariștii de pe vremea aceea a lui Gândul, Andrei Luca Popescu și Claudiu Pândaru.
https://www.gandul.info/embed/14297070

feher

”Băăi, dă băăăi boule pasăăă, băăăi!!!! Scoate-l băăi afarăăă, nu vezi că nu știe cu mingeaa!!!!!”
Stadionul urlă. Mama antrenorului e penetrată de zeci de mii de penisuri născute din guri pline de flegme. Oricare dintre spectatorii din tribune ar ști mai bine decât el să facă echipa. E notoriu că idiotul de Vlădoiu e o brută, se știe că Gâlcă e un împiedicat, e cunoscut că Mutică e un puturos.
Doar antrenorul nu pare să știe. Antrenorul e un imbecil.
O țară de Gigi Becali neîmpliniți.
Asta suntem. Niște ciobani cu pretenții, semidocți sfătoși care totdeauna știu mai bine decât tine, antrenoru, să facă echipa numai că, spre deosebire de Gigi, restului de 18 milioane de români nu li s-a oferit ocazia să arate ce pot.
”Dacă eram eu în locul ăstuia câștigam fără discuții.”
Când o ții în pantaloni, ascunsă în faldurile nădragilor, poți să susții cu ușurință că…

View original post 564 more words

Ceaușescu a tăiat curentu sau a făcut metrou, a băgat oameni la pușcărie sau a plătit datoria externă. Iliescu a dat pământul înapoi la țărani, a înfrânt teroriștii, a adus minerii, a făcut ordine în meandrele concretului. Constantinescu nu știm ce a făcut, dar sigur a fost înfrânt de securitate. Băsescu a scăzut pensiile și salariile, tot el a salvat jurnaliștii răpiți în Irak, a vândut flota și a furat până nu a mai putut. Iohannis e nazist, nu trebuie să facă nimic ca să știm că e vândut Vestului și lui Soroș. Monoteismul nostru politic istoric, incapacitatea de a percepe haita, turma, cârdul, gașca, aparatul de partid, este singurul vinovat atât pentru infantilismul cu care alegem pe cine urâm și cui îi facem icoană dar și pentru absenteismul gigantic care e pe cale să ne pălească din nou, începând cu europarlamentarele din mai și până la parlamentarele noastre de la anul.
Nu există teme de campanie, nu se vorbește despre nevoi, despre resurse, despre reforme, se storc coșuri de pe nasul unui idiot-consultant politic care, ce să vezi, a deranjat ambasada Israelului cu niște remarci imbecile.
Nu a mâncat salam cu soia. Se spune că se arde-n dos. Uite cum bea ca un porc din sticlă. Ce dinți stricați are.
Poporul reacționează la povești cu oameni, al cui e ăla ghea, cum întrebau babele privind în urma unui tinerel, pe ulițele Teleormanului.
Al lu actoru ăla de la București, băiat frumos, a învățat prin străinătățuri dar zice ăștia la televizor că e nebun.
Las că mai bine el, că e băiat frumos și tătică-su era frumos. Și acum se ție bine. Mai bine el decât moldovanu ăla cu barbă de zice că e filozof, n-ai văzut ce gras e, sigur mănâncă copilași.
Exact ca noi, rușii sunt incapabili să trăiască pluripartitismul altfel decât prin înghesuirea lui în regulile brutale ale țarismului. Țarul 1 se bate cu țarul 2, au și niște partide, dar hai să fim serioși, partidele ăstea sunt, de fapt, niște case, niște familii, niște neamuri. Noi știm că nu are sens să ne încurcăm cu mulțimi și concepte complexe. Simplificați povestea domnilor că ne pierdem mințile.
Am citit mult despre campania lui Boris Eltsîn din `96 și miraculoasa sa victorie. Strategia: milioanele de bătălii minuscule nu contează, nu suntem o oștire cu mii de oameni răspândiți în teritoriu.
Suntem doar doi oameni, unul bun și unul rău. Și binele învinge.
Cum știi care este binele?
Este celălalt decât răul iar răul e ușor de recunoscut.
Pentru că răul îți ia lucruri. Îți ia banii, copiii, speranța, îți ia liniștea.
Îți dă un singur lucru.
Frica.
Groaza că te vei întoarce de unde ai plecat. Că bolovanul împins sisific în ăștia 30 de ani va primi de la omul cel rău un bobârnac și va trece peste tine, grăbindu-se în vale.
Totul va fi pierdut.
Frica.
Pentru ca Binele să învingă, frica trebuie să fie reală și soluția de a o învinge să fie simplă: votați cu Binele.
El, doar el, poate opri răul.
Sau ea, doar ea, poate să înfrângă răul.
Cunoașteți în acest moment un cetățean dintr-unul din partidele opoziției din România care să preia, carismatic, și nu cer mai multă carismă decât cea a șubrezitului Boris în 96, și să ducă lupta asta.
Eu știu unul singur și nu mai are voie să candideze. Bașca are darul beției.
În loc să ne dăm cu curul de pământ că toți e proști, slabi, imbecili, profitori, nu facem și noi un casting pentru un erou improbabil?
ihttps://en.wikipedia.org/wiki/Boris_Yeltsin_1996_presidential_campaign

feher

Biserica are ceva de sediu de bancă, o încropeală de plăci de marmură maro lucioase lipite în grabă cu ciment, proporții greșite, ca într-un desen de copil care face veverița cât copacul și capul vânătorului de 8 ori mai mic decât cizmele.
Cepele aurii de pe cupolă, cinci, strălucesc optimist-absurd de la depărtare. Întregul peisaj are ceva de Brobdingnag. Clădirile sunt prea mari ca să pară cochete, delicatețea detaliilor dispare în dimensiunile XXL ale acestui oraș generos cu lățimea, înălțimea și lungimea.
Ușile Bisericii clădite pe sânge (așa aș traduce Church on Blood) sunt închise. De undeva de jos o voce de bărbat urmată de un cor de femei înalță un imn ca pe-un balon meteorologic, cântecul trece printre femeile cu broboade care împletesc coroane, pe lângă statuia țarinei cu mâna ridicată, încremenită într-o veșnică și imposibilă încercare de a se feri de gloanțe, mă ia de braț și mă…

View original post 671 more words

Ieri am primit pe whatsapp un mesaj de la Miron Cozma-dada, chiar el-care mă îndemna să semnez pentru candidatura lui de independent pentru președinția României.
Spunea așa Miron: Vă mulțumesc anticipat dacă veți merge alături de mine în această grea misiune pentru salvarea acestui popor sfânt de politicieni corupți și aducerea românilor din străinătate acasă.
Cu respect și considerație!. Miron Cozma.
Numele era trecut între două drapele tricolor.
Și am remarcat că după semnul exclamării pusese și un punct, adică era și extatic dar, în același timp, reținut, ca orice personaj implicat în salvarea poporului sfânt.
Poporul sfânt pe care l-a bătut, i-a dat în cap niște ciomege de i-a afectat poporului sfânt centrul memoriei.
La dezbaterea de acum 4 ani despre care vorbesc mai jos, Miron ar fi trebuit să stea la aceeași masă cu Gelu Voican Voiculescu, mă mir că ăsta nu mi-a trimis pe whatsapp încă rugămintea să semnez pentru candidatura lui.
Balaurii se întorc.
Nu-i de mirare.
Când trăiești între tâlhari care-o ridică pe mamaie de pe laviță ca să-i fure pensia de cooperator, liderul celor care au găsit valută și droguri la penețeu pare o victimă a luptei dintre noua burghezie-securistă și clasa muncitoare patriotic venită să salveze țara.
Pieptănând studioul televiziunii în 22 decembrie, mă aștept să mai apară și alții, Dinești și Caramitri și Cazimir Ionești. Sau poate copiii lor, ăia de văd legături între povestea lui Augustin Lazăr și dosarul Revoluției.
Balena ne-a halit și Pinocchio nu o să ajungă niciodată băiețel adevărat.

feher

Acum 3 ani, la Frontline, am organizat o dezbatere despre primele mineriade, ălea din ianurie și februarie 1990 care l-au măturat pe Mazilu din calea binomului Iliescu-Roman. În costum, cu pletele în vânt, a apărut Miron Cozma care mi-a sărutat galant mâna, apoi mi-a dat o carte de vizită. Citind despre pogoul de azi de la curtea militară de apel unde se judecă dosarul Mineriada, am zis să vă desfăt cu articolul scris atunci, imediat după o seară dramatică petrecută alături de faimosul lider sindical, un Cozma care nu a reușit să fugă în Costa Rica sau măcar Serbia, căci pe vremea lui nu se purtau șiretlicuri d-ăstea rușinoase.
Reprivind cartea de vizită a lui Miron, realizez că băieții ăștia testează de o grămadă de timp conceptul de stat paralel, dăcât că n-am fost noi atenți 🙂

IMG_1561IMG_1562

Pe cartea de vizită a lui Miron Cozma scrie cu roșu pe fond…

View original post 585 more words