Archive

Monthly Archives: April 2019

În februarie, Mohammed bin Salman aka MBS aka prințul moștenitor al coroanei saudite a mers în India. Saudiții vor să intre în uriașa mașinărie de bani numită Fondul Național de Investiții și Infrastructură din India.
Gigantul petrolier Aramco e interesat în investiții în piața indiană, scoțând de la sertar proiectul unei rafinării de 44 de miliarde de dolari.
Și de ce v-ar păsa vouă despre vizitele de lucru ale MBS-ului, prințul din spatele asasinării jurnalistului Khashoggi despre care, nu-i așa, nu mai suflă nimeni o vorbă?
Pentru că, după umila mea părere, atacurile teroriste din duminica Paștelui din Sri Lanka sunt departe de a fi o erupție de violență de tip Daesh/ISIS ci simptomele unui caft economic titanic între China și o coaliție indiano-saudită (posibil tacit sprijinită de binomul israeliano-american).
Până în martie, când guvernul din Colombo anunța o investiție de 3,85 miliarde de dolari într-o rafinărie, cel mai mare investitor din Sri Lanka era China.

“This is the biggest single foreign investment (in Sri Lanka’s history),” he told reporters in Colombo.

It is more than double the next largest foreign investment — a $1,4-billion land reclamation project next to Colombo port.

Oman will fund 30% of the new oil project while Singapore-based Silver Park International, which is majority owned by a business interest in India, will finance the rest.

It is being constructed near the port of Hambantota, which was leased to a Chinese state-owned enterprise in 2017 for 99 years after Sri Lanka was unable to service a loan from Beijing.”

Bufnițele nu sunt ceea ce par, zicea uriașul din Twin Peaks.
Câteva sute de morți, câteva sute de răniți, cui servesc atentatele ăstea și ce se întâmplă când o țară e lovită de o astfel de tragedie?
Cine are de câștigat?
Ce bani intră în țară în momentele ăstea, ce bani ies din țară în momentele ăstea, cine supervizează semnarea contractelor gigant în timp ce noi stăm lipiți cu ochii de televizor, oftând și spunându-ne că lumea a înebunit complet?
Nu știu.
Dar știu că bufnițele nu sunt ceea ce par și ISIS, Al-Qaeda, Boko Haram sunt doar niște implementatori de strategii croite de câțiva băeți deștepți, în costume și cravată, cu studii la Londra.

feher

Sunt contabilă, știu că v-am mai zis asta. Și, deși nu am făcut în viața mea un buget sau un bilanț și nici nu am deschis un provizion, chemarea inimioarei mele de contabil mă face să mă uit la cifre. Cum ar veni, să caut perspectivă matematică într-o pâclă de emoție umedă de lacrimi.

De la începutul anului și până acum 1627 de oameni au fost căsăpiți de statul Islamic și sucursalele lui din Arabia Saudită sau Yemen.
Cele mai multe victime au fost la doborârea avionului rusesc în Sinai (224 morți), la mitingul din Ankara din 10 octombrie (102 morți), în august în Bagdad, unde un camion umplut cu explozibil a trimis o piață întreagă în aer (aproape 80 de morți), în iulie, din nou Irak, la Khan Bani Saad, tot într-o piață (180 de morți), în 25 iunie la Kobani, Siria, aproape de granița cu Turcia, 3 mașini…

View original post 584 more words

Merg la cursuri de germanã la Goethe. Sunt una din cele trei pensionare care se arbeite cu limba lui Kant. Restul pânã la 15-câți suntem în grupã-nu au ajuns la 33 de ani. Sunt studenți, actori, arhitecți, medici, it-iști, frizeri, toți disperați să plece din România.

Nimeni nu vrea sã mai stea. Ãștia au furat becu, nu mai are sens nici sã rãmâi ultimul sã-nchizi lumina.

Doar noi 3, pensionarele, vrem sã învãțãm deutsch ca sã vorbim cu nepoții plecați în Germa sã studieze muzica lui Rammstein.

Se pleacã și în locul celor plecați vor veni 500.000 de pakistanezi. O sã fim ca în Dallas când l-au schimbat pe Jock cu alt actor si apoi pe Miss Ellie cu o altă doamnă în capot. În loc de Marian si Miticã o sã avem Babar si Faisal.

Si parcul Moghioros o sã fie Mohammad Sarwar.

Am scris acest text acum un an.

E mult mai rãu decât atunci.
E cel mai rãu.

Cunosc un jurnalist pensionar care câștigă 5500 de lei pe lună. A lucrat la Scânteia, după `90 la ceva fițuicuțe de oraș, e în uniunea ziariștilor, a intrat în uniunea scriitorilor, are tot soiul de sporuri pentru merite deosebite, de handicap, de scriitor, de informator,  astfel încât în fiecare lună face niște mii de coco din care își cumpără vodci în parc la Moghioroș.
Pe de altă parte, cunosc o femeie care a hrănit băieții de pe șantierul naval din Giurgiu, a îmbătrânit învârtind în oale cu fasole și ciorbiță de văcuță și acum primește 600 de lei, 587 de lei ca să fim preciși. Cum să trăiesc Raluco din 587 de lei?
Pensionara din Giurgiu e îngrijorată pentru soarta fiică-sii, e speriată că a lucrat ani de zile fii-sa fără carte de muncă, nu o să primească nici măcar ăia 587 de lei pe care îi ia ea.
Pensionarul din București nu e defel îngrijorat. Îmi explică doct că am scris deja trei cărți, pot să mă înscriu la uniunea scriitorilor, asta îmi dublează automat pensia, bașca pot să aplic pentru pensie de handicap pentru că am un ochi mai mic decât celălalt și nici sânii nu-mi sunt egali. Și mai pot să spun că sunt și victimă a regimului comunist, că mi-am distrus stomacul de la parizer și maică-mea și cu neamul ei au fost deportați în Bărăgan de către sovietici, după 44, iau bani și de acolo. Poate ar fi cazul să pun mâna să fac un doctorat, că și ăla se adaugă la pensie, pot să fac și două, uite, dacă mă bag la agronomie primesc și bani de la îndrumătorul de proiect, câteva mii pe de lei pe lună, ce, îmi strică?
Nu-ți fă griji, îmi spune pensionarul din București. Totul este să fii informat și nu ai cum să nu îți obții drepturile.
Am 44 de ani, muncesc de la 18 ani. Băieții de la ziar din Brașov nu ne-au făcut cărți de muncă, la ce ne-ar fi folosit? Să facem vânt micilor de pe grătare?
Nici la Protv domnu Sârbu nu a stricat orzu pe gâște, ce tot atâtea cărți de muncă? Mai bine contracte de prestări servicii. Dacă trag linia, 10 ani din cei 26 sunt pierduți ca o telecomandă în faldurile canapelei. Mai rămân 16, majoritatea cu salariul minim pe economie, să nu încărcăm patronul să plătească taxe, oricum statul e hoț, oricum statul ia banii de pe tine și-i bagă în pensii speciale pentru jurnaliști-militari-securiști că doar nu i-o băga în autostrăzi, că doar nu i-o băga în spitale, că doar nu i-o băga în școli.
Decât să-i dăm statului hoț, nu mai bine te plătim pe tine la negru?
Ba da, că nu apuc pensia, mă omoară ăștia cu zile.
Naționalizarea pensiilor private este la fel de implacabilă ca achitarea lui Dragnea.
Violul se va întâmpla după modelul: dezbracă-te că nu-ți fac nimic.
Și ce pierd eu, pe bune, ce pierd eu și alți nșpe mii de români care au trecut pe cartea de muncă salariul minim pe economie?
Mai nimic.
Nimicul înmulțit cu 10 ani de acumulare face un nimic mai bucălat, plin cu aer ca un balon care se lipește de tavanul crăpat al economiei.
Că se va duce întreg la pilonul I, CAS-ul perceput din salariul minim pe economie este tot o lopățică de nisip cu care statul încearcă să astupe lacul Razelm.
Și atunci îmi pun întrebarea: în loc să naționalizeze pensiile private, nu mai bine ar verifica statul condițiile în care angajatul este plătit cu salariul minim pe economie și ar amenda agentul economic care fraudează astfel și CAS-ul și CFS-ul?
Dacă ar isprăvi cu salariile la negru, nu ar fi mai bine atât pentru pensiile de stat cât și pentru cele private cât și pentru consum, căci una este creditarea acoperită de un salariu minim care te împinge în brațele cămătarilor, alta e să ai un venit mai răsărit cu care să poți să mergi la o bancă unde ai dobânzi omenești?
Miliardele din pensiile private se vor sfârși rapid, așa cum s-au sfârșit miliardele înșfăcate de guvernul Orban în 2010.
Și atunci ce-o să mai naționalizeze statul?
Poate averile bisericești.
Eu până una alta mă duc să îmi iau certificat de handicap. E clar că am unul din moment ce aproape 16 ani am acceptat să fiu plătită cu salariul minim pe economie. Și mai aplic și pentru un doctorat în hidrocarburi, bașca mă înscriu în Uniunea Scriitorilor.
Încet, încet, cu ce-mi dă statul peste 20 de ani, ajung și eu să-mi permit o vodcă la kioșc în Moghioroș.

De pe panou Tăriceanu privește supt șoseaua, lângă el e Norica, ochi mici înfipți între cutele unei cefe care curge ca o lavă peste frunte și peste pomeți, vărsându-se în delta gușei. Tăriceanu pare fragil ca o liceancă la balul bobocilor, Norica este tac-su, un bărbat obișnuit să bea o pălincă pe stomacul gol și apoi să taie lemne, dezbrăcat până la brâu în ger de -14 grade.
Împreună sunt ALDE, versiunea spălată a baronilor transpirați PSD îmbrățișată de băieții de la Guerilla, ofițeri de securitate, antrenori de scrimă, învățătoare pensionare, fanii Pavel Coruț și Marcel Stratan.
Norica face banul gros de 10 ani în Parlamentul European unde a intrat pe listele PNL. În 2015 a ajuns în poala lui Călin, cel care a propus-o în 2007 ministru justiției fiind refuzat de Traian Băsescu.
Fostul președinte a spus că în 1987 procurorul Nicolai a ținut 18 zile în arest un om nevinovat care, ce să vezi, avea același nume cu cel al persoanei căutate de miliție pentru furt de grâu.
Și, a mai zis Băsescu, în 1991, Norica Nicolai a reprezentat un cuplu de străini să facă o adopție în România deși era procuror și nu ar fi avut voie să o ardă avocat, și călare și pe jos, cum zice autoru anonim popular.
Norica Nicolai deschide lista ALDE dar hei, pe noi ne doare în cur de Norica, noi vorbim despre triștii de pe lista USR-ului. Noi nu vrem să băgăm curve noi în politică.
Nouă ne plac curvele vechi.
Raționamentul nostru imbecil repetă aceeași mantră: îi votăm pe ăștia vechi, ăștia au furat, și-au făcut plinul și acum stau liniștiți pe ciuci și-și sug carnea dintre măsele.
Pericolul vine de la hoardele hămesite care, dacă vor ajunge la putere, vor prădui tot ce nu au prăduit băieții ăștia grași, de acum.
Nu stimată națiune de cretini, hoțu nu se va opri niciodată din ciordeală, este natura lui, el fură așa cum faceți voi biluțe de muci atunci când deveniți pansivi.
Hoții vor continua să fure.
Și nu vor da nimic înapoi. Vor face parandărături cu alți hoți, cu hoții ăia mari de la BOR și cu hoții ăia din presă și cu hoții ăia de prin ong-uri că sunt și p-acolo grămadă.
Și atunci prefer să votez cu 7 mâini un USR netot și un PLUS arogant sau poate chiar un Rareș Bogdan murdar la gură decât un hoț îmbătrânit în ticăloșii așa cum propun intelectuallii de cofetărie ANA.

feher

Am scris postul de mai jos în noiembrie 2014. Este despre un om care continuã sã uimeascã prin nesimtire si nu stiu de ce ne uimeste. Noi suntem prosti cã în ãstia 26 de ani de când îsi fâtzâie bustul de manechin pe scena politicã, l-am tratat ca pe un top model în loc sã identificãm parfumul de damã de companie.

Noiembrie 2014

”De ce ai votat cu Tăriceanu?”. Răspunsuri posibile, probabile:
”Pentru că sunt liberal”/”Pentru că doar în perioada cât a fost el prim ministru țara a avut creștere economică”/”Pentru că este frumos”.
Călin Popescu Tăriceanu. Bărbat arătos și degrabă schimbătoriu de jurăminte. ”O să-ți fiu alături până când moartea ne va despărți”-a zis asta de câte ori? De 5. Deși pare inimă zburdalnică, ușuratic, ochi alunecoși, domnu Călin, viitor prim ministru în guvernul ideologic la fel de potrivit cu liberalismul cum este țiganu costorar potrivit cu funcția de…

View original post 545 more words

Asta scriam acum 2 ani.

Dooooamne, cit de tare eram pe linga. Nu am vazut Nicolicea venind. Nici intoarcerea lui Iordache. Grindeanu mi se pare acum o lumina.

Sunt 4. Ei, amândoi, au bască, una din ele are capul descoperit, cealaltă o pălărie cu borul mare și moale, umbrindu-i fața. Stau în mijlocul bazinului cu apă fierbinte, scufundați până la subtiori și, concentrați, discută soarta țării. Vorbele ajung la mine doar când tac pistoalele de găurit și aparatele de sudură care huruie și pârâie și sâsâie în timp ce mușcă metalul și betonul terasei de pe margine. Un negru cu o perie mătură praful ridicat de mașina de găurit, îl trimite să tragă cu urechea la discuția celor 4.
Mă uit la ei, 300 de ani de viață pusă la un loc, cu gută, reumatism, artrită și diabet, 300 de ani de experiență strânsă în supraelasticul costumelor de baie care acum au de înfruntat o nouă provocare: confiscarea pământurilor fermierilor sud africani de către puterea de la Joburg.
-Nu se poate așa ceva. Nu poți pur și simplu să iei pământurile și să le dai negrilor. Pământurile ăstea au fost cucerite de noi în bătăliile cu negrii acum sute de ani, sunt ale noastre. Ne-am îngropat străbunicii și bunicii și părinții în pământurile ăstea, cum să le dăm la negrii? O să fim al doilea Zimbabwe.

În anii 2000, fermierilor din Zimbabwe, 99,99% albi, Mugabe le-a luat pământurile. Unora, nu puțini, familiile le-au fost măcelărite. Au fugit din țară, acum sunt în Mozambic sau Namibia, Botswana sau Africa de Sud. Noii stăpâni ai fermelor de mii de hectare s-au frecat pe frunte, s-au frecat pe ceafă, s-au scobit în ureche apoi în nas și, negăsind o idee mai bună, s-au apucat să jupoaie tot. Au tăiat pomii fructiferi, au ars lemnul, au lăsat grădinile în paragină, au mâncat vitele și oile și caprele și apoi i-au zis guvernului că nah, mor de foame și guvernul le-a mai dat niște ferme.
Carin a avut pământ lângă East London, l-a vândut acum 10 ani și s-a mutat în St. Francis. De frică.
-E epidemie. Atacă fermierii, îi torturează, violează femeile și apoi îi ucid cu o cruzime îngrozitoare. Se infiltrează cu câteva săptămâni înainte de atac, se angajează la fermă, urmăresc rutina zilei, observă cine sunt restul muncitorilor, fac alianțe și într-o noapte atacă. Iar poliția, pentru că poliția acum e controlată de ei, nu face nimic. Fermierii și-au făcut grupuri de vigilantes, se anunță unul pe altul, au grijă pe cine angajează, dar nu poți să ceri cv la un lucrător agricol. Sau recomandare. Poți doar să întrebi oamenii din comunitate, dar și ei sunt răzbunători. It`s pay back time.

Să ne întoarcem la poliția e acum controlată de ei. Cine sunt ei?
Carin se uită la mine ca la o idioată.

-De negrii. Negrii taie și spânzură. Au zis ei în 1994 că trebuie să ne împăcăm, reconciliem, așa a zis Mandela, să lăsăm trecutul, căci nu putem să îl schimbăm și toată lumea a fost vrăjită de discursul ăsta. Dar eu nu. Eu nu, sunt îndeajuns de bătrână cât să nu fi uitat că Mandela însuși a fost un terorist, a făcut parte din gruparea lor de guerilă, ar fi ucis o grămadă de oameni dacă nu ar fi fost prins la timp.
Abel e negru și crede despre Mandela că este un sfânt. Abel e zulu, l-a votat pe Zuma pentru că este zulu, dar crede că Zuma a îngropat țara. Abel conduce și o mână o ține pe volan iar cealaltă o duce la inimă când spune că Ramaphosa nu o să confiște pământurile fermierilor și nu o să le retrocedeze negrilor, nu, pentru că negrii sunt proști, o să ardă  pomii, o să taie vitele și apoi o să rămână la fel de săraci și de proști, dar fermierii vor fi plecat din țară, poate chiar în Zimbabwe și economia Africii de Sud se va duce dracului și nimeni nu va avea de câștigat decât poate Zimbabwe care acum încearcă să atragă fermierii înapoi.

Abel crede în educație. Negrii trebuie învățați să muncească pământul, să cultive viță de vie, măslini, grâu sau portocale. Ai fost în Transkei, unde sunt ei, negrii între ei?

Am fost.

Căsuțe acoperite cu tablă, gunoi tăvălit de vânt, purtat peste obrazul neras al câmpului, printre buruieni între care pasc capre. Când treci de Mthatha e mai bine, căsuțele strâng niște umbră de eucalipt, o grădiniță de legume înconjoară cavoul familiei, strămoșii odihnindu-se între ceapă și varză. Apar măgăruși și vaci, trecând agale șoseaua.

Richard crede că toată povestea asta cu retrocedări fără compensații este blabla revoluționar al lui Ramaphosa, viitorul președinte al Africii de Sud. De fapt, ANC, PSD-ul local, tarat de scandaluri de corupție, trebuie să își adune electoratul care a sărit pârleazul la EFF, bucurându-se la acadelele aruncate de Julius Malema.
Zgomotos, agresiv, Malema este cel care a cerut expropierea fără compensații de ani de zile. A fost catalogat extremist dar iată cum Zuma, obosit să stea în picioare în autobuzul popularității, a decis să preia mantra expropierii fără compensație și să o plimbe pe culoar, poate, poate, va primi un loc să se așeze.
Bătrâneii își scot guta afară din bazinul cu apă fierbinte.
Ramaphosa nu o să lase asta să se întâmple asta. Comparându-l cu Zuma și cu Malema, viitorul președinte este aproape alb.
Cum comparându-l pe Iliescu cu Vadim, Iliescu era aproape democrat. Căci acesta este rolul partidelor extremiste ai căror fondatori, în marea majoritate a cazurilor, sunt desprinși din partide de centru. Să susțină teze și concepte radicale, să testeze limitele condimentării discursului public, să toarne prea multă sare, prea mult piper, prea mult oțet și prea mult ardei, să te obișnuiască să înghiți idei periculoase pentru creier și stomac și apoi, când organismul tău e educat să nu mai respingă otravă, să moară, nu înainte ca partidul mamă, cel din care s-au rupt, să preia retorica extremistă, acum atât de normală pentru mațul electoratului.
Din 2000, noi nu mai avem partide extremiste. PRM a crăpat odată cu victoria lui Iliescu, Noua Dreaptă sau partidul lui Ghiță sunt doar niște biluțe făcute de degetele boante ale consultanților israelieni ai PSD-ului.
Noi nu avem partide extremiste pentru că discursul autoritar, agresiv și radical iese din gurile deputaților cu mitraliere și ale ministreselor cu doctorate cumpărate la kil, fanatismul vine de la primărițe țoape și de la rectori gângavi, toți oameni ai marelui PSD care poate orice pentru că Poate.
Să le ridicăm cetățenia Monicăi Macovei și tuturor celor care discreditează imaginea României în lume, o vorbesc de rău la Bruxelles pe România, trebuie să îi amendăm sau chiar să îi băgăm la închisoare, așa mi-a spus acum 4 luni, o telespectatoare Antena 3 care credea că cel mai mare pericol pentru țară este Soroș.

Soroș e ungur și e evreu și vrea să distrugă țara ca să pună mâna pe ea pe 3 lei, dar noi nu vrem să primim 3 lei pe ea, noi vrem 8 lei pentru că trebuie să facem și noi profit. Nu se poate să fi muncit atât ca să furăm și să nu facem și noi profit.
Învățat cu ciorba stricată a discursului PSD, poporul a uitat cum e să te hrănești normal. Nu mai știe ce gust au perișoarele și nu se întreabă de ce legumele sunt putrede.
Când partidul majoritar este și cel mai mare partid extremist din țară, s-a terminat.
Mi-ar fi milă de Africa de Sud dar nu mai am resurse de milă decât pentru mine.
Lor li se pregătește un 1947, colectivizări și naționalizări.
Noi suntem în 1952. Mi-e groază că pe Tâmpa scrie Stalin.

Profesorul Onuț spune așa: vă prăbușiți cu avionul în buricul deșertului, sunteți la sute de kilometri distanță de cea mai apropiată localitate, în orice direcție ați lua-o. Sunteți singurul supraviețuitor. Faceți inventarul și descoperiți în epava aeronavei următoarele obiecte: o parașută, un cuțit, un pistol, o damigeană de apă, o cutie de sare, două pachete de chibrituri, un toiag, o busolă, o hartă, o pătură. Aranjați obiectele în ordinea importanței lor pentru supraviețuirea voastră.
Profesorul Onuț strânge foile apoi rânjește satisfăcut.
A mai văzut asta, desigur, peste tot în Europa de Est a mai văzut asta. Pe primul loc e apa, apoi busola, apoi harta, apoi cuțitul, toiagul, chibritul. Parașuta e pe ultimul loc la est europeni și pe primul loc la occidentali.
De ce ai pune pe primul loc o parașută?
Mă uit idiotizată la Onuț care explică doct cum întinzi parașuta cât e ea de mare și speri să fie văzută din aer de misiunea trimisă să te salveze.
Poftim? Cine?
Hahahahahaha, cădem pe sub bănci de râs. Ce glume bune face dom profesor, v-am zis eu băi că ăsta e băiat.
Est europenii știu că nici dracu nu o să vină după ei dacă au ghinionul să se prăbușească în mijlocul deșertului. Ce, te-a pus statul să te sui în avion, te-a pus statul să nu te duci la biserică să te rogi să nu te prăbușești cu avionul, te-a pus statul să ai atâția bani încât să îți poți permite să te plimbi cu avionul, nu mai bine îți cumpărai un Logan și stăteai dracu pe curul tău, ce, pe stat, când s-a prăbușit economia în mijlocul deșertului, cine l-a salvat? O să zici că tu, contribuabilul, dar el statul o să spună că ești un mincinos, statul nu are nevoie de tine doar tu de el ca să te apere de dușmanii plătiți de Soroș să distrugă Grădina Maicii Domnului.
Occidentalii întind prelata, fac focul, trag cu pistolul și stau pe curul lor, așteptând să fie salvați, că d-aia își plătesc taxele. Dar tu, boul de estic, orfan de stat, pleci cu damigeana de apă încercând să răzbești singur sute de kilometri de nisip și temperaturi de 50 de grade ziua și -20 noaptea, crezând mai mult în miracole decât în instituțiile pe care le plătești din banii tăi.
Mă uit la 4 turiști spanioli în gara din Brașov. Pe tabelul cu plecări, trenul de la Budapesta nu apare cu întârziere. Scrie că vine la timp, la linia 2. Dar eu aud vrăjitoarea cea rea de la informații spunând că trenul de la Budapesta are 55 de minute întârziere și pleacă de la linia 3. Acum, la linia 3 e trenul care pleacă la București și ar fi trebuit să plece cu 35 de minute după trenul de Budapesta. Nu avem bilete la el, nu putem să urcăm.
Turiștii spanioli se urcă liniștiți în trenul garat la linia 2, e un penar crem-vișiniu, merge la Zărnești. Stau la geam și se uită la noi, un stol de pescăruși zgribuliți, prinși cu picioarele în asfaltul peronului, așteptând trenul de Budapesta cel neanunțat că întârzie.
Spaniolii se uită la noi, vorbesc ceva, un alt pasager intră în conversație, spaniolii coboară precipitat, se reped în pieptul de zimbru al nașului de la trenul de București care ar fi trebuit să plece cu 35 de minute după trenul la care ei, spaniolii, au bilete.
Nașul dă din mâini, nașul dă din cap, spaniolii se uită uimiți, repetă, Bucarest, Bucarest.
Da, e tren de București dar biletele lor sunt la alt tren. Așteptați.
Stressul supraviețuirii în România îi doboară pe spanioli.
Se prăbușesc pe o bancă în mijlocul unui deșert de disfuncționalitate, cu cele mai apropiate instituții funcționale la mii de kilometri distanță.
Le-aș da parașuta mea dar am lăsat-o acum 40 de ani lângă epava avionului care este viața mea.

Șoferul spune că Iohannis e cel mai ticălos, a furat de-a rupt și a trădat țara, îngenunchiind în fața străinilor. Toate acestea le-a făcut fiind prost, extraordinar de împiedicat, miraculos de idiot.
Da, Dragnea a mai furat și el, dar nu ca Iohannis și ca Cioloș care a dat într-o noapte o ordonanță prin care șantierul de la Mangalia a ajuns la o companie olandeză, prietena lui Iohannis. Și a lui Cioloș.
Și Viorica, de ce spuneți voi că e proastă, e doar foarte sensibilă și sfioasă. O femeie de treabă care conduce totuși cu mână de fier guvernul și cu aceeași mână de fier se și machiază și face și o tocăniță.
Omul se întoarce către mine în timp ce conduce, o spumiță albă îi iese din colțul gurii, pe partea stângă, strigă deși suntem la 26 de centimetri distanță: ieșiți ca tâmpiții împotriva ordonanțelor, dar ele fac bine, știți câți oameni au fost băgați la pușcărie aiurea și după procurorii au venit și au zis: scuze!!!????
Câți?
Se întoarce iar către mine, sper să pună frână, se apropie de o trecere de pietoni și nu se uită.
Muuulți, sute.
Dați-mi un exemplu. Doar unul.
Nu îmi vine în minte, Portocală ăla și Kovesi câtă lume au paradit!
Câtă, v-am rugat să-mi…
Am ajuns, spune brusc.
Așa e. Am ajuns să ne strângem de gât în mașini din cauza ticăloșilor care ne conduc. Suntem plini de scuipat pe față, conducînd cu fețele întoarse de la drum, cu ochii înfipți ca niște pumnale în ochii pasagerului de pe bancheta din spate pe care îl urâm pentru că nu vrea Ordonanța sau pentru că s-a vândut pentru un plin de motorină și a mers la un miting organizat de PSD la Craiova.
În tot timpul ăsta cât noi suntem ocupați să ne ștergem de flegme, FSN devine PSD și PRM devine PD și PNȚ devine PSD și PNL devine PSD și PSD ajunge PRO România și partidul lui Ghiță și doar UDMR rămâne același, o curvă prosperă, uimitor de egală cu ea însăși.
Și noi crăpăm de inimă rea și facem cancer și facem ulcer și facem AVC pentru că un bou sau altul ajuns la putere promite ceva sau inventează ceva, totul în timp ce fură cu 89743 de mâini, fură și cu picioarele.
Votați la europarlamentare?, îl întreb când cobor din mașină.
Zice că ar fi votat cu PNL-ul dar cu Rareș Bogdan nu poate să voteze că nu e patriot și a distrus țara, că nu a spus la televizor că pe 10 august a fost lovitură de stat finanțată de vest.
Deci votați cu PSD-ul?, îl întreb și el atunci pleacă, bagă piciorul în accelerație și pleacă și mie îmi e milă de el, mai rău decât de mine. Mi-e milă de ura aia care îi umflă venele pe gât, care îi roade stomacul.
De cine nu-mi e milă?
De jegurile de la Antenă și România TV, de oamenii care ne otrăvesc, de consilierii israelieni și de Dragnea, Ponta și Ghiță, de Nicolicea și Tăriceanu, Nicolae și Șova, de Dorneanu și Savonea.
Prăpastia dintre noi ar trebui umplută cu hoiturile ticăloșilor care ne întărâtă.

feher

Gabi e prietenul meu din copilărie. Casa lui era vis-a-vis de casa părintească a mamei mele. Tatăl lui era verișorul mamei mele.
Tatăl lui a murit acum o săptămână. Dumnezeu să-l odihnească! S-a strâns tot neamul la pomană, s-au întins mese, s-a plâns, s-au aprins candele, s-a vorbit politică.
Un unchi, îmi zice Gabi, uite ăsta care a intrat acum în curte, îmi spuse alaltăieri că el l-ar vota tot pe Dragnea că i-a mărit pensia. Și eu îi zic: măi omule, tu de unde crezi că au ăștia bani? De unde crezi tu că au bani să-ți mărească ție pensia? I-au împrumutat, fac datorii și trebuie să plătească dobânzi. Ai copii, ai nepoți, mărirea aia de pensie pe care, după capul tău, ți-a dat-o Dragnea,  o să pice pe spinarea lor. Ei o să tragă să o dea înapoi. Copiii și nepoții tăi. Și atunci unchiu-meu a spus: păi…

View original post 711 more words

Acum 4 ani noi, cei doi oameni care formăm Frontline Club Bucharest, am reușit să punem la cale singurul interviu oferit vreodată de Julian Assange presei din România. Nu a fost ușor, o respectabilă instituție media prin chiar vocea fondatorului ei m-a întrebat așa: haidi mă, cui îi mai pasă de Assange acum (adică în 2015)? și nici redactorul-șef nu a considerat că e tocmai interesant să ai o oră de interviu cu fondatorul Wikileaks.
4 ani mai târziu, în plin scandal Brexit, alegeri în India, lovitură de stat în Sudan, realegerea lui Bibi, zidul lui Trump și tot restul, cine este în toaaaaaate jurnalele de știri pe primul loc? Uitatul și neinteresantul Julian Assange care a fost astăzi arestat în ambasada Ecuadorului de unde a dat interviul, prin skype, Frontline Club Bucharest acum 5 ani.
SUA a cerut extrădarea lui.
Iată cum comentează Diane Abott, Shadow Home Secretary:
On this side of the house, we want to make the point that the reason we are debating Julian Assange this afternoon – even though the only charge he may face in this country is in relation to his bail hearings – … is entirely to do with the whistleblowing activities of Julian Assange and Wikileaks.

It is this whistleblowing activity into illegal wars, mass murder, murder of civilians and corruption on a grand scale that has put Julian Assange in the crosshairs of the US administration. It is for this reason that they have one more issued an extradition warrant against Julian Assange.

Iar Glen Greenwald, ziaristul care l-a intervievat pe Snowden, susține că acuzațiile care i se aduc fondatorului Wikileaks de către americani sunt semne că jurnalismul este practic criminalizat.
Da fete și băieți care lucrați în mult prea provinciala noastră media, arestarea lui Assange și posibila lui extrădare în SUA sunt indicii ale vremurilor căcăcioase care vin.
Dar hei, normal că numai la noi nu se dau 6 parale pe povestea lui Assange, căci la noi arareori s-a făcut jurnalism, deci de ce să te sperii că nu o să mai poți să-ți faci meseria când oricum niciodată nu ți-ai făcut-o.
Pentru cei care nu au apucat atunci să se uite, aici e dezbaterea din 2015 pe care Frontline Club a făcut-o cu ziariștii de pe vremea aceea a lui Gândul, Andrei Luca Popescu și Claudiu Pândaru.
https://www.gandul.info/embed/14297070

feher

”Băăi, dă băăăi boule pasăăă, băăăi!!!! Scoate-l băăi afarăăă, nu vezi că nu știe cu mingeaa!!!!!”
Stadionul urlă. Mama antrenorului e penetrată de zeci de mii de penisuri născute din guri pline de flegme. Oricare dintre spectatorii din tribune ar ști mai bine decât el să facă echipa. E notoriu că idiotul de Vlădoiu e o brută, se știe că Gâlcă e un împiedicat, e cunoscut că Mutică e un puturos.
Doar antrenorul nu pare să știe. Antrenorul e un imbecil.
O țară de Gigi Becali neîmpliniți.
Asta suntem. Niște ciobani cu pretenții, semidocți sfătoși care totdeauna știu mai bine decât tine, antrenoru, să facă echipa numai că, spre deosebire de Gigi, restului de 18 milioane de români nu li s-a oferit ocazia să arate ce pot.
”Dacă eram eu în locul ăstuia câștigam fără discuții.”
Când o ții în pantaloni, ascunsă în faldurile nădragilor, poți să susții cu ușurință că…

View original post 564 more words