Sunt iar la Cluj. Domnu cu Uberu zice că e bine, copilul unui amic câștigă 4000 de euro pe lună, cât o luat tac-su daru de nuntă, lucrează cu internetu, face o grămadă de bani, normal că poate să meargă la bancă și să ia credit și să dea pe un apartament cu 2 camere mai mult decât face unul cu 3 în buricul Bucureștiului, sunt bani la Cluj mai ceva ca pesediști confuzi după 24 noiembrie, mută-te, o fi scump dar ai luminițe, castane coapte, apă caldă, căldură și studenți francezi cu care șoferul de Uber își testează cunoștințele-les souris son sous la table, ma poule dans ta cour-înainte să meargă seara la soție undeva în Florești.
Torenții credinței au târât în mijlocul orașului carcasa enormă a unei catedrale. Zace-ntr-o rână, vânătă, cu coastele rupte, clujenii s-au rugat să vină banii, au venit, acum clujenii nu se mai roagă să vină banii ci să fie sănătoși și au schimbat altarul, la biserica asta pornită pe vremea lui Funar te rugai să moară ungurii și să iei banii de la Caritas. Ungurii nu au murit și banii de la Caritas s-au isprăvit și catedrala nu își mai are niciun rost, mai bine ar transforma-o în spălătorie auto sau depozit de lemne.
Stoica, patronul Caritas, a fost dat afară din garsoniera lui din Brașov cu datorii de 30.000 de lei la întreținere. A rulat 4 miliarde de dolari prin Caritas între 92 și 94 și pentru fraudă a făcut un an jumate de pușcărie. Unde au plecat banii circulați de el? Cine sunt politicienii, milițienii și securiștii care au umflat mațul cu milioane de dolari atunci? S-a făcut oare o investigație zdravănă despre destinația banilor de la Caritas, unde s-au dus, pe cine au uns, pe cine au umflat de opt ori și pe cine de optsuteoptzecișiopt?
Poporul care și-a pierdut banii a crăpat sau a emigrat sau îi recuperează acum prin copiii care lucrează în ai-ti pe patru mii. Și totul e minunat și neîntâmplat, ne uităm cu toții în pixul celor doi agenți din Men in Black și uităm totul căci vindecarea vine doar prin uitare.
Amin.
Asta am scris în martie 1, anul acesta.

Fifti-fifti o fost înaintea lui Boc, o fost și la pușcărie dar o ieșit. Îi ziceau fifti-fifti că cierea juma din profitu oricărui investitor sau cie Mniezău era ăla de voia să facă la Cluj vreo afaciere. Ăla o fost rău, nu mai rău ca Funar care ne-a dat 15-20 de ani înapoi, Fifti-Fifti nu o fost așea rău că a stat puțin. Și mai sunt nebuni d-ăștia prin Florești, unde stau eu, coloșea e unu penelist. Nu știe decât să fure și să mintă dar lumea îl votează și nu pare să vadă cât de rău am ajuns.
Taximetristul tace o leacă, pierdut în gânduri, apoi spune: nu știu cum, cu cât sunt mai proști și mai răi, cu atât ajung mai sus.
Îi spun că sunt ca mătasea broaștei, ăștia plutesc deasupra, îți iau ochii, dedesubt sunt știucile ălea adevărate, stăpânii bălții.
Aprobă.
Apăi normal că pe ăștia îi scot în față, că sunt manipulabili. Că noi avem aici și oameni capabili, uite cum îi Rus de la PSD sau Dâncu, adică sunt de la pesedeu dar sunt oameni în putere, dăștepți. Dar Boc e cel mai bun, că el o făcut Cluju ăsta să fie fruncie.

Taximetristul de noapte crede că Boc fură.
De fapt, e sigur că Boc fură.
A văzut că intră foarte mulți bani în Cluj. Sunt sute de companii de IT și hotelurile sunt mereu pline de chinezi și de arabi și indieni, nu mai vorbim de italieni și francezi și ruși. E un oraș internațional unde umblă banii. Știi cât costă o casă?
Nu.
Păi un văr d-al meu și-o luat, nici măcar în centru, un apartament de 70 de metri pătrați, îi adevărat că-ntr-un bloc vechi, cu grădină și acces la pod. A dat 143.000 de ieuro. Sunt bani duamnă în Cluj și uite cum sunt drumurile, uite ce aglomerație îi, uite cât s-au căznit să gate un pod. E clar că Boc fură, că la toți banii ăștia mulți ar trebui să avem șosele mai acătări, să avem metrou, să avem di tăte.

Taximetristul de București a făcut armata la unitate de miliție la Timișoara. Îi place Ardealul. Crede că Ardealul e superior Munteniei deși el e get-beget bucureștean. A fost ultima oară în 2008 în Cluj. Spune că trebuia să ia un troleibus de undeva și toată lumea stătea la coadă, ordonată, exact în dreptul indicatorului care arăta locul unde urma să oprească mașina și el când vedea cozi își aducea aminte de cele la carne de pe vremea lui Nătărău-vă spun dacă avem timp de ce îi spuneam Nătărău lui Ceaușescu-așa că atunci când a venit troleibusu s-a fofilat și a urcat pe una dintre ușile unde nu era nici dracu, i-a lăsat pe clujeni să respecte rândul și apoi, vă spun doamnă, tare rușine mi-a fost, o bătrânică a venit la mine și mi-a zis: se vede treaba că sunteți bucureștean.
Descurcăreții.
Taie curba.
Ia-i fața.
Fă-l la lanț.
Dar uite că ei au parcări și nu au șomaj, merge bine orașu, sunt firme grămadă și salarii mari, spune plin de admirație taximetristul-milițian.
E abătut.
Crede că noi ăștia, descurcăreții, suntem loviți de ghinion.
Îi spun că nici vorbă.
Noi suntem individualiști.  Nouă nu ne pasă decât de fundul nostru. Și d-aia noi alegem prost, pentru că nu suntem obișnuiți să ne gândim la ăla de lângă noi. Nu înțelegem proiecte, concepte, suntem victimele propriei noastre superficialități.
Ne descurcăm din încurcătura în care ne băgăm singuri atunci când votăm oameni care par la fel de descurcăreți ca noi. Uite Oprescu. Uite Băsescu. Uite Firea.
Niște șmecheri.
Cum s-au învârtit ei.
Unul nu ar fi stat la rând la troleibus dacă puteau să urce pe ușa la care nu aștepta nimeni.
Haos.

Și acum, cu cine să votăm doamnă?, întreabă taximetristul din București care nu apucă să îmi mai spună povestea Nătărăului. Eu zic cu Tăriceanu că-i baiat arătos, nu ne face de rușine în Europa, adaugă și privește iute în retrovizoare.
Tăriceanu a fentat sute de oameni ca să-și ia carnetu de șofer, vă amintiți?
Da, își amintește. Îmi dă restul și întreabă: dumneavoastră în locul lui, la funcția lui, nu făceați la fel?
Nu.
Nu mă crede.
Dar nah, se știe că brașovenii sunt mincinoși. L-au vândut pe Vlad Țepeș turcilor. Și bietul Țepeș, ce rușine, nu a fost capabil să se descurce și să iasă cu viață din această poveste.
The end.

Am ascultat în mașină, încălecate, cele două conferințe de presă ale celor doi candidați și a trebuit să-mi reamintesc cât de tare îi urăsc pe Dragnea, Vâlcov și Grindeanu, Iordache, Mitralieră, Olguța și Firea, ca să mă simt bine, cât de cât, cu alegerea de a merge duminică la vot. Ce blestem a căzut peste poporul ăsta să ajungă să aleagă între un trilobit mulțumit și o euglenă oxigenată, cum nu ne putem noi smulge din supa primordială în care ne-a aruncat papa Iliescu cel fără de condamnare și prihană?
Internetul a reținut că Dăncilă nu știe aria cercului dar întrebarea este la ce i-ar folosi să știe formula dacă noi trăim singuri între patru pereți, știți cum se calculează aria pușcăriei România?
Am ascultat conferințele de presă alături de un om care îl detestă pe Iohannis. La finalul acestora mi-a mărturisit că nu și-a schimbat părerea și că ar vota-o pe Dăncilă doar ca haosul să fie total. Pentru că asta merităm.
Apoi a ascultat puțin ce-a zis Viorica despre diaspora și despre pensii și despre politica externă și a zis că totuși nu poate să meargă la vot, mai dă-i în pizda mă-sii pe toți, oricum ăla de e în spatele lui Iohannis e și în spatele Viorichii, doar amândoi au fost în USL, ce vremuri simple, în care dușmanul era Băsescu, chiorul-chel-bețiv-curvar, toate cele rele în curul babei mele.
Și eu m-am gândit iar dacă să mă duc la vot pentru președintele constructor care nu e jucător, nici spectator, nici mediator, nici euvamfăcuteuvăomor.
Și mi-am dorit pentru prima dată să-l fi avut pe Vadim președinte în 2000, să ne fi luat dracu și să fi învățat lecția. Acum eram departe.
Asta am scris acum un an.

Dumnezeu a luat o coastă și-a făcut o proastă.
La început mi-a fost milă de Viorica Dăncilă. Săraca, e proastă. Nu poți să fii rău cu un prost. Poate săraca o fi și știind că este proastă, mi-am zis. Poate săraca ar vrea să nu se mai joace de-a primul ministru. Poate săraca se roagă, ca o fetiță pe care golanii au cățărat-o pe un leagăn căruia îi fac vânt din ce în ce mai tare, zboară fustele Viorichii și ea se roagă cu glas ascuțit, plin de lacrimi: vreau să mă dau jos, vă rog, dați-mă jos!!! Dar golanii râd și nu o lasă să coboare.
Mi-am imaginat familia ei ținută ostatică într-un beci, ciopărțită de sechestratorii care i-au trimis primului ministru câte o ureche din soț și un deget din fiu, nu glumim fătuco. Fă ca noi sau îi topim cu acid într-o cadă de fontă.
Ascultând-o azi în intervenția din Parlamentul European mi-a fost milă de mine.
Nu copilul și soțul lui Dăncilă sunt ținuți captivi de Ndragheta-PSD în pivniță.
Ci adevărul nostru, viețile noastre, cărnurile noastre, ale celor care de doi ani de zile am fost săltați de pe stradă, răpiți de banda din Videle.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că legile justiției îi fac pe magistrați mai liberi, în condițiile în care asociațiile judecătorilor au ieșit pe treptele tribunalelor în toată țara, protestând împotriva modificărilor operate de trupa Iordache-Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să vorbească în fața parlamentului european despre Parchete ca instrumente ale opresiunii, în condițiile în care acestora li s-au tăiat monstruos fondurile și astfel, au fost trase pe dreapta, în timp ce crimele cu violență s-au dublat după marea eliberare din pârnăi dictată de Tudorel Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că Jandarmeria a acționat legal pe 10 august, în condițiile în care există peste 800 de plângeri ale demonstranților împotriva jandarmilor și instanțele, cele pe viitor eliberate de modificarea legilor justiției, ar trebui să fie lăsate să stabilească dacă, într-adevăr, Jandarmeria a acționat corect.
Dăncilă nu are nicio problemă să citească de pe foaie ce a scris un strateg PSD. Dăncilă e proastă. Asta nu ar fi o problemă dacă ar vinde la aprozar în Videle și ar da greșit restul. E fată bună, e proastă dar e fată bună, nu o dau afară, ea nu e genul care fură.
Dar, de fapt, Dăncilă nu e atât de proastă cât este rea.
Mândră.
Vanitoasă.
Țâfnoasă.
Țață.
Slugă obedientă a boernașului de Teleorman.
Cumva îmi aduce aminte de Leana lu nea Nicu. Femeile o urau mai tare ca bărbații. Iar bărbații spuneau că ea l-a distrus pe Ceaușescu. El era om bun, calfă de cizmar, plecat de jos, iubea animalele, făcea sport. Ea? O parvenită, curvă parvenită care l-a otrăvit: omoară-i Nicule pe nemernicii ăștia, că altfel o să te omoare ei pe tine.
Poporu e misogin.
Poporu știe că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul știe că știe că e gol pentru că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul urăște merele și femeile.
Șerpii sunt buni pentru că sunt îmbârligători. Femeile sunt proaste și curioase.
Femeile l-au distrus pe Carol al II lea, pe Ceaușescu, pe Băsescu. Acum pe Dragnea.
Femeile o să distrugă PSD-ul.
Bărbații știu când să se oprească.
Femeile nu.
Viorica Dăncilă e Leana lui Pistol.
Leana nu e moartă, Leana se transformă.
Poporul misogin nu o să iasă cu sapa împotriva bărbaților.
Dar bărbații s-au împuținat. Unde te uiți acum dai de Găbițe, Olguțe, Viorici, Rovane. Prea mult estrogen, colagen, fond de ten prin birourile Puterii.
Uite, sub Iliescu nu au fost femei la putere și ce bine a fost.
Uite, sub Constantinescu nu au fost femei la putere și ce scurt a fost.
Uite, sub Băsescu au venit femei la putere și ce rău a fost. Udrea, Macovei, Kovesi. Au pus prea mult ulei și au tăiat maioneza succesului național.
Dăncilă termină spiciul. Se aud aplauze. Dacă ciulești urechile, de dedesubt se aude hââârșt, hâââârșt. E zgomotul lamei șuriului ascuțit la tocilărie.
Poporul vrea sânge. Și primele capete care vor cădea sunt cele de pe găturile care se ițesc din taiorașe.

Dumnezeu a luat o coastă și a făcut o proastă.
Dăncilă se îndreaptă spre eșafod lingând o înghețată de vanilie în timp ce Tudorel îi șoptește că se spune ieșiafod căci a fost inventat la Ieși. Ea îl crede și spune senină: make a photo?

Pe 10 august 1519 s-a semnat un tratat între țările Moldovei și Poloniei. Articolul 6, scris pe un panou din Cetatea Sucevei cea reabilitată cu bani europeni și niscaiva fonduri d-ale noastre, zice așa: Pentru cazuri de furt s-a stabilit ca cel acuzat să aibă dreptul de a se curăța prin jurământ în patru rânduri, după 4 jurăminte nu se va mai admite la jurământ, ci va fi spânzurat ca hoț dovedit, luându-și plata pentru faptă.

E frig în cetatea Sucevei, 3 copii se aleargă pe scări. Au nasurile roșii și răsuflarea ridică ghemuri de ceață în fața gurilor deschise. E mică cetatea Sucevei și totuși a înghițit aproape 50 de milioane de euro.
Banii s-au dus la General Construct Suceava alături de firmele Loial și Restaco pluuuuuus  Grupul Corint Alba Iulia, nimeni alții decât băieții care au făcut jde milioane de euro din restaurarea cetății Alba Carolina, doar un wc public construit aici de firma domnului Sabău costând 350.000 euro, mai multe povești despre Corint găsiți aici.
Daria mă cheamă, entuziasmul trimițând cuvintele în aer ca pe un stol de grauri ridicați de-o adiere de vânt: uite, sunt și holograme!
Daria e karatistă campioană, născută la Londra, are 10 ani, 8 de când părinții ei s-au întors în România. Îi plac hologramele cu oșteni, cu viteji-cum zice textul cățărat pe tăblița neagră, cine stă să citească textul când poți să caști gura la hologr…
Dar ăstea nu sunt holograme ci niște proiectoare care lipesc de perete siluetele unor cetățeni care poartă următorul dialog:
-Vrei să-ți arăt vistieria?
-Da.
-Bine, hai.
Cine or fi scenariștii?, mă întreb. Cine a scris textele, cine a filmat scenele, cine sunt actorii, cine le-a făcut costumele? Probabil au fost angajați de Grupul Corint, dacă nici ei nu se pricep, nu știu cine pe lume se poate pricepe să recreeze veridic atmosfera secolului XV.
Vitejii dispar, Daria nu mai are răbdare. Vrea să se pozeze la ieșire, e un ecran cu augmented reality, poți să alegi ce costum vrei, de hatman, de domniță, apeși pe buton și computeru te pozează cu desenul turtit peste corp, e 3 lei fotografia, o nimica toată.
De la casa de bilete poți să-ți cumperi și suveniruri. Castele din hârtie sau soldăței din plumb. Două vitrine goale flanchează un drapel pe al cărui soclu scrie că a fost oferit muzeului de chiar președintele Iohannis. Mă întorc la vitrinele goale, poate pline cu soldăței invizibili sau cu aurul invizibil din vistieria invizibilă spre care cele două holograme care nu erau holograme au plecat voioase.
46,9 milioane de euro a costat restaurarea cetății.
Cam cât ar fi să faci un spital cu 230 de paturi. Sau stai, mai bine, am găsit o știre din 2010 când statul estima costul unei școli cu 8 săli de clasă la 360.000 euro, cu 10.000 de euro mai mult decât wc-ul construit la Alba Iulia de Grupul Corint.
Dar câte lucruri poți să înveți stând pe budă, de nșpe ori mai multe decât stând în bancă, hai să nu ne căcăm pe noi.
De pe zidul cetății se vede Suceava, cu mall-ul și se mai vede și giganticul ou încondeiat și se mai vede și că tratatul moldavo-polon nu a fost aplicat și hoții au sărit de 783 de dăți când au scăpat de spânzurătoare prin jurământ.
Cine să le țină socoteală?
În pizzeria Rami, trei băieți cu blugi strâmți, sacouri și fețe de hipsteri care bagă maricica și rad red bull-whisky cântă muzică populară, ceva cu Românie, Românie, milioane au plecat de la tine alungați de sărăcie.
O jelanie despre amărâții care ar vrea să se întoarcă dar e prea repede, nu au la ce și le e dor de casă, de țară, de mamă, de prieteni. Un copil de vreo 4 ani fuge de lângă masa alor lui, se proptește pe călcâie în fața scenei unde bocesc cei 3 metrosexuali suceveni, ridică mâinile în aer-și atunci văd că are apple watch la încheietura dreptei-și lasă să scape un iu-iu-iuuuuuuui la refren, un iu-iuuuu-iuuuui cum a auzit acasă la mămică-sa venită din Anglia de la muncă și de la bunică-sa venită din Sicilia de la sere.
Iu-iuuuuu-iuuuuuuuuui măăăăi, o voce de 4 ani oprește timpul și-l dă cu viteză înapoi pe 10 august 1519 când niște leși și niște moldovani au bătut palma să nu mai dea hoților decât 4 șanse să se spele prin vorbe.
Vrei să-ți arăt visteria?
Nu, mulțumesc, mi-e teamă că e plină de resemnare. Și din ea nu poți să-ți cumperi nimic. Nici măcar holograma unui trecut glorios.

Eu vreau să scriu despre bani.
Căci despre bani e vorba azi. Bugetul paralel făcut pentru statul paralel unde nu există moarte și întristare și nici DNA să vină să te ia. Câțu a vorbit azi de miliardele lui Vâlcov, puse deoparte pentru primari și prefecți, șefi de agenții și consilieri, consultanți și premianți, unde e Vâlcov acum? Procesul în care fusese condamnat la 8 ani pentru trafic de influență a fost suspendat pe 17 octombrie pe motiv de CCR și ilegalitatea completelor.
PSD a învins și asta cu tanti Viorica trecută la butoane, în timp ce Dragnea e la pușcărie și noi dormim liniștiți după ce am scos portofelul de sub pernă, cine să-l mai fure, doar Liviu e la pârnaie.
PSD e mai periculos decât a fost vreodată pentru că noi suntem mai neatenți decât am fost în ultimii ani. Și mai aroganți. Ca Barna, credem că suntem mai înalți și de aici de sus vedem mai bine.
Băieții ne-au ciordit șosetele din picioare, ne-au pus magiun în ghete și ne-au desenat mustăți cu markeru în timp ce noi visam că suntem treji și învingători.
De ce să ne trezim?
Să vedem că legea electorală permite candidaților la prezidențiale care au depășit 3% să își deconteze cheltuieli până în 10 milioane de dolari? Bani pe care o să-i dea autoritatea electorală, adică io. Și voi.
Pentru a primi banii înapoi de la stat, candidații trebuie să aibă acte doveditoare pentru cheltuielile efectuate în campanie, potrivit legii.
Hahahahahahahahaahhaaaaaaaaaaa!!!!
Avem deci 6 candidați care o să vină cu sacoșa de chitanțe să-și recupereze de la stat bănuții cheltuiți în campanie. Parandărături mii și stele făclii.
A scris europaliberă despre asta
aici
În timp ce noi așteptăm încremeniți pe marginea autostrăzii să se facă verde și să trecem dracului pe trotuarul civilizației, băieții ăștia ne-au dat găuri și ne-au scos 4 litri de sânge, lăsându-ne palizi și obosiți să murim în picioare. Și fără lumânare.
Am scris asta în februarie 2017, la câteva zile după OUG 13, născătoarea de Dăncile.

Ieri am văzut filmulețul ăsta, pus de GDS. https://www.youtube.com/watch?v=yz-oFZDDlgI. Imaginea e proastă, hipsterii o să geamă când o să vadă fonturile și o să se hlizească fetele care beau ceai când o să audă vocea de fontă a naratorului. Dar este un film important căci surprinde momentele și oamenii esențiali în geneza baronetului cu mustăți ferme, a cumințeniei pământului ascunsă în biroul Avocatului Poporului, a veșnicului ginerică de la conducerea Senatului. Filmul arată că nimic nu este la voia întâmplării, că grădina Maicii Domnului a fost semănată de un Prometheus sovieticus cu ani de zile înainte de sosirea revoluției. Scena din CC pune unul lângă altul cefe de generali, mâini tremurânde de strategi și talia fină a unui Iliescu iritat de încălcarea idealurilor socialiste, cu toții știu bine coregrafia, fiecare își face atent și precis numărul, nu improvizează ca neisprăviții ăia de la TVR care se făceau că lucrează.
Uitați-vă la film, are vreo juma de oră și, înainte să plecați la miting, gândiți-vă la oamenii care au fost în stradă în decembrie 1989, la oamenii care l-au aplaudat în ianuarie 1990 pe un Dumitru Mazilu care denunța deturnarea puterii, la oamenii care au fost spulberați în aprilie 1990 de trupele de la interne ale lui Chițac, apărat de paratruperul Gelu Voican în ședința CADA.
Gândiți-vă că întotdeauna, mereu, sunt cu un pas înaintea noastră pentru că ei primesc scriptul cu luni sau ani înaintea noastră. Gândiți-vă că suntem într-un Truman Show din care nu putem evada decât înfruntând valurile de 12 metri iscate de mașinăriile de partid, că trebuie să ajungem la zidul de carton care înconjoară platoul unde ei ne filmează dormind, muncind, crezând ca boii că suntem vii.
Priviți în jur, totul e fals. Televiziuni, ziare, guvern, parlament, partide.
Vreți politică, faceți-vă partid, au zis ei.
Trebuie să vă murdăriți, trebuie să învățați, trebuie să începeți de undeva.
Și noi i-am crezut, dar cât ai zice hemoroeasy, partidele au fost penetrate de oamenii lor. Cu bărbi ca ale noastre, cu ghete cu ținte ca ale noastre, cu fuste plisate ca ale noastre.  Dar oamenii lor. Căci lecția pe care trebuia să o învățăm este că nu putem părăsi scenariul scris de ei de luni sau poate chiar de ani.
Totul este fals. Și victoria e falsă.
Căci e o victorie pe care ei au pregătit-o și din care ei au de câștigat.
Și atunci ce e de făcut?
Să nu le dăm timp. Să punem mâna pe dramaturgul din umbră, să înțelegem ce urmăresc. Să hackerim sistemul, să obținem documentele partidelor.
Și să schimbăm scenariul. Nu cu noi securiști, nu cu servicii, că or fi ălea bune, nu ălea rele. Să ieșim din Matrix. Dar pentru asta ne trebuie un Neo.
Eu zic să-l căutăm. Și din piață să nu plecăm.

Nu îmi reproșez nimic, aproape nimic, zâmbetul președintelui de partid e decolorat, i l-a pus cineva pe față așa cum pui farfuria cu rulouri cu salată boeuf pe tava ospătarului la recepțiile oficiale. Asta e Barna, un ospătar cu o tavă de zâmbete pe care nimeni nu le mai vrea.
Nu își reproșează nimic, știa că o treime din votanții lui sunt și ai lui Iohannis dar s-a supraestimat-spune, mândria nu e un păcat, nu, e un lucru normal pentru un om înalt cu consilieri care scriu la Dilema.
Veche Dilema, ne asumăm greșelile sau spunem că Mercur a fost retrograd, continuă să fie retrograd, știa Stănculescu de ce și-a pus piciorul în ghips?
Oare consilierii ăștia ai lui Barna și-au dat demisia?
Sau nici ei nu cred că au greșit cu ceva față de omul pe care l-au consiliat?
Îl ascultam aseară pe Barna cum a dat vina pe noi: nu suntem pregătiți să avem o țară ca afară, el a crezut că suntem mai deștepți decât suntem, uite că are și el o vină, aceea de a ne fi crezut mai evoluați decât suntem.
Dar ați obținut un scor sub partid, stimate domn Barna. Poporul vrea partidul, nu neapărat pe dumneavoastră.
Ați știut din start că măcar o treime din electoratul partidului este îngrozit de ce s-a întâmplat în anul 2000 când candidații așa zisei drepte liberale, Isărescu și Stolojan, au spart electoratul și au trimis în turul 2 omul cu haloperidolul și pe stăpânul meandrelor concretului.
Asta înseamnă că ați văzut venind acest 14% (căci o treime din 22% cât ați avut la europarlamentare vine 7%, e matematică simplă), și, în loc să spuneți, nu am nicio șansă de turul 2, voi rupe de la Iohannis nu de la Dăncilă, mai bine mă retrag cu o săptămână înainte de alegeri sau poate două și spun: toate voturile noastre merg la PNL, dar nu, dumneavoastră ați făcut turnee ca să vă creșteți vizibilitatea partidului la frizeriile din Vișeu. Luați-mi pierdut pe ceafă, ca la 10 noiembrie.
Și apoi ați venit și ați spus că nu ați greșit cu nimic și chiar dacă ați greșit nu vă dați demisia, rămâneți să lipiți borcanul cu superglue, nu sunteți laș să fugiți dându-vă demisia.
Căci onoarea demisiei și a recunoașterii greșelii în limbajul meritocratic, cel promovat de USR, este lașitate. Dar totuși ați făcut o concesie-dacă o să vă spună colegii să vă retrageți, o să o faceți, sunteți deci laș dacă vi se cere de către colegi. Dacă o cere colectivul și se face un proces verbal și o minută a întâlnirii, lașitatea devine eficienta funcționare a aparatului de partid.
Dar colegii nu o să ceară nimic. Ar fi trebuit să-mi dau seama de asta de anul trecut când am asistat la ultima etapă înainte de desemnarea de către USR a candidaților la europarlamentare. Am scris atunci.

Sâmbătă am fost la concursul Miss USR Europarlamentare desfășurat la fostul cinema Patria, actuală Filarmonică brașoveană. În sală multe costume, familiile candidaților surghiuniți pe scenă, m-am simțit ca la o preselecție la Tip-Top, Mini-Top a lui Mihalea, ce bine dacă MC ar fi fost Mihalea și nu domnul care vorbea într-o cască de star pop care trebuie să cânte și să stea în mâini, deci nu are cum să aibă un microfon normal.  MC-ul, nu i-am reținut numele, ne explica la finalul fiecărui segment de răspunsuri ale concurenților-candidați ce ar fi trebuit să înțelegem din ce au spus aceștia și mai spunea mereu că USR e fain și că USR este un exemplu de democrație și că USR dă o lecție României și, la final, familiile și prietenii din sală au aplaudat frenetic candidații care sunt toți buni și candidații s-au felicitat pe ei și pe organizatori și toată lumea a urat succes tuturor într-o confucianistă atmosferă a meritocrației și dorinței colective de  propășire a societății.
Și apoi, la o țigară, un candidat a zis: dacă nu iese niciunul din grupul nostru în primii 7, eu demisionez.
Apoi altul a zis că s-au tras sforile, facțiunea lui Ghinea al cărui locotenent e Barna o să fie aia care va lua caimacul. Dar chiar și așa, el rămâne să se lupte cu ei, moare cu ei de gât.
Apoi altul a zis că o să vină și atârnachele ăla de Cioloș și să vezi atunci omor pe liste.
Și apoi un altul a spus că totuși e mult mai bine ca în alte partide, fusese și în altele și nivelul de democrație aici este mare, poți să spui orice. Chiar și că nivelul de democrație e mare.
Și apoi frate-miu mi-a spus că a vorbit cu Ghinea pe holul filarmonicii, l-a întrebat de ce, dacă tot a afirmat de nenumărate ori că nu poate să facă nimic pentru țară din parlamentul României și tot este favorit în alegerile interne pentru candidați USR la europarlamentare, de ce nu a renunțat la scaunul de parlamentar român, să îl ia un alt USR-ist și el să rămână doar în campania internă pentru europarlamentare?
Mai sunt doar 6 luni până la alegeri, sigur o să ajungă la Bruxelles, de ce, după ce s-a înfruptat din stârvul puterii, în loc să lase restul haitei să mănânce, s-a culcat peste halca rămasă?
Și știi ce mi-a zis Ghinea? Că nu îi fac lui alții agenda apoi a spus că uite, îi vine familia, și a plecat. Frate-miu e perplex. Eu nu. Întotdeauna el a fost inocentul familiei.
Se bea vin roșu și avocatul îmi povestește de facțiunile din USR, sunt 4. Conservatori, progresiști, neoliberali și nicușoriști. Cineva spune că nicușoriștii au bătut palma cu neoliberalii lui Ghinea ca să-l susțină pe acesta la europarlamentare în schimbul susținerii lui Nicușor la primăria București de către neoliberali.
-Așa o fi.
-Nu cred că e așa.
-Dacă e așa, eu îi bag în pizda mă-sii și plec.
Nicușor nu pare, cel puțin acum, că mai are un contracandidat în partid pentru primăria Bucureștiului. Cine taie cele 22 de capete ale balaurului din Voluntari se califică direct în ….Frânăăăă!!!!
Dacă cetățenii ăștia de la Oameni Noi nu reușesc să adune numărul de semnături, să vină cu proiectul în parlament și, cu ajutorul domnului Ghinea și al bunului Dumnezeu care să le ia mințile pesediștilor majoritari, să modifice legea electorală pentru ca primarii să nu mai fie aleși dintr-un tur, Nicușor e mâncat de balenă.
Dar asta nu înseamnă că USR nu e fain. Că în USR nu e democrație. Chiar festivalul democrației. Pe care vrea să-l strice Cioloș care nu-și mai face dracului partid ci doar lansări de partid. Cu 100, cu 500, cu 1500 de oameni. La un moment dat, când o să jucăm noi șah în parcul Cișmigiu cu ceilalți pensionari, partidul o să se nască adult, 21 de ani o să aibă la naștere partidul și 63 de kile și 800 de grame. O să aibă filiale în Făurei și Țăndărei și Carei și domnul Cioloș o să ne spună că viitorul este în față și noi în față o să vedem doar mâna tremurândă a pensionarului care mută calul la G7.
Șah.
Uite domle că se poate.
Am așteptat dar iată că a meritat.
Acum putem să luăm primăriile, dar numai după ce facem o alianță cu USR, căci e clar că niciodată PSD nu a fost bătut decât de o alianță.
Alianța Oamenilor Frumoși din România.
Frumoși și Trecuți. Dar tot frumoși.

Viorica o are pe Olguța în spate. Privește îngrijorată către cameră. Guvernul a fost samavolnic dărâmat și politicile lui au fost deturnate de liberali. Muncitorii și agricultorii-spune ea, primarii și medicii-spune ea, vor sărăci, noua putere din palatul Victoria în spatele căreia stă candidatul Iohannis-spune ea, nu se gândește la binele poporului.
Românii care au prosperat sub PSD acum sunt în pericol să desprospereze. Candidatul Iohannis-spune fostul prim ministru punând semn de egalitate între ea și actualul președinte, candidatul Iohannis e un dictator.
Dictator a fost și Băsescu. Dictatorul care a tăiat salariile bugetarilor și profesorilor și pensiile le-a tăiat, haide frate că se știe că Boc era o marionetă, păpușarul chior, bețiv, afemeiat și chel e cel care a tăiat pensiile și salariile, alocațiile și gâtul la pisici, tot a tăiat Băsescu de unul singur și noi d-aia acum 5 ani am ales un președinte mut și blând ca un fișet metalic din TVR.
Dar uite că și ăsta e dictator, îi dictează guvernului Orban născut la 2,78 de kile acum 4 zile cum să-l dea afară pe fiul lui Adrian Năstase sau pe catralioanele de beizadele propășiți în agenții guvernamentale, direcții, ministere cu salarii de mii de euro pe lună.
Dictatorul trebuie oprit și eu trebuie să aflu cine e boul care a scris strategia de campanie pentru Viorica.
Cum mama dracului să fii atât de prost și să nu faci diferența dintre un bagabont ca Băsescu și cum arăta funcția președinției în epoca lui și manechinul de Romarta care ocupă Cotroceniul, soțul lui Carmen Iohannis, omul care a permis ca PSD în numai 2 ani ș-un pic să golească de conținut instituția prezidențială?
Nu-și mai permite PSD consilierii israelieni?
Lucrează cu autori de telenovele indiene?
Cu omul care scrie textele lui Fuego?
Sau poate cu domnul Harnagea. La cât de multă idioțenie e în servicii, nu m-ar mira ca un netalentat care a răspuns la telefon apăsând pe trăgaci să fie omul care îi pune vorbe în gură celui mai cunoscut purtător de coc din țară.
Singura dictatură e cea a prostiei. Am scris acum 2 ani textul de mai jos.

Cătălin Harnagea, fost șef SIE, avertizează cu voce gravă că o organizație anarhistă a fost prezentă la mitingul de duminică, da, da, cel împotriva modificării legilor justiției, cel împotriva lui Dragnea, Tudorel și Miaunel, împotriva PSD-ului, a codului fiscal, a exodului cerebral. Cătălin Harnagea și serviciile sunt vigilente. Infiltrați printre protestatari au fost identificați nemernicul miliardar George Soroș care purta o rochie semnată Vivienne Westwood de culoarea piersicii,  Conchita Wurst, într-un tricou cu Puie Monta, Crin Antonescu deghizat în Victor Ciutacu și Joaquin El-Chapo Guzman sosit la braț cu Gabi La Chica Firea.
Oricum aceștia sunt niște obișnuiți ai protestelor organizate sub haștagul Rezist. Dar, pentru prima oară în România, la ediția toamnă-iarnă a marșurilor rezistenței, a apărut și faimoasa organizație teroristă care cere eliberarea Kekistanului.

Printre fondatorii celulei din România sunt doi vestiți anarhiști kekistanezi, cunoscuți pentru că de mici și-au dat pe față ticăloșia, refuzând să pape tot din farfurie și au declarat, când aveau numai 8 ani, că nu își fac temele și urăsc școala și chifteluțele de porc. Ajunși la venerabila vârstă de 17, respectiv 15 ani, suporterii eliberării Kekistanului de sub jugul temutului dictator Alupigus, sunt mai periculoși ca niciodată, ei urmând cursurile celebrei tabere de antrenament în lupte corp la corp de la serviciul pașapoarte din București. 

Cătălin Harnagea este alarmat…

Pot să continui așa, dar la cât de mulți cretini sunt pe lume, cineva chiar o să creadă ce am scris aici, așa cum cineva sigur l-a crezut pe Harnagea asearã oftând încruntat în studioul Antena 3 și mâncând rahat despre anarhiști și teroriști când, de fapt, ce să vezi, pancarta pe care au arătat-o este scrisă de copiii ironici și geniali ai unei prietene care, măi Harnageo măi, chiar pusese pe Facebook poza cu plozii distrându-se cu lozincile Free Kekistan, înainte să coboare în stradă.

Cât de nemernic să fii, că prost e clar că ești grămadă, încât să intri în hora asta în care chiar și lui Lorin Fortună i-ar fi fost jenă să dănțuiască?
Despre Sorin Roșca Stănescu, acest supozitor pe care Patriciu și-l băga în funduleț când avea febră, nu zicem nimic. Dar mneata Harnagea, posesor al ordinului național Pentru Merit în grad de Mare Cruce pentru merite deosebite în apărarea intereselor fundamentale ale țării, dumneata Cătălin Harnagea cum să te vinzi pe o punguliță de semințe Nutline doar ca să rupi la rating?
Dacă tot e Kekistan, de ce nu ai spus că la miting a fost și Baphometus Androginus?
https://www.antena3.ro/actualitate/social/o-organizatie-anarhista-prezenta-la-protestele-de-duminica-441087.html

Oare ce spune asta despre noi? Despre cine suntem noi ca popor?

Mă întorc iar la jurnalistul Ryszard Kapuscinski:

…The strenght of Europe and of its culture […] lies in its bent for criticism, above all, for self criticism […].The European mind recognises that it has limitations, is skeptical, doubtful, questioning. Other cultures do not have this critical spirit. […]
They lay the blame for all that is evil on others, on other forces (conspiracies, agents, foreign domination of one sort or another). They consider all criticism to be a malevolent attack, a sign of discrimination. […] Instead of being self-critical, they are full of countless grudges, complexes, envies, peeves, manias. 

The effect of all this is that they are culturally, permanently, structurally incapable of progress, incapable of engendering within themselves the will to transform and evolve.

Comparația este între Africa și Europa dar noi, noi suntem mai evident decât niciodată, Africa. O țară înapoiată cu foști șefi ai serviciilor de informații externe care îți spun că Spânu, Loki, Vader și Rasputin vor să distrugă România și fac asta pe o așa zisă televiziune de știri în timp ce SIE doarme, CNA horcăie și poporul se refugiază în băutură, măcar spiridușii pe care îi vede după o vodcă sunt mai haioși decât ăia de la televizor.

Am citit știrea despre vizita candidatului la președinție Dăncilă Viorica la maternitatea din Focșani. Pentru cei care ați deschis televizoarele mai târziu, slugile din localitate au adus pături și perne la maternitate ca să dea bine în cadru apoi, după ce delegația cocului cu burete a părăsit incinta, le-au luat înapoi, că ce nevoie are o gravidă și un bebeluș de perne și pături noi, n-au văzut-o pe Greta Thunberg, consumismul face rău la planetă.
Cine sunt cei care au ordonat pieptănarea realității? Trepădușii din administrația locală și din managementul spitalului, ăia de raportează că au paturi, saltele și pastile, nu e nevoie de nimic, totul e perfect în Grădina Maicii Domnului, GMD ar trebui să scrie pe stemă, nu RO, un gemedeu pentru gemedei, ar trebui să fie sloganul de campanie al doamnei Dăncilă care, deși este mamă și nu orice fel de mamă ci una din Videle, acest pol al sărăciei și disperării, nu s-a scuturat de silă când a văzut cum ăștia bagă botox în buzele subțiri ale realității, n-a zis: opriți măi circul ăsta, se vede de la o poștă că ăstea sunt perne noi și pături noi, cine dracu nu știe cum arată o maternitate de stat, cine e responsabil pentru butaforia asta tristă, îți fac plângere la parchet pentru că ai ținut pitite păturile și pernele până acum, ce e asta? Abuz în serviciu, asta trebuie să fie.
Nu a putut doamna gemedeu să facă asta deși știe că o singură reacție onestă ar fi proptit-o în turul 2 al acestor alegeri unde se bat un cabotin netalentat, un robot îngrijorat și un băiat al cuiva meritocrat.
Cum să nu ai politicienii ăștia când trăim în borhotul bugetarilor pupincuriști? Cum să mai aștepți ca democrația să fie adusă de alegeri libere când singura ta libertate este să alegi între ne-oameni? Și chiar dacă unul dintre ei ar fi om, cum să poată să facă ceva când statul, STATUL, este halit de carii și ținut erect de cariile însele care l-au năpădit și înghițit?
Acum un an  am scris asta.

Suntem poporul definit prin stază.
Amorțeala, somnul, picotitul, nemișcarea sunt cele mai apreciate stări ale noastre. Cât nu faci nimic, nu poți fi acuzat că ai făcut ceva greșit. Ascunde-te în toaletă, puneți sacoul pe genunchi și dormi. Generații întregi au avut această regulă în codul nescris al muncii.
Un bolovan pe fundul unui râu. Ăsta e visul românului.
Șlefuit de ape, timpul trece, leafa merge.
Vorbește în șoaptă, nu atrage atenția asupra ta, nu te contrazice cu nimeni, nu veni cu idei.

Noi suntem mici, lumea e condusă de oamenii mari, noi, ăștia mici, trăim din firmiturile care pică de la ei, și pică pentru că cei mari mănâncă neatent, plescăie, sleorpăie, le cad din gură uneori ditamai bucățile de cozonac, alteori se descotorosesc de copane de pui cu carne pe ele.
Ce ne mai bucurăm atunci.
Avem o listă de instrucțiuni pe care trebuie să le urmăm ca status qvo-ul să fie păstrat. Nu vrem să îi supărăm pe oamenii mari. Poate schimbă masa și noi nu mai primim nimic.
Urmăm instrucțiunile, tăcem, ne mișcăm încetișor pe traseul pe care ni l-au desenat. Avem cariere, familii de hrănit, vanități de hrănit, unii dintre noi chiar ajung să fie invitați la masă cu oamenii mari.
De ce ai vrea să ajungi om mare, să ai atâtea responsabilități pe cap când poți să fii un om mic invitat la cina oamenilor mari? Da, nu stai cu ei la masă, ești cu celelalte slugi care apreciază rutina, obediența și avantajele care se trag de aici, dar ce contează? Ai acces la mai mult cozonac și chiar la niște fripturică de porc.
Stază.
Birocrație.
Birocrați.
Sunt primii care te sfătuiesc să o lași baltă. Nu o să ajungi nicăieri dacă proptești o ștangă între spițe. Nu are sens dragă, nu poți să schimbi nimic, așa a fost decât lumea.
Și totuși, când un jurnalist ajunge să se folosească de moartea copilului unui om ca să scrie un material abject despre posibila carieră politică a tatălui, ce e de făcut?
Nimic. Nu există cod deontologic.
Da, știu.
Și nici instituții care să aplice acest cod deontologic care oricum nu există.
Și ce e de făcut din punctul vostru de vedere, ca instituție de presă?
Nimic. Poate să vă duceți la ziarist pe pagină și să îi spuneți că e urât ce a făcut.

Birocrații nu găsesc soluții.
Birocrații nu schimbă nimic.
Birocrații se asigură că vor lua avans și lichidare și totul va rămâne la fel.
Sunt clădiți din termopane, plăci de beton și conducte, după chipul și asemănarea clădirilor unde pontează între 9 și 17.
Birocrații au burți și nu vor să renunțe la ele.
Azi a fost copilul mort al unui individ a cărui vini sunt că vine dintr-o familie cu posibile legături cu Securitatea, nu a spus că i-a murit copilul și că a fost prezent la mitingul din 10 august.
Mâine, ziaristul care a scris articolul despre tatăl securist și copilul mort va apărea la știrile unei televiziuni care va pretinde că ziaristul, la vârsta de numai 16 ani, și-a bătut cu bestialitate mama, lăsând-o paralizată și apoi i-a vândut un rinichi iar din banii respectivi și-a luat droguri.
Apoi prietena ziaristului scuipat de concurență va scrie în revista la care lucrează despre mișmașurile  patronilor televiziunii, cunoscuți pentru că răpesc fecioare de 12 ani din satele din Oltenia și le violează sălbatic, dar mai întâi le smulg limbile și le servesc cu hrean cu oțet.
Iar birocrații, călare pe purcoiul de bani primiți de la UE și alte milioane de asociații, fundații, forumuri și organizații care se preocupă de libera exprimare și implementarea legislației europene în mass-media, vor raporta că totul este bine, ăștia răi oricum se distrug între ei, cel mai bine e să aștepți și societatea se va curăța de la sine.
Stază.
Birocrații vor încasa uriașe salarii și noi fonduri pentru alte proiecte de comunicare, educare, disipare a spiritului legii iar noi, îmbibați de atâta ură, vom ieși pe stradă cu topoarele la noi și vom ciopli țestele oricui ne spune televiziunea sau ziarul că e securist și nu și-a tras șosetele bine sau nu a strâns rahatul câinelui.
Ne vom ucide pe stradă.
Ne vom ucide în trenuri.
Ne vom ucide în supermarketuri și la locurile de joacă.
Ne vom ucide la coadă la șaorma și la farmacie.

Ne vom ucide pe plaje.
Și totul pentru că ura e un virus. Pe care birocrații nu au niciun motiv să-l oprească.
Cu cât e mai puțin popor care se bate pe firmituri și zgârciuri de pui, cu atât e mai multă păpică pentru ei.
Totul e să pretindă că muncesc. Și va fi bine.