Archive

Monthly Archives: September 2012

acu vreo 2 ani, pila l-a antamat pe casian sa ne care cu un pinzgauer peste 6 vai si 4 dealuri, hurduc la deal, hurduc la vale, tampla-nfipta in bara de metal din stanga, cot in ochi de la colegul din dreapta, unde mergem casiane? la baba maria de sub padure, are stana si gaini si cat face ea bulzu voi va dregeti mahmureala-n fan, dupa 45 de minute de ameteala, hopa-jos de sub prelata in batatura unui robin hood in fusta cu baticu tras pe ochi, un caine tuseste vreo 3 hamuri tabagice, sta linga un soi de cosciug de vampir primitiv, ce-i asta? un pat cu capac si 3 bete orizontale puse pe post de gratii in care doarme baboiul la adapost de urs, vine ursu pe aici? “da cum nu, des, uite lu vintila i-a luat laba”, da frate, cainele sta-ntr-un ciot, piciorul stang din spate i se termina ascutit ca un pix de 0,5, maria cotcodaceste din fatza bucatariei: “vine ursu, dar-ar boala-n el, mai ia cate-o oaie si n-ai cum sa-l pusti”, ma-ntorc spre casian, nici tu casiane?casian da din colt in colt, nu bre, ca stai sa vezi ca-i cu fondu de vanatoare si fiecare judet are dreptu la o recolta de ursi pe care nu  poate sa o depaseasca.

nici daca esti adrian nastase? eee, casian se anima, se mai schimba treaba, a fost si el la vanatoare cu vechiul nou titulescu, siii? el era cu angajatii, gonaci, d-astea, nu a avut placerea si onoarea sa-si stranga mainile dar, daaaaaaar a vazut ceva: doamna raluca va spun, l-am vazut pe nastase cind se dezbraca si avea asea, 4 alunite mari, cat bobu de strugure, pe spate, nu-mi putea lua ochii de la ele, “siii?”, si pe urma s-o imbracat si gata, dar l-a alunitele astea ma gandesc mereu.

la televizor zice acusi de al 659-lea individ ranit, halit, balosit de urs si eu nu ma pot opri sa ma gandesc, la fel cum o face casian, ca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat daca adrian si cele 4 alunite fermecate nu ar fi fost la bulau in loc sa apere poporul cu arma in mana.

nu-mi ramane decat sa-mi strig indignarea din toti rarunchii: acum esti multumit basescule? acum esti multumit?

felicia isi cauta casa in care sa-si faca linistita masca de castraveti si de secara si de glutamat de sodiu cu parazincomat de natriu, sa imbatraneasca frumos, sa moara de ciuda dusmancele si bagaboandele care stau ghemuite in saloane si-si cioplesc parul pubian si-si ascut manichiura, gata-gata sa-l atace pe prietenul ei bogdan care e baiat de baiat de oras, masina si apartament la piata alba-iulia, stoooop, “pai de ce nu te muti mai felicio cu bogdan?”, nu, ca-s independenta, si vreau casuta mea, la parter, ca poate imi deschid acolo cabinetu de jupuit hirsute si hidratat piei cazute, da uite ca nu gasesc nicaieri ceva frumos, ca vreau si cu “prima casa”.

e drept ca am dat peste un apartament de doua camere pe floreasca, babosesc, soba de teracota, mai bag 5000 ca popa sa-l repar, propietareasa cerea 49000 de euro dar in loc de acte a produs o imputernicire, ho-paaaa, hopaaaa, ca tac’su, mostenitoru, e in franta da’ ea fiica are tot ce trebuie sa se ocupe de vanzare, astia de la banca au strambat din nas, mai felicio, aici e ceva putred, iti spunem noi, hai sa-ti dam notaru bancii, nuuuu, a sarit proprietara imputernicita, nu-nuuuu, am eu notarul meu, al lu tata.
in loc sa rupa usa felicia a stat hipnotizata de susuratul pseudofrantuzoaicei: mai fetito, imi placi, ti-as lasa la pret casa dar imi trebuie un avans de 15000 ca mai am o pensiune la moeciu si am nevoie de bani, daca-mi dai 15000 ti-l las la 45000 si poti sa-mi dai restu de bani in 2 luni, curat fratii grimm, am crezut ca trolli de imobiliare au disparut, huah, bai felicia, spang-flang, da-ti singura doua palme si fugi cat te tin picioarele ca pute a capcana de urs din casuta braconierului din moroeni.

felicia jupoaie picioare si ofteaza, de unde sa fac si eu rost de bani, duc degetul la tampla si-mi vine ideea salvatoare: fa si tu ca dan diaconescu, iti iei apartamentul poporului, prin privatizare mebo si.., beeeei, proasta-m fost, felicia se aseaza pe scaunel si ii zice din frunza: daca-l dadeam in judecata pe dan diaconescu eram om acum, pe scurt otv-ul a declarat-o moarta pe felicia mea, i-a tinut poza pe ecran vreo 5 ore: asa arata coafeza ucisa de sotul gelos, va amintiti de crima de la coafor? baietii lu danutz au luat numele madamei ciuruite, au dat search pe facebook, i-au gasit poza feliciei, uite moarta, prietenii s-au isterizat, au sunat, mai esti bine? de ce? pai te da domnu dan pe otv ca esti moarta, domnu dan, domnu dan, e o greseala, e vie domnu dan, pe dracu, 5 ore au lasat-o pe post, daca vedea mama si facea infarct? daca vedea bunica, vreo ruda? nu merita sa-i dau in judecata? “ba da, de ce nu ai facut-o?” de proasta, acusi as fi avut casa.

lasa ma felicia, n-ai tu casa, dar are poporu combinat. deci si tu, si eu, ca si noi suntem poporu, hai mai pune-mi o masca d-aia cu propitritoluena, sa sarbatoreasca si fatza mea victoria populara.

sa tot fie anul de cand nu l-am mai vazut pe sasa, ce faci saso? nu prea bine, ma doare gatu, vine o poveste cu atlasu si axu nustiucare, nervi si muschi incalecati, impunsi, impletiti, cert e ca omul a cam pus-o, are niste vertebre cervicale razna si-o fractura de marimea unui card de credit, banuiesc ca pe grosime, oasele strambe sufoca niste vase de sange de unde vin un cosulet de simptome haioase: stari de lesin, taiat respiratia, incetosat vederea, dar de la ce ti se trage fratioare? de la statu-n cur la birou, de la computer, ai cazut cu bicla? nici vorba, iti amintesti tu cind am fost noi in 1900 toamna la revelionu ala si eu am vazut zapada ridicata cu lama ca un merenghe? noo, eu am crezut ca-i moale si m-am aruncat cu capu-n peretele ala de zapada inghetata, am auzit un trosc sub omoplat, m-a durut atunci un pic, intepaturile astea reveneau asa 2-3 pe an si dupa 10 ani a scos capu fractura de vertebra si s-a dat drumu la necaz.

cum vine asta? 10 ani esti bine, iti vezi de vietisoara ta si dedesubt se coace un dracesc complot, toata povestea-mi aduce aminte de 10 decembrie 2000, alerg de la gara la sectia de votare si cu mana aia cu care bag mancare-n gura fac ceea ce m-am jurat sa nu fac vreodata, inhat stampila si o pun pe batranul bolsevic, pentru o vreme ma mint ca n-aveam de ales, nu puteam sa las romania sa fie condusa de un nenic fugit de la balaceanca, imi merit soarta, inghit cu noduri si intepaturi sub omoplat cei 4 ani de teroare pesedista, baroni locali, cenzura a presei, numarat de oua, mai trec inca 8 de zeama reformatoare, cu aceeasi mana dreapta asez cuminte stampila pe al de danseaza cu lupii si-i calca pe bombeu si uite-ma-n 2012 cu stari de lesin, taiat respiratia si incetosari de vedere, orbecaind prin bezna politicii romanesti, de unde mi se trage?

am crezut si eu ca sasa ca daca ma arung in zidul de zapada o sa fie moale, ca nu-i mare lucru daca-l votez pe ilici, ca uite, a trecut si a venit base si da cu ei de pamant, ce gre-sea-la, dar ce gre-sea-laaa, frate-miu si luciana imi confirma aseara teoria, daca il votam pe vadim sistemul ticalosit ar fi implodat mai iute, clovnul umoral n-avea anvergura kaghebista a lu tatane’su sa puiasca, ou dupa ou, ponti si antonesti si patrici ca matca din alien, e mult mai usor sa lupti cu un presedinte pe haloperidol decat cu un monstru ideologic, am fi vazut cu totii, mai devreme, mult mai devreme, ca imparatu-i in pielea goala si nu ne prindea sfarsitu lumii cu ochii beliti in cabina de vot urmand sa alegem intre un infractor, o cantareata de muzica populara si un politruc care atarna de 20 de ani pe holurile parlamentului.

 sasa nu se poate opera, nici la noi, nici aiurea, ii trebuie un chiropractor, a fost in germania si l-a masat si l-a indoit un domn dar toata treaba asta dureaza, luni de zile de tratament, ani poate, da doamne sa mearga, doar e fractura de vertebra, ruptura lu gatu, treaba delicata.
daca avem noroc si dam si noi de-un chiropractor sa ne puna oasele politicii la loc, poate prin 2015-2016 scapam de orbirea temporara si reapucam drumul pe care il parcurgeam pina la lesinul din iunie. cunoasteti vreunul?

nici englezoii nu mai sunt ce-au fost, bat palma cu sir mickison: fetito vezi ca astept aia si aia si ailalta, iute ca am 95 de ani si nu stiu cite zile mai prind, fac spagatu ca badea si podu ca oprescu, inghit un faras de jaratec si ta-na-naaa, ii dau omului mail: dear sir, mi-am facut temele si sandvisu si-s gata, mai am sa ma inchei la sireturi, hap, mailu-mi scuipa-n obraz raspunsu lu nea apricot, lipsesc pina in 3 martie, adresati-va pentru urgente lu madam moneypenny, uaaaau, 6 luni e juma de an, perioada de gestatie la babuin, mi se aprinde curu de manie si ma apuc sa-i scriu secretarei un mail, cucoana, sa-ti explic, eu sunt din romania, sefu tau mi-a zis asta si asta si eu am facut si el a disparut, si organizatia voastra trebuia sa-mi dea si nu mi-a dat, ordonat, apasat, elegant ii tai capu domnitei care, inaintea decesului, reuseste sa-mi transmita doar un “era o eroare, domnu-n cauza se-ntoarce acusi, va vom contacta as quickly as possible”, hoarc, hoarc, sange scuipat in poala, am rezolvat-o si p-asta coz nau-uan facs uit rumeinians.

racorita citesc mailul buzdugan aruncat la manie, o data, de doua ori, vanez niste greseli de ortografie, il trimit norinei, sta la londra de 5 ani, le are cu inglisu mai bine ca mine, ia zi sorela, cit de grav e misspellingu, 10 minute de tacere si urmeaza un strigat de groaza, “opresteeeeee, spune-mi te rog ca nu l-ai trimis”, ba da, de ce?, “nu-i de ortografie, dar tonu, e groaznic, pentru oamenii de aici este de-o nepolitete crasa”, da ce-am facut doamna, i-am spus doar ca eu trebuia sa fac asta si am facut si ei trebuiau sa faca asta si n-au facut, “da dar tu nu intelegi ca anumite cuvinte sunt foarte dure si lumea aici este sensibila si atenta la nuante, uite cum ar fi trebuit sa spui ce aveai de spus”, citesc simfonia politetii: “kindly ask” si “i would very much like” si “regards”, ceai si plecaciuni, vanzatoare zambitoare si chelneri care glumesc cu tine, spatiu la coada la casa, civilizatie, acu 2 luni stiam cu ce se maninca, zambeam mai mult, spuneam pardon si ma scuzati dar zoaiele zilnice ale maniei spurcate romanesti mi-au scurtcircuitat omenia.

si cum altfel cind in numai 2 ore am primit doua mostre de civilizatie romaneasca: http://www.evz.ro/detalii/stiri/HALUCINANT-Gigi-Becali-ctre-Monica-Tatoiu-Suntei-o-idioat-rdei-ca-proasta-n-p-100.html

si

http://www.youtube.com/watch?v=GGz4p3vGjl0&feature=related

 

mitocanie vartoasa, acida, care topeste tot ce prinde, ce tot atata regards, hai cu raspunsul ala odata-n p..a mea.

stiu de carciuma thang long de la codin care stie de la tataie gicul, cunoscut spion si autor de carte, frederick forsythul nostru, ce atata “the day of the jackal” cind ai putea rasfoi romanul bursucului, unde altundeva decat la vietnamezu thang long halind un pat de jaratic cu 100 de ml de sarpe linga, sarpele mare si gras zace in alcool, intr-un borcan de gogonele de vreo 10 kile,  il vedeai cind intrai in restaurantul de linga foisor, care restaurant fiuuuuup, s-a supt, a disparut intr-o seara acum vreo 4 ani, de nici tataie gicul nu a mai dat de el cu tot ajutorul serviciilor.

Si ce sa vezi,  tot zucanbergu cu feisbucul sau l-a scos la suprafata, mult zis caci restaurantu vietnamez e ingropat intr-un beci de cladire de birouri ingropata la randul ei intr-un dos de bucuresti putrefact, infestat cu dacii leproase si descompuse, case cu scorbut si un rond cu trei copaci sifilitici, un banner zice mare “restaurant vietnamez”, treci de garaj si de masuta de plastic la care o manichiurista rade un ness si intri in underworldul lu thang long, fiecare masa e protejata de un paravan, loc de complot pesedist mai tare ca “triumful”, nimeni, uuuuu-uuuuu, tot nimeni, un culoar mai stramt ca strada sforii e taiat in peretele din capat, deasupra zice “nefumatori”, hap in scorbura ca alice, who da fac iz alis, si tot ca alice dau peste vizuina vietnameza: o camera enorma se casca in fatza mea, in ea un coltar si 3 asiatici care incep sa tipe si sa se agite ca gainile fara cap, hop in stanga, hop la dreapta, ce zic? “piof-titi, da, da, piof-titi”, e deschis? “da-da, piof-titi”, din spate apare palarierul nebun, de data asta cu batic alb si imbracat in bucatar, inapoi pe ombilic pina la sala comploturilor, alegeti o masa, cu ce va servim?

sarpe, aveti sarpe? “de beut da, de muncat nu”, deci asta e vietnamezu meu, manca-i-ar mama ochisorii lui, paharele aburite cu lichidul reptilian apar urgent pe masa, da de ce nu aveti sarpe in meniu? taxe, amenzi, garda, bucataru-i speriat, “daca-mi cere dau serpe, daca nu, asta e, doar pentru cunoscatori”, un vietnamez pitic de vreo 3 ani ciordeste furculitele de pe masa, “il cheama david, vorbeste mai bine rumuneste decat vietnamez”, david e prea timid ca sa spuna orice, o taie cu tacamurile, da’ unde-ati disparut domle? “pai n-am disperut, ne-am dat doar la fiund cum se zice ca nu ne-au mai prelungit chiria si a trebuit sa plecam, aici e al nostru spatiul”, in 3 ore intra doar 2 persoane, nu-i prea execelent, nu? vietnamezu zice ca a avut probleme mari cu numele, ca uite un alt vietnamez din pitesti i l-a furat si a facut mancare proasta, “mult rau la firma”.

las ca-ti fac eu bine, omu-mi dadu niste carti de vizita da’s vraiste si nu vreau sa-i fac mai mult rau decat conationalu pitestean asa ca va zic sa va duceti pe bucur 11, ca-i mistoc. Daca veniti cu colegii de partid cereti sarpe, stati linistiti, nu vi-l aduc pe magureanu. Pofta mare.

la intrarea in scara blocului in care locuiesc e o urna de vot in care “conducerea” zice sa colectam hartie pentru o lume mai buna, pe usa e lipita o mamzela vesel-alerganda, un soi de elastic girl mai rujata si cu parul uleios, unde te grabesti fetito? unde altundeva decat spre viitorul luminos, pe fisetul metalic tip tvr o mana de designer a inghesuit niste ghivece cu steagurile popoarelor, coreea si nigeria si sua si bulgaria ocupa fiecare un locusor egal pe tavanul prafuit ca-ntr-o lume perfecta si la etajul 3 o echipa de homo faber de la targu jiu imi taie cu flexul somnul, si-mi turtesc bong-bang-bong odihna in fiecare dimineata incepind cu ora 8 jumate, poti sa te superi pe ei? nu poti, ca vor si ei sa traiasca intr-o lume mai buna.

pe matei il cunosc din ‘93 de la mare, calarea un volvo tip dric si statea in tara lu volvo de unde fugea in fiecare an in tara lu dacia, or fi suedezii meseriasi dar aici lumea-i mai castoaca, a indurat pina 2010 sa-i puna aia pe ochi design si blonde de 2 metri, mai da-va-ti dreacu, eu vreau tzuica si caterinca si negru pe talpa cand bat orasul in slapi, s-a instalat in romania si in mai putin de 2 ani i-a cazut parul si a imbatranit ca bilbo baggins dupa ce a pierdut inelul, misto la romania dar vino si tu cu vaccinele facute: impotriva cheliei, impotriva imbatranirii timpurii, impotriva dracilor. sau ia-ti o pernuta destresanta de la hyunday, pentru o lume mai buna.

magda si-a rezolvat problema cu stresul, zice ca undeva in oras, cautati si voi strada, intr-un subsol, un grup de investitori ezoterici au construit o camera mare si neagra, in mijlocu intunericului e o piramida mare si in ea este un bazin cu apa in care au fost topite jde kile de sare de pe tricoul de jogging al lui buddha, intri-n piramida, faci clap-clap din palme, lumina se stinge si plutesti in saramura indiana 45 de minute, la 50 de lei, facind o incursiune cosmica sau intrauterina, unde nimeni nu pune termopane si nici nu taie caloriferu, asta zic si eu o lume perfecta.

pentru maniosi exista alcool si, la pachet, pixu si hartia pe care scrii numele celor care au urinat pe lumulita ta si ce ai face ca sa miroasa a lavanda din nou, octi merge pe lunetist si lista celor 50 de nasoi care au tesit cu ciocanu si gaurit cu burghiu psihicu national de n-a mai ramas decat o drojdie de bun-simt mucegaita pe fundu borcanului, iulica e pentru raderea prin bombardare a unui numar de cetateni care trag omenirea pe stanga, io sunt pentru parnaie si tortura data-n direct la televiziunea poporului, cu cine incepem daca nu cu tataia iliescu? va asteptam de luni pina vineri in fata micilor ecrane sa va bucurati alaturi de noi de o lume mai buna.

noroc cu indienii din mumbai ca altfel ne tragea curentu pe la shale, in coada cozii politetei planetare, asa suntem penultimii sau..taci fa proasto din gura ca iar n-ai inteles nimic, de fapt suntem pe locul 2 la mitocanie, te pomenesti ca o fi rau sa fii nesimtit? taximetristul numarul 1 se rasteste la mine cind intru-n masina, nu tu buna ziua, seara, inima: “pe ce nume-i comanda”, ralu.., “nu, pe ce nume-i co-man-da?”, codin caradimu, “nu-i asta, alt nume”, o fi zis totusi numele meu, ralu.., “hai ca m-ati inebunit, alt nume”, domle nu stiu, “codin sebastian”, aaa, uitasem ca il mai cheama si sebastian ca st.., “pai eu de prost v-am intrebat cum il cheama? ha”, domnu sofer scoate toporasul pe care mi l-a-nfipt in crestetul capului, il sterge de sange pe poalele pantalonilor si latra “unde mergem?”, la spital, unde, sa-mi extraga cele 300 de grame de mitocanie virulenta turnata-n urechi.

taximetristul numarul 2 deschide cu un “io plecam acum”, serios, unde? nu ati zis 10 minute, au trecut 9, “da, da io am venit de 3 minute”, sa fiti sanatos, arunc repede coordonatele, trebuie sa ajungem pe strada xulescu pina la ora yulescu, soferul i-un strateg, imi explica superior ca el nu face parte din generatia gps si ca as face bine sa iau notite cum o sa ma duca el ca gandul, trec in pozitie de secretara, pe locuri, fiti gata, ne-nfigem in a mai mare aglomeratie pe dorobanti, ca gandul lui ctp dupa doua sticle de votca in micul cu mustar din farfurie, “semaforul e de vina dar va asigur ca odata ce trecem de el mergem ca uns, va spun ca fac de ani de zile taximetrie”, omul isi aprinde expert tigara, “doar nu va supara”, nu fratelo, doar nu-s din generatia celor care se supara ca iau gudron pe nara, un nene se apropie grabit de masina infasurata-n ghemul circulatiei: “ma luati si pe mine?”, soferul imi arunca o ocheada “haideti doamna, doar nu va suparati”, daca e-n drum n-am nicio problema, e prietenul dumneavoastra? “nooo, mi-a facut cu mana, unde mergeti?” se repede taximetristul, “pina la obor, va dau 15 lei”, prietene pune-ti pofta-n cui, stii bine ca n-am nicio treaba cu oborul, soferul ii spune cu inima franta adio clientului mileniului, “era o cursa extraordinara”, dar sunt deja inauntru si v-am spus ca ma grabesc, ma chinui sa ma dezvinovatesc, mobilul suna, e fiul de 18 ani, “din spania” care are o iubita cu un copil pe afara si unul in burta, poate e al lui, poate nu, “tati ce faci? eu sunt intr-o cursa cu cine nu trebuie si l-am scapat pe unul care-mi dadea 15 lei sa-l duc pin la obor de la dorobanti”

ajung pe strada xulescu dupa 45 de minute si 25 de lei, ii dau 27 si reusesc astfel sa-l fac sa taca, isi inghite salutul, multumescul si ultimele sfaturi venite din partea generatiei non-gps, ce-am facut? n-am lasat spaga, naspa, suntem in al doilea cel mai mitocanesc oras din lume, apriga situatie, cause we try harder.