Archive

Monthly Archives: January 2019

Moartea unui chinez

January 30, 2019
tara lui ba pe-a ma-tii
6 Comments

Ieri am citit despre moartea adolescentului chinez îndrăgostit de Eminescu, student la Bacău. A sărit din tren crezând că a ratat stația, s-a lovit cu capul de o bornă de beton și asta a fost. So it goes, cum ar fi spus Kurt Vonnegut, omul la moartea căruia am plâns. La moartea chinezului de 16 ani, îndrăgostit de Eminescu, nu am plâns dar mi s-au umezit ochii. Cât de absurd, mi-am spus, să vii din China în căutare de poezie și să mori liric, strivindu-ți craniul de un cataroi care indică distanțele dar nu spune că acolo, fix acolo, e moartea ta, e kilometrul zero al vieții de apoi.
Pierdut între târguri și orășele unde pe vremuri se fabricau perdele și pogromuri, chinezul, produs al unei societăți a numerelor mari, s-a panicat în zecimalele drumurilor românești. Un escape room din care nu a putut să iasă decât crăpând, la propriu, și părăsind labirintul pe verticală.
Povestea chinezului ucis de frica de a fi greșit drumul mi se pare povestea ultimilor 30 de ani de Românie. Ne învârtim pe aleiuțele ăstea ale tranziției, confuzi, nu este niciun indicator, nimeni nu știe pe unde e ieșirea. Poate pentru că nu e o ieșire. Bâjbâim, călcându-ne în picioare când unul strigă: pe aici fraților! Ne aruncăm cu sutele de mii în firida îngustă prin care unii reușesc să se strecoare, cei mai mulți crăpând asfixiați sub greutatea corpurilor celor din spate.
Unii din noi sar din tren și supraviețuiesc. Știu să cadă, au avut frați mai mari, cum am eu, care i-au învățat să își bage capul între umeri, să se înconvoaie ducând genunchii spre gură, să pună mâinile înainte și să se rostogolească.
Sau poate dacă nu știu să cadă, unii dintre noi au noroc că sătenii au ciordit borna kilometrică așa cum au furat plăcile de beton de pe malul Argeșului de aici, din comuna 1 decembrie, le-au luat și le-au pus la morminte, că era scump să-ți faci cavou și oricum, ce nevoie are Argeșu de plăci de beton pe margine?
Cărăm cu noi fricile de acasă, frica de a nu avea ce să mâncăm, frica de întuneric, frica de singurătate, frica să nu murim ca proștii.
Chinezului student i-a fost frică să se rătăceasă.
Lui Liviu îi e frică de pușcărie. Va veni o gară prin care trenul lui Liviu va trece și el nu va apuca să coboare și, panicat, va sări.
Sper ca țăranii să nu fi furat borna aia care îl așteaptă.
Borna e albă, ca o cămașă de pesedist adus în iunie la miting la București.
Betonul e tare.
Un ceferist îl va găsi și se va întreba de ce ne era atât de frică de un om atât de mic, care zace în zăpadă, cu mustața acoperită de brumă.
Nimeni nu o să știe ce să-i răspundă.
So it goes, ar fi spus Kurt Vonnegut.

 

 

Despre Brexit și babilonie

January 29, 2019
dutevino, tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

E rotofei, clar est-european după asortarea culorii hainei cu cea a pantofilor.
Dar nu, I`m British, zice și trage din trabucul cu aromă de miere.
Deci, ce părere ai despre May și despre balamuc, deal-nodeal-referendum? Și el spune că nu e nimic grav, că vor ieși pe 29 cu sau fără acord dar totul va fi bine, poporul a vorbit. Dacă poporul a vorbit la fel de prost engleză ca omul meu, nu e prea excelent, poate nici nu a înțeles întrebarea.
Și totuși, ești cetățean britanic de naționalitate…, insist.
Bărbatul scoate, ușor stânjenit, naționalitatea pe care o ascunsese în pantof, călcase pe ea ca pe-o pietricică, îl deranja la mers, dar măcar lumea credea că este șchiop nu că este bulgar. Căci da, a fost într-o altă viață bulgar dar acum este britanic și a votat, alături de toți prietenii lui, pentru Brexit pentru că nu se poate să plătești miliarde la birocrații de la Bruxelles, banii lui și ai mei să nu se ducă în autostrăzi și nici în NHS, știu eu oare că el făcea acum 20 de ani cu mașina pe M-25 40 de minute până la muncă și acum face 1 oră și 20? Știu eu că nu e personal în spitale și aștepți cu lunile ca să fii tratat pentru că banii se duc la Bruxelles? Știu eu că e plin de polonezi și români și ucrainieni care nu au nicio șansă la ei în țară, nu au nicio calificare și vin și se angajează pe juma de preț?
Dacă ar fi existat un Brexit acum 20 de ani când a ajuns el în Londra, nu am fi avut conversația asta, îi spun și el ripostează că el era medic, el era cel mai bun în domeniul lui, era calificat și oricum nici nu vroia să rămână în Londra, vroia în Canada și avea chiar și 88 de puncte dar a trebuit să renunțe pentru că s-a schimbat legea și el, ca european, trebuia să meargă cu actele la biroul din București, că acolo se mutase locul de depunere al actelor pentru europeni. .
I did not want to go in to the desert. Sorry about that.
Așa zice, trage din trabuc și apoi se simte prost că mi-a jignit capitala și mă asigură că va urma un Roexit și un Frexit și un Germaxit și se va duce dracului turnul lui Sauron-birocratul și țările își vor recăpăta independența și voia bună și Corbyn va arde, alături de Jivkov și Ceaușescu în iadul comuniștilor și noi ne vom încălzi mânuțele la foc.
Și eu îl întreb ce se mai întâmplă în Bulgaria și el spune că habar nu are, când a tras ușa după el, a aruncat și o grenadă prin horn, trecutul lui nu e nici măcar o umbră lipită de radiații pe treptele unei biblioteci. Nu vrea să știe nimic pentru că trecutul și Bulgaria l-ar trage înapoi, nici copiii lui nu vor să știe nimic despre țara în care s-au născut, nu știu nici măcar limba. Spune asta ca un Edmont Dantes care a săpat 7 ani cu lingurița peretele lingvistic care îl ținea captiv. Îl ține captiv în consoane moi, în î-uri leneșe, e și puțin abțiguit acum și îmi spune că nu mai este medic, nu făcea bani ca medic că NHS nu plătea bine și atunci, așa cum a renunțat la limbă și țară a renunțat și la meserie și a devenit restaurator. Și îmi arată o casă pe care a făcut-o singur, un ditamai conacul cu grinzile lustruite, cu feronerie, uși și tocuri de geamuri vopsite, medicul transformat în zugrav și tâmplar, fierar, lăcătuș și zidar care acum face bani frumoși-îmi zice, din restaurat case și lucrează singur, nu a avut decât 2 asistenți români când a avut o clădire de birouri undeva lângă Cockfosters. Băieți buni, spune și trage din trabuc și împrăștie un fum al păcii, băieți buni dar să se ducă în țara lor căci uite, voi nu aveți forță de muncă, noi avem prea mulți d-ăștia de nu ai încredere în ei să bată un cui.
Dar las că vine Brexitul și se termină tot și o luăm de la capăt în această grădină a paradisului unde bufnițele nu sunt ceea ce par și bulgarii emigranți luptă să oprească sosirea altor bulgari emigranți care să le lungească orice călătorie pe autostrada M-25 cu 2 minute. Și apoi, mulțumit, înainte să-mi spună că-l cheamă Victor Petrov, îmi zice că este foarte fericit că m-a întâlnit pentru că 2 săptămâni a venit seară de seară aici, la Casona din Soller, și a stat singur, o vorbă nu a scos cu nimeni două săptămâni pentru că nimeni nu vorbește engleză.
Nimeni nu vorbește engleză.
Nici bulgărește.
Oamenii intră cu zecile în biserică, tot orășelul s-a strâns la slujba de înmormântare a patroanei barului Nadal, a făcut infarct vineri, 56 de ani, îmi șoptește chelnerița, a supraviețuit la 2 cancere și apoi a căzut pur și simplu. Nah, asta e viața, concluzioneză și mă bate milos pe umăr.
1000 de oameni își fac cruce când popa spune: el senior, al mieu păstor, exact așa zice preotul și eu mă gândesc că ce bine că dacii nu au făcut un Dacexit din imperiul roman și uite cum înțeleg maiorcheză și stau acolo în biserica imensă, înghițită de sentimentul că lui Victor i s-au închis atâtea uși în nas încât a hotărât să le vopsească.
Le face albastre, ca pe niște ferestre, pe care ar putea să le spargă cu karata dacă ar vrea. Dar nu vrea, pentru că e britanic și britanicii sunt niște domni calmi care carry on.
Nu ca bulgarii.

Măcar să murim urlând m.ie PSD.

January 27, 2019
Uncategorized
5 Comments

Tatăl lui Andrei a jucat în Hamlet.
A spus de câteva ori pe scenă, el sau vreun coleg actor care a fost Polonius: Dacă suntem sinceri cu noi înșine, nu putem fi falși cu nimeni.
Apoi a mai spus: Mircea, fă-te că lucrezi.
Apoi, de curând, a mai spus că i s-a propus să fie paratrăzentul FSN și a refuzat oferta lui Ion Iliescu de a candida în 1990 și de a deveni președintele României.
Hamlet a mai spus: words, worda, words.
Fiul lui Ion, Andrei, a spus și el niște vorbe pe facebook. Greșite. Mulți dintre noi gândesc asta, mulți dintre noi vorbesc la bere despre asta, mulți dintre noi, la a 6 a bere, chiar se întreabă ce s-a întâmplat cu asasinii de la Hilton, dar nu mulți dintre noi suntem în politică, d-a dreapta președintelui USR. Deci nu mulți dintre noi trebuie să răspundem pentru flegmele trimise în gând sau la bere între ochii pesedeilor.
L-am cunoscut pe Andrei acum câteva luni când mi-a povestit istoria cu fratele lui și beizadeaua lui Dragnea. Andrei, un tip coerent, inteligent, exigent și scos din minți de jegul din jur.
Ceea ce a scris pe facebook este total greșit.
Ca politician trebuie să își ceară scuze.
Sau să demisioneze și să devină vigilante.
Eu am loc în mica mea echipă de batmani. Și pentru el și pentru fratele lui. Mantiile sunt incluse și vin în orice culoare din pantone își doresc.

feher

O oră din august.
Asta mi-a picat la treapta I. Un băiat se ascunde într-o sperietoare de ciori, încercând să treacă nereperat de o patrulă germană în timpul războiului, desigur, după 23 august 1944.  Nemții, plictisiți și infantili, nu au altă treabă mai bună decât să își descarce pistoalele în bostanul-cap al sperietorii, ucigându-l astfel, fără să știe, pe băiat.
Morala: nemții prăpădesc muniția aiurea. Sau: ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Sau: viața e absurdă așa că mai bine Muie PSD.
Băiatul lui Daddy are casă în Cotroceni. O viluță modestă, ostentativul e lăsat pentru Brazilia. Niciunul din vecini nu a crezut că băiatul lui Daddy are curaj să vină în Cotroceni, și-au zis că se teme, că lumea e nervoasă, strada e îngustă, nu ai cum să intri cu tunul cu apă. S-au pus în pantofii lui de lac, mărimea 42, șireturi lucioase, au umblat scâââârț, scâââârțțț…

View original post 658 more words

Congresul de unde lipsesc oglinzile

January 26, 2019
tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

Am văzut o scară într-o catedrală, o scară de amvon, sculptată în mahon, cu trepte acoperite cu pernuțe verzi și balustradă din metal stors ca o pastă de dinți pe periuță. Și scara asta de amvon era așezată deasupra unei oglinzi ca să putem vedea că pe talpa ei cambrată, Gaudi desenase o stemă heraldică. Și mi-a adus aminte scara asta de măsuța de cafea din apartamentului nostru de pe Barițiu sub care, atunci când veneau prietenele maică-mii la cafele, frate-miu se așeza ca să se uite la picioare și când se plictisea de picioare desena pe fundul mesei, pe tavanul mesei de fapt căci el era întins ca Michelangelo în Sixtină, câini și fete, flori și case și stele.
Și astfel, în timp ce orbi, noi ceilalți nu vedeam decât o măsuța de cafea, aceasta era, de fapt, o capelă și un fort.
Unii oameni sunt și ei ca măsuțele de cafea și ca scările de amvon, trebuie puse oglinzi dedesubt ca să le dibuiești ascunsele utilizări, semnături pitite sub zeci de straturi de vopsea.
Dar oamenii nu vor să stea să le pui oglindă, eeee, vrei să-mi vezi chiloții, se rușinează ei ferindu-se cochet. Se tem de ce ai putea descoperi, nici ei nu mai știu bine cine sunt sub culorile și mâzgălelile celor care i-au pictat, trecând din partid în partid, din asociație în fundație, din serviciu în servicii.
Ca un om care mi-a fost prieten acum 20 de ani care acum ne povestește nouă, foștilor lui prieteni, o viață complet diferită de ceea ce am trăit împreună. Omul uită pilele cu care a ajuns să cumpere jumate de oraș, uită mozolurile cu autoritățile, demnitatea pusă muscă la pișoar. E plin de pioșenie, face cruci cu dreapta și cu stânga îți ciordește portofelul, strigă MuiePSD dar se bate pe spate cu pesedeaua locală, ca nah, oameni suntem.
Și dacă încerci să îi pui oglinda sub scară, să vezi al cui e țipă: aaaaaaaaaaaaaaaaa, cum să faci asta între prieteni, în ce lume trăim!!!!!
Și apoi continuă să clefăie ciorba în care și-a aruncat pâine și te invită să guști și tu, îți dă chiar și lingura lui, ce Dumnezeu, să știi că nu am făcut sex oral cu vreo bagaboandă, am limba curată.
Dar tu știi că nu de la sex oral cu bagaboande se încarcă limba de ciumă, virusul vine dinăuntru, din locul ăla ascuns cu 78 de vopsele care se cheamă suflet.
Acum câteva zile, Ștefan mi-a scris că s-a întâlnit cu o cunoștință comună, un individ care lucrează la A3. I-a spus lui Ștefan că nu avea nicio putere să schimbe lucrurile acolo, că el e nimeni, apoi i-a spus că e un demizeu, că mânuțele lui cele două au făcut televiziuni. Pe vremuri mie îmi spunea că face rachete. Acum a făcut o rachetă cu modă și lifestyle. L-a întrebat pe Ștefan dacă îl urâm cu toții?
Ștefan i-a zis că da.
Ștefan are dreptate.
Ura e un sentiment bun ca un câine de orbi. Te ajută să nu intri în peretele indiferenței sau, mai rău, să pici de pe podul conformisului. A făcut și el ce-ar fi făcut oricine, a pupat cururi, a servit interese, cu toții facem asta. Cu toții, dacă ne pui oglinda dedesubt, suntem mâzgăliți de mâna unui patron.
Așa spun sfioșii și-și strâng nădragii bine, ca să nu le vezi chiloții.
Tare mi-ar fi plăcut să fiu azi la primul congres PLUS.
Tare.

Lecțiile Venezuelei pentru venezuelenii din România

January 25, 2019
dutevino, tara lui ba pe-a ma-tii
6 Comments

Petru Popescu a scris după multe cărți minunate o carte minunat de urâtă despre dragostea neîmpărtășită a Zoiei Ceaușescu pentru el și cum amorul acesta a însemnat altoirea lui pe o listă de demnitari care ar fi trebuit să viziteze Chileul lui Allende dar haț, Pinochet nu și-a aranjat lovitura de stat în funcție de vizita lui Ceaușescu și astfel traiectoria lui nea Caisă a fost schimbată și delegația trimisă în Venezuela despre care Petru Popescu ne spune că era minunată în 1974 și o perfectă poartă către America unde a și fugit și a devenit un american adevărat așa cum o să devină și Pacepa după el.
Dar cine nu era minunat în 1974, o să întrebați, până și la noi se găseau conserve chinezești de carne, măsline grecești și coniac albanez.
Între anii `​60 și până al criza petrolului din `80, Venezuela a crescut ca tupeul lui Iordache, oceanul de petrol de sub țară și bumul economic făcând ca muncitorii venezueleni să fie plătiți cel mai bine din toată America Latina (uneori asta înseamnă și sudul SUA :)) și să ne gândim ce praf era în perioada respectivă Italia, Grecia, Portugalia și Spania lui Franco).
Cu banii din petrol, Caracasul a finanțat nu numai construcția de spitale, școli, drumuri, ci și programe de dezvoltare a agriculturii, programe sociale, pensii, alfabetizarea națiunii.
Putem spune că Venezuela era Norvegia Americii Latine. Condusă de un guvern democratic, drăguța Statelor Unite de pe un continent rupt între junte și carteluri de traficanți, nimeni nu a văzut venind inflația de 84% din 1989 și nici Caracazo.
Hei, dar hai să ne oprim puțin.
Pun pariu că nu ați auzit de Caracazo, aveam altă treabă în februarie 1989, eu, de pildă, stăteam la coadă la parizer. Deci, în 1988, Venezuela își schimbă președintele și alegerea lui Carlos Perez vine cu El Gran Viraje, adică Marea Curbă.
Perez, în ciuda promisiunilor electorale cunoscute: nu creștem taxe, introducem politici sociale, luptăm cu sărăcia, creștem pensiile, blabla, implementează exact politicile neoliberale dictate de FMI, cam cum o să facă și papa Teodorovici acuși, că am ajuns la fundul sacului și trebuie să dăm banii înapoi.
De remarcat că înainte de a fi ales, Perez spunea despre FMI că este: a neutron bomb that killed people, but left buildings standing (ceea ce Teodorovici nu o să poată să spună pentru că pentru el bombele sunt blonde și nu cunoaște nuanța neutron)

La numai câteva zile de la inaugurare, Perez a ordonat o căruță de reforme fiscale dar, cel mai grozav, vezi Vestele Galbene din Franța, a cerut eliminarea subvențiilor la benzină și astfel, peste noapte, prețul combustibilului s-a dublat și costul transportului în comun a crescut cu o treime. Pe 27 februarie, primele răscoale au început lângă Caracas și s-au întins urgent în toată țara. Pe 28 februarie, președintele a impus legea marțială și starea de urgență, suspendînd dreptul la proteste pașnice, inviolabilitatea domiciliului, dreptul individului la libertate și securitate și libertatea de expresie.
Haosul a durat o lună, sute de morți, împușcați în confruntările dintre protestatari și armată. Amnesty spune că statul a răpit demonstranți și a folosit tortura și executarea fără judecată. Aparent, viitorul președinte de stânga, Hugo Chavez, membru al trupelor guvernamentale, a participat la reprimarea lui Caracazo (el a spus că avea atunci pojar, acest ghips al săracului )
Guvernul a spus că au murit 276 de oameni, estimatele organizațiilor neguvernamentale umflă cifrele la 2000. Pagubele au fost estimate la 120 de milioane de dolari și cum țara era deja în rahat până la subțiori, președintele Perez s-a gândit că nu există o cale mai călduță decât să o îngroape de tot și a cerut SUA, președintelui Bush personal, ajutor.
Astfel, în buzunarele nu știm cui dar putem bănui, au ajuns 450 de milioane de dolari, împrumut de urgență și toți au trăit fericiți până la adânci bătrâneți care adânci bătrâneți au venit în numai 5 ani odată cu uriașa prăbușire a pieței bancare care a presupus bailoutul întregii industrii financiare a Venezuelei.
Adică statul a naționalizat băncile, cam cum au făcut americanii în 2008 cu Goldman Sachs și restul lupilor în costumașe de pe Wall-Street.
Astfel, deși în urmă cu, să spunem, 20 de ani era Elveția și Norvegia la un loc, Venezuela a ajuns o combinație de Românie comunistă și Irak post-ocupație, țara cu cea mai rapidă prăbușire economică și socială care nu a fost victima unui război, în 2013 plasîndu-se pe locul 1 în topul global al mizeriei  (da, așa se cheamă).
Petru Popescu, cu tot talentul dumisale de a vedea umbrele lucrurilor chiar și cu soarele în ochi, nu a văzut incompetența, ticăloșia și, de ce nu, jocul geopoliticii a cărui victimă este bietul popor venezuelean.
Când însă ai ocazia să te urci pe delușorul istoriei, să privești înapoi cu relaxarea ăluia care se crede departe de incendiul din zare, nu ai cum să nu constați că toate semnele prăbușirii erau acolo așa cum toate semnele prăbușirii sunt și la noi.
Iar ce-i mai grav nu este că nu recunoaștem că suntem complici la plantarea acestor lăstari ai distrugerii, că ne-am jucat cu chibriturile pe lângă butelie, ci că, atunci când trecem pe lângă hăul care a înghițit și continuă să înghită ceea ce a fost o casă, un câmp, o rafinărie, un lac, o țară, închidem ochii și ne facem că hăul nu există.
Deja mergem desculți pe fundul lui.

Cine e mai îngrozitor: frica sau înfricoșații?

January 22, 2019
Uncategorized
2 Comments

O tânără speranță a politicii românești spune că nu-l interesează povestea cu securiștii-posibilii securiști-care au înființat partidul din care face parte. Nu vrea să afle adevărul despre securiști, ce tot atâta securiști, avem treabă de făcut, sunt milioane de foști securiști, în definitiv Ceaușescu nu a condus singur, în definitiv în 1989 nu Doina Cornea a fost unsă președinte, nici Liviu Antonesei, nici măcar poetul care trebuia să se facă-la televizor-că lucrează.
Securiștii au preluat manșa avionului și uite, cum necum, ne-au aterizat în NATO și UE și noi nu putem să-i învinovățim pentru toate relele, au făcut și lucruri bune, cum ar fi că au înființat partide de Opoziție și au dansat elegant polka democrației.
Nu-i puțin lucru să nu calci partenera pe bombeu, să o învârți elegant, să fandezi și să aluneci pe podeaua sălii de bal, drept, cu coatele perfect ridicate, extraordinar ce progrese a făcut România, ce bine dansează polka.
Securiștii au făcut asta posibil, au adus bănci, au înființat corporații și trusturi de presă care ne-au învățat ce e aia infoteinment și ne-au spus că românii au talent, au făcut legi și Constituție și referendumuri și chiar au fondat niște excepționale partide politice care să le facă opoziție pentru că un adversar redutabil este cel mai bun medicament împotriva inadecvării.
Știm cu toții că e plin de securiști peste tot, eu de exemplu știu că nu pot să deschid o conservă de ton și să nu-mi sară unul în farfurie, dar ne spune tânăra speranță a politicii că nu asta e problema României, de ce să vorbim despre securiști când am putea vorbi despre oameni noi în politică, despre viitor, optimism, educație? Și ne întreabă asta tânăra speranță în timp ce securiștii, ăia atât de mulți încât sunt ignorabili prin ordinarul de pe fețele lor, exact ca nimicul din Never ending story, au înghițit stat, instituții, corporații, armată, ong-uri, mass-media, biserică, trecut, prezent și viitor și din tânără speranță au rămas afară doar urechile care aud cântecul unei lebede care spune așa: Îndrăznește să crezi.

feher

Decembrie 1989. Din case se aud chiote. Porcul a fost ucis. L-am văzut cu toții coborând din TAB, căciula căzută-ntr-o parte, buimac, speriat.
Porcul e speriat, uite-l, tremurăăăă!!!!
L-am auzit cu toți pe procuror refuzându-i politețea lui dumneavoastră. Am fost fericiți că l-a răsturnat de pe soclu, cine a mai dat un voievod jos de pe cal să-i spună-băi desculțule, băi cizmarule, ești la mâna noastră. Și la mâna noastră a fost.
Am ciocnit un pahar de șampanie când l-am văzut mort, ciuruit, nici Sergiu n-ar fi știut să regizeze o execuție mai bine.
Ce punct frumos s-a pus celor 45 de ani de ocupație sovietică.
PUNCT.
29 de ani mai târziu.
Puncte Puncte Puncte.
Mii de puncte din care nu s-a creat o dreaptă ci un ghem de linii pe care nimeni nu-l poate dezlega.
Din 1989 până în prezent, în România s-au construit 570 de kilometri de autostradă…

View original post 591 more words

Cum poți să repari o țară când…?

January 20, 2019
Uncategorized
2 Comments

Bărbatul are o firmă de construcții dar nu are muncitori. Toți au plecat în Spania. Sau Germania. Nu are cu cine să facă treabă și acum a primit un contract din Olanda și e disperat.
Zice că va aduce muncitori din Republica Dominicană, măcar le înțelege limba și știe că nu mănâncă pisicile sau câinii vecinilor în timpul liber.
Șoferul ne întrerupe, trebuie să plecăm. Mai avem 45 de minute până la aeroport. 40 de kilometri. Spune că își va tăia carnetul de șofer cu foarfeca atunci când va fi gata autostrada pentru că, nu-i așa, o să aibă 104 ani și nu va mai fi în stare să conducă.
Acum are 28 de ani, ceilalți 2 pasageri râd și vorbesc cu obidă de autostrăzile slovenilor, croaților, până și bulgarii au șosele brici-geme unul dintre ei, un băiat tânăr care zboară la Munchen unde are un business IT.
Asta e, așa suntem noi, ghinioniști, spune bărbatul cu antrepriza de construcții și îmbrățișează lipsa noastră de noroc cu aceeași resemnare cu care îmbrățișezi o mătușă canceroasă care e pe cale să-și dea duhul și, în caelași timp să-ți dea ție casa din Cluj.
Suntem victime și ca orice victimă care crede că totdeauna răul este în afara ei, intangibil și imposibil de oprit, ne desfătăm în mizeria noastră și ne bălăcim în neimplicare.
Răul este făcut de alții.
Răul nu este în noi.
Răul trebuie acceptat.
Răul cel mai mic.
Ne facem bine făcându-ne rău. Ne otrăvim zilnic crezând că ne vaccinăm, crezând că rezistența la rău este ceea ce ne va salva.
Suntem din ce în ce mai ignoranți, mai agresivi, mai orbi dar mai pregătiți să rezistăm răului.
Am devenit Răul.
Iar Răul nu are niciodată ghinion.
Răul are mereu succes. Și autostrăzi bune.

feher

Diring-diring! Diring-diring! Diring-di..
-Spuneți!
-Alo, bună ziua, faceți-mi vă rog legătura la regulatorul CFR.
-Ăăăă, dați-mi un număr.
-42.
-Ce număr e ăsta?
-Un număr. Mi-ați zis să vă spun un număr. V-am zis: 42.
-Nu domle, un număr de interior.
-Păi nu am sunat la centrala CFR?
-Ba da.
-De 30 de ani sun la numărul ăsta unde, de obicei, răspundea o doamnă. Îi ceream Biroul de mișcare al Regulatorului și ea făcea legătura.
-Ăăăă, am aici un caiet și zice șef de gară și…nu găsesc Regulator. Îmi trebuie un interior.
-Dar dumneavoastră cum ați ajuns să răspundeți la telefonul ăsta deși sunteți atât de incompetent?
-Auziți, pe mine să nu mă luați cu ăstea. Știți de reducerile de personal?
-Știu dar nu mă interesează. CFR-ul are o centrală telefonică, acel cineva care răspunde la numărul centralei trebuie să știe să îți facă legătura. Și atât.
-Păi eu nu știu…

View original post 229 more words

Cum să arunci în aer Death Starul PSD?

January 18, 2019
Uncategorized
1 Comment

Soția unui amic are un magazin modest de haine. Magazinul este în complexul comercial cumpărat acum un an de un fost coleg al soțului său. Colegul, acum om de afaceri de succes, i-a anunțat că o să crească de 7 ori chiria pe metru pătrat și le-a cerut să se decidă dacă stau sau pleacă dar el îi sfătuiește să plece pentru că oricum magazinul nu e vreo lumină, mai bine să o lase baltă, să se apuce de altceva căci nu toată lumea e făcută pentru biznis.
Soția amicului meu nu vrea să renunțe la afacere. E un câine bătrân și obez, nu mai are dinți și îi pute gura, dar e câinele ei, nu o să-l abandoneze acum în stradă. Amicul meu i-a cerut fostului coleg un răgaz și i-a reamintit că și el, amicul meu, l-a ajutat pe colegul lui acum chivernisit să nu pice anul când împărțeau aceeași grupă la facultate.
Colegul s-a simțit șantajat, adică ce, doar nu o să-mi scoți pe nas chestii de acum 20 de ani dar, pentru că oricum nu avea niciun alt doritor interesat de spațiul magazinașului soției, s-a învoit să-l păsuiască până în ianuarie pe amicul meu.
Dar asta nu înseamnă că, ieșit cu pretenii la ski, toți numai fețe bisericoase, oameni cu frica lui Dumnezeu și stâlpi solizi ai urbei, colegul nu face mișto de sărăcanul, de împiedicatul, de impotentul meu amic care are și tupeul să aștepte de la el înțelegere și, eventual, puțină simpatie în virtutea trecutului studențesc dar și a timpurilor nu prea îndepărtate când amicul meu îl ajuta cu materie primă atunci când făbricuța afaceristului de succes șchiopăta și scuipa sânge.
Unde o să ajungem în ritmul ăsta, se întreabă biznismanul, ce o să se aleagă de țara asta dacă îi lăsăm pe toți amărăștenii să creadă că pot să supraviețuiască din milă?
Afaceristul e tulburat de tupeul lui neica nimeni de a cere clemență.
A uitat cum a intrat el în biznis, căsătorindu-se cu fata unui potentat local care, în anii `90, cum necum, pusese mâna pe o tonă de spații în centrul orașului și dăduse drumul și  la o carmangerie.
A uitat de unde au primit bani atunci când au pus bazele făbricuței familiei și cum, deși au scrântit-o major când au vrut să facă producție de lactate, cineva a pus mochetă în jurul lor și astfel nu și-au frânt niciodată gâtul.
A uitat tot omul nostru cocoțat în vârful mormanului de bani făcut pentru că a fost la momentul potrivit la masa cumătrului potrivit.
Tot ce-a realizat, îți zice el de la înălțimea sfătoasă a succesului dumisale, a fost făcut muncind, asudînd, luptând, căci nimeni nu i-a dat nimic. Doar Dumnezeu. Dumnezeiașul i-a dat puterea să îi facă lucrarea și claritatea de a vedea când are de-a face cu un looser cum este fostul lui coleg care l-a trecut anul și i-a vândut margarină cu discount.
Omul de afaceri a lucrat 20 de ani ca să uite toate umilințele și uite că a reușit.
A uitat.
Memoria este doar o povară care i-ar împiedica balonul egoului să se ridice la 3000 de metri deasupra pământului de unde orașul poți să-l acoperi pe de-a-ntregul cu palma.
Orașul lui.
În palma lui.
A LUI.

feher

O să vezi că nu se va sfârși totul aici.
O să vezi că va da OUG.
O să vezi că va scăpa.
O să vezi că v-ați bucurat ca proștii, degeaba.
O să vezi că vine altul mai nasol decât el.
O să vezi că nu înțelegi nimic și că nimic nu e de făcut.
Nimăcut. Noul verb care descrie țara.
Țara lui Nimăcut.
Un băiat îmi spune ieri că țara asta nu poate fi adusă împreună de ură pentru că țara asta a fost clădită pe ură.
Eu cred că țara asta a fost clădită pe dispreț și resemnare.
Disprețul lor și resemnarea noastră.
Cine n-are bătrâni, să-și cumpere. Nu știu dacă e proverb românesc ăsta, bătrânii noștri sunt prea ieftini, ușor de cumpărat, indiferent dacă sunt foști securiști, cu pensii de mii de euro pe lună, sau foști țărani cooperatori, cu 30 de lei primiți de la…

View original post 640 more words

Jurnalistul fără penis

January 16, 2019
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

Antena 1 a fost sancționată de CNA cu întreruperea emisiei timp de 10 minute în februarie 2012.
În același an, Antena 1 și Pro și Kanal D au fost sancționate cu întreruperea emisiei tot 10 minute.
OTV-ului i s-a întrerupt pentru 3 ore emisia și, la scurt timp, i s-a ridicat complet licența și  postul a fost închis, ambele fiind decizii CNA.
Deci nu vă mai dați cu curul de pământ, zice sfătos jurnalistul în timp ce se pipăie pe șale, unde a pus tabla aia de slană afumată primită de la partidul care a tăiat porcul. O ține la spate că îi e răcoare, și, oricum, în buzunarul de la piept a înghesuit pachetul de mălai și petul de țuică, nu mai avea unde să bage slănina în față și i-ar fi și pătat cămașa.
Realitatea a intrat și ea în rând cu băieții mari, unde e problema fariseilor? se mai întreabă vexat jurnalistul și dă o râgâială de ceapă, poate totuși a exagerat cu mâncarea de sărbători, își spune.
Și apoi se asigură că mai are penis, îl caută nervos, unde e penisul, măi să vezi tu că, exact ca în Nigeria, i-au furat ăștia penisul taman acum când vroia să mi ți-i fută, că după slană și ceapă și țuică nimic nu merge mai bine decât una mică. Unde-i penisul?

În timp ce jurnalistul nostru își caută organul sexual rătăcit, să ne întoarcem la afirmațiile dumisale.
În februarie 2012, CNA a sancționat Antena 1 și a cerut întreruperea emisiei pentru 10 minute pentru că postul a difuzat imagini din vestiar cu premierul Boc în cucul gol.
Mai trebuie să comentăm? Bănuiesc că nu.

În noiembrie 2012, CNA a decis  întreruperea emisiei 10 minute la Kanal D, Antena 1 și Protv pentru că o serie de emisiuni ale acestor posturi avându-i ca invitați pe Corneliu Vadim Tudor, Oana Zăvoranu, Mariana Zăvoranu, Mariana Moculescu și Ioana Tufaru au răsturnat vidanja în mijlocul sufrageriei naționale, prevestind degradarea limbajului public și ascensiunea unora ca Șerban Nicolae, Iordache, Pleșoianu, ca să nu vorbim de șpagatistul hemoroidic și ciucurașii ciuvicici de la RomâniaTv.

Întreruperea pe 3 ore a emisiei OTV a venit în 2006, după o emisiune în care Cozmin Gușă a prezentat la Dan Diaconescu în Direct lista completă a securiștilor (uau!!), la discuție luînd parte Gigi Becali și Corneliu Vadim Tudor. Discuția a fost plină de invective. Și de nume de securiști.

V-ați găsit cocoșelul domnule ziarist de investigații și umor? Nu? Hai că vă mai las puțin.
Revenind, în ultimii 2 ani, CNA a tăcut sfătos și a chiulit copios.
Nu a zis nimic despre burtierele faimoase cu protestatarii și câinii lor plătiți de forțele răului, de alți protestatari care au adus furci și topoare în Piața Victoriei, de știrile cu lovitura de stat pusă la cale de Iohannis, de bocetele stării de sănătate a jandarmeriței cu coloana ruptă, de rețeaua Soroș care a infiltrat societatea, nu a suflat o vorbă și nu a vrut să afle cine sunt asasinii de la Hilton, care e treaba cu cuibul nazist de la Cotroceni.
Nu.
CNA nu crede că ăstea sunt dezinformări, fake-news, discursul urii.
Sunt pamflet. Sunt opinii. Sunt glume. Ce mă, nu știți de glumă?

Uaaaaaaaaaaaaaaa!!!!
Jurnalistul dă buzna bulversat în conversație, deschide pumnul și în palmă văd un penis vânăt, răsturnat cu picioarele în sus, ca un canar otrăvit cu dioxid în mină.
-El mai fugea săracul, se ducea la chioșc și mai trăgea câte o vodcă, dar uite că acum l-a prins pisica și l-a sugrumat, jelește încet ziaristul nostru.
Acum nu mai are penis. Dar uite, partidul nu-l lasă așa, să cadă în depresie. Are slănină, un kil de țuică și unul de mălai, deci nu e o problemă să-și refacă viața și să încerce să fută soroșiștii altfel.
Jurnalistul fără penis își flexează degetele și trece la treabă.
Nu ai cum să nu-ți fie milă de el, săracul.
Acum pe unde o să facă pipi?

Orice om îi este frică de judecata lui Eminescu

January 15, 2019
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

Primarul Gdanskului, orașul Tobei de Tinichea, a fost ucis de cuțitul înfipt în inimă de un tânăr infractor proaspăt eliberat din închisoare. Pawel Adamowicz a fost asasinat pe scena unui concert caritabil. La fel de ușor ar fi putut să fie omorât când mergea la serviciu, pe jos, cu servieta în mâna dreaptă, oprindu-se să stea de vorbă cu gdanskezii, gdanskării, gdanskienii.
Asasinul a spus că partidul lui Adamowicz l-a băgat la pușcărie și deci, primarul trebuie să plătească. Primarul a plătit. A lăsat și bacșiș. În ceruri stă la o bârfă cu Jozef Wojtyla despre memorie, campionatul mondial de fotbal din 74 și accidentul de la Smolensk.
Criminalul crede că justiția se face cu partidul, că justiția nu e independentă, că un partid te bagă la bulău și un partid te scoate de acolo, așa cum pe el la băgat partidul lui Adamowicz și l-a scos partidul lui Kaczyński.
Criminalul ar putea la fel de bine să fie român, un telespectator fidel al A3 sau România TV, un om convins că Tudorel și Dragnea și Tăriceanu sunt victimele dosarelor procurorilor veroși, că familia Cozma e inocentă și paraditorii Negulescu și Onea trebuie de-ndată să intre la pușcărie de unde au ieșit Șova și Udrea și alți oameni absolut nevinovați. Și Macovei trebuie să facă pușcărie pentru că denigrează țara asta frumoasă care taman azi îl dădea pe domnu Eminescu, cel mai mare poet care l-a dat România.
Care este.
Care și el a zis așa:

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Un om cu un cuțit a urcat pe scena unui concert care strângea bani pentru copii și familii nevoiașe și l-a omorât pe primarul orașului pentru vina de a face parte dintr-un partid care l-a vârât pe el la pușcărie, căci, se știe, sunt și partide care nu te vâră la pușcărie atunci când tâlhărești ci te pun direct consilier economic al primului ministru.
Cum ajungi să omori un om cu un cuțit în inimă?
Discursul urii.
Crește în toate sufrageriile din Estul Europei. Sponsorizat de multinaționale care vând fericire, inovație, viitor și murdărirea este bună.
Copii ale acestui apel au fost trimise conducerii mai multor corporații care cheltuiesc bugete media masive la stațiile tv care pun cuțite în mâinile criminalilor .
Rezultatele sperăm să le vedem curând.
Dacă am greșit, Eminescu să ne judece căci orice om îi este frică de judecata lui Eminescu.

TO: … (CEO) and … (Head of Compliance / Legal) of …

REQUEST REGARDING YOUR MARKETING ACTIVITY SUPPORTING FAKE NEWS AND HATE SPEECH IN ROMANIA

Dear Mr…,

We write to you as European citizens.

BACKGROUND ON EU ACTIONS AGAINST HATE SPEECH AND FAKE NEWS

As you might be aware of, the European Parliament and European Commission are committed to fight against the spread of fake news and hate speech across the European Union. Such activities are structurally damaging our democracies, are against the values of the EU and are creating a climate where hate, fear and violence are encouraged. The European Commission has already encouraged online platforms to introduce a “code of conduct” in 2018 and was considering introducing legislation by end of 2018 to further deter such activities. In addition, the Commission has set-up East Stratcom unit with the aim to prevent fake news and Russian sponsored propaganda outside of EU States.

If the actions so far of the European Commission and the European Parliament have mainly targeted the online space, we consider that, in a number of our Member States, some large local traditional media outlets have a direct strategy of spreading fake news and hate speech, with far larger damaging effects on society. We are worried of the massive reduction of the quality of news and its replacement with manipulations and aggressive propaganda. This is leading to difficulties of the audience to discern between reality and fake news, increased social tensions and aggressiveness between groups and disaggregation of normal democratic processes.

These local media outlets and their negative impact thrives mainly due to significant marketing budgets allocated to them by large multinational corporations, effectively sponsoring the hybrid warfare organized by Russia within Europe.

YOUR GROUP’S PROBLEMATIC ACTIONS IN ROMANIA

[Your company] is one of the largest partners of Intact Group, a Romanian media company founded and owned indirectly by Mr. Dan Voiculescu (who was convicted for 10 years in 2014 for money laundering similar to the Lanski case, and spent 3 years in jail). Intact Group, mainly through its TV news channel Antena 3 (which is partially cross-financed from Antena 1 – a more generalist channel, and strongly benefits from the brand association with Antena 1) and Mr. Dan Voiculescu’s direct actions, is responsible for:

  • An aggressive campaign of defending corrupt officials and supporting the change of the justice laws aimed to reduce the power of anti-corruption prosecutors, which was sponsored by the ruling party PSD. The actions to change the justice laws are formally criticized by the European Commission, the European Parliament, the United States administration, the Venice Commission and GRECO. Romanian citizens are courageously protesting in large-scale numbers against these actions since February 2017
  • Defamation and hate speech against anti-corruption prosecutors (e.g., Laura Codruta Kovesi, the head of the Anti-Corruption Directorate, who was fired by the Justice Minister following fake allegations manufactured by Intact Group)
  • Defamation and hate speech against independent journalists, protesters and NGOs ( Newsweek Romania, G4Media.ro, comisarul.ro, Coruptia Ucide, Rezistenta TV, members of #rezist movement and many others). In addition, Mr. Dan Voiculescu asked publicly in October 2018 for the investigation and closure of independent opposition media outlets
  • Encouragement of police crackdown on peaceful protesters participating in the large anti-corruption demonstration on August 10th. Antena 3 has spread fake news about potential protester violence before the demonstration to justify the organized crackdown (currently under investigation by Romanian prosecutors)
  • Hate speech and encouragement of discrimination against LGBT Groups – before the anti-LGBT Referendum held on October 6-7th
  • Dissemination of anti-EU, US Partnership arguments fabricated by Russian State sponsored media (e.g., Sputnik, Russia Today).

Many of these actions by Intact Group have been investigated by the Audio-Visual Council in Romania which led to multiple fines. In addition, Romanian Courts recognized the illegal nature of such actions and awarded damages to some of the affected persons. However – the Intact Group has neither stopped or apologized for its strategy to disrupt democracy and European values.

For your information – the other (smaller) media group with similar activities as the ones described above is Romania TV (owned by Sebastian Ghita, convicted for corruption and money laundering and currently searched by Interpol – being a fugitive in Serbia).

Regarding the media buying process in Romania – please be informed that there are concrete suspicions of corruption links between the local management of many multinationals, Intact Group and Romania TV (with large percentages of the budgets allocated being paid back through local media agencies to local senior executives).

In 2017, a petition signed by tens of thousands Romanian citizens and supported by many leaders of the civil society requested a stop of the collaboration between multinationals and Intact Group. Unfortunately, this action had no effect on your local management’s actions (other corporations have however stopped their partnerships).

OUR REQUEST

Given the severity of the issue, we will launch a working group at the level of the European Parliament and act together with the Commission to regulate such activities (in Romania first but also in other EU member states vulnerable to such attacks).

In the current phase of the process, we would appreciate if you could please:

  • Inform us if you will continue or not allocating marketing budgets to Intact Group and to Romania TV, and if yes your argumentation for such a decision
  • Describe us your internal process for preventing that your marketing budgets are not used for promoting hate speech and fake news, and if such a process is in place in Romania (and if you conduced any local audit)
  • Describe us your internal process for preventing corrupt deals between your local executives and local media groups, and if such a process is in place in Romania (and if you conducted any local audit).

Please by informed that this letter has been sent to [20] large corporations that are in the same situation as your Company.