Bărbatul are pălărie cu boruri late, mustăcioară care pare să îi țâșnească din nas ca un foc de artificii de anul nou chinezesc și o haină de piele exact ca a lui Dinică în rolul de legionar sau ce era mnealui în filmele lui Sergiu Nicolăescu.
Așteaptă în stânga, stați la coadă?, nunu, se grăbește să dea răspunsul dar e nesigur, el nu stă la coadă ci vrea să întrebe ceva, se reazemă de ghișeu și zice: de la ce linie pleacă trenul de Mărășești?
Femeia nu apucă să îi răspundă că omul îmbrăcat ca Dinică este mușcat de cap de cetățeanul ajuns în fața ghișeului care spune: da`așteaptă domle că pierd trenul.
Am auzit cu ce tren pleacă cetățeanul grăbit, mai are 22 de minute până atunci dar totuși nu poate să aștepte 10 secunde să-i răspundă casierița lui Dinică și, speriat, omul cu pălărie și mustață înfoiată bânguie: da` eu nu știu a citi, nu știu la ce linie e trenu ăsta al meu de pleacă la 8.
Și când îi cer biletu și mă uit pe tabelă și îi spun: linia 4, Dinică adaugă: nu știu a citi și nu am un picior. Și apoi mulțumește și urează sănătate și îl invocă pe Ăl de Sus să mă aibă în grijă.
Nu știe a citi și nu are un picior, Dumnezeu s-a îngrijit de asta dar i-a lăsat o omenie curată și un aer de umilință blândă.
Grăbitu își ia cafea și citește știrile pe smartphone, mai sunt 18 minute până la tren, nici în cur nu-l doare.
Vorbește apoi la telefon cu un prieten, o înjură pe Firea, ai văzut mă ticăloasa că încearcă să le ia banii femeilor ălora care fac un spital pentru copiii cu cancer.
Vomit.
Între el și Firea deosebirile sunt 2: sexul și culoarea părului. Țățismul, și răutatea mitocondriale sunt acolo.
Nicio șansă.

Colectiv s-a întâmplat cu PSD la putere.
Cu Ponta prim-ministru.
Cu Mihaela dragostea mea la cârma Crucii Roșii.
Cu Tăriceanu la Senat, cu Viorica la Bruxelles, cu Dragnea votat de 2 săptămâni președintele PSD.
Am găsit acest citat al lui Liviu:
Nu voi avea nicio ezitare pentru ca PSD nu trebuie si nu poate rata oportunitatea de deveni primul partid din Romania modern si care isi construieste politicile publice printr-o consultare larga cu cetatenii si tine cont de ceea ce cetatenii in general si societatea civila spune.
La 4 ani după Colectiv, mă uit la imaginile statului îmbrăcat în costum de pompier, paralizat la marginea catastrofei.
Cât de norocoși am fost, îmi spun. Cutremure, vijelii, inundații, statul român duce o improbabilă luptă cu gravitația din care a ieșit, miraculos, până acum câștigător.
Totul e cârpit, lipit, cusut, prins cu-o sârmă, muncă de mântuială.
Mântuială vine de la mântuire. A mântui.
A mântui înseamnă să te salvezi dintr-o nenorocire, a scapă de un pericol. Atunci când spui că cineva s-a mântuit înseamnă că a murit.
Ce colosal amestec de semnificații.
Cârpeala a dus la mântuirea prin moarte a tinerilor de la Colectiv care au scăpat astfel de pericolul de a trăi în țara în care treaba făcută de mântuială este a doua noastră natură.
Nu mai cred că votul ne poate salva căci democrația nu poate ține loc de suflet când nu ai unul.

Cuc dă ordin la TAROM să țină avioanele la sol ca să nu ajungă parlamentarii să dea jos guvernul din care face parte. Șefa TAROM are fratele și soțul angajați la TAROM. Compania e doar o mare familie.
TVR e plină de rubedenii care se trag unul pe altul pe un post cald, luminist, mașinist, plimbătorist de hârtii, secretare, manipulatoare, ministerele sunt moșii controlate de unchi, nași, verișori și nepoate, tot ce înseamnă primării, prefecturi, asociații, uniuni, organizații de stat sunt doar încuscriri de neamuri mufate din tată-n fiu la buget.
Al cui ești ghea?
Al lu Mitralieră care e neam cu Jumară care e cumnat cu alde Rusu.
Cazanciuc cu Ponta cu Udrea, Băsescu, Ghiară și Gigi sunt uniți prin sânge cu Dragnea, Ilie Sârbu, Mazăre și Popoviciu, care e cu Biden și cu oligarhii ucrainieni și cu toții sunt cu Putin care e cu Trump.
Și Trump poate să dea ordin ca frunzele să nu mai cadă din copaci, toamna să nu mai vină niciodată și Putin poate să dea ordin ca ghețarii să nu se mai topească și uraniul să nu mai fie radioactiv.
Doar ministrul Cuc gândește pe mic.
El vrea doar să țină la sol avioanele, nu mult, puțin, cât să nu treacă moțiunea. Și nici asta nu a reușit. De ce? Pentru că neamurile din TAROM au bătut ierarhia.
Sunt optimistă.
Putin și Trump și toți dictatorii sunt singuri în vârful ascuțit al muntelui puterii. Nu au o familie să îi susțină.
Deci kurzii au o șansă.
Yemeniții au o șansă.
Oltenii au o șansă.
Și toate neamurile mici dar bine legate.
Amin.

În 1999 pe vremea asta lucram la Curentul. La sfârșitul lui martie plecasem din București cu trenul, o borsetă cu 2000 de dolari, un laptop de 17 kile, un mobil de 3 și un rucsăcel cu chiloți și tricouri, să scriu despre atacul NATO asupra Iugoslaviei. După 3 săptămâni în Skopie, am sărit pârleazul pe la Ohrid în Albania și, după 5 ore pe cea mai sinistră șosea din Europa, am ajuns la Tirana.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau legătura cu ambasada, de la ei trebuia să trimit faxurile către ziar, ei îmi asigurau spatele în caz că, Doamne Ferește, pățeam buba. M-am întâlnit cu atașatul cultural, i-am uitat numele, un individ care părea să sufere de amnezie și privea mahmur lumea, părând să spună: am băut și eu două citirici la petrecerea lu Doruleț și m-am trezit cu șireturile legate, pastă de dinți sub nas și atașat cultural la ambasada României din Tirana.
Omul nu înțelegea nimic și cred că, după 30 de minute de la momentul în care am dat prima oară unul cu ochii de altul, mi-a cerut să-i pun o pilă lu copilă-su să lucreze la PROTV, măcar atâta pilă să poată să pună, dacă tot e corp diplomatic.
Atașatul militar părea și el să fi pierdut la Popa Prostu dar măcar el lucra să-și mențină cu alcool starea de confuzie. Avea capul roșu ca un deget strivit la ușă și o magnifică sete, dar cel mai tare îmi plăcea la el camaraderia, înțelegea că suntem toți grămadă în același rahat și că niciunul dintre noi nu merita asta.
Spre deosebire de ambasadorul cu mânuțe moi și umede ca niște ore petrecute în saună cu Adrian Năstase. Ambasadorul avea, pe lângă dermatita rozacee care îi orna figura cu pete gigantice roșii, siguranța că războiul ăsta o să transforme peste noapte România în regina balului, UE și NATO, toți se vor bate să facă afaceri cu noi și tot noi, urmașii dacilor, vom decide cum e cu contractele de reconstrucție a Balcanilor.
Ăăăăă, mă scuzați, aș vrea și eu să beau ce beți dumneavoastră, i-am spus și el a fost jignit de tupeul unei mucoase să-l învețe politică externă. Nu că asta ar fi fost interesul meu ci doar, sincer, să beau ce bea el.
Și cum stăteam noi de vorbă, zi de zi sau măcar o dată la 2 zile, explicându-mi cum lunile care urmează vor aduce abundența în România, la ușa ambasadei a venit o fată blondă cu părul negru la rădăcină și ochi speriați, avea vânătăi pe gât și arsuri de țigară pe ambele mâini. Fugise de la niște proxeneți care o torturaseră luni de zile. O vânduse iubitul ei, era dintr-un sat din Botoșani. Plângea blând, ca o icoană într-o biserică și ambasadorul a anunțat-o că nu poate să stea acolo.
Normal, vreau să merg acasă, a spus fata. Vă rog ajutați-mă să ajung acasă.
Și ambasadorul cu mâini umede, s-a spălat pe ele, la figurat s-a spălat, că erau atât de umede încât ar fi putut să spele și mâinile altora cu apa ieșită dintr-ale lui, și a zis că ambasada nu are bani ca să trimită toate curvele acasă.
Statul român nu poate să țină pasul cu târfele plecate la produs care, după ce dau de dracu, vin la stat să le ajute.
Cam așa a zis ambasadorul și eu, din banii lui Vântu cel interlop, am plătit bilet de autobus până la Skopie, i-am cumpărat mâncare și apă, i-am dat bani de buzunar și i-am plătit și biletul din Skopie la Sofia și de acolo la București.
Era 1999, ce așteptări puteai să ai de la corpul diplomatic, mai ales la ostracizații în funduri d-ăstea de lume, cum era Tirana?

21 de ani mai târziu.
Europarlamentarul Ramona Strugariu scria despre consulul român la Marsilia, Iulia Boje, și durerea-n fund afișată față de soarta unor studente Erasmus blocate în Franța de criza Covid.

Zice Strugariu:
“I-am scris frumos şi elegant doamnei consul de la Marsilia, Iulia Boje, cu rugămintea de a ajuta la repatrierea a două studente Erasmus aflate într-o situație dificilă şi cu resurse limitate, lucru pe care consulatele au această misiune şi responsabilitate să îl facă. Guvernul României ne-a asigurat că studenții din afara granițelor şi bursierii Erasmus sunt o prioritate, Comisia Europeană a cerut guvernelor să îi trateze ca pe o prioritate – citez din răspunsul comisarei Gabriel la scrisoarea colegului meu, Dragoş Pîslaru : “Our foremost objective is the safety and protection of all Erasmus+ and European Solidarity Corps participants. We therefore fully support the implementation of the protective measures undertaken by the EU Member States, while trying to alleviate as much as possible the drawbacks for the programme participants and involved organisations.
As Erasmus+ and European Solidarity Corps mobilities are implemented via National Agencies situated in the Member States, our key line of action is to coordinate and guide the National Agencies in dealing with this unprecedented situation so that they can provide all necessary information and support to the affected organisations and participants.”

Doamna consul mi-a răspuns destul de rece că a rezolvat problema – lucru neadevărat, întrucât una dintre studente tocmai îmi semnalase că nu, deşi a scris la Consulat în repetate rânduri. Am revenit la fel de politicos cu rugămintea de ajutor. Mi s-a răspuns cu acelaşi ton, chiar mai iritat, şi cu o ireală referință la proverbiala rută pentru maşină ca şi în cazul medicului român.
Am reluat dialogul cu rugămintea mai fermă de sprijin şi solicitarea de a mi se comunica dacă reprezentanții din Consulatul României la Marsilia intenționează să îşi facă treaba sau continuu demersurile la un alt nivel.

Ultimul răspuns este de-a dreptul o sfidare.

Prin urmare:
1. Mâine la prima oră voi scrie la MAE şi premierului, cu solicitarea de a soluționa acest caz şi a găsi soluții / a avea indicații clare şi sprijin financiar pentru toți bursierii Erasmus care trebuie să revină în țară; se pot prioritiza resurse şi este nevoie de reguli clare pentru repatrierea studentilor. Este scandalos să vă lăsați tinerii pe drumuri aşa. De asta nu se mai întorc în țară.

2. Cer public retragerea doamnei Iulia Boje din postul de consul la Marsilia şi sper că nu îşi va continua cariera în diplomație pe banii statului român şi ai cetățenilor pe care îi ignoră. Înțeleg că nu e la prima abatere, a fost retrasă şi de la Torino, iar la Marsilia, din relatările de presă, este cea care a chemat jandarmii la alegerile europarlamentare şi la referendum pentru “disciplinarea” românilor din diaspora care voiau sa voteze.”

Problema e mult mai adâncă decât pare.
Statul român lucrează cu dublă măsură în tot ceea ce face.
Cărați cu autobuzu la mitingurile PSD nu sunt numai pensionari sărmani și popi speriați ci și ciorditori, curve, metiliști, fauna Las Fierbinți care populează orășelele și comunele patriei.
La ambasadele și consulatele României nu fac coadă și se bat cu jandarmii la fiecare rând de alegeri din ultimii 6 ani, doar academicieni, bursieri Erasmus și cântărețe de operă, ci și prostituate, gunoieri, șuți și florărese.
De ce votul lor nu le garantează aceleași drepturi ca ale bursierilor Erasmus?
21 de ani și scârba diplomaților români pentru pulime este intactă.
Da, Iulia Boje și toate uneltele sistemului ajunse prin sforării să ocupe posturi pentru care nu au nicio pregătire, trebuie retrase. Și înlocuite în primul rând cu oameni.
Care înțeleg că între Udrea și fata din Tirana sau între Dragnea și hoțul de buzunare din Paris doar șansa a creat o diferență, nu alegerea meseriei.
Dar asta e valabil și pentru politicienii români din parlamentul european.

 

Iuda moare într-un accident de măgăruș.
Nimeni nu-l mai vinde pe Isus pe 3 arginți. Apostolii se plictisesc de apostolat, poporul huiduie miracolele învechite, huuuuo, schimbă băi repertoriul. Să vie altul mai bun!!!
Nu ai Iuda, nu ai trădare, nu ai salvare.
Dispariția lui Dragnea a oprit sanctificarea Opoziției.
A deschis brusc ușa prin care au trecut grămadă usereii și peneleii plecați în viteză, cu umărul în față, mizând pe rezistența lemnului porții.
Când ești pe jos, murdar de nămol, nu mai știi cine-i prieten sau dușman.
Și dai și lupți și dai.
Ai prefera să fii pe cruce, vizibil.
Să mori dar să fii plâns și pomenit și veșnic lăudat.
Dar jos, în nămol, mori ca prostu, fără să te știe nimeni.
Ne trebuie o Iudă.
Sosirea salutară a lui Ponta e totuși prea târzie. E în covalescență, încă, poate peste 5 ani o să își recapete forța din 2014.
Până atunci îl avem pe Barna. O Iudă tristă, apatică, cu mână moale și zâmbet arogant. Trădările lui sunt mici și neinteresante. Nu are anvergura teleormăneanului dar totuși, fură și el de la copii.
Își face treaba, că nouă dacă nu ne place ceva, nu ne plac trădătorii.
Acum Isus poate din nou să strălucească de pe crucea lui săsească pe care scrie Urmăresc cu atenție și îngrijorare cum trec norii.

Prietena mea Cristina este fată deșteaptă. Ea știe că închisorile kurzilor sunt pline de fanatici Daesh și că acum, când americanii le-au dat mână liberă turcilor, ușile închisorilor se vor deschide, mult succes și împlinirea tuturor dorințelor, va face poc Europa ca o tigăiță cu boabe de porumb pusă pe foc.
Prietena mea Cristina știe că ălea 4 milioane de refugiați ai Turciei sunt ca producțiile la hectar pe vremea lu Piticu, proletari din toate țările umflați rezultatele raportate. Și mai știe că în spatele războiului din Orientul Mijlociu sunt oameni cu bani mulți pe bursă, în State și în China, în Iran și Arabia Saudită, Rusia, Mexic și India.
Dar ce nu știe ea este că acuși vine crahul ăl mare, poate nu mai mare ca în 2008 dar nu mult mai mic. Știți că azi sărbătorim 11 ani de când Europaa zis că trebuie să salveze băncile afectate de criză, aceleași bănci care își premiau câteva luni mai târziu, cu bonusuri de milioane de euro directorii și președinții în timp ce aceeași Europă scurta de cap pensii și salarii?
Ce rost are să vă încărcați mințile cu poveștile ăstea? Întunericul nu strică ochii, lumina e obositoare și se spune că faci pipi pe tine când te uiți prea mult în flacăra unei lumânări. Mai bine închizi ochii și te odihnești un pic.

Primarul Pandele cunoaște virtuțile întunericului și știe că poporul vrea doar să doarmă așa că, la fel ca în fiecare an, trimite sute de pelerini la Iași, la Sfânta Parascheva, pe bani publici, pe taxele plătite de mine îi trimite la Sfânta Parascheva cea făcătoare de minuni, salvatoare de bursă, ocrotitoare a granițelor și degrabă anulatoare a schimbărilor climatice.
500.000 de lei cheltuiți pe transport și pachețele pentru pelerini a plătit domnu Pandele cel primar și ce, nu se merită?
Războiul nu ajunge niciodată la noi. Poate gripa porcină dar de aia mor doar porcii nu și boii, e mereu pace în grădina Maicii Domnului, o pace ca într-un cimitir protestant într-o zi de octombrie.
Știați că azi sărbătorim 74 de ani de când partidul nazist a fost dizolvat și Consiliul de Control Aliat a decis că orice încercare de reînființare a sa va fi considerată infracțiune?
Nu vă bateți capul cu informațiile ăstea. La ce v-ar ajuta să șitți? În iad serile de quizz au fost interzise când adevărul a devenit relativ și personalizat iar în rai cultura generală nu e apreciată.
Știați că pe 12 octombrie 1492 Cristofor Columb a pus piciorul în Bahamas?
Și mai știați că în aceeași zi în 1773, America deschide primul său ospiciu?

A căzut Guvernul, a căzut Guvernuuuuul, începe infernul, începeeee infeeeernuuuul!!!!
Ponta e singurul pregătit de guvernare. Anul e 2015.
Numai avantaje.
Eu sunt mai tânără cu 4 ani. Colectiv nu s-a întâmplat. Se fumează în cârciumi, pute maioul a fum și trăscău. Viorica, Carmen și Olguța sunt retrase în cazărmi.
Victoriile nu există pentru că nu există confruntări.
Totul e anihilat de uitare și de răul mai mare care e mai mic dar se manifestă acut.
Cancerul e bătut de o tuse rea.
În timp ce noi ne îmbrățișăm în piețe, ei râd alb în cabinete.
La biserici ar trebui să aprindem lumânări pentru orbi și pentru surzi căci morții nu au nevoie de lumină.

2 parlamentari PSD au trecut la Pro România, la Ponta. Oglinda pusă la gura lui Victor Viorel s-a aburit.
Uite-l mă pe el, pe mititel, cum s-a întors din cimitirul deziluziilor politice, s-a scuturat de humă, și-a scos pământul de sub unghii și acum ține moțiunea în pumnul lui cel mic. Dar bine strâns.
Așa au zis analiștii politici, obiectul văzut în retrovizoare e mai aproape decât pare, suntem salvați nu de opoziția nevolnică, nu de tineretul progresist userist ci chiar de fostul Satana lăsat la soare al cărui negru s-a voalat și, cu puțin vanish, obținem poate chiar un gri pal.
Azi cei doi parlamentari s-au întors în PSD. Partidul yoyo. Pleci dar numai cât îți ajunge ața. Ce i-o fi adus înapoi, morcovul sau bățul?
Nu că ar conta.
Cum au ajuns oamenii ăștia în parlament, ce fac ei acolo, cum le explică ei alegătorilor lor mișcările din ultima săptămână?
Hahahahahahahahahaha, asta e cea mai bună glumă pe care am scos-o în ultimele două luni.
Nu explică nimănui nimic.
Alegătorul e blocat în lift, între etaje, 4 ani de zile, timp în care alesul îi babardește nevasta și îi trimite copiii după țigări.
Sunt cetățean european și am drepturi, spune alegătorul, că așa l-a învățat televizorul.
Ce ești tu băăi? Dacă nu-ți convine, cară-te. Ce, crezi că în altă parte e mai bine? Uită-te la englezi, sunt varză, nemții muci, italienii praf, francezii sub ocupație.
Ai noștri fură, ce-i drept, dar peste tot se fură și acolo e mai rău că au musulmani și musulmanii pun bombe și o să te pună și pe tine să porți batic d-ăla pe față. Și nici nu poți să-ți iei casă că e prețurile mari și vei fi mereu un venetic, nu o să te invite la petreceri nimeni și nici să le fi cumătru.
Așa că taci și îndură. Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara ta. Doar că tu ai boala celiacă și franzela românească e cu gluten.
Și?
Nimeni nu a crăpat din asta.