Bușcu ia bani pe consultanță de la PSD. Vine cu un stetoscop mare, îl pune pe pieptul comunicării lui Dragnea, o pune pe comunicare să tușească, o întreabă cât fumează pe zi și dacă vreunul dintre părinți a avut cancer. Normal, comunicarea PSD s-a născut din două cancere, unul de colon și unul de limbă, pe unde bagi și pe unde scoți. Așa că domnul Bușcu, cațavenc iscusit cum îl știm, tratează limba și tratează curul, cu vorbe meșteșugite le tratează și înșfacă în fiecare lunã zeci de mii de euro.
Bravo dumisale.
Uite că cineva ne răzbună, îi ia, în sfârșit, cineva banii lui Dragnea.
Partea mai proastă este că nu îi dă la săraci.
Îi dă la sărăcii, cum ar zice faimosul fost europarlamentar-ciobănaș, Gigi Becali.
Sărăcii care scriu anchete despre copiii morți ai unor wannabees în ale politicii și cum oamenii ăștia noi sunt, de fapt, tot niște securiști vechi și nu știu să țină nici măcar un doliu așa cum ar ști să țină un dac adevărat.
Sărăcii care fac investigații cutremurătoare despre securitatea care a pus mâna pe tot, mai puțin pe sufletele lor care nu sunt vândute securității ci partidului, singurul vehicul al bunăstării naționale.
Sărăcii.
Oricât de mulți bani ar face, oamenii ăștia rămân știrbi. Nu pentru că ar costa prea mult stomatologul și nu și-l permit. Nu.
Ci pentru că așa, fără dinți, pe gingia goală, se simte mai bine atunci când sug mădularul partidului.
Oamenii fără dinți și morală din presă, ăia cu sute de mii de euro în cont făcute pe felație știrbă, sărăciile, sunt cei care i-au creat pe Dragnea și pe Olguța, Viorica și Iordache, Nicolae, Mitralieră, Nicolicea și toate leprele care acum, nu o să vă vină să credeți, ne CONDUC.
De 2 ani zic deja, dacă vrem curățenie, trebuie să începem prin a opri noroiul propagandei pesediste din a ne intra în sufragerie.
Și asta se face tăindu-le reclamele. Ce ziceți, vă mai sforțați o dată să fiți civici vreo 2 luni?
Dada, cu voi vorbesc corporațiilor, cu voi!

Toți sunt la fel, fură, mint și mituiesc.
Odată ajunși la putere, sunt loviți de amnezie, am zis eu asta ca să câștig alegerile? fugi domle de aici, nu aș fi putut să promit așa ceva. Amnezia nu iartă pe nimeni. Este boala puterii, cum TBC-ul e boala sărăciei și scorbutul, până mai ieri, boala marinarului.
Hiru nu are cu cine să voteze. Unii sunt hoți, alții sunt pe mână cu tamilii, tamilii sunt teroriști, nu toți, dar cât să poți generaliza cam ca în: toți bărbații sunt porci.
În timp ce bieții sinhalezi stau ca măgarul lui Buridan în fața opțiunilor politice șchioape și strâmbe, chinezii cumpără Sri Lanka. De fapt, au cam cumpărat-o. Construiesc acum în fața portului Colombo o insulă, mare cât Colombo-zic localnicii. O să fie centru financiar, o să se bată parte în parte cu Singapore, o să îi ardă una în falcă lui Singapore de-o să se ducă de-a dura Singapore cu tot cu orhideele și grădina lui botanică și leul lui cu corp de pește. O să fie bine pentru toată lumea, prosperitate o să fie, o să curgă ceai de Ceylon și lassi cu mango pe străzile Sri Lankăi.
Oamenii modifică realitatea în funcție de așteptările lor. Calcă în rahat și își spun că acum o să dea norocul peste ei. Și atunci transformă o zi ploioasă în care au stat în casă rozându-și unghiile într-o zi norocoasă, căci au stat, s-au odihnit și oricum aveau unghiile lungi și le-au ținut de foame. Viața e frumoasă atunci când calci în rahat chiar dacă ai stomacul gol. Îți spui că mâncatul nu face bine. Uite, sfințișorii se țin cu prana.
O maimuță coboară în fugă de pe acoperiș, înșfacă trei banane, una în gură și celelalte două le cară ca pe pistoale, în dreptul șoldurilor,
Noi nu ne tragem din maimuță. Noi așteptăm să ni se dea. Libertate, democrație, o sticlă de ulei.
Poate un rahat să călcăm în ei și să ne simțim norocoși.
Totul e percepție.
Și cei mai strașnici creatori de percepție sunt creatorii de religii. Buddha a zis că viața e suferință, nu trebuie să încerci să opui rezistență. Hiru nu opune rezistență.
Înghite în sec uitându-se la biznisul prăbușit cu 75% din cauza scandalurilor politice și își mai cumpără o pereche de oglinzi pentru tuktuk și o statuetă Buddha, toate ciordite acum douã nopti de o maimuță.
Maimuțele iubesc oglinzile, spune Hiru, privesc mesmerizate în ele.
Nu spune mesmerizate.
Nu spune fascinate.
Vocabularul lui de limbă engleză e mărunt ca un caca de geko, știu cât e un caca de geko, mi-a căzut pe laptop ca un mic dar divin.
Hiru mimează adorația maimuței pentru propria imagine în oglindă.
Mă gândesc dacă maimuțele se bucură ca oamenii atunci când calcă în rahat.
Bănuiesc că nu. Bănuiesc că maimuțele sunt fericite că nu se trag din oameni.

Lipit pe ușa de portbagaj a unei mașini japoneze străvechi este un abțibild care zice așa: No airbags. We die like real men.
Acesta trebuie că este motto-ul nostru, al ăstora care încă ieșim ca boii în stradă și nu mai avem niciun alt subiect de conversație decât PSD. No airbags, murim ca bărbații adevãrati și ce moarte este mai frumoasă decât aia a bărbaților care se izbesc frontal de o mașină cu alți bărbați care însă au airbaguri?
Eu nu știu nimic mai demn. Și mai stupid. Dar asta suntem noi. Stupizi în dorința demnă de a respecta legea.
Citind postul despre Tudose scris anul trecut pe vremea asta îmi dau seama că poate asta este singura noastră ieșire respectabilă din istorie. Proștii sunt bravi pentru că proștii nu știu ce e aia pericol.
PSD ne va supraviețui.
Nouă, tuturor. PSD ne va supraviețui într-o țară populată cu vietnamezi, indieni, filipineze, sirieni, palestinieni și afgani importați de Daea și Dăncilă să nu mai râdă atunci când vorbesc ei.
Orice om îi place respectul.
Chiar și proștilor fără airbaguri.

Martie 2017.
Chestionat in legatura cu protestele din Piata Victoriei impotriva OUG 13, Ion Tiriac a avut o parere transanta: “Oamenii astia au autorizatia sa se uneasca asa si sa marsaluiasca? Oare nu sunt manati de la spate de cineva?”
Nici aia (revolutionarii din anul 1989) nu aveau voie sa se adune, nici astia n-au voie sa se adune fara aprobarea primarului. Coruptie exista in toata lumea asta si la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de carnat. Eu, intre un hot si un prost, prefer hotul. Dupa hot mai ramane ceva. Dupa prost, nu mai ramane nimic” – Ion Tiriac la Realitatea TV
Ăia, revoluționarii din 1989, care l-au făcut în satul lui fruntaș pe amantu Andreei Marin.
ĂIA.
NU.
AU.
AVUT.
AUTORIZAȚIE.
El însă are. Ion Țiriac. El însuși. Acest șpagatist între afaceri dubioase. Omul care a primit cu dedicație un capitolaș din ordonanța aia cu lăcomia: 500.000 de euro ajutor de la stat pentru fiecare grădiniță privată, olimpică, făcută de olimpicul Țiriac.
Între prost și hoț prefer hoțul.
Știm domnule Țiriac, din 1990 știm că preferi hoțul. Deși ești prost să preferi hoțul căci hoțul te fură și pe tine.
Dar prostul nu știe despre el că este prost. El crede că e hoț și atunci când se uită în oglindă, se trage de mustăcioara lui creață și spune: ce tâlhării ai mai pus la cale manglitorule?
Ghinionul nostru este că suntem atât de proști încât ne lăsăm furați de pârlaci analfabeți, al căror singur talent este să vâneze mistreți îngrășați de pădurari, captivi într-un țarc păzit de poliție în timp ce ei fac pe dama de companie a unor giambași de biznis despre care presa lor de buzunar scrie că sunt investitori strategici.
Ce diferență este între Țiriac și Vâlcov?
Al doilea crede că fileu este ăla de șalău pe care îl comandă el la Casa Doina.
Între prost și hoț, prefer să zic pas și să aștept următoarea mână.

Mic inventar al unei zile de iarnă:
Carmen Dan a trimis milițienii să amendeze revoluționarii timișoreni veniți să aprindă o lumânare pentru mia de morți din decembrie 1989. -jandarmeria, după ce a colindat guvernu și A3, a dat niscaiva amenzi unor oameni din fața palatului Guvernului. După ce vă uitați la videourile cu doamna minionă cu steagul UE ținut pe post de capă, băgată în dubă pentru că a refuzat să se legitimeze-zic jandarmii, fără motiv-zic jurnaliștii prezenți, băgați un ochi și la articolul de pe recorder.ro despre deputatul PSD Rădulescu aka Mitralieră care ia 2000 de lei pe lună indemnizație de revoluționar mințind cu nerușinare incredibilă.
-Bursa e muci și, zic cei care se pricep, nu își va mai reveni sub acest guvern că nah, bursa funcționează pe încredere. S-au activat corporațiile, crește prețul la energie, pilonul II de pensii se duce dracului și, odată cu el, bătrânețile noastre arată curios de asemănător cu cele ale părinților noștri. Adică bani ioc, stat în casă, cu centrala pe 15 grade că nu vrei să plătești milioane gazul, privit A3, pomeni electorale, să-i dea Mniezău sănătate Olguței că a mărit iar pensia.
-eliberările continuă: după Șova, Niță și al treilea, am uitat cine era, au urmat Bică și Udrea. Dosarul Referendumul e și el pe bandă, cel din valiza care nu a ajuns la Rise.
-Opoziția este un hohot de râs homeric lăsat să umple urechea unei văduve, la înmormântarea singurului copil. Ceva mai grotesc, împiedicat, demn de milă-silă nu există. Nu mă mir că a picat moțiunea dar mă exasperează fluturarea penisului de 2 centimetri de care atârnă bolovani și apoi te întreabă: nu-i așa că e mare? nu-i așa că te doare când ți-o bag?
Nu dragă Opoziție, nu mă doare, nu o simt, nici nu cred că faci pipi pe acolo. Cred că faci pipi ca fetele, pe ciuci și PSD știe asta, că ești o biată fetiță care vrea să pară bătăuș în galeria lui Dinamo. Dar te trădează corsetul de dantelă pe care îl porți pe sub tricoul cu And Justice for All.
Gata.
Las aici acest pasaj din articolul scris de Virgil Tănase în 1982 care i-a atras ordinul de asasinare dat de către Ceaușescu (nu, nu 4 asasini la Hilton, chiar așa, ce se mai aude cu ei?):
”Sistemul social românesc [..] se bazează pe privilegii, excepții și avantaje. Nimic nu este dobândit definitiv, nimic nu este interzis complet: este după caz. Legi promulgate nu sunt niciodată aplicate, instrucțiunile de aplicare anulează spiritul legii respective, alte legi se contrazic iar altele plutesc în ceață. De cealaltă parte, realitatea politică a puterii este tangibilă. Dacă obții ceva, asta se întâmplă prin bunăvoința cuiva de la putere. Printr-un gest cât se poate de natural, oamenii nu caută adevărul sau dreptul lor, ci pila-locul unde se află adevărata putere. […] Societatea românească funcționează conform principiuliu vasalității familiale-nimic mai favorabil puterii decât controlarea unor întregi segmente ale societății prin rubedenii al căror interes este tocmai susținerea celui a căror putere înseamnă și puterea lor.”
Câtă vreme nu înțelegem că pe copiii noștri o să-i rupă lașitatea noastră actuală, o să halim slană cu ceapă și o să așteptăm de revelion să dansăm perinița. A mai trecut un an, o să zicem veseli, de am reușit să supraviețuim.
Nu să trăim, să supraviețuim.
Dar cine să știe să explice diferența?

Hai să nu o mai lungim. Dacă fiul lui Firea sau al lui Dragnea ar fi făcut ceea ce a făcut fiul doamnei Andrei de la USR, nu s-ar fi găsit nimeni să o căineze pe Bombonica sau pe Gabriela, nu e vina mamei, băiatul e adult, în definitiv mama colaborează în investigația poliției și, de fapt, de ce ne pasă din ce partid face parte mama, nu ar fi mai important ca să ne concentrăm pe polițistul Asan care a amenințat-o și abuzat-o pe victimă, nu ar trebui, de fapt, să cerem demisia lui Carmen Dan care e moțul acestui munte de rahat care este poliția română?
Asta credeți că s-ar fi întâmplat în cazul în care băiatul din poveste era copilașul doamnei primar general sau al tartorelui PSD?
Eu mă îndoiesc din tot sufletul. Ziariști și sociologi, analiști și politologi s-ar fi bulucit să demonstreze că PSD-ul naște monștrii, căci așchia nu sare niciodată departe de trunchi, că poate ar trebui să introducem un program de avorturi obligatorii la cuplurile pesediste ca să nu suferim ani mai târziu de revenge pornul declanșat de puietul ticălos.
Dar aici, în cazul doamnei Andrei, nu e același lucru. Ea e în USR. Mă rog, a fost până aseară, este deci de partea binelui și de partea binelui nu există cauză și efect ci doar accidente, trăznete genetice lovind din senin după-amiezele însorite ale genitorilor.
Văzând scandalul de ieri mi-am amintit de o altă poveste senzațională despre dublă măsură.

Firea strikes back cu ajutorul, de data aceasta, al Luciei Hossu Longin.
Ieri, 12 decembrie, paginademedia.ro scria asta:
A fost Gala Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. Vă spunem totul despre evenimentul de la Teatrul Național din București:

toate costurile galei APTR au fost suportate de Primăria Capitalei, prin ARCUB. Sunt incluse aici: juriul, premianții, închirierea sălii, artistul plastic care a realizat trofeul și onorariul prezentatoarei – Monica Davidescu. Sumele nu au fost încă achitate.
1.500 de lei va primi fiecare dintre câștigătorii galei. Printre aceștia: Ionuț Cristache, Adelin Petrișor, Adrian Ursu și Cristian Zgabercea (producătorul general al TVR, cu o condamnare in prima intanta de aproape cinci ani in dosarul Nicusor Constantinescu). Sumele vor fi virate direct către câștigători de către sponsor – Arcub
O emisiune sponsorizată de Primăria Capitalei a fost premiată la Gala sponsorizată de Primăria Capitalei: programul 365 de eroi ai României, realizat de Adrian Ursu la Antena 3. Organizatorii spun că nu este nicio legătură între premiu și sponsorizare.
ARCUB este sponsor tradițional al Galei APTR, spune Lucia Hossu-Longin
Ionuț Cristache a fost premiat pentru emisiunea România 9. “Premiem programul, nu contractul. Noi nu vedem vreo apartenență la Cristache”, justifică organizatorul. Un premiu care a trezit reacții în sală.
Emisiunea România, te iubesc, de pe Pro TV, a fost anunțată, înaintea Galei, că a câștigat unul dintre premii. L-a refuzat.
(tot articolul aici: https://www.paginademedia.ro/2018/12/primaria-capitalei-a-platit-integral-gala-aptr-cu-cat-adrian-ursu-premiat-pentru-o-emisiune-sponsorizata-de-…primarie-cristache-premiat-si-el)
Acum 5 ani am scris un post despre fractura morală pe care a suferit-o doamna Longin și care, netratată, a dus la paralizia decenței domniei sale. Am scris despre premiile APTR date pe vremea când Firea nu era primăriță și nici Adrian Năstase nu încerca clanțe, forțând reintrarea în viața politică.
Am căutat atunci un site al Asociației dar nu am găsit nimic. Profesionist, APTR și-a acoperit bine urmele. Tot ce se știe este că asociația cu juriu nenumit și cu obscură conducere și finanțare, are sediul la Televiziunea Română, Calea Dorobanți 191.
Atât.
Singurul lucru pe care l-am găsit recent despre APTR este această reacție venită după evacuarea Antenelor de către ANAF în 2016, dupa ce justiția a dispus în 2014, prin sentința definitivă în dosarul ICA în care Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare, confiscarea imobilului situat în șoseaua București – Ploiești, nr. 25 – 27, adică exact imobilul în care funcționa Antena 3.
https://observator.tv/social/asociatia-profesionistilor-de-televiziune-din-romania-cere-apararea-libertaii-presei-173620.html
Pe 15 februarie 2016, hotnews scria apelul Luciei Hossu Longin: Singura solutie este strada. Sediul Antenelor trebuie inconjurat de corturi. E un lacas al nostru, al tuturor…. E gestul unei judecatoare corupte care a intors totul in favoarea ei.

Am reluat articolul scris acum 5 ani în vară, când Năstase dădea semne de reactivare. Acum îl reiau pentru că Lucia Hossu Longin este un exemplu excelent care demonstrează că totul, dar absolut totul, este putred în România.

Aztecii, spun istoricii și antropologii și etnografii, practicau sacrificiul uman ca astfel să-i îmbuneze pe Huitzilopochtli, Tlaloc și Tezcatlipoca. Când au rămas fără oameni d-ai lor pe care să-i ucidă ritualic, aztecii au cucerit un trib vecin și tot așa și tot așa, aztecii s-au întins ca o pată de vin pe o față de masă de damasc până când nu au mai avut pe cine să cucerească și pe cine să urce treptele din Tenochtitlan să îi fie smulsă inima din piept.
Aztecii nu au rămas doar fără materie primă pentru sacrificiile umane ci și fără forță de muncă, popor care să construiască drumuri, să semene câmpurile și să ridice piramide.
Încercând să mulțumească zeii soare, șarpe cu pene, noapte și tunet, aztecii au uitat de zeul stomac și de zeul azi ce dracu pun pe masă bărbate?
Chiar și fără sosirea spaniolilor, civilizația lor s-ar fi prăbușit, aidoma celei a olmecilor, pentru că un imperiu este o structură economic-militară, unde gravitația foamei te bagă în mormânt de unde nu te poate scoate antigravitația niciunei zeități hrănită cu inimi și sânge.
Civilizația FSN-PSD construită în ăștia 30 de ani de la căderea comunismului are nenumărate asemănări cu civilizația aztecă.
De pildă, sacrificiile umane practicate pentru domolirea poftelor mai marilor zeități social-democrat-plutocrate, de la Iliescu și Măgureanu, la Hrebenciuc, Năstase și Dragnea. Lipsa unei viziuni și a unui proiect de dezvoltare economică, pensii speciale pentru securiști, militari, politicieni, uriașul aparat de stat pe care trebuie să-l susțină contribuabilul, iertarea de datorii a marilor datornici, nerecuperarea prejudiciilor din marile dosare de corupție, lipsa investițiilor în structuri cu destinație socială cu excepția marilor temple (catedrala mântuirii neamului) unde se vor petrece noi și noi sacrificii umane, inimi smulse încă bătând din piepturile cuceriților, întru gloria partidului care dă banul, întru gloria primăriei care dă banul, întru gloria luptei cu statul paralel.
Civilizația fesenist-pesedistă nu mai are de unde să sugă.
Oamenii au fugit din țară. 5 milioane. Oamenii nu se întorc în țară, nu vor să crape sacrificați pentru viitorul mai bun al copiilor de securiști, plătiți cu mii de euro ca să moțăie în întreprinderi de stat.
Oamenii nu mai pun botul la vorbe despre zei, știu că nu homosexualul le-a luat din curte porcul, ci PSD care nu a fost în stare să lupte cu gripa porcină.
Oamenii știu că nu unguru sau rusul le-a scumpit făina și benzina și gigacaloria, ci PSD, care a mituit electoral șefuleții locali până a dus inflația la 5%.
La anul facem 30 de ani de FSN.
Toate semnele indică o prăbușire a civilizației plutocrat-iliesciene. Tot ce trebuie să facem este să scuturăm copacul și să stăm cu ochii-n patru după corăbiile noilor spanioli, regimurile iliberale ale Orientului.