Electra nu s-a schimbat deloc. Copiii ei par uneori mai bătrâni decât ea. Se-nvârte eficientă în bucătărie, fiecare gest agitat este calculat cu 6 zile înainte, nimic nu e de prisos, nimic în plus.
-Ce faci tu?
Tu-ul nu lipsește din nicio întrebare a unui brașovean-brănean-sibian-târgumureșan adevărat. Tu, adică eu, am înțepenit într-o stupoare oșenească, e cumva prea mult acest colibri în trening care aleargă între povești. Acum îmi spune despre cum a ajuns să se ocupe de decorațiuni din pâslă. Face globuri de brad dar împâslește și eșarfe, rochii, căciuli. M-a împâslit și pe mine, stau ca o bufniță pufoasă în camera de lucru și încerc să procesez cu creierul de lână informația pe care Electra mi-o servește.
Are doi copii mari, de liceu și facultate, cheltuieli, casă în Șchei adică lemne pentru iarnă care aici pornește să te tragă la șale de pe la sfârșitul lui septembrie și te mai lasă la mijlocul lui aprilie. Multe păduri trebuie să bagi în vatră, costă pădurile. Și mâncarea iar Alghi și-a pierdut giobul de ziarist și harșt, s-au dus juma din bani și nici la Electra la serviciu nu-i rost de primăvară.
Așa că ce faci când ești supraviețuitor și nu d-ăla cu țâțe puse de apare în show la Protv? Te gândești să pui fasole și dovlecei în curte, să nu mai iei de la piață, te apuci să culegi conuri de brad și mergi la Dragonu Roșu și cumperi pâslă și pânză pentru decorațiuni de brad, tai mileuri și faci steluțe, pictezi mingi de pingpong și le lipești bărbi și căciulițe de moș.
Un prim succes și o revelație: se poate trăi din asta, și-a zis Electra și, cu temele făcute, nu s-a mulțumit să aștepte celălalt Crăciun ci s-a dat peste cap și s-a transformat în regina împâslirii, o văd eu cum îmi face o cucuvea în 12 minute, sculptează lâna ca un Rodin de Șchei cu buricele degetelor roșii.
Se pregătește de târgul de iarnă din Brașov. Acum ar trebui să câștige banii pentru lemne, pentru facultatea fiică-sii, pentru ghetele lui fii-su. Dar ce te faci, că și nea primarul și gașca de la Brașov s-au prins că piața Sfatului e pământ sfânt, roditor, țâșnesc banii din fiecare dală ca izvoarele de apă termală în Covasna. Păi numai să ne gândim câte zeci de mii de turiști vin la Brașov, mândri că sunt români, că Ardealul e al lor și în Ardeal e porumb fiert și vin fiert și acadele, plăcinte congelate, cârnați colorați și chiar și rochii împâslite cu macii lautrecieni ai Electrei?
Multe zeci de mii. Poate chiar 100.000. Poate mai mult.
Și atunci primăria zice așa: cine vrea căsuța de lemn în piață sare cu ofertă în plic închis. Licitație.
-Ce faci tu?
Tu-ul nu lipsește din nicio întrebare a unui brașovean-brănean-sibian-târgumureșan adevărat. Tu, adică eu, am înțepenit într-o stupoare oșenească, e cumva prea mult acest colibri în trening care aleargă între povești. Acum îmi spune despre cum a ajuns să se ocupe de decorațiuni din pâslă. Face globuri de brad dar împâslește și eșarfe, rochii, căciuli. M-a împâslit și pe mine, stau ca o bufniță pufoasă în camera de lucru și încerc să procesez cu creierul de lână informația pe care Electra mi-o servește.
Are doi copii mari, de liceu și facultate, cheltuieli, casă în Șchei adică lemne pentru iarnă care aici pornește să te tragă la șale de pe la sfârșitul lui septembrie și te mai lasă la mijlocul lui aprilie. Multe păduri trebuie să bagi în vatră, costă pădurile. Și mâncarea iar Alghi și-a pierdut giobul de ziarist și harșt, s-au dus juma din bani și nici la Electra la serviciu nu-i rost de primăvară.
Așa că ce faci când ești supraviețuitor și nu d-ăla cu țâțe puse de apare în show la Protv? Te gândești să pui fasole și dovlecei în curte, să nu mai iei de la piață, te apuci să culegi conuri de brad și mergi la Dragonu Roșu și cumperi pâslă și pânză pentru decorațiuni de brad, tai mileuri și faci steluțe, pictezi mingi de pingpong și le lipești bărbi și căciulițe de moș.
Un prim succes și o revelație: se poate trăi din asta, și-a zis Electra și, cu temele făcute, nu s-a mulțumit să aștepte celălalt Crăciun ci s-a dat peste cap și s-a transformat în regina împâslirii, o văd eu cum îmi face o cucuvea în 12 minute, sculptează lâna ca un Rodin de Șchei cu buricele degetelor roșii.
Se pregătește de târgul de iarnă din Brașov. Acum ar trebui să câștige banii pentru lemne, pentru facultatea fiică-sii, pentru ghetele lui fii-su. Dar ce te faci, că și nea primarul și gașca de la Brașov s-au prins că piața Sfatului e pământ sfânt, roditor, țâșnesc banii din fiecare dală ca izvoarele de apă termală în Covasna. Păi numai să ne gândim câte zeci de mii de turiști vin la Brașov, mândri că sunt români, că Ardealul e al lor și în Ardeal e porumb fiert și vin fiert și acadele, plăcinte congelate, cârnați colorați și chiar și rochii împâslite cu macii lautrecieni ai Electrei?
Multe zeci de mii. Poate chiar 100.000. Poate mai mult.
Și atunci primăria zice așa: cine vrea căsuța de lemn în piață sare cu ofertă în plic închis. Licitație.
Anul trecut, o căsuță cu vin fiert s-a licitat la 60.000 lei pe lună. Da. Aproape 14.000 de euro pe cușca mioriticului tău, ce-i drept cu super-locație. Electra a avut noroc. Ăștia cu artizanat nu au fost mai mulți decât căsuțele alocate, deci cerea cu oferta a fost tanda pe manda. Dar cei cu mâncare și băutură s-au sfâșiat între ei.
Anul ăsta, s-a terminat.
Zice Electra: “Pentru ca, cica, sunt si artizani mai multi decat locuri, tre sa licitam. Ura. Am fost azi la primarie si am mazgalit in plic o suma. Colosala. Ca sa ma asigur ca am unde sa imi vand muntele de impaslituri pe care le-am facut. Altfel, raman cu ele si pana la anu mi le manaca moliile. Nu mai zic ca am bagat bani in materiale si niste munculita. Ca mine, sunt multi dintre cei care au licitat: una bolnava de cancer, cu fata la studii in Londra, traieste din bijuterii din fimo, e sigura sursa de castig. Alta bolnava de schizofrenie, medicul i-a recomandat sa faca terapie ocupationala, face niste bijuterii geniale din sarma si pietre, ma-sa alearga saraca sa le valorifice, sa fie fata multumita pentru ca, altfel, intra in criza si depresie. Si povesti d-astea mai am. Astia care cu manusitele fac cate ceva, au licitat la disperare.”
Zice Electra: “Pentru ca, cica, sunt si artizani mai multi decat locuri, tre sa licitam. Ura. Am fost azi la primarie si am mazgalit in plic o suma. Colosala. Ca sa ma asigur ca am unde sa imi vand muntele de impaslituri pe care le-am facut. Altfel, raman cu ele si pana la anu mi le manaca moliile. Nu mai zic ca am bagat bani in materiale si niste munculita. Ca mine, sunt multi dintre cei care au licitat: una bolnava de cancer, cu fata la studii in Londra, traieste din bijuterii din fimo, e sigura sursa de castig. Alta bolnava de schizofrenie, medicul i-a recomandat sa faca terapie ocupationala, face niste bijuterii geniale din sarma si pietre, ma-sa alearga saraca sa le valorifice, sa fie fata multumita pentru ca, altfel, intra in criza si depresie. Si povesti d-astea mai am. Astia care cu manusitele fac cate ceva, au licitat la disperare.”
S-au organizat oamenii și au depus o petițiune la primărie. Aceeași instituție care e băgată pân la țâțișoare într-o mlaștină de rahat. Nimic nu-i cușer aici, de la scandalul la Teatrul Dramatic, circul de acum niște ani de la Filarmonică, renovări de clădiri istorice sau locuri de agrement, administrarea obiectivelor istorice, vânzări de clădiri de patrimoniu, totul e tratat cu măiestria unui măcelar viclean care spală cu oțet, ca să nu pută, o bucată de carne stricată.
Primaru e cățărat pe dosare penale moi și groase, dar brașovenii l-au votat că ăsta a furat, deci nu mai fură pe când ăștia de vin noi fură sigur, că le e foame.
Nuuu, așa a zis frate-miu atunci, ăsta de a furat o să continue să fure, e ca revoluționarul care a apucat să bea apă de la robinetul aurit al lui Ceaușescu, nu se mai întoarce la cișmeaua lui ruginită.
Primaru e cățărat pe dosare penale moi și groase, dar brașovenii l-au votat că ăsta a furat, deci nu mai fură pe când ăștia de vin noi fură sigur, că le e foame.
Nuuu, așa a zis frate-miu atunci, ăsta de a furat o să continue să fure, e ca revoluționarul care a apucat să bea apă de la robinetul aurit al lui Ceaușescu, nu se mai întoarce la cișmeaua lui ruginită.
Au trimis oamenii petițiunea. O hârtiuță a primit număr de înregistrare și acum se sufocă în vreun dosar. Electra, nicio speranță tată. Decât dacă s-or ridica din rândul societății civile niște avocați care să facă din oficiu, întru renașterea sentimentului comunitar, o acțiune în justiție și astfel, cu al 5-lea sau câte or fi, dosare penale sub fund, Scripcaru să se dezechilibreze și să cadă. Deși istoria ne învață că întotdeauna vine unul mai prost.
Mai jos petiția târgoveților brașoveni.
Către PRIMARIA BRAŞOV
Domnului PRIMAR GEORGE SCRIPCARU
Domnului ADMINISTRATOR MIKLOS GANTZ
În legătură cu licitaţia la plic închis ce urmează a fi desfăşurată în vedere ocupării căsuţelor din Târgul de Crăciun din Piaţa Sfatului, vă semnalăm următoarele:
1. Licitaţia nu a fost publicată pe site-ul Primăriei Braşov aşa cum impune legea. În legătură cu acest eveniment, pe site a fost publicată doar licitaţia legată de desemnarea organizatorului de evenimente pentru Brasov – oraş de poveste. Considerăm că, în acest fel, procedura a fost viciată iar asta deschide calea contestaţiilor care ar putea bloca licitaţia. Termenul ramas până la deschiderea evenimentului este atat de scurt încât există riscul ca târgul să nu fie gata la timp.
2. Primăria nu a publicat pe site nici conditiile de desfăşurare a târgului. Noi, cei interesaţi să participăm ca expozanţi, am aflat informatii din mass-media locală care consemnează ca vor fi 20 de casuţe food si 20 pentru non-food. Constatăm acum că, in mod discreţionar, fără motivare şi anunţ prealabil, Primăria a decis să aloce doar 17 căsuţe pentru non-food. Considerăm că aceasta decizie este abuzivă, inechitabilă şi generatoare de suspiciuni.
3. Decizia de a organiza licitatie la plic inchis pentru desemnarea expozanţilor din târg reprezintă o abordare pur comercială din partea organizatorilor. Asta va genera o abordare pur comercială şi din partea expozanţilor care, sunt nevoiţi astfel să facă volum mare de vânzare. Vor achiziţiona ieftin din en gross şi vor vor vinde scump în târg. Ceea ce afectează grav promovarea meştesugurilor şi a produselor hand-made autentice. Târgul de Crăciun din Piaţa Sfatului nu va fi o experienţă culturală pentru cei care îl vizitează, ci una de shopping.
Vă rugăm să vă aplecaţi cu celeritate către aceste sesizări şi să îndreptaţi ceea ce încă se mai poate îndrepta.
În speranţa unei bune colaborări, vă asigurăm de întreaga noastra consideraţie.
feher 