Archive

Monthly Archives: December 2012

isabel e medic veterinar asa ca e obisnuita cu animalele mici de companie care nu stiu sa foloseasca scaunul de toaleta sau sa-si spele ceasca de cafea, are pina-n 30 de ani, o fatza rumena si coapta si abilitati organizatorice care au propulsat-o in functia de serifa peste casa gigantica pe care o imparte cu alti 3 vlajgani si cu turistii adusi de viata in cosuletul airbnb, “diseara e chef la clubul numaistiucum care se inchide si mergem pe la 10 acolo”. baaai ce nebuni sunt astia din berna, chiar ies din casa dupa 9 seara, cine a mai vazut cutezanta mai mare sa ridice mana sus. nimeni?, asa credeam si eu, bine isabela, ne vedem mai pe seara acasa, ma duc sa maninc ceva.

la targul de craciun o virginala de 90 de kile tine-n brate un carton care te invita la imbratisari gratuite, 8 minute trec fara ca nimeni sa se apropie, fata joaca optimista de pe un picior pe altul, copiii chiraie molcom invartiti in ringhispirul actionat manual de un magrebian plictisit, e 7 seara si restaurantele duduie-dum-dum-dum, ma-nfig in fostul depou de tramvaie barbierit si ferchezuit si transformat in carciuma, furculitele se-napustesc in carnati si se-ntorc goale din guri, se vorbeste tare, se improasca varza, se toarna bere artizanala, se pupa pe frunte, cu halena de alcool, bebelusul adormit si se urla mai departe niste glume desantate, ja-ja, eintz-drei-politzai.

stai-stai, ca nu-i asa de simplu, germana de elvetia e un soi de moldoveneasca de chisinau, neamtzu se uita-n gura fratelui alpin cu nedumerire cam vreo 2 luni cind-bum-misterul se ridica exact ca o poprire pe casa cind ai pile la banca si realizezi ca intelegi tot si ca ai avut o pacla dubioasa pe urechi care te-a impiedicat sa pricepi ce zice aproapele, toata lumea se-mbratiseaza intr-o armonie pre-babel, gen. sau asa zice isabela care il prezinta pe moritz, colegul de apartament de 2 metri si cu nasul purtat undeva pe la 4 care baga vinoase cu prietena regula-jur, asa o chema, si amicul cu nume comun, deci dat uitarii rapid, mai e si studentul la medicina incaltat desigur in saboti scholl: bere, vin, mandarine?, isabel se pregateste de petrecere si ma lasa pe mana lu moritz care baga niste arogante, pai mai baiatule, daca nu eram noi romanii sa stam de veghe la frontiera estica a crestinatatii crezi ca mai invarteai tu spurcaciuni in oala de fondue si ma priveai de sus, ha?

isabel ma-nhata si ma introduce unei vulpi cu picioare de lut si voce tabagica, impreuna mergem la cheful dat la priveghiul clubului inchis, pe al carui cadavru va creste un bar de sport, afara o capitza de oameni trage cu sete din tigari, inauntru domnite in maieu isi frang picioarele in miscari oriental chinuite pe “tengo una camisa negra”, o duduie o urmareste pe alta prin incapere ca un bursuc in rut, barbatii stau grupati, in defensiva, intr-un colt, ma-nfing in bar: “dati-mi si mie un amaro averna va rog”, poftim?, “amaro averna”, desi sticla e pe raft, chelnerita nu a auzit in viata ei de amaro si nici nu s-a chinuit sa citeasca vreodata eticheta, analfabetism bahic, am zis.

frizuri obisnuite, hainitze obisnuite, muzica de balul bobocilor la ase in ’94, isabel m-a dus direct la petrecerea antitezei hipsterilor, nimeni nu e cool, nimeni nu vrea sa fie cool, nimeni nu stie ce e aia sa fii cool si nici nu-i pasa, bucurestiul cu dramoletele de fratelli, pasaretul decoltat si botezatii epilati pe piept e la 200 de ani distanta.

pentru prima oara ma simt teleportata din viitor, aici, in orasul lu nea einstein, isabel mamica, vino pe genunchi sa-ti spun cum e acolo de unde vin eu: e=mc2 se poarta scris din paiete pe turul pantalonilor si o fata, chiar si proasta de-ngheata, se-nvarte sa aiba un bmw al ei pina la varsta cind ii cad tzatzele si apare celulita. prostia e relativa insa lipsa adaptarii la trend pe moda sau freza te costa in viitor, asa ca lasa berea si maine mergem la frizer, hast du verstanden?

avionu are o ora jumate intarziere, flacari rosii-stewardesele de la austrian, ard culoarul in sus si-n jos, foenul ne zguduie peste alpi, baboiul de linga mine se trezeste-ntr-un suspin, eu dau cu vinul pe plovar, sa fie primit, mai vine-o pala, inca un geamat, hai c-am ajuns.

zurich, ceasuri, ciocolata, private banking si baietasi cu shaluri de lana si pantaloni tipirig bagati in ghete calarind trenul de la aeroport in centru, ihaaaaaa-ihiiiiii, toate glumele sunt bune si gurile  sunt intinse in jurul urechilor si in ele turnata bere, ba nu, bere stinsa cu red bull, gasti de 8-10 bretonati, frezati coboara racnind in ploaia din fata garii si-si aprind sincron 39.878 de tigari pe care le sug cu nesat in piept, till imi da mesaj ca e pe oras si ca gasesc cheia in cutia postala, e aproape miezul noptii si merge-o bere ca focul, o iau de la chiosculetele unui indian carbune, hai sa traim.

sunt 11 grade, muntii sunt acoperiti de zapada dar in oras miroase a primavara, a primavara si a conturi barosane, fetite de 40 de ani iau brunch cu prosecco tavalindu-se pe blanuri la terase, o madama imi zambeste, atarna de bratul unui dali miniatural, cu palton cu vulpe la guler, pantofi de lac si palarie de fetru, dichiseala interbelica. daca nu mi-am luat credit in franci nici n-am stiut cum arata pina acum, cad pe spate in fatza designului constiincios, liniilor delicate si culorilor fine, “da, astia se gandesc la tot aici, la chestii care noua nici nu ne trec prin cap” o chelnerita pitica imi impartaseste entuziasmul, de unde esti? “din portugalia, noi suntem vai de steaua noastra, designul banilor e ultimul lucru la care ne gandim”.

ceasuri, ceasuri, ceasuri, nu, uite si niste bijuterii si din nou ceasuri, pe dreapta private banking, pe stanga hotelul de 5 stele, ai venit ca danutz cu sacul, treci strada, inhati cascavalul, astepti la semafor, treci strada inapoi si te culci, linga biserica e clubul orgasm, linga buticul de casmir e carciuma thai, si una japoneza si inca una indiana si, in sfarsit wurstul, se rupe zemos in gura, uns cu mustar, intins pe limba, imperecheat cu un pretzal, binecuvantare.

in tramvai e un semn cu “nu cersiti”, printre lamborghiniurile si ferrariurile si mertzurile de pe strazi niciun macraon nu-si taraste piciorul bubos sau acordeonul busit. sunt acasa, la romania, zurichul respira usurat, la multi ani.

frana, un trol coboara de pe scaunul soferului, caciula pe ceafa, motzul avantat la 15 centimetri de crestet, infige rucsacul in portbagajul tapetat cu ziare, la aeroport, va rog, ochi caprui infipti in retrovizoare si voce de andrei plesu, profesor universitar care nu se ajunge cu banii si face taximetrie: “mergeti la ski in austria?”, nu, in elvetia. e 22 decembrie, ma duc sa aduc de par acasa conturile lui ceausescu, ce-o mai fi ramas dupa ce-a intrat taicutza voiculescu si s-a adapat din ele.

trolul plesu prinde batzu si alearga cu el: “din cauza nenorocitilor astora de avortoni, crin si ponta, am ajuns sa-l iubesc pe basescu. si sa stiti ca la mine-n masina in ultimul timp am dat numai de basisti”, pesemne astia sunt toti, 50 de oameni care se plimba cu 7c8 de la cobalcescu, mai degraba spre aeroport, mai degraba zicind tai-tai tarisoarei in care se fura de se stinge, “totul din cauza lui iliescu” identifica soferul absolut corect sursa raului, ma uit plina de admiratie la rama umerilor pe care incap 4 ghivece cu ficusi si tot ramine loc pentru grumazul zdravan care, iata, nu tine degeaba capu cu motz negru, dupa 23 de ani poate ca totusi exista niste speranta ca lumea intelege ceva.

“nici o speranta, n-ati vazut ca au votat cu nenorocitul de oprescu care a mutat primaria in cladirea aia pe malul dambovitei care este a lui fiu-sau, ca cica repara primaria veche de la cismigiu si de 3 ani trec pe acolo si nu se intampla nimic, au pus niste table, sa arate ca un santier dar totul e o farsa. isi bat joc de oameni si oamenii sunt prosti si ii voteaza”, trolul e-nfuriat si n-avem timp pina la otopeni sa trecem prin toate biznisurile puturoase de care stie el ca sunt patronate de musiu oprescu.

hai craciun fericit si poate la anul o sa fie mai bine, “la multi ani”, soferu’si infige torsul enorm in gaoacea loganului, la biznisclas, cu falcile stranse, in zborul de viena urca chiar primarul general, gaunos, cu rictusul superioritatii si accent de cocalar.

“uite-l ca fugeee, fugeee porcul”-strigau acum 23 de ani revolutionarii in fatza la cc cu ochii lipiti de elicopteru dictatorului, surprins de latura zoologica a loviturii de stat, taica-miu a intrebat candid: care porc? fiind cat pe ce sa fie etichetat terorist-securist-contrarevolutionar pentru ca atunci nu exista decat un singur porc, acum avem o turma care bate mia.

 

in anii ’80 visul romanesc era o dacie sa cari varza in judetu teleorman sau cucuruzu prin ardeal, copiii la bloc inghiteau paine cu zahar pe post de desert, se strangeau chingile, se punea scoci pe gaura din talpa pantofului si banutii cresteau in turnulete cit ortancu la casa de economii si consemnatiuni,  80.000 de lei pusi de-o parte, suferim acum dar in 7 ani suntem oameni si o sa sufere vecinii si nasulete si unchiuletu cind o sa ne vada in berlina.

de la masina, am sarit la showroom, ce sa vrea omul muncitor daca nu o casa d-aia ca-n dallas, 5 etaje, 25 de camere, acum 7-8 ani am trecut prin maramures intr-o dacie solenza, cu 30 la ora ca nu puteai sa-ti iei ochii de la viloacele gatite cu termopane de sus pina jos, trepte inalte si mana curenta de inox pe care tropaiau domnite in fusta inflorata traditionala, unde-s barbatii? la munca in germania, plecati in cruciada marcilor si a guldenilor. razboinicii valutei se intorceau franti in august sa mai toarne un etaj si sa mai intinda un rand de gresie, sa-si rupa gatul bunicutele pe ea, da, da’ mor in palat nu-ntr-o cosmelie.

vrajita de mitul descurcaroseniei romanesti, niciodata nu mi-am imaginat ca pentru vilocul flamand din curte trebuie sa traiesti in felul asta in pribegie: http://www.mandriesibeton.ro/film.php

sfarsitul lumii lent si nespectaculos, intre cladiri urate si neterminate, zice octav. popor trist, sarac in frumusete, macar daca ar veni sfarsitul ala mai iute, ca prea va chinuiti de mult.

 

 

in top 3 cele mai groaznice momente ale copilariei, alaturi de tentativa de asasinat prin asfixiere pusa la cale de frate-miu care m-a tinut strans de ceafa, cu capu-nfundat in zapada pina la invinetirea ochilor si umflarea limbii si rusinea de a purta chiloti din dantela, crosetati de bunica-mea si zariti de tot blocul in incercarea de a o arde gimnasta la batator: “a-ha-haaaaa, are chiloti din mileu, a-ha-ha i-am vazut putzaaaaa”, pe locul 3, ce-i drept, intra un lung sir de curatenii de craciun, odioasa si zgomotoasa indeletnicire de iarna a familiei feher.

dimineata la 8 se trage mobila pentru a fi scos persanul, mandria maica-mii, ochii invidiosi ai vecinelor masurau 4 pe 5 mp de culori robuste, batute, periate, clatite cu otet ca sa-i redea stralucirea, sub cei 7 metri rulati de mocheta de pe hol taica-miu se clatina in drum spre batatorul unde, surpriza: nastase sau moraru sau pacala se-nfipsesera inainte, “draga, ce faci draga, ii lasi sa se bage?”, lady macbeth tuna de la fereastra bucatariei, ce vrei draga sa fac, vino tu si descurca-te daca esti asa isteata, “un pampalau, cine m-a pus sa-l iau pe astaaa” si taca-taca-taca-taca, incepea circul, la 10 dimineata nici la tesla-n pravalie nu aveai atata energie statica, puteam sa tinem pe curent 3 cartiere si uzina steagu rosu.

eu trebuia sa sterg bibelourile: pescarul, doi dragoni, cersetorul, balerina, serviciul de portelan pentru ceai, paharele de cristal, nu era praf, da’ eu trebuia sa le mangai si sa le gadil in camera bocna, ca geamurile erau deschise sa se aeriseasca, maica-mea-si frangea mijlocul in salturi de trapezist, catzarata pe pervaz, scartz-scartz ziarele sugeau apa de pe ferestre, frate-miu o freca prin bucatarie, el trebuia sa curete dulapul si sa schimbe hartiile de pe rafturi, pai futu-ti dumnezeu ma-tii, de afara izbucneau injuraturi violente, lu taica-miu ii cazuse covoru de pe batator in baltoaca scamoasa de dedesubt, trebuia sa o ia de la capat, “cine m-o fi pus sa-l iau pe neindemanaticul asta, la nimic nu se pricepe” gemea oropsita maica-mea, ora 2 dupa-masa si cosmarul nu parea sa se sfarseasca, “ce casti gura, spala-ti papusile”, pai nu sunt murdare, “nu sunt pe dracu, semanati toti cu tac’tu, daca n-as fi eu v-ar manca plosnitele”.

linga batator 3 vecini in sube jertfesc un porc, grohaie si se zbate, ei rag si-l priponesc, zapada-i plina de sange, maica-mea de lacrimi si spume, noroc cu macelarii ca altfel baia de sudalme continua, din rugul injghebat afara se-nalta miros de sorici si pacea coboara in familia feher: vin sarbatorile, vin sarbatorileee.

sambata am fost la botezul lui toma, fiul lui cezar si al soniei nascut in anul sfarsitului lumii, cind ying devine yang si cind isus vine in 7 minutele, ca un taximetrist de la meridian, cu 2 minute mai tarziu decat ceausescu surazator care zambeste de pe pereti si spune ca ajunge in 5, normal, nu a plecat niciodata, a stat la chioscul din colt la dozator cu baietii, hai sa-ti traiasca baiatul si sa creasca mare si frumos si cind ne-o fi mai rau asa sa ne fie, cu 7 feluri de whiskiuri in fatza, coniac si campari, vezi ma ca n-au murit degeaba tinerii aia la revolutie?

tata lui cezar e genul caruia ii dai o mana si te-a imobilizat: doamna feher ajutati-l pe cezar sa se lase de fumat, spuneti-i si dumneavoastra ca nu-i bine, vin buluc povesti despre doua bypassuri si 3 pachete de tigari pe seara sau 3 bypassuri si 2 pachete de tigari pe seara, oricum ar fi vointa de fier triumfa, stiu cum e, am fost si eu acolo, si bunicu, si andrei, noi astia, barbatii puternici care o punem de cold turkey nu ca restul lumii care doar se face: m-am lasaaaaat, cum nu, dar hai cu mine sa mai trag un tutun pe balcon, si inca unul ca merge cu tzuica asta, doar n-o fi foc, ca d-aia suntem unde suntem, ca niciodata nu-i bai si nici foc, in loc sa iesim abrupt si definitiv din comunism ca polonezii, am scazut doar de la 3 pachete la 1, poate 1 juma cind bem ceva, si care-i domle problema, doar putem sa ne lasam cind vrem noi.

si uite unde am ajuns, ofteaza domnu panait, tata lu cezar, daca as avea varsta voastra as pleca din tara, fara remuscari, fara sa ma uit inapoi. “nici macar la decolteul doamnei in bej?” nici macar. chelnerita aseaza niste bruschette pe masa,  doua zane blonde de 6-7 ani se tavalesc pe podea, dupa whiski vine vinul alb si dupa ala rosu, creveti si somon si niste frigarui cu ciuperci, unde sa pleci din tarisoara asta domnu panait cind e atat de bine, mai bine dati si dumneavoastra o tigara si spuneti ce faceati pe 17 decembrie 1989 si cite ati tras in piept la revolutie?

la 9 dimineata domnu paul strabate decis atelierul de desen, cocotat pe picioarele de 1 metru juma a ajuns din 3 pasi la podium, scapa de caciula si dezveleste o chelie osoasa care-l arunca in extaz pe alexe: ce trasaturi clare, ce profil hotarat, elevii-si chinuie o buca pe scaunele marunte, se trage de cafea si se trage din tigara, nimeni nu vorbeste si domnu paul se plictiseste.

sedinta asta vom invata sa executam portret si domnu paul e modelul, are vreo 60 de ani, plovar si fler la detectat sangele strain: sunteti englezoaica? nu maestre, romanca din brasov desi ma-njura astia pe forumuri ca sunt uguroaica si tocmai intru a 876 oara la guvernare la brat cu ion iliescu, toc-toc, vaierul e intrerupt de sosirea unei cete de pitici blanosi care pun la picioarele maestrului alexe o sticla de limoncello, “facut in casa” se lauda unul din naparstoci, alexe face recapitularea “deci se pune 1 litru de alcool rafinat si lamaie”, nuuuu, asistenta dana il intrerupe cu-o karata: se pune coaja, doar coaja de lamaie nu si frunctu, “e prea dulce” concluzioneaza acru alexe dand peste cap al 5-lea pahar, alelalte 4 de dinainte nu l-au convins, e ora 10 si maestrul e-ntristat de viclenia limoncelloului ” te pacaleste daca e asa dulce. lasa-i mustata lu nea paul, refa nasul”

domnu paul se uita la ceas si dupa o ora fix se da jos sa-si dezmorteasca tzurloaiele, e biciclist si deschide sectiunea “stiati ca?” uimind audienta cu informatii despre occidentu indepartat: stiati ca intre suedia si norvegia e pista de biciclete? la al 6-lea limoncello, alexe devine sincer si se recunoaste depasit de informatie, “sunt departe domle, departeee” ofteaza inmuiat de alcool, domnu paul e de acord dar sterge hotarat invidia de pe fetele noastre: dar sa stiti ca suedezii sunt tristi si depresivi, e mereu intuneric, alcoolul e scump, alexe geme cu inima alaturi de tragedia scandinava, si nici mancarea nu e ca la noi adauga domnu paul: stiati ca in anii 90 au venit bulgari multi in suedia si i-au zapacit pe astia cu legumele lor, i-au rupt va spun, “sunt departe, de-par-teee” tine sa sublinieze evidenta maestrul.

domnu paul e tacut la loc pe scaunel, harsh-harsh, ii sterg nasul, il refac, ii bulbuc un pomete, ii ridic barbia, i-o lungesc, trece ora, e timpul pentru pipi si povesti despre luther: stiati ca el e cel care a distrus credinta crestina? domnu paul e suparat pe protestanti pentru ca n-o duce pe maica’sa care e o deviationista penticostala “si fudula. bea tuica desi e impotriva bibliei, dar ea nu a citit-o, eu insa da”, domnu paul sta cu mama sa in varsta de 83 de ani si se plange de lipsa de comunicare: am trait cu nemtoaice, olandeze, de toate dar maica-mea este singura femeie cu care nu ma inteleg.

stiati ca in amsterdam ai voie sa cumperi 33 de grame de iarba? pana aici, de unde stiti domnu paul atatea chestiuni despre indepartata europa, “depar-teeee” geme umed alexe, domnu paul se catara pe podium si anunta ca a fugit din romania in olanda pe vremea lui ceausescu si a stat acolo 4 ani, dupa care si-a facut veacu prin hamburg si dupa a venit inapoi acasa la penticostala din zimnicea care ii face peste prajit la tigaie, cumva-cumva ii aduce aminte de heringul olandez, da cum ati reusit sa scapati din tara? mi-am cerut drepturile, am protestat, ca goma nu ca dinescu care e un mascarici, si m-au dat afara din tara, bre domnu paul, cum zice colegu pila “am fost si noi la parnaie”, cum adica v-au dat afara din tara?

domnu paul se aseaza tzafnos pe scaunelul cu picioare la fel de scurte ca minciuna eroicei lui evadari din lagarul comunist, ii fac nasu lung, pinocchio, alexe se uita la capodopera si-o declara perfecta in surprinderea fondului modelului, forma e “depar-teeee”. dar prefer fondul fara forma, formei fara fond.

ps. numele personajelor sunt fictive. punct.