Archive

Monthly Archives: May 2012

malosaurus golgotianus partea a II a

May 31, 2012
dutevino, jurassic park
1 Comment

soferul e mai sufletist ca maica tereza, pina la 6 dimineata a inghesuit pe culoarul busului o armata de refugiati cu papornite si probleme nazale, se sforaie si se arunca gaze, trag perdeluta de geam la o parte si dau de un picior afumat, cu unghii ascutite, vopsite mov. posesoara tine-n brate rodul dragostei cu un englez. de unde stiu? tot autobuzul stie si pozitia in care l-a conceput, vorbeste de 2 ore, bebelusul tace englezeste, negrul cu aspect de infractor de langa ea, a alunecat undeva, sub bancheta, iar grasul de 10 ani, de care familia s-a lapadat, face drepti-culcat-drepti-culcat, pentru toate babele cu incontinenta urinara care-si croiesc drum catre toaleta din dosul autocarului.

Image

soferul opreste iar, pe dreapta e marea cea mare a caraibelor, pe stanga delta fluviului magdalena, nu vezi apa, o ghicesti sub mareea de jeg, pungi, conserve, sticle, carpe. in cascarabete de lemn crescute blenoragic pe marginea soselei, mamase imense prajesc arepe de porumb. culori tipatoare si caini fugarind masinile, halimai, urlete, latraturi si claxoane. pe culoar navalesc vanzatori ambulanti, vand clatite cu carne si sucuri, agua, agua, agua, columbiana, agua, miroase a prajeala si-a viitoare matze inflamate. la refluxul ambulantilor, care curg pe scarile masinii, ramine-n urma un nenic vertical, camasa rosie si privire luminoasa, “imi cer scuze ca intrerup muzica-desi e preferata mea-dar trebuie sa va spun ceva important”, poporul mormaie ofuscat, cetateanul continua sigur pe el sapind cu stanga in valiza diplomat, tip nea marin miliardar. scoate niste planse cu-o vaca si-un sobolan, “e 8.30 dimineata si va doresc o zi buna, sunt sigur ca dupa ce ma veti asculta o sa aveti o zi minunata”, pin la mine-n spate ajunge povestea sobolanului care musca vaca si ii transmite un parazit pe care tu, columbianul calator in busul concorde, il inghiti si poate sa te ucida, lent, la 80 de ani, dar te poate ucide. si cum iei tu acesta boala necrutatoare din carnea de vaca? liniste, umeri ridicati, nimeni nu stie cum te loveste nemiloasa boala, omul in camasa rosie trage aer in piept si face lumina in mintile noastre intunecate de nestiinta “prin gingivita, da, da, prin ranile din gura”.

Image

iaca si plansa, din ea ne zambeste larg un domn care a mestecat cioburi, “cum a ajuns el asa?”, muzicianului din fatza ii sta arepa cu pui in gat, o noua plansa, “pentru ca a folosit periuta asta”. oooooooohhhhh, un artefact din perioada muisca, cu perisorii negrii si tociti tulbura dimineata pasagerilor, punctul culminant este atins, oroare, stupoare si.. the prestige, calm, zambitor, vanzatorul in camasa rosie scoate 40 de periute si etu-uri de plastic fluorescent si le aseaza in poala madamelor care le primesc cu recunostinta. tesoro, una tie si carino, una tie, ce norocosi suntem ca ne-am nimerit in calea acestui om care ne salveaza viata, aici si acum, multumescu-ti tie doamne, si iata ca norocul nu se termina cu una cu doua pentru ca primii 5 cetateni care ridica mana pot sa puna mana pe fantastica periuta de dinti Buba si etu-ul care, specialistii spun, este un adevarat bunker antibacterian, la numai 5000 de pesosi. degete sageteaza aerul, avem 3, avem 4 si iata si al 5-lea cetatean care a castigat lupta cu sobolanul, vaca si gingivita, drum bun.

Image

trebuia sa ajungem de 2 ore deja, soferul nu se grabeste, drumul nu destinatia e importanta, baranquilla apare uriasa si mai murdara ca trecutul lui nicu ghiara. pe squarul care imparte soseaua in 2 limbi se joaca baschet si fotbal frenetic. o pereche de vanzatori ambulanti avanseaza victorios pe culoar, pliscurile deschise ale calatorilor primesc clatita de porumb umpluta cu ou, da si-un suc, da si-o turta, hiphoperul de pe rindul 5, coboara-n fuga dupa negustori, gesticuleaza agitat si, cel imbracat in vesta de fotograf, foreaza intr-un buzunar si scoate un slap, ezita, negru’-i insistent, bineee, se-nfige in alt buzunar si-l scoate si pe-al doilea

baaai, nu cred, i-au furat papucii omului dar, generosi, hotii i-au returnat, cine spunea ca nu mai exista omenie. dupa 200 de metri oprim iar, 3 retarzi infig in cala 2 portiere de masina terfelite, nu-i usor, se rotesc, se scarpina-n buric unde se afla materia cenusie de pe tricou, infrang, dupa 16 ore de drum oprim in terminalul cartagena, orasul gazda al summitului americilor. pute, e umed si prafos, in gherete isi leorpaie supele niste indivizi transpirati, o cangrena roade oamenii si cladirea, caraibe.

Image

welcome to jurassic park, ne luam la tranta cu motociclete, carute, biciclete, camioane, autobuze, tractoare, mototaxiuri, roabe, troaste, mahalalele se-ntind vascoase, caini zac la soare-n mijlocul soselei, claxoane ca-n iancului la 7 dimineata, burtosi cleiosi atarna-n scaune de plastic la marginea drumului, in poarta caselor fac siesta in hamace rastamani, travestiti, curve si bordeluri, sodoma si gomora la 38 de grade, doamne ajuta

malosaurus golgotianus partea I

May 30, 2012
jurassic park
Leave a comment

coada la atm-uri ca la adidasi de porc in brasov in ’88, ce se da? bani domnita, perfect, hai ca las si eu plasa aici, ma-ntorc in 10 minute, toate bancomatele sunt blocate de dudui care reguleaza masinaria cu cardul de plastic, cu striatii de la bbva, cu aroma de banane de la banca agricola, cu protectie dubla de la banca columbia, uuuh-aaah-uuh-aah, le scot si le baga, le scot si le baga, cit mai dureaza? 15 minute minim, daca au baut nu termina toata noaptea, taximetristul ataca nervos cu dintii si unghia de la degetul mic in timp ce bodyguardul bancii, suspicios, citeste placuta de inmatriculare si-o da la brigada antitero ca nu stii niciodata de unde sare osamaua, dau o scurta si-s gata in 30 de secunde, uimire-n coada, as putea sa particip la columbia are talent cu numarul de extragere rapida a banilor de pe card.


m-am grabit degeaba, de la geamuri latra la mine agentii companiilor de transport, nu ies nici batuti din cascarabeta lor, “cartagena”, “cartagena si eu”, “deasemenea cartagena”, cat face pina-n cartagena? 12 ore, hai 13, poate chiar si 10, bineee, hai sa va vad care e primul care se gandeste la suma la care m-am gandit eu, hap, avem un castigator, compania concordeee, am economisit 20000 de pesosi, ma simt ca dinutzu cu rompetrolu, raport calitate pret si tot ce trebe si uite acusi, in 10 minute vine si magaoaia, atarn inca vreo juma de ora, nici urma de bus, pe betonul autogarii se tarasc indience lauze in rochite colorate, au 13-14 ani si tzatzele lasate de la a doua alaptare, la tv crainica ii zice tot despre scandalul prostituatelor din cartagena, hatz, hai c-a venit autobuzul, dau sa intru da’ trebuie sa-i fac loc unui nenic grabit care taraste o perie si-o galeata de apa, toaleta-i pictata-n borala, deh, curbe multe, trafic greu, freaca si spala si la final boteaza locul cu-o caldare de clor, nu mai pot sa tin ochii deschisi, aerul e iute si fierbinte, realizez ca barbatul de serviciu nu-i angajatul concordee ci probabil chiar varsatorul, angajatii stau la taclale afara si trag colegele de tzatze si iata ca doar cu-o ora intarziere plecam in noapte.


biletul nu-i cu loc si toate scaunele sunt ocupate, columbianul s-a latit cu mainile pe piept de teama tangajului, bomban si bag tsunamiuri de energie negativa si reusesc sa mut doua mamase linga sotii dinselor, ma bodogane si le arat lupu, speriate-si trag paturicile pe ochi, noapte buna, lumina se stinge, e timpul plasmelor si a filmelor cu batai, franaaaaa, acceleratie, fraaaaanaaaaa, depasim in curbe tip ac de par, curbe tip fund de gaina, curbe tip pasare de virgina, nimeni nu vede nimic si toata lumea forjeaza-n bezna curajoasa, franaaaaa, domnului din spate ii fug pantofii 6 randuri mai incolo, baiatul cu borala pazeste usa toaletei, mamasele dorm ca niste saci de cartofi, hatz-hatz, ruliul le arunca cind la dreapta cind la stanga shaidiridida, suntem in tara lui optimus primus, camioane imense urla trecand pe linga noi, 3 ore de urcat si coborat munti, neam de neamul lor n-a vazut tuneluri, viseaza autostrazi daca nu maninca greu seara, hai c-am ajuns la bucaramanga unde se lateste o sosea cu 2 sensuri pe mers si uite si a-u-t-o-g-a-r-a.


incepe circul, astia din bucaramanga au locuri, doamna aveti 12, eu am 12, miscati-va de pe 12, domnule am 8 asa ca…, al de sus ma iubeste ca m-am pus la clocit in spate, zona necartografiata, insula lui king-kong, sunt pe bataie ca-n rata de bragadiru, daca se apropie vreunul il improsc cu venin din bila iritata de drum, numarul pasagerilor depaseste zdrobitor numarul scaunelor, de ce? pentru ca 3 familii cu copii mari cu par la putza nu le-au cumparat bietelor suflete loc, un tauras de 60 de kile se suie pe tac-su, asta-i deja inghesuit de nevasta casalot care tine-n poala o vitica pe la 10 ani, una din mamase si sotu recupereaza nepotica de 12 ani plecata sa doarma prin vecini, toti 3 se-ngramadesc in metrul patrat de plush, in fatza mea se aseaza maiestuos doi frati muzicieni, el si ea, el compozitor, ea violonista, ea e aspra si-si uraste neamul, apasa pe buton si scaunul rupt cade pe spate si-mi sfarma genunchii, mmmmmmmmmm, domnitaaaa, auuu, doi oameni sar sa ridice speteaza, huh, multumesc, sa plecam dracului din bucaramanga ma-sii.


nenea cu pantofii pierduti a fost incaltat cu locul de linga buda, imprastie niste firmituri in engleza: “asta e columbia, nimeni nu respecta nicio lege”, soferul decide sa-i dea dreptate, la 10 minute de bucaramanga opreste intr-un popas, un negraci cu o caciula trasa pe ochi tzasneste-n bus si intra abrupt in baie, “gata, am pus-o” imi spun, “asta iese si-mi face cu cutitasul talie de viespe”, paranoia creste de nu se mai opreste, soferul bea cafeluta si se desfruta cu amicul dumnealui la popas, calatorii se rascoala, bat cu pumnii-n geam, asta-i bataie de joc, haide domle, putin respect, etc, soferul alege “putin respect” si mai sta inca vreo 20 de minute, plecam, negrul iese din baie, isi trage caciula si mai dihai pe frunte si s-aseaza-n cur pe culoar, ajutoru’ soferului ii ofera grijuliu o pernuta de piele cu design optzecist, linga negru vine si adolescentul supraponderal pe care tatal il alunga epuizat din brate.


welcome to jurassic park, sunt mai intinsa ca elasticul de la chilotii lui nastase, daca negru e noul maro si ma lasa fara acte, bani, viata si mustata, da’ daca-mi vine sa fac pipi pe unde merg la baie cu astia dormind pe culoare, da’ daca dobitocu de sofer ia o curba stricat si ma trezesc direct in iad inainte sa ajung la intalnirea de 20 de ani, tztztz, incepe-o noapte neagra cu vise si mai negre, somn usor.

stegosaurus anticonsumisticus

May 29, 2012
jurassic park
Leave a comment

la intrarea in barichara te musca de calcaie maseaua lui sfarmapiatra si iaca linga, statuia reginei furnicilor, manca-i-as eu funduletul ei gras ca d’aia mi-am riscat viata si-am urcat pina-n creierii muntilor pe strasnice serpentine cu pablo montoya junior taind benzile duble ca ponta numele functionarilor numiti de pdl, orice pentru o gura de hornigas culonas, adica furnici cu curu mare, delicatesele zonei pe care le gasesti numai in aprilie-mai si te costa o mana, un picior si-un rinichi, vrei proaspete? o madama se ofera sa ma-nvete cum sa le aleg pe alea decedate alaltaieri, nu sarna, ca n-am venit cu tigaita la mine, aha, pai atunci baga niste prajite, 15000 de pesosi o cescuta, crantzan prima ganganie, are gust de seminte de bostan, inghit piciorusele, ma-nfig in urmatoarea, ia sa vorbesc cu baietii de la alka sa bagam un import de furnici din columbia pentru cocalarii cu bani de la tribuna oficiala.


e cald si strazile-s pustii, stai asa ca acusi incep sa curga suvurile din bogota zice anibal, baga un stencil cu pamant rosu pe panza de sac si linge un iaurt sub cortul pe care scrie fundacion tierraviva, poftim intrati crocodilii sunt legati, un caine imens naparleste gafaind intr-un colt, ia zi anibale care-i mersu-n barichara, sluuuurp, mai da niste iaurt pe gat, la 55 de ani arata de-ngheti, poate ca si racorica din berlin l-a conservat ca aud ca a stat in germania 15 ani, a lasat in urma frigu si 2 copii si s-a mutat inapoi in columbia ca nu mai ducea consumismul, la nemti? ce gluma buna, nu se plange toata europa ca-si chitre si nu scot un euroi din buzunar, nu soro, nu mai duc orasele mari si chinezariile care te tin maxim 3 ani, a incercat sa se intoarca-n bogota dar s-acolo e jale, proteste peste proteste, balamuc la transport, pai si aici ce faci? case din pamant presat sau case din pamant amestecat cu lemn sau case din adobe ca-n nordul africii, in romania ai muri de foame, bogotanii sunt mai excentrici, baga banu-n casele lui anibal si anibal ia banii si-i baga in iaurt si fructe, sanatate curata.


acum 4 ani luai o casa in barichara cu 20000 de parai, acum 2 ani cu 80000, acum bate suta, bogotanul se craceste pe cei 200 de cai putere si vine la munte sa se casatoreasca colonial si sa pupe mireasa in parcul artelor, printre statui de lut cu valea la picioare, puaaap-puuuip, da’ nu numai parvenitul de columbia isi toceste pingelele pina-n noul olimp chiaburesc, aci e si cumnata lui anibal, heidi, pasaport de elvetia, face mobila si o vinde europenilor famelici pe bani grei, nemtzoaica gudrun a pus mana pe o casa si a deschis hostel, de 4 ori mai scump decat VIP-ul lui sam plasat cativa kilometri mai jos, mai sunt 2 englezoi, un spaniol si italianul de la Al Cuoco care si-a bagat picioarele in roma si a puit aici, uitand de romulus si remus.


in boxe urla toto cutugno, nu-ti e dor de italia? macaroana s-a mai imblanzit, a fost intepata la inceput crezand ca o sa atarnam la o cafea 4 ore, am comandat s-un tiramisu si-o pannacota si s-a-nmuiat cind am sarit de 10 para consumatia, da drumu la vorbe, aceeasi mantra ca anibal, orasul mare e un herpes care-ti roade buza, nu merita sa stai, chelia i se inroseste de iritare, stiai ca in roma acum au aparut pe linga vinoteci si aquateci, 80 de feluri de apa, ce dracu-i prostia asta? epicurienii dreacu; si totusi, nu-ti lipseste nimic? ce sa-mi lipseasca, fac eu pastele si-mi iau prosciuttoul de la carrefour, ma duc 2 saptamani pe an acasa si cu asta basta, cind mi-e dor de tara imi pun muzica si ma uit la steagul din fatza usii, nu ca spaniolul din barichara care se da spaniol dar eu pun capul jos ca e fals, de ce? pentru ca nu are accent, nu stie sa faca decat paella si n-are steag in fatza usii, normal, q.e.d.


welcome to jurassic park, soferul de microbuz abia asteapta sa-i arunc osul conversatiei, aleg “autostrazile”, feeetch, mi-l aduce latrand impotriva guvernului vandut corporatiilor transportatoare care au ucis caile ferate, estimeaza ca in 15 ani vor avea autostrazi, pina atunci sa te tot dai pe serpetine, iuhuuuu, ca la pin-ball, popor vesel care pune macelaria linga magazinul de obiecte religioase, linga magazinul cu pui de ratza vii, linga farmacie, linga magazinul de telefoane mobile, “o sa te intorci aici?”, diplomata zic ca da, nu e nevoie sa vorbesc, e de la sine inteles ca vreau, ”toata lumea vrea sa se intoarca in columbia, ce tara frumoasa avem..”, desi are mainile pe volan, soferul se masturbeaza patriotic linga cotul meu stang, bleaaaaaah, noapte buna.

brontozaurus sportextremianus

May 27, 2012
jurassic park
Leave a comment

singurul lucru non-negociabil in columbia e pretul intrarii la toaleta de autogara, cred ca e stabilit prin OG la nivel national, sari cu 700 de pesosi si primesti o hartie igienica prinsa delicat in punguta, uite ce cadou frumos de ziua mamei, cred ca o sa cumpar 6, nu curge apa, te speli in niste ciubare de plastic la iesire unde sar pe tine 16 indivizi bogota-bogota-bogota, bucaramanga-bucaramanga, bogota-bog.., nu, nu, nu si nu, vreau san gil, giculeeeee, hap rasare din pamant un pitic c-un calculator, duduia vrea la san gil, rezolv-o, sigur fetito, 20.000 de caciula, stai ca-ti scot acum bilet, cind sa batem palma hop, din a treia coasta se itzeste o madama cu sarmale-n cap, vrei san gil, iti dau eu san gil pe 18.000 de pesosi, urmeaza 30 de secunde de caft intens, cei doi se carpesc parte-n parte peste gura cu minicalcultoarele, nenicul mai da 2000 jos, ma inhata de mana si ma taraste la platforma, sarmalagioaica se-ndeparteaza maraind, revansa.

ma pliez in microbuz intre o studenta tavalita peste 6 papornite si o contabila pitica si pieptoasa care sprijina pe genunchi un tablou de 1 metru patrat, 4 ore de curbe si depasiri imposibile, microbuzu suge burta, incep sa cred ca-mi incape si-n fund daca ma relaxez putin, studenta are un plan tarifar generos la mobil care-i permite iubirea la distanta, of, af, uf, din tavan atarna o plasma lucioasa, neagra, n-avem film, traim unul, se cheama fast and furious IV, poporul motzaie pe serpetine, frana la popasul cu flori, jooooos, soferul lasa motorul sa horcaie si anunta o pauza de 20 de minute, trop-trop toti se arunca la restaurant sa-nghita supa liorp-liorp-liorp, bagajele zac imprastiate in masina insa numai eu atarn pe linga bus cu ochiu geana pe bunuri, doar sunt in columbia, hoti, narcotraficanti, daca-mi ciordesc espadrilele? dau ture popasului lingand o inghetata de fructe pe-al carei ambalaj zice “pret recomandat 1000 de pesos”, au si halvitza si niste jeleuri tip cibo brasov in 1986, gata, furculitele jos, cele 20 de minute s-au incheiat fara incidente, la drum.

in columbia toate orasele sunt capitala, bogota deh, e capitala columbiei, villa de leyva e capitala turistica, san gil e capitala sportului extrem columbian, in piata del libertador se bulucesc sportivi extrem de pensionati, ling inghetate sub mustatile albe, fostele sportive extreme imping carucioarele cu bebelache, actuali sportivi extremi se-noada in traficul infernal, 2 pe fata si unul pe dos, de la autogara-n centru bati 4 cruci si te lasi pe mana soferului sportiv extrem care se arunca-n trafic ca spartanu-n lupta, u-aa-u-aaa-u-aaa, cocosata de rucsac fac tarash extrem pe strada-n panta cind salvarea se arata in pantaloni de in, papucel alb si cainele tip yak asortat, e chiar australianul sam, patronul unui imperiu: hostel VIP cu mobila contemporana cu reagan, hotel boutique intr-o casoaie veche si restaurant cu microberarie, ma regalez cu-o camera la boutique si bat palma pe-un 28 de dolari, cu tv si net la pachetel, micile preturi imi dau putere sa servesc un frankfurter pe care-l spal c-o bere proaspata, stie partzarul, fugi fata de aici ca nu-i partzar, uite cum se gudura pe linga duduia de la receptie.

chelnerita e retarda, ii ceri mustar si servetel si aduce scobitori, ii ceri bere neagra si nu mai vine, la o masa linga, un englez erudit umple haurile culturale din creierul unei americance, tinerete fara batranete si viata fara de moarte, fata scoate carnetelul si noteaza, scarbiti de spectacol 2 barbosi baga fotbal de masa, carnatu nu ma lasa sa dorm si-mi zic sa caut hostelul din lonely planet, gata, am pornit cruciada, oamenii care scriu ghidurile astea sunt ori retarzi, ori cumparati, recomandarile lor sunt excesive, ca cv-ul manarit al domnului Mang, mint cu nerusinare si bat campii sportiv, ma foiesc in sus si-n jos si canci hostal, o fi disparut sau nu caut eu bine, noroc cu sam, hai la culcare.

welcome to jurassic park, furnicile lu sam mi-au halit biscuitii azurii glazurati pe care mi i-am luat din tunja si acum imi beau coca-cola, eeeee, nea same da si mie un breakfast ca peturile tale mi-au mancat mancarea, bine sefica, dimineata ma delectez cu pepene, omleta si cafea, trai pe vatrai in capitala sporturilor extreme din tara preturilor extrem de mici.

plesiosaurus biciclistus

May 26, 2012
jurassic park
Leave a comment

pe la 7 sau 8 ani am mostenit de la frate-miu o bicicleta nemteasca, roti albe si groase, parca era rosie, m-am dat de vreo 4 ori cu ea pina cind, cred ca guraliuc il chema, un smecheras care juca rishca la marginea terenului de sport, mi-a insfacat-o si a sarit cu ea la groapa de nisip, crac, nu mai stiu ce s-a rupt dar e clar ca m-am lins pe bot de bicicleta pe urmatorii 30 de ani, acusi inchiriez una cu roti groase de caruta, pe piatra cubica rinichii-mi cinta jingle bells,  o sprijin mandra si cind dau de asfalt o incalec nesigura, 500 de metri mai incolo incep pantele, nu ma fac pe mine, invart, invart, invart, capul se umfla, inima-mi zboara din piept, un copil pe-un pegas columbian tasneste pe linga mine, sufletul imi pluteste la 2 metri de corp, imi scoate limba, baga pedale matusico urla la mine, uite-o valeeee, iuhuuuuuuu, am ajuns la el fosil, cealalta fosila din villa de leyva.

muzeul i-un soi de bucatarie de vara, printre borcane cu amoniti murati au trantit un plesiosaurus cu capul mare si gatul scurt-va dau acest detaliu pentru ca de obicei astia sunt cu capul mic si gatul lung si un kronosaurus, amoniti la baie, amoniti pe tavan, gresie cu amoniti, amonitii-s mai multi chiar si decat vanzatorii de cacatisuri facute din amoniti, pipe si pitici din amoniti, uite si niste apa stoarsa din genunchiul lor, pedale, pedale, pedale printre ferme si sere, sprijin bicicleta si-mi curg sudorile pe tzarana plina de amoniti, ecce homo imi zic si iaca ecce homo se iteste in capatul gradinii, manastire dominicana inaltata la 1620, unde-s calugarii? o tanti trista care rupe bilete si tricoteaza amoniti zice ca e unul care are grija de muzeu si mai vin vreo 5 pe an ca nu-i loc de stat ci de btl-uri religioase, servesti o cola-pola? che? cola-pola, bere combinata cu sucul lor columbiana, como no, cu fundul spart de sa numar amoniti, cine dracu m-a pus sa iau bicicleta, doamne iarta-ma ca ma aude domnu vorbind urat la el in prispa.

 

bag la vale jjjjjjjjshhhhhhhh ca un suier, coccisu boceste-n pantaloni, imi pun tricou pe sa, nu merge, infasor o capra si plusez cu o oaie, hai c-am ajuns la observatorul astronomic muisca de-i zice “el infiernito”, de ce? pentru ca spaniolii nu prea aveau chef sa-mparta banutzii din cutia milei cu religiile pre-columbiene si i-au speriat pe tarani, bai, nu va duceti la muisca, o ard cu demoni si uite au impresurat curtea cu putze sculate indreptate ca un scut antiracheta catre cer, ei zic ca-i fecunditatea dar noi va spunem ca sunt niste injuraturi de tipul “bag….p… in mamele”, nu va duceti deci, spaniolii au fost convingatori, nu vine nimeni nici acum, 500 de ani mai tarziu sunt eu si 2 paznici plictisiti care-si plimba uniformele-ntre penisurile de piatra, totul costa: intrarea 2 parai jumate, 1 parai harta cu explicatii a locului, iote ca mai e cineva, un transformer taie iarba-ntre limba mare si limb mica a observatorului astronomic, cica indienii se ghidau dupa stalpisorii astia sa stabileasca datele semanatului, culesului recoltei si mersului cu bicicleta, daca as fi sarit cu paraiul din timp as fi aflat ca azi nu-i o zi buna.

vilele cresc printre bolovani scuipati de eruptia care i-a stins lumina-n ochi kronosaurului, sunt experta la mersul pe linga bicicleta, in vale se ridica gaudiana casa de barro, creatia unui bogatan din mendoza, totul, pat, scaune, cercevele, covoras si abajur sunt din ceramica, un argat darz curata ceva pe casa, fetita face fetch si vine sa culeaga taxa de intrare, 5000 de pesosi, hai muis-ca d-acilea, stranie natie, unii sunt foarte de treaba, altii sunt pe japca, totul intr-o mare de amoniti.

cobor pretul bicicletei la jumate, nu reusesc sa obtin si-o operatie de scos saua din fund, la carciuma din oras e toamna lui vivaldi, la centrul de informatii turistice au dat-o pe menuet si la cofetarie e wagner, welcome to jurassic park, don paulino o arde hugh heffner, in halat alb prezinta comisiei de la electricitate daunele aduse de furtuna de ieri, noapte buna.

dentosaurus atemporalus

May 25, 2012
jurassic park
1 Comment

al de sus a taiat sonoru si trazneste muteste, lumina crapa ceru-n doua si nu se aude un crac un trosc, re-la-xa-re, locuinta mea de vara e la tara, de la furtuna strasnica pica netu si, tot pe tacutelea, se-nfige in covorul gros, orasul e pustiu ca dup-o molima, chelnerii isi cara pumni luptandu-se pentru clienti, in usile hospederiilor proprietarii supravegheaza strada, m-au vazut, primii trimit copilul de 4 ani cu mucul atarnand vascos deasupra gurii, buu-naaa-ziii-uaa, mama are camere duble cu mic dejun si intenet, bag grimasa a la lady di si grabesc pasul, din a doua poarta se desprinde adolescenta cu sanii cat capul mucosului de 4 ani, buna ziua, daca vreti camera stiu un loc extraordinar cu pat si mic dejun si ..grimasa de pe fatza se transforma intr-un ranjet stanjenit, aproape alerg, competitia-i crunta, sateanul din villa de leyva ori a ars-o pe lene ori manat de dorinta de capatuire si-a tras restaurant, hosterie sau magazin, nimeni nu produce nimic, toata lumea ofera fix aceeasi lucru iar turismu se umfla doar la final de saptamina si potopul aduce tot felul de atarnatori care traiesc o saptamina din banii de plasturi.

un japonez si-o blonda stearsa-si tarshaie espadrilele carpite in carciuma unde-un nenic pregateste panzerotti, insfaca meniul, ochii umezi ai chelneritei ii urmaresc febrili reactiile, japonezul ofteaza post-hiroshimic, nu, nu-si pot permite preturile gigantice, chelnerita atarna ca o remora, ia zi dragutza cit poti sa dai, 10000 de pesos zice domnul Qi-Tra, aha, pai va fac un platouas cu o pizza si un sprite, lumina-n ochii blondei lesinate de foame, se bate palma, se schimba zambete, citisem pe net ca-n columbia trebuie sa negociezi orice dar mi-era tarsha sa cer mai putin cind deja totul era atat de ieftin, in 5 parai sa primesc o pizza cat un sugar de 3 luni si un sprite, ia sa-ncerc, bre, cat vreti pe cina?12.000, oh-ah, n-am decat 10.000, ok, iu-huuuu, ce simplu a fost, paraiul salvat ma incanta, il sparg urgent in magazinu de produse naturiste unde o madama lauza ma cocleste sa cumpar ceai de coca si budinca de arequipa, peste drum 4 gauchos si-au risipit tineretile cu ochii-n fox sport, traiesc cu scoruri si tinto, apa colorata pe care columbienii o beau pe post de cafea, in tara cafelei, ce ironie.

villa de leyva a fost declarat monument unesco si i s-a dat friz in ’57, nu tu termopane la feresti, nu tu p+5 in mijlocul urbei, nu usi de metal si mana curenta aurita, in casa del primer congreso unde s-au adunat prima oara alesii in provinciile unite ale noii granade dupa ce bolivar le-a zis marsh acasa spaniolilor, o duduie si-a prins capatzana-ntre casti si o arde pe facebook, hola, mofluza-si intrerupe chatul, si? care-i treaba pe aici? niciuna, sala e folosita de consilierii locali o data pe luna, nu azi, nici maine, cindva in vreo 2 saptamani, am redecorat si am schimbat mobila sa fim in pas cu timpurile, am luat si noi scaune ergonomice, inchei transmisia, tzup, se arunca-n vizuina zuckenberiana, n-am cui sa zic la revedere, in strada o chelnerita ma-nhata si ma taraste intr-un mall medieval de carciumi unde-un nenic ciupeste solitar o chitara, peretii de 400 de ani vechime-l asculta, zdrang-zdrangang-ang, melancolie cu gust de supa de lapte cu ou si paine si limba cu sos criollo, maninc, platesc si nu ma targuiesc.

don paulino zice sa bag un ochi la piscina tamaduitoare de la molino mesopotamia, ah, dumas curat, casa de la 1568 a fost transformata in hotel, paturi cu baldachin si semineu, gradina luxurianta, si piscina? e-nchisa, de ce? sanepidu columbian a gasit un motiv de spaga, a zis asa “asta nu-i piscina ca nu are pereti de beton si nu e iaz pentru ca are fundu de piatra, nu-i nici cal, nici magar, asa ca ne doare-n basca de proprietatile terapeutice, nu puteti sa primiti oaspeti pina nu rezolvati problema”, 4 ratze si-au bagat picioarele-n decizia sanepidului, se balacesc la liber, da’ cat costa sa stai aicisa? ma-ncordez in asteptarea ciocanului, 220.000 cu breakfast in perioada alta si 180.000 cu breakfast acusi, in baja, asta vine 100 de dolari pentru un loc care-n europa iti rupe lejer din buget 4-500 de euro, vivaldi baga-n surdina, ce 1957, e 1757, se poarta franceza si alunitele cu tus pe pometele drept.

bienvenue a jurassic parque, la fosta fabrica de aguardiente vreo cinspe copiii scarmana  viori si scuipa-n trompete, dupa dealuri fulgera pe mutzeste si la stiri nimeni nu sufla o vorba despre megamitingul din bogota, pe falia noastra temporala nimic de raportat, bon nuite.

archeopterix fittipaldianus

May 24, 2012
jurassic park
Leave a comment

statia de transmilenium e inchisa, o baba ma-nhata de maneca si-mi sopteste conspirativ ca-i mana farc-ului, e clar, uite-te cata politie e pe strada si am vazut ca si ieri au facut repetitii, ha? da, da, ca sa intervina daca scapa de sub control, hai mamaie termina ca mi-a zis mie domnu de la banca nationala ca s-au cam dus zilele lui trosc-pleosc-brosc, baba da cu dispretu-n mine si fuge sa planteze teoria conspiratiei in plasa cu mandarine a matusii din fatza, politia joaca tara tara vrem ostasi, scuturi, casti, bastoane, mitraliere, circulatia e oprita complet in centru, unde sa pleci cand astia vor sa dea drumu la pamplona cu socialisti? iaca o statie unde e lume bulucita, un mustacios usor trecut imi indeasa niste sfaturi in decolteu-te urci in b73 si ajungi la terminal norte de unde iei..huoooo, trttttzzzzzzz, trompete si ragete dau coltul bulevardului, madama de la ghereta de bilete inchide pravalia, nefericitii care au intrat in statia de transmilenium raman captivi in cubul de sticla pina trece viitura, sunt al dracu de multi, mustata imi susura iar in ureche informatii vitale: sunt nativii, nu au drepturi, le-au luat pamantul si i-au lasat doar cu ala din calcaie, traiesc inghesuiti la marginea oraselor, fara serviciu, fara bani, moarte capitalismului cu fatza inumana, huooooooo, triiiiiiitzzzzz.

ochesc o alta statie de transmilenium la vreo 400 de metri mai incolo, sterg peretii talciocului cu chinezarii de pe avenida jimenez, niste costume s-au oprit pe margine cu empanada-n bot, ginesc si vreo 3 hipsteri de stanga, un politist ne spune sec ca niciun autobuz nu pleaca spre nord, demonstrantii au umplut bulevardul, 10 benzi de urlete si pumni stransi, ce vor? taximetristul e stupefiat de intrebare, cum ce? BANI, traficul a prins cheag si ne taram cu greu, soferu’i cascador, ma sfatuieste sa-mi pun centura de siguranta, de ce draguta, o sa fie turbulente? hale-hop, face o schema si iata-ne gonind cu 120 la ora pe banda unde un cerc rosu strange numarul 30, bagam aproape o ora, franaaaa, 80-100-120, franaaaa, bogota nu are de gand sa se termine, e al treilea cel mai mare oras din america de sud, dau sa adorm, hai c-am ajuns la terminal, unde e? aici pe trotuar, cum fratelo stau asa pe bordurica, da, valea, dau cam 38 de lei pe-un drum de la bucuresti la puchenii mosneni, scump, cu banii astia plateam avansul la o vila, tu-ti farcu si protestu ma-tii, n-apuc sa injur omeneste ca un nenica ma-nhata si ma aseaza intr-un autocar, tunja? da domle, de unde stii, fler.

autocarul atarna cu motorul pornit la marginea trotuarului inca vreo 5 minute, mai inainteaza 4 centimetri, se opreste, pescarul de afara mai arunca un baboi pe bancheta, uite-o si-o cega si 3 crapi, tzasnim in traficul sinistru cu 70 la ora, in usa deschisa cu navodul deschis nenicutzul rage catre oamenii care se plimba linistiti pe trotuar tun-jaaaaa, tun-jaaaaa, nimic, s-a-nchis sezonul la peste, se-nchid usile, soferul ridica draga si-ncepe un nou joc de cabana, sarutatul cefei cetateanului din fatza, franaaaa-acceleratie-franaaaaa, avem o castigatoare, doamna Carmen din Tunja primeste in dar de la companie o strangere cordiala de mana.

Peisajul e postmodern, trecem pe linga un castel bavarez si oprim in dreptul unui palat otoman cu turle cepoase si moschee, 2 burtosi impart holul, unul vinde seminte si alune, celalalt vinde alune si seminte, divers, urca un mustacios care sparge piata cu sucuri si apa, ne-ntoarcem pe autostrada, 3 benzi, jde alunecari de teren si lucrari la fiecare 3 kilometri, umflati de seminte si alune harciogii calatori picotesc in scaune pina cind stewardul scoate asul din maneca, din tavan depliaza o plasma si… jason stathman strange de gat un narcotraficant columbian in primele 2 minute ale filmului, the mechanic apare pe ecran si calatorii lasa dracului peisajul mirific si-si arunca retina-n poala hollywoodului.

gonim pe linga niste popasuri modeste, megalomanic numite palatul mierii, castelul arequipei si fabrica de churrasco, eu sunt mic tu fa-ma mare, eu sunt ..franaaaa, am ajuns la tunja, n-apuc sa ating asfaltul ca o alta mustata ma ia pe covoras, villa de leyva? neam de telepati astia, da profesor xavier, arata-mi drumul, omuletul inhata bagajul si goneste printre microbuze, alte 4 muste ma bazaie cu oferte, nenicu-si apara prada si ma depune la masina, intinde mana-n care asez niste marunt, scarbit mi-l da-napoi si-mi cere mia, n-am schimbat, “om rau” imi zice obidit si vrea maruntul inapoi, sictir, acceleratie, franaa, accleratie, franaaa, soferul inghesuie carne in ardeiul umplut pe roti pe care-l conduce, seminte, seminte, alune, seminte, apa, sucuri, alune, seminte, intre oamenii impaturiti pe scaune isi face loc curul gras al unei madame boteriene care vrea sa faca profit, asteptam sa-si descarcereze dorsala si acceleratie, franaaa, gonim cu fittipaldi care depaseste in curba, in curba ac de par, in curba ac de par in urcare, franaaaa, o alunecare de teren a plecat cu juma de sosea, fittipaldi nu se sperie, se arunca-n pamantul reavan si trecem, ne depune asudati la villa de leyva, oras inghetat in ’57 cind l-au declarat monument si canci vine alde miguel si-si construieste un p+4.

welcome to jurassic park, la don paulino am camera cu 30 de parai, wifi, televizor si lenjerie de pat care miroase a lana si apret, macar pentru asta merita columb sa se deranjeze de acasa, noapte buna.

malosaurus auriferus

May 23, 2012
jurassic park
1 Comment

o armata intreaga pazeste muzeul aurului din bogota, usi de otel, groase de 30 de centimetri, bodyguarzi cit malu, tztztz, deci planul meu sa folosesc pila de unghii la decupatul vitrinelor n-are cum sa tina, patru englezoaice incing o sezatoare si-si impartasesc zgomotos ultimele stiri despre kate si barbac’su, le doare-n basca de procedeul de turnare a metalelor pretioase folosind ceara, dupa 38 de masti mortuare din aur si 257 de farfurioare de pus in ureche-tot din aur, te mai opresti s-auzi si tu cit a slabit adele, 12 kile, cam cit placa asta de aur de pe pieptul nobilului muisca mort acum 1700 de ani, ce-i aia muisca? o civilizatie pre-columbiana, ce-i aia pre-columbiana? inainte de columb, ce-i aia columb? un genovez pe care l-a mancat in fund sa gaseasca aur, ce-i aia fund? partea acea pe care matale tragi caciula, te pup.

filmuletu de prezentare zice-n engleza ca abia-n ‘39 banca republicii s-a gandit sa inceapa sa stranga piesele de aur imprastiate-n tarina tarii, s-au miscat bine, acum au cea mai mare colectie de obiecte de aur din lume, dar nu asta-ti rupe capul la museo de oro ci povestile despre ritualurile in care obiectele erau folosite: urnele mortuare erau create in forma de uter pentru ca civilizatiile pre-columbiene credeau ca moartea inseamna renasterea in alta dimensiune, poate in noul univers vei fi sarpe sau poate jaguar sau caprioara, fiecare om avea atasat un spirit animal si, prin simpla etalare a unui simbol al acelui animal: sa zicem iti trageai cercel de nas in forma de rat de harciog, deveneai hrebenciuc si capatai puterile animalului ales; sefii de trib isi lasau unghiile sa creasca, purtau cozi si blanuri de jaguar si astfel deveneau jaguari, stapinii universului, care el, universul, a fost creat prin muzica si de aceea toata lumea respecta muzicienii, deschid paranteza (cu alti ochi ma uit acusi la laurentiu dutza si universul 3SE, inchid paranteza).

la moartea sefului de trib, trupul raminea in casa iar casa devenea sanctuar, iote frantz, asta chiar explica ce se-ntampla-n psd, tataia buha a murit politic dar partidul ii duce spiritul mai departe si daca tot am dat-o iar pe politica, ma umflu un pic de manie cind ma gandesc ca de vreo 4 ani nimeni n-a mai miscat nimic pe mana recuperarii tezaurului de la rusi, zice wiki ca o firma germana asteapta o vorba de la mugurica din 2008, daca-si pune pielea de sarpe pe burta poate in 50 de ani avem si noi aurul inapoi si in alti 150 ne tragem un muzeu destept ca ala din bogota, da’ ce ne trebe tezaur si muzeu cind uite ca avem voci de aur si echipa de gimnastica de aur si epoca de aur si poate ia mungiu la cannes aur si… sa cante muzica, cele bune sa se adune, cele rele sa se spele..

ma aburc in transmilenium, un bus lung si gras care aluneca vertiginos pe linia dumnealui, a 5-a de pe soselele late si aglomerate, e inventia primarului lituanian-de aur si el dupa parerea unor concentateni, dinsul a zis ca nu-s bani sa dea gauri de metrou daaaaar “putem sa facem sensuri de drum dedicate”, statiile sunt niste cuburi de sticla in mijlocul autostrazii, soferii opresc la liniuta si usile autobuzelor se deschid sincron cu cele ale cubuletelor, trop-hop-polop, esti lipit urgent de geam, trecem printr-un talcioc gigant, apoi printr-o zona industriala naruita, vine o bucatica de londra, superpasarele se-noada peste noi, in statii e plin ochi de politie, si na c-am ajuns in zona rosa, restaurante mii si carciumi faclii, mcdonald are un brand gourmet, sushi, crepe, wok, italieni si argentinieni, 18 parai 2 pahare de vin, sa fugiiiim, sar intr-un taxi si tuleo, merg si merg pe transversale, bisectoare si perpendiculare, kalashnikoave la vedere, suntem la museo de oro? nu fetito, suntem in rosales, la ambasade, tocmai am trecut de ambasada sua, simt ca vine si nu ma-nsel, taximetristului nu-i place de presedintele santos ca-i pupa-n fund pe americani si negociaza cu teroristii cind ar trebui sa-i calce pe cap cum a facut uribe, fostul presedinte, ce om de treaba, daca nu-si punea el coada de jaguar si nu-si lasa unghiile sa creasca nu ma dadeam eu acusi cu masinuta prin bogota.

welcome to jurassic park, platesc cu 3000 de pesosi mai mult ca deh, mi-am luat o lectie de istorie, sa ma supar, sa nu ma supar, mai bine imi pun aripioarele de drosophila melanogaster si ma duc sa beau un aguardiente, noapte buna.

tiranosaurus credinciosus

May 22, 2012
jurassic park
Leave a comment

duminica bogotanul isi pune hainele bune si pantofii cu scartz si-ncepe sa urce golgota montsseratului, pe dreapta avem ceas cu fecioara, fantana arteziana electrica desigur cu fecioara, 659 de tipuri de lantisoare cu isus si fecioara, scrumiere si fetze de perna cu isus carindu-si nefericit crucea, pe un gratarel o doamna parjoleste porumb si frigarui de carne cu un cartof infipt in capat, 3 cersetori pandesc de dupa colt, unul sare si ma apuca de glezna, ma refugiez la taraba cu arepe, clatite uscate de porumb pe care astia intind o budinca groasa de dulce de leche, auci, bere, bere avem si maturici de sters praful, sucuri de fructe si poze cu o lama sau tot pachetul, dupa posibilitati, politia dirijeaza vilegiaturistul, aia cu funicularul pe stanga, telefericul pe dreapta, zdrong-torobong-fong, credinciosii se bulucesc tropaind in trenulet, uauuuuu, da-te sa vad, o voce grava povesteste cum o sa urcam 600 de metri si o sa ajungem la catedrala din montserrate, simbolul bogotei, am ajuns, psss, usile se deschid si copii, batrani si femei gravide tzasnesc pe linga mine, un indicator zice ca suntem la 3125 de metri, ma tarasc pe via crucis, picioare de plumb, ce ti-e si cu asta, gravitatia e mai puternica mai aproape de dumnezeu.

juma de bogota e stransa pe deal, biserica e umflata la cote istorice, spre ceruri se ridica un slagar  vesel care ar putea oricand castiga la eurovision, felicitari compozitorului, se aplauda si se baga niste miscari de samba intre bancile de lemn, deasupra altarului e statuia din secolul XVII a lui isus palit in coasta, Senor Caido, un vestit facator de minuni, uite afara peretele bisericii e tapetat cu placutze de marmura pe care cetatenii au bagat cu daltutza testimoniale ale ajutorului primit de sus, pe copilul domnului miguel l-a vindecat de boala la plamani, pe carmen a trecut-o examenul de psihologie si pe juan-citez-l-a ajutat sa joace mai departe jocul vietii, as dori sa cunosc autorul acestor cuvinte intelepte, senor caido e ocupat cu rugaminti mai presante si nu ma ajuta, bineee, trec val vartej de pelerinii care-si fac poze cu pisoarul bisericii si ajung la a mai smechera ciocolata din bogota, cu de toate, adica branza pe care o rupi si-o bagi in ciocolata fierbinte, o lasi 2 minute si ce-ai gasit sa fie al tau, amin.

intremata zic s-o luam pe derdelus la vale, 1500 de trepte pe care gafaind si cu tzeasta inflamata urca sute de cetateni care si-au supraestimat rezistenta, multi sunt desculti, cu picioarele inrosite de piatra cubica, the future is coming on, is coming on, viitorul ma prinde din urma si ma depaseste, sunt 2 nenici c-un radio portabil, dupa gorillaz rasuna valea de motorhead, depasesc niste pisi pe tocuri, ma dor fesele si simt c-o pun de febra musculara, senor caido bine ca mi-ai dat gandul cel bun sa iau funicularu la urcare, as dori sa cumpar niste marmura sa scriu un poem de multumire, n-avem marmura dar va putem oferi cruciulite, chichia, branza, porumb prajit, tamale, bere sau un portret cu isus lovit, tweety sau indianul talpa iute si iubita sa suedeza.

cobor 40 de minute, ma simt ca grecia, cind ziceam ca am ajuns mai vine o panta la unghi de 70, la fiecare colt grupuri de capriori in bascheti urineaza-n vale apoi se-ntorc la chichia, a la orden, tamale a la orden, un nebun batran imi insfaca mana si nu-mi mai da drumul, poporul rage, s-a enamorat de gringa, scap si…am dat de fundul curbei, candelaria e pustie, normal, toata lumea se joaca de-a ironman pe coasta montserrateului, bag un vin si scuip 9000 de pesosi pe 3 guri de pinot chilian, auci, zdranga-banga-rang, fanfara se apropie, schimbare de garda la palatul prezidential, vreo 30 de bucati isi arata buricele soldatilor, coloana trece cu xilofoane si baga niste shakira, jur, un ostas ii vara-n casca 2 ciocanele soldatului de la bariera si haaaap, tot detasamentul baga niste gimnastica artistica in mijlocul strazii, elegant, buricele ranjesc inveselite, the end.

welcome to jurassic park, cu un parai imi iau chicha intr-o trocuta de lemn, e coaja unui fruct de-i zice totuma, urla aerosmith si stau pe traseul catre veceu al unei babe cu incontinenta, disculpe, disculpe, cum faceti chicha? cu saliva cum se facea traditional? hahaha, cum duduie, bineinteles ca nu, o lasam 8-10 zile la fermentat, de scuipat nu scuipam decat in potolul pe care-l servim si numai martea, multumesc senor caido ca m-ai ajutat sa vin aci duminica, amin.

saurosaurus monetarus

May 21, 2012
jurassic park
2 Comments

prin ’94 sau ’95 cred cind chevron era la fel de departe ca acum de resursele noastre de gaz si patriciu era “decat” un tanar liberal, circula bancnota de 500 cu brancusi a carei valoare baietii isteti au descifrat-o indoind-o cumvasilea peste poarta sarutului si ce sa vezi, era chiar un falus strasnic, hahaha, baietii cadeau de pe bancheta de veselie, fetele puneau mana la gura stanjenite, mugur isarescu bagase-n tiparnita milioane de putze care circulau stealth prin tara, masoneria curata de rit pornografic de care nu s-a mai vazut in lume, pina acum, stati asa ca si colombia are talent, mister si bani codati si domnu paul e gata sa dezvaluie profanilor tainele biletelor de valoare.

sa-ncepem cu aia mai mica, bancnota de 1000, pe o parte e domnu gaitan, un soi de petre roman columbian care a fost asasinat in 48, din moartea sa s-a nascut la violencia, 10 ani de caft interpartinic in care liberalii si conservatorii s-au ciomagit atat de crunt incat peste 200.000 de columbieni au murit, 800.000 au fost raniti si peste 1 milion au trebuit sa-si ia talpasita, poporu vrea sa stearga cu buretele era dar daca citesti pe wiki ti se face frica, ciopartiri si cezariene cu baioneta, da de unde plecasem, asa, pe una din fetzele bancnotei gaitan vorbeste multimii si iaca un nenic cu mustacioara care te priveste oaches, e fidel castro zice paul, in serio? clar, el e autorul moral al asasinatului si uite aici, hap, face niste fente cu hartia, e o orhidee, asta era floarea preferata a lui gaitan, pam-pam.

bancnota de 5000, poetul Silva, eminescul columbian mort tanar de oftica, dar nu d-aia pulmonara ci miocardiana, tarasenia, zice paul, este ca jose asuncion s-a indragostit de sora-sa elvira, dai cu rima, dai cu versetu, ia mai ia si tu baiatule o pauza de la scris si hai sa rezolvam niste treburi in venezuela, cind s-a intors dupa cateva luni afla ca elvira a murit, silva se apuca de baut si de la spritz ii vine ideea sa cheme medicul, domle, spune-mi si mie unde imi e inima, doctorul il apasa pe pieptut, identifica organul, poetul insa continua seria intrebarilor nastrusnice “daca elvira era inima mea iar elvira este moarta cum mai poate inima mea sa bata?”, medicul a ridicat din umeri, raspuns gresit, poetul lasa paharul de aguardiente jos, pune mana pe pistol si pune punct unei cariere literare de succes, pe bancnota avem versurile din poemul nocturna, silueta elvirei, paul face din nou niste smecherii cu hartia si imi arata paharul de bauturica si inima maestrului inainte de perforare.

bancnota de 10000 e cu o domnita cu par ondulat, paul trece repede peste ea, nimic interesant, o cusatoreasa care a tras cu urechea la discutiile spaniolilor pe vremea razboiului de independenta care la randul ei a fost urecheata mortal de iberici, dar la 20000 avem din nou parte de bucurii, julio garavito, omul care a descoperit ce e pe partea cealalta a lunii, psihedelic, al mai smecher matematician columbian dupa calculele caruia nasa a facut aselenizarea, pe bune, da soro, au numit s-un crater dupa el, ce nu zice paul este ca nea garavito a fost si tata cailor ferate in columbia care de vreo 10 ani au fost inchise, di ce? Coruptie d-aia cu C de la coloseum, baietii cu transportul rutier au spaguit guvernele pina n-a mai ramas trenuletz pe sine, doar alea turistice, vreo 2-3 maxim, julio se-nvarte-n mormant ca titirezu, cine sa-l vaza pe partea ailalta a lunii unde-i el acum, poate NASA, pe bancnota e the dark side of the moon si-un garavito sobru, pe ailalta fatza tot soiul de grafice intelepte pline de calculele mnealui.

nimic interesant despre hartia de 50000, asta-i a mai mare, face vreo 28 de parai, iti iei un cos de carti sau o seara la hotel de banii astia, ce ieftina-i fericirea, uite asta moto de pus pe pesosii columbieni, la muzeul monetariei treci prin toata povestea firfireilor de aici, cu texte in spaniola si engleza si butoane care fac monezile sa se invarta si copiii sa raga de fericire, expozitie glantz de neam de neamul lui isarica fara frica n-a vazut asa ceva, o pomenesc din nou de maica-mea, pariu ca sughite, zicea “ce sa cauti tu fetito in tara aia, lumea a treia”, hehehe, saraca, si-atunci romanica unde-i mamico, lumea a cincea banca de la geam.

welcome to jurassic park, v-as pune poze cu banii dar mai misto sunt alea cu orasul, luati de va bucurati.