Funcția mea în agenția de publicitate în care lucrez este director de creație și strategie. Eu sunt ăla care ia brieful de creație care vine de la client, îl mestec și îl dau colegilor mei din agenție spunând: ăsta e mesajul pe care îl transmitem, cam așa ar trebui să arate. Am inventat fainoșagul și am vândut Ardealul mâncătorilor de pateu, am coborât cu picioarele pe pământ ING Bank și am vândut carduri și conturi curente la sute de mii de oameni, am vorbit cu adevărații domni din România în campania Zaraza și am pus vaca Fulga să recunoască ”ce vacă sunt, am uitat să mă prezint” și astfel să dărâme de pe raft laptele Dorna. Am o poală de Effie-uri, un soi de Oscaruri date pentru eficiență într-o campanie publicitară. În plus sunt un om care a făcut niște ani presă. Tot acest preambul care pute a ”ți-au murit lăudătorii” l-am făcut ca să înțelegeți că am expertiză și că mă pricep când spun că vestita campanie de comunicare pentru prezidențiale a lui Iohannis este o scamă în calea uitării. William Brânză și al său ”să le spargem gașca” a fost mai bun decât ce a ieșit din pixul actualului șef al cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache.

Klaus Iohannis-un candidat de tip Lazăr, aproape ucis de echipa lui de campanie și întors din morți de aroganța lui Ponta și de scandalul diasporei,  își pune șef de cabinet strategul care i-a aruncat 6 lopeți de pământ peste sicriu. De ce?

De polițe. Domul Iohannis, salvatorul României, trebuie să împartă funcții ălora care i-au stat alături. Iar alături, atunci, nu îi stăteau prea mulți pentru că nu prea credea cineva că neamțul poate să îl bată pe Ponta. Domnu Klaus părea, ca în bancul cu măgarul bătrân, orb, șchiop și râios, adus la piață de țăran ca să fie de făcut de rușine. Ia uitați-vă, nu are copii. Priviți, nu e ortodox. Luați aminte, e prea laș să intre în gâlceavă și prea lent ca să zică ceea ce are de spus.

Dan Mihalache este un strateg slab de campanie. Mesajele lui nu au ajuns nicăieri. Nu are a face. El i-a stat alături lui Iohannis și trebuie răsplătit. Dar se face o nedreptate. Căci nimeni nu i-a stat mai aproape lui Iohannis în timpul ultimelor două săptămâni între cele două tururi de scrutin decât Ponta. Fără Ponta nu ar fi ajuns niciodată președinte.

De aceea propun ca acesta să primească funcția de șef de cabinet prezidențial. Din 2015, când ACL va putea-probabil-să facă un Guvern. Ce semn mai bun al uniunii și pacificării naționale ar putea să dea Klaus Iohannis decât să îl pună șef de cabinet pe un Ponta hăituit de procuratură pentru împiedicarea votului diasporei și amenințat cu ani de pârnaie pentru asta? Poate doar să îl ia și pe Dragnea consilier prezidențial. Să transformăm România într-un Teleorman înfloritor.

Ce ziceți?

Ultima dată când am fost cu Dan la Waterloo, eu eram euforică pentru că Băsescu îi luase fața lui Năstase iar el era mulțumit-neliniștit. Eu nu-mi amintesc cum era el dar mi-a reamintit el azi, când eu sunt mulțumită-neliniștită iar el este euforic. El și restul cârciumii. Se bea bere belgiană, se vorbește germană stricată, se toastează pentru Iohannis. ”Iohannis Brahms, unora le place Brahms”-strigă bețivul de la masa de lângă noi. Ne comunică sfătos că are 4000 de cărți și dă fuga după colț, în cotețul chelnerilor, unde are acces la muzică. Pune Celibidache în cinstea noului președinte. ”Auzi, l-a ales Facebooku. Hahahaha. Facebookul unde se face totul, se adoptă câini, se aleg președinți, se protestează împotriva Roșiei Montana. Iohannis Brahms. Unor le place Brahms. Știi cine era Brahms?” Prietenul lui răspune: ”Un film.” Bețivul nu e de acord: ”Un mort.”

Dan îmi spune că pe 16 noiembrie am asistat la o altfel de revoluție. Că miracolul propulsării lui Iohannis în fruntea statului român naționalist-ortodox se datorează unui cumul de fapte, dar insistă că profilul candidatului a fost crucial și că oamenii au văzut în pașnicul sas, dispus să piardă decât să fie mârlan, un altfel de politician. Eu insist că umilirea diasporei, aroganța și nesimțirea fără margini cu care au tratat cei mai mari investitori în economia națională-oameni care visează să se întoarcă, să fie în satul lor fruntași-a fost lovitura de grație pe care guvernul și-a dat-o singur. Ca în Kill Bill, Ponta, această Black Mamba/Beatrix Kiddo cu personalitate schizofrenică, și-a trimis sieși, în capul pieptului, pălitura cauzatoare de moarte. A mai făcut 5 pași, a mai respirat aerul rece al celor două săptămâni până-n turul doi și apoi s-a prăbușit.

L-a făcut internetul. L-a înfrânt generația Facebook. X-ulescu e omul care l-a propulsat în scaunul de președinte pe Iohannis. Ba nu, Y-ulescu. O bătălie ridicolă pe likeuri, shareuri, commenturi, pokeuri, followuri. Dacă nu era bannerul ăla, acum Ponta era președinte. Dacă nu erau mesajele comunicate-în timp real (asta îmi place cel mai mult, clamarea unei chestii de bun simț, pe care o face internetu că așa face el. E ca și cum m-aș mândri că mi-am luat o mașină cu 4 roți), Dragnea ne dădea pe mâna morților teleormăneni. Zombiland. Asta eram.

Vedetuțe și vedeței urlă, cerându-și recunoscută întâietatea în susținerea neamțului. Alți cetățeni se dau cu curu de pământ că vin băsiștii și le deturnează alesul. Alți cetățeni se suie pe podium, își ițesc capetele din spatele panzerului sibian, gesticulând frenetic, indicând articulații: noi am strâns șurubul aici, dacă nu puneam noi piulița asta, țțțțțț, erați acum cu toți în drum spre graniță.

Iohannis, cel mai popular om politic din Europa pe Facebook. A tăiat-o pe Merkel. Hahahahaha. Aceleași complexe de nație mică și neîmbobocită, care s-a aruncat pe mousuri și a clicăit votându-l pe Hagi cel mai bun fotbalist al anilor `90. Suntem cei mai viteji când e să dăm clickuri. Suntem campioni mondiali la dat likeuri. La dat follow. La dat share. Și normal, suntem campioni mondiali la Angry Birds. Nu glumesc, este adevărul gol-goluț.

În stradă, la Brașov, pe 14 noiembrie am fost cam 600. Hai 800-dacă e să-l ascult pe Lucică. În 15 noiembrie, când am cerut guvernului să dea ordonanța care să permita diasporei să voteze, am fost 40. Brașovul nu s-a oprit din plimbarea de sâmbătă, s-a dus acasă și poate a dat like la pagina lui Iohannis. Sau poate a așteptat până pe 16 seara, la ora 21.00, că e mai mișto să ții cu învingătorul. E mai fain să spui: v-am zis eu băi bălălăilor că o să iasă. Pe 16 seara, în fața prefecturii Brașov eram câți? 80. Apoi, încet-încet, ne-am strâns vreo 200. Pe drumul spre sediul PSD am ajuns vreo 500. Maxim. Acasă însă, la căldurică, mâinile brave ale celor de pe Facebook dădeau like paginii lui Iohannis și join la mitinguri și share la știri despre oroarea de la Torino și prăpădul de la Paris.

Virtual suntem un popor neînfricat. Virtual adoptăm câini, semnăm petiții, îi numărăm ouăle lui Năstase. Virtual ne batem cu dușmanu și virtual îl înfrângem. În timp ce pe Facebook Iohannis este politicianul cel mai popular din Europa, real este doar un profesor care a intrat, ca într-un film american, să predea fizică unui grup de babuini răi, înarmați și delicvenți. Real Iohannis are mai multă nevoie de noi în stradă, decât de ajutorul nostru virtual. Virtualul nu face doi bani. Vă spun eu. Am peste 2000 de prieteni pe Facebook și maxim 5 care mi-ar da un colț de pernă, să pun capul pe el.

Iohannis nu e un personaj din God of War. Încetați să îl tratați ca pe unul.

În 17 noiembrie 1996 am ieșit în stradă, sărbătorind câștigarea alegerilor de către Emil Constantinescu. ”Acum Emil!”-așa ziceau afișele electorale ale candidatului CDR. ”Țapul”-îi ziceau susținătorii lui Iliescu și Vadim în revista România Mare. Țapul cu voce tremurătoare, indecisă, ușor efeminat în gesturi, profesorul de geologie care a înfrânt sistemul din spatele inginerului de la ape. ”Jos Iliescu” s-a strigat atunci, ”Am învins”-s-a strigat atunci, ”Jos comunismul” s-a strigat atunci, ”Libertate” s-a strigat atunci.

Patru lozinci care au fost scandate din nou, 18 ani mai târziu în Brașov, într-o noapte rece de noiembrie. La care s-au adăugat: ”Puie Monta” și ”Muie Ponta”. Mult sex oral. Cine și-ar fi închipuit acum 18 ani, protestatari care să-i strige lui Ion Iliescu: ”Muie Iliescu”. Nu ziceți că nu are cadență. S-ar fi putut cânta: ”I-li-escu, Muie Iliescu!” Dar nu s-a întâmplat asta.

Suntem noi mai spurcați, ăștia de acum, înrăiți de sistem, de Traian Băsescu, vulgarul președinte care babardește bagaboande și bea la Golden Blitz? Sau Iliescu, Împăratul Palpatine al politicii românești, era un adversar hulit dar respectat?

Eu zic, desigur, că varianta doi e cea adevărată. Că Ponta, un golănaș fără caracter, a coborât nivelul discuției politice la Fă Doino. Că Taraf TV și mârlăniile marca Badea/Banciu au fost preluate ca discurs politic.

”Măi animalule!” al lui Ion Iliescu trăda un dispreț evolutiv, de individ ajuns în fruntea lanțului trofic care este deranjat de un mamifer imparicopitat, dotat cu microfon. Dar Iliescu, cu școala la Moscova, cu plovăr de revoluționar și mișcări hotărâte din mâini, știa mai multe despre imagine, despre ce se spune și ce nu se face decât toți consilierii americani care, se spune, că l-au dădăcit pe Ponta în campania electorală.

De ce Puie Monta? De ce degete mijlocii îndreptate către PSD? Cum a ajuns temutul partid și aparat de stat să fie ținta flegmelor și a caterincilor demonstranților?

Printr-o erodare constantă de imagine. Prin Votcăroiu, apoi Bombonel, apoi Prostovanul, apoi acest Pinocchio care a făcut ceafă sub ochii noștri. Prin promovarea unor personaje de satiră, ridiculizate de popor. Iar atunci când râzi de cineva, sigur nu ți-e frică. ”La Palatul Cotroceni, cânta Cucuveaua, Iliescu și ai lui și-au găsit beleaua.” Cucuveaua-bufnița, simbol al filmelor horror dar și al inteligenței. Cucuveaua a părăsit sediul PSD și a spus: sper să fie bine. Pentru Iliescu o să fie bine. Pentru că acum are mână liberă să reformeze partidul.

Mi-e frică de Iliescu. El este singurul creier funcțional, neînecat în osânza corupției. PSD-ul se va metamorfoza. Jeana nu e moartă, Jeana se transformă. Să avem grijă ca, în cazul unor anticipate sau în 2016, să nu ne lăsăm din nou păcăliți și, peste încă 10 ani, să strigăm de nebuni pe străzi ”LIbertate”, ”Jos comunismul”, ”Am învins”. Timpul lui ”Puie Monta” a trecut. Să ne întoarcem la Jos Iliescu.

Nu e gata. Sacii nu sunt în căruță, odată cu sașii.

Guvernul trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat ieri. Puterea e în continuare la ei. Și trebuie să o lase jos, ușor, ca pe bebelușul rozaliu și cald, înfășat în scutece mirosind a lapte, la care trebuie să renunți pentru că e timpul să mergi la pușcărie. Amenințările paukeriste cu pârnaia, proferate la adresa lui Băsescu, s-au întors împotriva lor. Numai că, de data asta, nu sunt vorbe goale ci chiar cuvinte rupte din codul penal. Acel cod penal castrat și ținut pe dulciuri care, chiar și așa, știrb și bleg, tot spune la capitolul 9:

Art. 382  Împiedicarea exercitării drepturilor electorale

(1) Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Ei pot să facă pe proștii: Doamnelor, domnilor, frați români, noi nu am vrut să vă împiedicăm să votați. Nu. Noi am vrut să vedeți Nancyul-un oraș frumos la numai 400 de kilometri de Paris, Liverpoolul-câteva sute de kilometri de Londra sau Praga-la o aruncătură de băț de Munchen. Am vrut să vă puneți un pic sângele în mișcare și să faceți o excursie până la Portsmouth, că la Londra e smog și e mai bine să votați la mare. Cum să vă treacă prin cap că noi am vrea să vă împiedicăm exercitarea lozincii ăleia, cum îi zice? Așa. Dreptul la vot.

Așa o să zică ei. O să spună că nu avem nicio dovadă care să arate premeditarea acțiunii de împiedicare a votului. Dar atunci noi putem să scoatem, din același Cod Penal, o altă furculiță pe care să le-o înfigem între omoplați:

Art. 298   Neglijenţa în serviciu 

(1) Încălcarea din culpă, de către un funcţionar, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Avem instrumente să îi ardem. Totul este să ne organizăm. Trimiteți pe adresa combatereaabuzurilor@gmail.com numele, adresa din străinătate și mărturiile de aseară, când ați votat cu întârziere sau ați fost împiedicați să votați. Dacă puteți, atașați fotografii și filmulețe. Alianța pentru Combaterea Abuzurilor va scrie un denunț penal împotriva Guvernului României și împotriva Ministerului de Externe și îl va depune la Parchetul General al României. Săptămâna asta.

Puterea este încă la ei. Ponta a spus că nu demisionează iar guvidul bătrân de Meleșcanu s-a scufundat în apa mâloasă, așteptând să treacă furtunica eșecului alegerilor. Parlamentul e o oaste de penali. O să strângă rândurile, protejând, ca întotdeauna, interesele clicii. Dragnea rânjește la televizor- e drept, cu gurița mai strâmtă ca broscuța care a mâncat lămâie. BOR-ul o dă cotită. Ministerul de Interne-cel care a închis ochii la uriașele nereguli din țară, tace mâlc. Nimeni nu și-a cerut scuze pentru atacurile cu gaze ale jandarmeriilor din Paris și Torino. Cineva-personalul secțiilor de votare de acolo-a chemat jandarmeria. Cine? Să ni se spună de ce și cine a solicitat intervenția poliției.

Guvernul trebuie să își rupă noada și 7 coaste atunci când va cădea. Să se zguduie pământul și să se năruie templul de farisei. 7,8 pe Richter. Să tremure Antenele, să se zgâlțâie Ghiță. Dar pentru asta trebuie să începem, acum, să strângem date și să îi facem să plătească. Trimiteți vă rog nume, date, mărturii de la votul din diaspora de ieri. Pe ei, pe mama lor. Căci, nu-i așa, ieri nu am strigat degeaba: Ponta, nu uita, te așteaptă DNA.

Se fură cum nu s-a furat niciodată. Se fură pe disperare. Se fură viitorul nostru ca să nu-și piardă ei viitorul. Ieșiți din casă, mergeți la vot. Opriți PSD-ul și armata de penali speriați că vor înfunda pușcăriile. Opriți-i pe Ion Iliescu, Hrebenciuc, Sârbu, Mitrea, Șova, Năstase și restul de monștrii roșii să ne tragă pe stânga. Opriți biserica ortodoxă condusă de pomanagii securiști cu discurs medieval, să ne târască în beciul duhnind de bigotism al PSD-ului, nomenclaturiști-securiști-peceriști transformați în credincioși care pupă poala popii pentru un vot în plus.

Ieșiți și votați. E important. Mai important ca niciodată. Dacă ăștia capătă toată puterea, s-a sfârșit cu justiția, s-a sfârșit cu DNA-ul, s-a sfârșit cu reformele și libertatea presei. Vom trăi în distopia Antenelor, cu buzele lui Gâdea gâdilând anusul unui președinte care tocmai a grațiat patronul trustului și l-a scos pe Voiculescu din pușcărie. Vom vedea cum Tăriceanu-premierul numit de Ponta, va mări cotele de impozitare, pentru că trebuie să cârpească bugetul găurit de imensele pomeni electorale oferite acum.

Ieșiți, votați și opriți PSD-ul, partidul securiștilor duplicitari, partidul sugrumătorilor de destine. Da frate, sunt patetică, dar mă îneacă furia când văd cum diaspora nu este lăsată să voteze însă țigani și sărmani fără dinți în gură, fac turism electoral iar poliția spune că aceasta nu este o infracțiune. Nu ne apără nimeni dacă nu ne apărăm noi.

Suntem pe cont propriu. Ieșiți la vot. Votul este singurul nostru țăruș, înfigeți-l în inima strigoiului PSD.

27 de ani de la revolta muncitorilor de la Brașov. E cald și soare și lumina e plină de claxoane. Milițieni în verde praz închid circulația pe strada Carpați, de la poarta fostului Steagu, pe calea București, la vale, până la prefectură unde se termină crossul. În fiecare an se face cross, copilași și domnișorici aleargă în treninguri și tricouri albe pe traseul manifestației din 15 noiembrie 1987. În fruntea plutonului e o domnișoară negresă. Moșii care merg la talciocul de pe colț stuchesc în sân și zic: Doamne iartă-mă, uite-o neagră.

Au toți acasă cablu și au auzit că șeful lumii, președintele Americii, este negru. Dar să ai tu în fruntea crossului care reface traseul revoltei muncitorești din 15 noiembrie o neagră? Ăsta nu-i lucru normal.

Brașovul s-a ridicat împotriva lui Ceaușescu acum 27 de ani. De foame s-a ridicat. Acum nu îi e foame. E bine și cald la Brașov și aseară, la mitingul din Piața Sfatului, era roșu la Brașov. Roșu de la gecile manifestanților aduși de PSD, să îl susțină pe alesul mnealor. Un laser mare vârât într-o ferestruică a Turnului Alb, aruncă pe acoperișuri, cu verde de reclamă de bere, un gigantic: ”Ponta președinte”. De trei nopți bate ”Ponta președinte” în acoperișul de la Casata. Ieri seară liberalii au reușit să înfigă în Muzeul de Istorie un laser alb care presară  ”Votează Iohannis. România lucrului bine făcut.” peste verdele pesedist. Harababură. Cacofonie de copii care își pun mâinile la urechi și urlă blablablabla, refuzând să-și asculte părinții.

Nu-i nimeni să vadă războiul laserelor. Piața e pustie. Pesedeii s-au cărat acasă, s-au topit roșii, ca sângele care dispare în scurgere la măcelărie.

Mitingul pentru votul corect a ajuns la parc. Se strigă: ”ieșiți din casă dacă vă pasă!” Acum 27 de ani nu trebuia să te rogi de lume. Acum 27 de ani s-a plecat de la uzină, s-a mărșăluit înspre Consiliul Județean. S-a intrat în clădire și s-a strigat ”jos comunismul!”

Zic înțelepții: băi, nu mai speriați lumea că ne întoarcem la comunism. Ăștia nu sunt comuniști. Ponta, PSD, FSN, n-au nicio treabă cu marxismul. Nici Ceaușescu nu avea nicio treabă cu marxismul. Era un pui de țăran rupt în cur care-pentru că numai ăștia i-au dat o șansă-a ajuns în fruntea unei țări. Habar nu avea el ideologie. I se rupea de utopica societate egalitariană. Ceaușescu a fost-ca și actuala gașcă de ciordaci-un travestit, boit de sistem în culorile vremii. Avem comunism, o să fiu comunist. Dacă aveam nazism, ar fi fost nazist. Dar în sufletul lui era doar un suflețel de cizmar cu foame de faimă căruia sistemul i-a aruncat un os. Care a primit o șansă.

”Mamă, ăștia sunt singurii care mi-au dat o șansă.” Asta a zis mama lui Ponta că i-ar fi zis fi-su, în filmul lui Iepan. Nu vă lăsați păcăliți de ideologie. Liberalism, socialism, naționalism, în România nu există decât ambiții. Și cei mai periculoși oameni sunt ăia care sunt în stare să facă orice, odată ce li s-a dat șansa să se afirme.

Ieșiți la vot. Votați Iohannis. Nu e disperat să câștige. Dar noi o să atingem disperarea dacă o să piardă.

Când se va termina totul, va băga divorț. Poate atunci ea va vrea să i se întoarcă în pat.

Mai sunt două luni și gata.

Se căută în oglinda de deasupra chiuvetei. Privirea îi căzu în hăurile cearcănelor care ar fi avut nevoie de semnalizare: atenție, ocoliți, gropi. Se adună și-și pieptănă cu degetele firele de păr puține, le trase ca pe un ceolofan peste borcanul capului. Înăuntru, magiun. Magiun de Elena. Ce-o face acum? Cu cine este? Sigur are pe cineva, reușește cumva să scape de filaj și sigur se întâlnește cu cineva, altfel de ce nu îl mai lasă să o atingă?

Mai sunt două luni.

La televizor sună înfundat pumnii trimiși în stomace de candidați. Se scutură. Îl enervează neamțul, e prea moale, caca moale de pisică stricată la burtă. Dacă era el îi rupea capul nevăstuicii ăsteia cu ochelari. Dacă era el, îi făcea fundă limba aia mincinoasă. Iote, iar zice de el, că îl susține pe neamț, că a tăiat pensiile, că Elena…

Maria citește, o vede prin ușa întredeschisă. A îmbătrânit, e acră, străină și în jurul ei aerul e gheață. Nu mai dorm de mult timp împreună, nici n-ar vrea, nu-i mai suporta oricum picioarele reci și frigul ciocnirilor involuntare de sub așternuturi. Miroase a bătrân. Poate că și el miroase a bătrân și d-aia Elena nu mai vrea să-l sărute.

Sau e un joc.

Desigur, e un joc. Și el dansează șchiop pe vârfurile degetelor blondei cu breton, hop și iar hop. Și ce să facă?

A stat și s-a gândit și știe că nu poate să trăiască fără ea. A înebunit la bătrânețe, așa cum i-a zis ghicitoarea aia țigancă acum cât, 40 de ani aproape. I-a zis că o să ajungă mare și că o femeie, blondă, o să-l facă mic. Ca pe un muc lung scos din nas, luat și frecat între degete, până biluța se topește și dispare în canalele amprentei degetului mare.

Hăhăhă-așa a râs el, cum râde el, gros, apăsat, stropi mari de râs, hăhăhă, pe mine nu mă fac, măi fetițo, femeile.

Na, că l-au făcut. Și numai el știe ce e în sufletul lui. Și poate Maria. De atâția ani, sigur știe. Dar nu o mai interesează.

E obosită și bătrână și el e vinovat pentru 7894 de fire din cele 8000 de fire albe pe care le are. Și pentru 39 de riduri din cele 46 care coboară repezit, șleauri pe obrazul care a luat-o la vale ca într-o alunecare de teren a feței. Alunecare de ten. Așa ar trebui să se cheme bătrânețea chipului.

Neamțul își mai fură un cot în gură de la obrăznicătura aia tâmpă de prim-ministru. Nu are joc de glezne neamțul. E prea încet. Nu e elastic. Dacă ar fi fost el i-ar fi zis mucosului despre socru-su și despre clica aia de ordinari pe care o ține sub pulpană. I-ar fi spus despre Roșia Montană, amnistie, modificarea codului penal și despre distrugerea economiei. Nu l-ar lăsa să scape fără să zică despre KazMunaiGaz, scutiri de taxe, ruși și chinezi aduși în bătătura noastră, de mineriade și legea proprietății. Ar cere ăsta micu, ar cere să îl lase să plece din studio, cu sânge curgându-i în barbă și el atunci i-ar da o batistă să se șteargă și i-ar spune să vină mâine cu maică-sa, tuns. Hăhăhă.

O să vină la el. Toți o să vină la el când se va termina. Mucosu sau neamțu’, deși neamțu’, la cum se mișcă, slabe speranțe să plece din gospodăria lui cu slănină și ștergare cusute cu vorbe săsești care glorifică cinstea și cumpătarea.

Vor veni la el, dar juma de an va fi doar al Elenei. Vor pleca probabil undeva. Africa de Sud. America de Sud. Sudul trupului ei atât de prietenos acum un an. În sudul corpului ei alb și moale va locui șase luni de zile. Își va face buletin între picioarele ei.

Poate vor face un copil. Un băiat bătăios ca el și frumos ca ea și..

Pe gât îi urcă, zgâriindu-l, un acces de tuse. O flegmă se rupe din piept și țâșnește grăbită din gură, ca un jet de cerneală aruncat de o sepie. Fumează prea mult.

E bătrân. Și bolnav.

Maria lasă cartea și vine în baie să-l ajute.

Se gândește: în spatele lui, al primului bărbat al țării, este o femeie puternică. Și în spatele femeii puternice este soția bărbatului, hăhăhăhă. Cine-a zis asta?

– Maria? Cine a zis asta?

– Ce?

– În spatele oricărui bărbat puternic este o femeie și în spatele ăsteia este soția bărbatului?

– Groucho Marx.

– Ai dracu’ comuniști.

1998, Mănăstirea Sâmbăta, județul Brașov. Merg să fac un reportaj despre fundația Gojdu. Ghidul meu-un călugăr în a cărui chilie, pe o policioară, era un sul cu parai, cam 4 salarii d-ale mele de la Protv. Și nu câștigam puțin. Cum ai făcut banii? ”E cum? Uite iau crenguțe d-ăstea din pădure și le dau cu lac și apoi le vând pe la turiști.” E lucru cunoscut, la mănăstire vii cu sulul de parai în buzunar, că niciodată nu știi când dai peste o crenguță superb lustruită de mâinile dibace ale unui călugăr ortodox și simți că 100 de dolari e o nimica toată pentru o asemenea rămurea. Dați-mi 6. Așa spui, plătești banul și pleci fericit că ai făcut o super afacere.

Pe peretele mânăstirii, aliniate conștiincios, plăci de piatră în care erau săpate sau în bronz turnate, numele donatorilor, binefăcătorilor mânăstirii. Frații Păunescu, Zaher Iskandarani, doar de ăștia îmi amintesc acum, 16 ani mai târziu. Pentru cei mai tinerei sau cu memoria halită de molii, cetățenii enumerați erau corespondenții lui Voiculescu, Copos, Vântu și Becali. Plăci multe, multe donații de la prima generație de rechinuți economici care a ieșit din pepiniera fesenistă. Hap, dar de ce fac cetățenii aceștia donații bisericii? Că au văzut în filme că mafia italiană e pe tamjă cu taica părintele? Nu. Pentru că asta e o metodă perfectă de a spăla bani. Ai dat banu pentru lucrarea Domnului, fiscu nu-și bagă nasul, popa poate să spună că ai dat 500.000 de dolari pe când tu ai dat numai 10.000. Ce contează? Cine să te caute de ouă? Ai scos 500.000 din contabilitate, ești pe minus, adio taxe. Și ăsta e doar un model.

De 4 ore citesc de nebună despre implicarea bisericii în politică. Vă dau, la final, un articol, e drept, din 2005, care mi se pare extraordinar de pertinent. Până una alta citez din el. În 2004, înainte de alegerile locale, Biserica Ortodoxă a întors cu spatele vieții politice.

”Decizia Sinodului nr. 410 din 12 februarie 2004 a cerut preotilor sa nu devina nici chiar candidati independenti si a rugat formatiunile politice sa nu accepte preoti ca membri si sa nu foloseasca biserica sau clerul in scopuri politice. Din partea Patriarhiei, Stoica a anuntat ca „Biserica este neutra politic, nu indiferenta la viata polis-ului. Pozitia sa ramane neschimbata: singura politica a preotilor este Biblia”. Preotii ortodocsi aveau zece zile pentru a alege intre preotie si politica. Renuntarea la preotie pentru avantaje politice imediate era ireversibila, preotul urmand a fi raspopit in perpetuitate. Tot atunci, Anania a amenintat ca Sinodul “poate si sa comande”, a reiterat ca preotii nu-si mai pot suspenda slujirea preoteasca pe timpul mandatelor politice si a spus ca preotii-politicieni vor fi discutati de curtile consistoriale. Chiar si preotii-primari trebuiau sa aleaga, desi fusesera alesi democratic si mandatul le expira in cateva luni, cand noi alegeri urmau a fi organizate. Sinodul nu cunostea numarul preo-tilor-politicieni pentru ca acestia intrasera in politica fara a-si anunta superiorii, insa conform presei ca-teva sute dintre cei aproape 15,000 preoti ortodocsi ai Romaniei ocupau posturi publice (Evenimentul Zilei, 10 februarie 2004). Decizia Sinodului a fost laudata de societatea civila ca un pas inainte in efortul de a bloca incercarile PSD-ului de a-si supune politic BOR (Evenimentul Zilei, 13 februarie 2004).

A fost necesara determinare pentru a-i convinge pe preoti ca decizia era irevocabila si definitiva. In Arhiepiscopia de Cluj doar senatorul PRM Rus a renuntat la preotie, pe cand 87 alti preoti au renuntat la politica. In Cluj, din cei 60 preoti ce si-au incetat activitatea politica, mai mult de jumatate (32) reprezentasera PSD-ul. In Arges, un preot social-democrat a ales politica, pentru ca “am servit Biserica 35 ani, e timpul sa servesc oamenii”. Primarul de Baiculesti a declarat ca va candida in alegerile locale din 2004 in ciuda deciziei Sinodului si ca, la nevoie, va “porni o noua revolutie pentru ca nu pot sa aleg intre preotie si primarie, de vreme ce ele sunt compatibile”. In Suceava, cei doi preoti din consiliul municipal au ales preotia. In Constanta, Teodosie a anuntat ca noua preoti urmau sa renunte la mandatele lor din consiliile locale, dar nu a dat detalii privind situatia sa personala. Restrictia a dus la modificarea substan-tiala a listelor electorale, obligand partidele sa gaseasca inlocuitori pentru preotii-politicieni (Informatia, 15 februarie si 11 martie 2004). Cel mai afectat a fost PSD-ul. 

Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu a cautat sa discearna motivele pentru care BOR-ul a adoptat o pozitie atat de ferma in favoarea neutralitatii cu putin inainte de alegerile locale. Dupa el, “credibilitatea morala a BOR a fost amenintata de proprii lideri. Deodata, preoti ce devenisera senatori sau deputati pe liste de partid nu mai ascultau si chiar dadeau ordine superiorilor. Autoritatea ierarhiei religioase era stirbita.” Pentru a explica de ce Anania le-a cerut preotilor sa renunte la posturile publice obtinute ca urmare a unor alegeri libere, Stoiciu a considerat ca Teodosie, pe care Anania l-a mentionat printre cazurile problema, era cheia adoptarii interdictiei de a face politica: “Lui Teodosie ii place puterea si cu ajutorul social-democratilor viseaza sa ajunga primul mitropolit al Tomisului si Dobrogei si apoi patriarh. Vrea ca Biserica sa nu mai respecte traditia in alegerea mitropolitului de Moldova ca patriarh, si da o lupta pe viata si pe moarte pentru a deveni mitropolit,” deoarece patriarhul este ales dintre mitropoliti. Pentru Stoiciu, optiunea pentru neutralitate politica deriva din lupta de putere din Sinod intre suporterii ambitiosului Teodosie, ce-si construia cariera cu ajutor social-democrat, si oponentii sai adunati in jurul lui Anania, ce doreau ca traditia sa fie respectata in alegerea noului patriarh. Insa, conform lui Stoiciu, “decizia de a le interzice preotilor sa faca politica nu putea opri ascendenta lui Teodosie” (Cotidianul, 4 martie 2004). ”

Materialul a fost scris în 2005. Teodosie este IPS, Mitropolitul Tomisului. Este anchetat de DNA și dosarul său dormant din 2009 a fost resuscitat, bizar, taman acum, în septembrie 2014. Cine e Teodosie, vedeți aici http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ips-teodosie–cel-mai-puternic-om-din-romania-301239. Lui Teodosie și greilor din Biserica Ortodoxă care afișează același profil de velociraptor, nu li se mai opune un Bartolomeu Anania. El a fost înlocuit la conducerea Mitropoliei Clujului de către Andrei Andreicuț, zis ”Ionică”, descoperit de CNSAS cu bube în cap la capitolul colaborare cu Securitatea și găsit vinovat că a făcut poliție politică.

Cam greu să reziști presiunilor PSD-iste atunci când ai incontinență de moralitate de ți-ai pătat strașnic sutana. D-aia e neagră, să nu se vadă jegul. Dar nu trebuie să-l vezi, că-l miroși. Pute a transpirație de țap, ascunsă sub țeapenele patrafire. Și ca o ultimă bomboană, luați de citiți articolul din adevărul, ca să vedeți cine sunt domnii ăia de trimit prin poștă îndemnuri la apărarea sfintei credințe.

http://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/povestile-preotilor-ne-au-tradat-facut-pactul-securitate-lista-celor-mai-cunoscuti-duhovnici-romani-l-au-vandut-dumnezeu-1_53451f860d133766a8a10002/index.html

Acum că Victoraș e și ministru interimar de externe (el sau Meleșcanu, același mic cu muștar), e timpul să facă ce știe el mai bine: să se pună pe cuibar și să scoată iute o ordonanță de urgență care să rezolve grava problemă a votului în străinătate. Căci, au descoperit cei de la ”Combaterea abuzurilor”, harnicul guvern condus de Viorică a mai modificat legea nu o dată ci de două ori, prin ordonanțe, deloc urgente pentru popor, dar al dracu de arzătoare pentru anusul strâns al pesedeilor. Citiți și haideți să îi ajutăm pe cei de la Alianță-și deci pe noi-să facă rost de un număr de înregistrare a sesizării. Altfel, fără număr de înregistrare, ciordacii o să spună că nu au primit niciodată vreo adresă care să le sugereze să facă ceea ce ei fac ca nimeni altcineva.

CĂTRE GUVERNUL ROMÂNIEI

În atenția d-lui Prim Ministru, 

VICTOR PONTA

Domnule Prim-Ministru,

Subscrisa ASOCIAŢIA “ALIANŢA PENTRU COMBATEREA ABUZURILOR” cu sediul în Braşov, B-dul  Valea Cetaţii nr. 31, bl. A39, sc. B, ap. 12, jud. Braşov, înscrisă în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al Judecătoriei Braşov sub nr. 36/22.03.2012, C.I.F. 29992268, reprezentată legal prin preşedinte Claudiu Lucian Dumitriu si vicepreședinte, Codruț Feher, prin prezenta vă solicităm imperios SĂ EMITEŢI  DE ÎNDATĂ, O ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ prin care să modificați următoarele dispoziții din LEGEA NR. 370/2004, privind alegerea președintelui României:

• Articolul 44, alin. (1)- “Votarea începe la ora 7,00 şi se încheie la ora 21,00. La sediile secţiilor de votare se afişează la loc vizibil ora la care începe, respectiv se încheie votarea.”
• Articolul. 46, alin. (1) si (2) (“art. 46 (1) La ora 21,00 preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea încheiată şi dispune închiderea sălii unde se votează.(2) Alegătorii care la ora 21,00 se află în sala unde se votează pot să îşi exercite dreptul 

de vot.”);

• Articolul. 12, alin. (3) (“art. 12, (3). Organizarea şi numerotarea secţiilor de votare din străinătate se stabilesc de către ministrul afacerilor externe, prin ordin, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind stabilirea datei alegerilor”);
• Articolul 5 alin. (1) (“art. 5, alin. (1)-Ziua alegerilor este duminica. Alegerile au loc în luna anterioară lunii în care ajunge la termen mandatul de preşedinte. Cu cel puţin 60 de zile înaintea zilei votării, Guvernul stabileşte data alegerilor prin hotărâre”)
• Prevederile art. 23, alin. (1), (2), (3), (4) si (5) si art. 32, alin. (2), art. 54 dar si altor articole corelate cu articolele mai sus-menționate,

CU CONSECINŢA:

• Prelungirii programului de funcționare a secțiilor de votare din străinătate pentru turul II de scrutin al alegerilor pentru președintele României din data de 16 noiembrie 2014, de la ora 21, la ora 24;
• Prelungirii programului  de funcționare a secțiilor de votare din străinătate si pentru luni, data de 17 noiembrie 2014, in intervalul orar 7 – 21;
• Organizării in regim de urgenţă de secții de votare suplimentare pentru turul II de scrutin al alegerilor pentru președintele României (potrivit art. 12, alin. (2) din Legea 370/2004), în localitățile în care există comunităţi mari de români şi în alte localităţi în care această organizare se poate face cu celeritate. 

In același timp,  vă reamintim că:

• Guvernul pe care îl conduceți a modificat numai in acest an Legea nr. 370/2004 prin DOUĂ ordonanțe de urgenta, ultima dintre acestea, Ordonanța de Urgenţă nr. 45 din 26 iunie 2014, modificând chiar conținutul articolului 12, alin. (3), articol pe care Ministerul Afacerilor Externe prin Ministrul Corlățean, l-a invocat în mod insistent ca MOTIV principal al imposibilității organizării de noi secții de votare.
• Partidul pe care îl conduceți, respectiv Partidul Social Democrat a votat in Parlament o lege prin care se prelungea programul secțiilor de votare pentru referendumul de suspendare a președintelui din anul 2012, cu numai 11 zile înainte de ziua referendumului.
• Aveți posibilitatea sa emiteți ordonanță de urgenţă şi să o publicați in Monitorul oficial chiar astăzi, 10 noiembrie 2014, mâine 11 noiembrie 2014 dând astfel posibilitatea ca punerea ei in aplicare să se facă în cele mai bune condiții (in ceea ce privește prelungirea programului de votare a secțiilor deja existente in străinătate, aveți posibilitatea sa dați Ordonanță de Urgenţă chiar si sâmbătă, 15 noiembrie 2014).

Demersul pe care vi-l cerem este unul minimal şi de bun simţ, în condițiile în care, prin indolenţa Ministerului Afacerilor Externe (care putea să amenajeze secții suplimentare prin Ordinul de Ministru emis in baza art. 12, alin. (3) din Lege), prin indolenţa Guvernului pe care îl conduceți (care avea posibilitatea să modifice legea în sensul celor cerute de noi prin OUG 45/2014) dar şi prin indolenţa Parlamentului în care de doi ani şi jumătate partidul pe care îl conduceți deține majoritatea (şi care ţine în sertare o propunere legislativă privind votul prin corespondenţă în diaspora), ați împiedicat în mod flagrant exercitarea dreptului constituțional de vot pentru milioanele de cetățeni români din străinătate.

Necesitatea adoptării în acest moment a unei Ordonanțe de Urgenţă având ca obiect facilitarea exercitării dreptului de vot a românilor din străinătate este cu mult mai evidentă decât a fost, la vremea respectivă, necesitatea adoptării OUG nr. 45, iar dacă in iunie 2014, ați invocat în preambululul O.U.G. 45, „interesul public şi existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată”, cu atât mai mult trebuie să o faceți ACUM, când chiar fundamentele democaţiei şi statului de drept sunt amenințate prin afectarea exercițiului electoral a sute de mii de concetățeni a căror imposibilitate de a se exprima prin vot, ar pune sub semnul întrebării legitimitatea alegerii președintelui României.

Vă avertizăm că, în cazul în care veţi refuza să adoptaţi această ordonanţă, alegând să vă ascundeți în spatele scuzei lamentabile că „Nu puteți încălca legea” (lege pe care tot dumneavoastră ați modificat-o în iunie 2014 şi aveți prerogativa şi posibilitatea să o modificați şi acum) veți comite un gest de un cinism exemplar şi de o lașitate extremă, care vă va urmări multă vreme.

Cu respect,

Asociația “Alianța pentru Combaterea Abuzurilor”

Claudiu Dumitriu, președinte

Codruț Feher, vicepreședinte

Dați cu share și hai să îi bombardăm pe nemernici să dea un OUG.