Archive

Monthly Archives: October 2014

Sirena de Buzău, nu d-aia de a chemat proletariatul la revoltă, ci sirena cu sânii goi, coadă de pește și voce mieroasă, l-a înfrânt pe Ulise.

Curajos, hăhăind cu un pahar în mână, încercatul matelot nu și-a pus ceară în urechi și nu s-a legat de catarg. Vocea sirenei de Buzău a ieșit suavă de sub breton, l-a învăluit. ”Hăhăhăhă, doar atât poți?” a zis marinarul și i-a dat un post de consilier prezidențial. Vocea sirenei s-a înșurubat  între omoplați și bătrânul căpitan a simțit o mâncărime așa: ”Eeee, mai la dreapta, acolo jos, scarpină. Tare mă mănâncă acolo.” Vocea sirenei l-a scărpinat și sirena de Buzău a primit ministerul turismului.

Limba sirenei e în urechea cârmaciului, a intrat printre nicovală și scăriță, a penetrat timpanul și acum îi linge ultimele resturi de rațiune din creier. Capul marinarului e o coajă, el e o umbră a celui ce-a fost. Corabia se sparge de stânci.

Nimeni nu își va aminti vreodată că ai fost un mare căpitan, că ai luptat, că ai avut victorii, că ai fi putut fi cel mai bun, că, peste 400 de ani, te-am fi putut picta pe biserici și canoniza ca pe piticu ăla de Ștefan cel mare.

Cântecul sirenei și cântecul lebedei strânse într-un cor funerar spun: la revedere Traian Băsescu. Dragostea te-a tâmpit. Dragostea te-a orbit. Dragostea te-mpinge să te arunci acum de pe stânci, la fel de inept, disperat și grăbit, ca o turmă de bizoni sinucigași.

Iordănescu e antrenor la echipa națională. Clienții se poartă ca-n `99. Sandra vine să ne cânte ”aaaa-ia-iaai-iiiiiia-aaa-iii-aaaa, return to innocence”. În 1990, pe 22 decembrie, ca să vezi coincidență, a apărut filmul ”Awakenings”, cu Robin Williams și Robert de Niro. Personajul interpretat de ultimul este un bărbat intrat în catatonie după ce s-a îmbolnăvit de encefalită. Zeci de ani este nu mai mult decât o conopidă băloasă, până când personajul lui Robbin Williams descoperă un medicament care îl smulge din stratul de legume în care fusese trimis de encefalită și îl redă societății. Frumos.

Însă, după câteva luni fantastice în care pacientul face progrese incredibile, elasticul de la yo-yo începe să se strângă și mingiuca bolii se întoarce în palmă. Robert de Niro este din nou o legumă, închis în pârnaia de carne a propriului trup.

România. Catatonie de 45 de ani. Medicament servit de agenturi în decembrie `89. 25 de ani în care a învățat să meargă, să vorbească, să se spele pe dinți și să nu înghită pasta, să ridice colacul și, mai nou, că e ok să tragi apa justiției după rahatul care a umplut toaleta numită stat de drept.

Acum însă efectele medicamentului s-au cam dus. România se bâlbâie, bălește, se-mpiedică și nu poate să țină puța în mână când face pipi. Ne îndreptăm, galopant, spre micuța dar atât de calda pușcărie unde cu toții suntem egali, mândri, eroi ai muncii socialiste, avem servicii, apartamente și liniște.

Ne îndreptăm spre asta:

Ultimele 80 de zile ale tovarășilor Nicolae și Elena Ceaușescu.

  • 14 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită de lucru la Iași
  • 15 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la deschiderea anului de învățământ la Iași (cuvântare)
  • 16 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la o Adunare populară la Suceava (cuvântare)
  • 18 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la o Adunare populară la Botoșani (cuvântare)
  • 2 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru în județul Ialomița. Vizită la unități de industrie alimentară din capitală (cuvântare).
  • 4 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică.
  • 5 octombrie – Consfătuire de lucru la CC al PCR (cuvântare).
  • 6 – 8 octombrie – Nicolae Ceaușescu participă la festivitățile de la Berlin consacrate împlinirii a 40 de ani de la înființarea RDG (dată la care începe destrămarea regimului comunist din această țară).
  • La 7 octombrie au loc întâlniri cu Jivkov și Honecker și secretarul P. C. Vietnamez.
  • 9 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită în piețe agroalimentare din capitală. Întâlnire cu Yasser Arafat.
  • 10 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în piețe și la institutele de cercetări.
  • 12 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. Întâlnire cu conducerea comisiei economice româno-americane (cuvântări).
  • 14 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediții a Târgului Național București (TIB); – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în județul Bistrița-Năsăud (cuvântări).
  • 16 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la un miting popular la Bistrița; primirea delegațiilor țărilor socialiste la TIB (cuvântare).
  • 18 octombrie – Telegrame legate de realegerea lui Nicolae Ceaușescu; ședința Tratatului de la Varșovia (cuvântare).
  • 19 octombrie – Primiri: trimisul Iranului
  • 20 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. (cuvântare).
  • 21 octombrie – Elena Ceaușescu prezidează Plenara Consiliului Național al Științei și Învățământului (cuvântare Elena Ceaușescu).
  • 23 octombrie – Primiri: reprezentantul Ciprului (cuvântare)
  • 2425 octombrie – La Plenara lărgită a CC al PCR, Nicolae Ceaușescu prezintă expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activității ideologice, politico-educative, de dezvoltare a conștiinței revoluționare, de formare a omului nou, constructor conștient al socialismului și comunismului în România”.
  • 26 octombrie –– Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariția în presă de date de recolte false („Scînteia”, „România liberă”, ș.a.)
  • 27 octombrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare la Marea Adunare Națională (MAN).
  • 2830 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru județul Brăila.
  • 3 noiembrie – Apariția unei cărți a Elenei Ceaușescu în Siria.
  • 7 noiembrie – Conferințe județene de partid
  • 8 noiembrie – Ziarele „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. susțin campania pentru realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general; Vizită în unități industriale și științifice din București.
  • 9 noiembrie – Conferința organizației municipale București. (cuvântare)
  • 10 noiembrie – Consfătuirea secretarilor cu probleme economice la CC al PCR; apariția unei cărți standard Nicolae Ceaușescu în Tanzania.
  • 14 noiembrie – Primiri: ministrul de externe cubanez, ziarist din China, apariție carte standard Nicolae Ceaușescu la Bogota.
  • 16 noiembrie – Interviu acordat agenției de presă „Prensa Latina”, mesajul lui Nicolae Ceaușescu pentru studenți.
  • 18 noiembrie – Interviu pentru presa din RPD Coreeană, apariția în „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. de picturi reprezentându-i pe Elena și Nicolae Ceaușescu.
  • 19 noiembrie – Interviu Kuweit; coperți cărți.
  • 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al PCR. Cuvântări Nicolae și Elena Ceaușescu; întâlniri cu prim-secretari din Bulgaria, RDG, Afganistan, Coreea, Cuba etc. Congresul îi realege pe Nicolae și Elena Ceaușescu, continuând cu intensitate cultul personalității acestora.
  • 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae și Elena Ceaușescu.
  • 27 noiembrie – Interviu acordat unui ziarist din Nigeria.
  • 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceaușescu efectuează o vizită în unități industriale și de cercetare din București.
  • 1 decembrie – Cuvântare la CPEx. al CC al PCR.
  • 23 decembrie – La Malta se desfășoară întâlnirea la nivel înalt americano-sovietică.
  • 4 decembrie – Întâlnirea, la Moscova, între Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, cu prilejul participării la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. Are loc un schimb dur de replici între cei doi, încheiat cu o amenințare din partea lui Mihail Gorbaciov care-i cere lui Nicolae Ceaușescu să îmbunătățească nivelul de trai al populației și să respecte drepturile omului.
  • 5 decembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”,[1] ș.a. prezintă decretul[2] Consiliului de Stat cu privire la mărirea a burselor studenților; reacții în școli și facultăți; Primire: ministrul de externe al RPD Coreeană.
  • 8 – 10 decembrie – Presa abundă de declarații din țările în curs de dezvoltare laudative la adresa lui Nicolae Ceaușescu.
  • Declarația și Programul în opt puncte al Frontului Popular Român de la Iași, a fost difuzat sub forma de manifest la Iași, Bacău, Roman începând cu ziua de 10 decembrie 1989.
  • 11 – 12 decembrie – Ședința comună a CC al PCR, a Biroului Permanent și birourilor secțiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN și consiliile populare și ascultă o informare a lui Nicolae Ceaușescu cu privirea la ședința de la Moscova a Tratatului de la Varșovia.
  • 14 decembrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare în fața Marii Adunări Naționale. Un grup de oponenți ai regimului dictatorial a încercat să organizeze o acțiune restrânsă la Iași, prin adunarea în Piața Unirii a unor intelectuali, studenți și muncitori sub egida Frontului Popular Român. Mitingul a fost preîntâmpinat de autorități.
  • 16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale și anticomuniste la Timișoara. Intervenția forțelor de ordine se soldează cu zeci de morți și răniți.
  • 17 decembrie – Ședință a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timișoara.
  • 18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceaușescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale și tehnici dintre cele două țări.
  • 19 decembrie – La Timișoara se declanșează greva generală și se cere demisia lui Nicolae Ceaușescu. Generalul Ștefan Gușă, șef al Marelui Stat Major, raportează la București că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timișorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.
  • 20 decembrie – Timișoara devine primul oraș liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formațiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceaușescu revine în țară. El se adresează populației, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timișoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani și nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
  • 21 decembrie – Decret prezidențial de instituire a stării de necesitate în județul Timiș. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceaușescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în fața Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA și în Piața Romană. În cursul nopții se trage în demonstranți și se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declarația și Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timișoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineața zilei de 21 decembrie 1989.
  • 21-22 decembrie – Au loc confruntări armate și demonstrații populare împotriva regimului comunist la AradSibiuBrașovCluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
  • 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae și Elena Ceaușescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsați în zona Titu și preluați de miliție. În jurul orei 18:00 cuplul Ceaușescu este luat și depus într-o unitate militară din Târgoviște. Se desfășoară prima ședință a Comitetului Frontului Salvării Naționale, compus din vechi comuniști și disidenți, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele orașe din România.
  • Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluției.
  • Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepțional organizat de CFSN, Nicolae și Elena Ceaușescu sunt condamnați la moarte prin împușcare. Sentința este executată în aceeași zi în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceaușescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din București.

Votați orice, numai nu votați VV Ponta. Nu uitați, în spatele lui este Ion Iliescu, omul ale cărui idealuri socialiste au fost întinate de Nicolae Ceaușescu.

Ovidiu are în jur de 25 de ani, o dubă mai peticită ca CV-ul premierului, pe care a luat-o la mâna a doua. Face  transport de marfă, ia curbele larg, nu se sperie de trafic și votează cu Vadim. Și înainte a votat tot cu Vadim, ar fi votat cu Gigi acum dar ăsta e la pârnaie. Mă asigură că o să iasă din pușcărie până în decembrie: ”scrie o carte și îi reduc ăștia pedeapsa”. Râde hâtru. Mă uit la el, profil de copil, în ochi nu-i sclipește inteligența, nici șiretenia, nici viclenia. Are ochiul ăla ud, de domnișoară de onoare din Buhuși pe care o strâng pantofii. Cu toate asta, sub stratul de inocență provincială tresare placa tectonică a înțelepciunii venită din experiență. O țară întreagă ajunsă la 21-22 hai 23 de ani să halească găletușe de iaurt pentru că s-a ars cu ciorba servită fierbinte de la popota statului.

Săndel, nea Săndel, are câtva între 48 și 62 de ani. Nu știi. E uscat, știrb, consumat de alcool ieftin pe care-umblă vorba-îl bagă-n el în turniruri care țin și o săptămână. Pleacă-ntr-un cantonament etilic și mai vine, gol și supt, ca un om-vârcolac după o noapte cu lună plină petrecută în pădure. Maică-mea zice: ”să nu te sperii de el. Nu are dinți săracul.”

Cu toate astea mă sperii. Nu pentru că nu are dinți. Nu pentru că are mâinile sfârtecate-e om bun la toate, dă la rindea, construiește, zidește, leagă becuri, instalează instalații, tapițează, rindeluiește. Dacă cineva încearcă să îi ia amprentele, o să obțină pe hârtie o hartă pixelată de puncte, un traseu întrerupt de așchii, tăieturi și zgârieturi. Nu mai există linii, desene, ekg-ul vieții lui e frânt. Și nici măcar asta nu mă sperie.

Mă uimește că vorbește-fără să bată câmpii-despre abuzurile grecilor care își luau al 14 lea salariu și nu plăteau taxele, despre Harvardul domniței ministru al finanțelor și paradoxul puțintimii cunoștințelor ei, despre regionalizare și conflictul dintre Iohannis și Scripcaru, primaru Brașovului care uite, acuși pozează cu neamțu, despre DNA și Macovei și despre Penalti și Udrea. Nea Săndel, un muncitor mărunt de la Uzina 2 din Brașov, unde se fac aruncătoare de grenade, nea Săndel din căminul de nefamiliști care vine și îți pune gresie cu 3 milioane, știe de 7 ori mai mult decât tineretu cu amprenta unsă cu cremuță Nivea.

De la România TV? ”Cine se uită la nemernicii ăia”-zice fără obidă Sandu, fără ”nea”, fără ”del”. Am aruncat ”nea-ul” care îi trivializează condiția, și ”del-ul” care îi diminutivează cunoștințele. Sandu nu se uită nici la Antena 3. Nici la B1, la nebunu ăla de Banciu care ”urăște pe toată lumea”. Cu cine votați? ”Cu oricine numai cu Ponta nu. Mă gândesc încă, dar nu Ponta.”

Ovidiu și Sandu sunt targetul ăla de troli care se vând pe o Unirea, pentru care a fost inventată berea la pet și strigătura ”mândri că suntem români”. Mi-i imaginam ducându-și mâna dreaptă la fund, după defecare, ștergându-se cu arătătorul și apoi aducându-l la nas, să adulmece meniul consumat mai devreme. Mi-i imaginam făcând dragoste cu ovine.

Dar nu. Ovidiu și Sandu îmi spun că talpa țării nu-i atât de cretinizată pe cât am ajuns să credem după ce am văzut IRSOP-urile și sondajele care zic că Ceaușescu ar câștiga detașat votul de pe 3 noiembrie.

Poate că totuși există speranță. Sau poate sunt eu la a treia țuică. ”Să-i amintiți vă rog frumos adresa mea, când vă-ntâlniți, cu fericireaaaa, casa cu plopi, strada Speranței la parter, o mai aștept șiiii mai sper”

În autobus dimineața e plin de bătrâni. Stau sfătoși pe scaune, înfipți ca o lumânare în tortul sedimentelor propriei vieți. Sunt certăreți și au halenă. Au băut. La prima oră a dimineții, s-au dus la cămară, au scobit undeva în dosul borcanelor de zacuscă și a plaselor pline cu pungi și cu pungulițe, au scos sticla de țuică pitită acum o lună și au ras o dușcă. Nu poți să te plimbi cu autobusu sau troleibusu fără să bei o țuică. Așa, pe stomacu gol, că de unde bani să îți iei mâncare.

În autobuz pute a alcool prost, ieftin. Și a sfințenie și înțelepciune. Dalai Lama e la geam, Maica Teresa stă lângă. Niciunul nu are niciun păcat. ”Măi, voi ați băut.”

”Nooi? Cum îți permiți obraznico? Noi suntem oameni bătrâni, nu ne ținem de prostii.”

”Păi și atunci de ce trăzniți a borhot?”

”O fi de la ce-am mâncat dimineață, am luat niște zacuscă pe un colț de pâine, d-aia mirosim a alcool. Nu am pus băutură în gură de nu mai țin minte, sfințească bunul Dumnezeu și trăzni-l-ar pe ăla de crede că eu beau.”

Crucile se aleargă în horă peste piept, ochii sunt plini de ură, și se jură că nu fură dar l-am prins cu halena la gură.

Negare. Evlavie. Minciună tupilată sub sutana vârstei. De ce mint oamenii bătrâni că nu beau? De ce? Când popa bea, când primarul bea, când CTP bea, când fotbaliștii beau și chiar și medicii, mulți, trag la măsea înainte să intre în operație. De ce își dau ochii peste cap și urlă că Macovei e bețivă, că Băsescu e bețiv, că ne fac de rușine țara, că uite, beau și au și fețe de bețivi?

În Spania, la ora 11, babele stau cu aperolul în față. La 12, în Franța, după vinul de petit dejeuner, treci la cel de masa de prânz. În Germania razi un radler înainte să pleci, pe bicicletă, la serviciu. În Chile deschizi ziua cu o puntita, cafea amestecată cu aguardiente. Se bea peste tot dar se recunoaște. Doar la noi e un păcat pe care trebuie să-l dosești undeva între șosetele murdare. ”Eu să beau? Drept cine mă iei?”

Adevăr amputat. Minciuni mici care ne pregătesc pentru minciuni mari. Și ce dacă a plagiat și a mințit, toți mințim, toți plagiem.

În țara care bea pe șustache, toți suntem sfinți. Și toți infractori.

PS. Zoli e om bătrân, 70 de ani. Nu se mai înțelege cu nevasta. Spune: A înebunit de tot. Și știi ce e mai rău? Cred că bea pe ascuns. Că am observat că dispare din vin, câte un pic, câte un pic.

Cât poate să bea măi Zoli? Un pahar? Ăsta e băut?

Ce contează? De ce se ascunde?

De ăl de sus.

Iuliana s-a căsătorit la 32 de ani. A așteptat virgină bărbatul care să merite să îi rupă himenul. Iuliana știa ce este himen pentru că era cadru medical. A făcut școala de asistente, a încercat de patru ori la facultate dar nu a intrat. Las că e bine și asistentă. Toți medicii vroiau să îi intre în chiloți – așa povestește acum Iuliana. Voiau, dar ea nu îi lăsa pentru că mama ei îi spusese clar: ”Ai grijă Iuliano, că după ce te au, bărbații te dau la cur.”

Iuliana este vulgară.

Acea vulgaritate de cadru medical care e obișnuit să se miște lejer în morga trupurilor vii. Corpuri calde încă dar, altfel, la fel de moarte ca cele de la frigider. Goale, nătânge, ghemuri de funcții legate în serie, ajunse la spital când unul dintre becuri s-a ars, ca la o instalație de brad. Cum stați cu funcția respiratorie? Dar cu cea locomotorie? Dar cu cea reproducătoare?

Iuliana stătea prost la funcția reproducătoare. Dacă până la 32 de ani nu lăsase niciun medic să îi intre în chiloți, ovulele fuseseră expulzate nefecundate. Ovul după ovul, ovul după ovul, niciunuia nu apucase să-i crească mânuțe care, peste 30 de ani, să prindă de toartă cănuța cu apă pe care să o aducă la patul mamei.

Funcția reproducătoare – a constatat Iuliana după un raționament solid – este strâns legată de funcția iubitoare. Adică de fițele și hachițele inimii care, în cazul ei, era de piatră.

La 32 de ani, după ce își văzu surorile – chiar și pe cea mai mică decât ea – cu copii, după ce își văzu mama întristată de sărăcia pântecului ei, Iuliana decise că e cazul să se mărite.

Soțul, un domn cu 20 de ani mai mare, bețiv, curvar, barbugiu, a luat-o de lângă medicii care vroiau să îi intre în chiloți, i-a rupt himenul și i-a făcut repede un copil.

Tot articolul aici: http://www.catchy.ro/dupa-ce-te-au-barbatii-te-dau-la-cur/63292

Ebola- scăpată din mână ca o sticlă de ulei- se sparge de pardoseala bătrânei Europe. ISIS-scăpată ca o fătucă de 16 ani de sub supravegherea părinților-bagă scor de baschet la tăiat de capete de venetici. Bursa-scăpată ca Little Boy, prin trapa deschisă în burta Americii-aruncă în aer economiile firave europene.

Octombrie 2014, ziarele arată ca în scenariul lui ”Armata celor 12 maimuțe”: epidemie, crah, război.

Dar uite că Moaștele Sfintei Parascheva au trântit poarta în nasul nenorocirilor. Ebola nu ajunge la noi, că doar nu ne pune dracu-Doamne iartă-mă, să umblăm aiurea în curul lumii. Stăm la noi acasă, că d-aia ne-am luat casă, televizor cu diagonala de 104, canapea și o damigeană de vin de țară, ca să stăm acasă și să ne uităm la televizor cum moare negrii și pe ăia care i-a mâncat în cur să meargă în Africa să salveze negrii.

ISIS nu are treabă cu România. De ce să aibă? Avem noi contractori sau oameni d-ăștia care lucrează în ONG-uri care să meargă în Siria sau Irak? Nu avem. De ce am avea? Să stea acasă aici, că avem și noi săracii noștri, oameni cu 9 copii care n-are ce pune pe masă, avem țigani, avem câini vagabonzi, avem vulpi turbate și ”Românii au talent”. De ce să meargă în Siria când sunt atâtea lucruri de rezolvat aici înainte. Aici, în Grădina Maicii Domnului, România.

Nici cu bursa nu avem probleme. Bursa noastră nu cade. E atât de mică încât nu poate să cadă, e deja în genunchi. Și, chiar dacă ar cădea, ce treabă avem noi cu ea? Avem noi bani la bursă? Nu. Că am băgat banii, ca oamenii normal,i în case, televizoare, mașini de spălat și frigider cu congelator unde să punem legumele pentru la iarnă. Și carnea.

În restaurantul Pilvax din Brașov doi ieșeni beau pălincă și se aruncă asupra unui tartar piperat. E al treilea an consecutiv când fug de acasă, se refugiază în Brașov, căutând să scape de hoardele venite la Sfânta Parascheva. Zic așa: ”Nu se poate trăi. Serios. Iașiul se populează cu tot soiul de babe, bolnavi și credincioși dubioși. Nu se poate respira.”

Niște păcătoși. Caut să mă dumiresc în privința puterilor Sfintei Parascheva, Sfânta Vineri, cea care are grijă de bietul nostru popor, dumneaei și domnul Ponta. Și ce găsesc? Găsesc pe wikipedia lista de minuni pe care le face.

”Conform minunilor descrise aici, Sfânta Parascheva a ajutat oamenii cu:

—ajutor in căsătorie
—rezolvarea problemelor de sănătate.
—găsirea obiectelor pierdute
—scăparea din puterea îngerilor căzuți
—obținerea notelor bune si obținerea diplomelor dorite
—obținerea locurilor de muncă
—obținerea unei locuinte
—obținerea posibilității financiare de a veni in pelerinaj la sfintele sale moaște la Iași
—apărararea orasului Iași in razboi
—oprirea furturilor si găsirea celor furate
—construirea unei Biserici
—găsirea de bani pentru finalizarea unei Biserici
—împodobirea unei Biserici cu daruri
—apărarea bisericii
—apărarea vieții chiar si a copiilor nenăscuti
—apărararea mâncării de dăunători
—aducerea ploii pentru recolte bune
—reducerea pedepsei de închisoare

Miracolele descrise în acest articol au avut loc pentru că oamenii au făcut una sau mai multe din următoarele:

—s-au rugat cum au știut in fata moaștelor pentru rezolvarea problemei pe care au avut-o
—au citit Acatistul Sfintei Parascheva in fata moaștelor sale
—au citit Acatistul si Paraclisul Sfintei Parascheva in fata moaștelor cerând ajutor
—au lăsat un pomelnic pentru Sfânta Liturghie
—au dat un pomelnic la Biserica cu Sfintele Moaște prin intermediul unui om care a vizitat Biserica
—s-au rugat sfintei acasă
—au atins o batistă curată de racla cu Sfintele Moaște si apoi cu batista au atins părțile suferinde ale corpului pentru câteva zile. În loc de batistă se pot folosi și haine sau alte lucruri precum ochelarii.”
Ce simplu este totul. La anul o să-mi ating o batistă de raclă și o să mă rog pentru regăsirea rațiunii națiunii. Aia pe care am pierdut-o, ca pe-o telecomandă, în pernele canapelei pe care ne-am așezat acum 25 de ani, cu ochii în televizor. 

 

 

Acum o săptămână, Ruxandra mi-a trimis invitație la Dynamo, magicianul care aleargă pe apă, pe lângă autobuz, trece prin sticlă, intră pe sub ușă, iese prin găurelele aparatului de tocat, se reunește într-o chiftea și zice ta-naaaaaa! Evenimentul cu Dynamo, organizat de Discovery, a fost cu circuit închis, pretenii lu Discovery, nu orișicine are voie să pună ochiul pe cei 152 de centimetrii de magie vie. Întreb: pe Macovei ați chemat-o? Că știi că Dynamo are un număr în care schimbă bănuții jamaicani în dolari australieni sau americani și are și ea nevoie pentru bugetu de campanie. Nu, nu au chemat-o pe Macovei, că nu o dăm noi aici în politică.

Dynamo apare, între două tăvițe cu nasturi cu icre și nano-corăbioare cu pateu, între pahare de coniac și rom îndoit cu bătrâna cola, între discuții despre Iohannis, ANI, DNA, apare Dynamo. Se suie pe scenă, nu ajută prea mult, e foarte mic și mâinile românilor se ridică lungi-lungi, giboni românii ăștia, toți cu telefoane care filmează, gata să prindă duma, să vază trucu, să-nregistreze cioaca. Dynamo face 3 scheme pe bază de cărți de joc: îi rupe uneia colțul, o bagă-ntre dinți apoi o scoate întreagă din gură, ia o altă carte de joc în gură, îi dă altă carte doamnei roz de la Discovery (doamna directoare de la Discovery ține cartea între dinți, nu puteam să spun că-i dă-n gură o carte de joc doamnei de la Discovery, deși..practic asta a făcut). Fără să se atingă, doar apropiindu-se la 7 centimetri, cei doi fac schimb de cărți, frate, ce tare! Vine și al treilea număr. Dynamo anunță că, în plicul pe care îl are în mână e o carte de joc, ne spune tuturor să ne gândim la o carte și apoi aruncă plicul (cu spatele, fără să se uite) și cere ca plicul să fie aruncat de încă 2 ori. Cea de-a treia persoană care intră în posesia plicului este rugată să vină pe scenă. ”La ce carte te-ai gândit?”, ”10 de caro”. Dynamo rupe plicul și ce să vezi, stupoare, 10 de caro.

Dynamo coboară de pe scenă, în jurul lui se strânge pumnul unui grup de bodyguarzi cu cefe rase, costume negre și indiferență nemascată pentru jumbușlucăriile măscăriciului ăstuia cu cărțile. Au mai văzut ei d-ăștia: Iliescu a făcut să dispară morții de la mineriade, contu Libertatea, conturile lui Ceaușescu. Rahaturi cu valetu de treflă, hahaha, orice pesedist învață în clasa pregătitoare să facă.

Publicul e dezamăgit. Ionuț zice: păi nu a trecut prin sticlă. Petrișor zice: păi nu a levitat. Dynamo, însoțit ca un văcar mirosind a balegă, de roiul de muște bodyguard, se mai oprește de trei ori și face niște mermeleli cu pachetul de cărți de joc. Pam-pam.

O altă viață joia trecută, o altă viață. Dynamo pleacă și în scenă intră adevăratele numere de magie. Dosare roșii, ofițeri acoperiți, numere de decapitare a PSD-ului, călcat pe dosare fierbinți, hipnoză.

La final, pe 17 noiembrie, după numărul cu numărătoarea voturilor și învierea morților teleormăneni, doljeni și gorjeni, Hrebenciucii, Mitrii, Sărbii, Năstasii, Fenechii și Dragnii vor rupe lanțurile și vor ieși uscați din acvariul securizat în care i-a închis, cu capu-n jos, justiția. Sunt dați dracului-așa o să zică spectatorii posturilor TV și vor aplauda, vor aplauda de li se vor înroși mâinile.

Cui nu-i place să fie condus de un învingător, de un șmecher, de un prestidigitator, de un spion? Tati, ce păcat că nu ești spion-a zis micul Andrei Ponta. Da tati, ce păcat că nu ești spion ci doar un fripturist magician. Pun pariu că și tu, ca Dynamo, poți băga în gură cartea terfelită și ruptă a constituției și o vei scoate nouă și pură. Printr-o ordonanță de urgență magică.

Trăiască Victor Viorel Dynamo Ponta