Archive

Monthly Archives: January 2014

varanasi este unul dintre cele mai vechi orase locuite continuu, unii zic ca este chiar cel mai vechi si a prins 5000 de garoafe in buchetelul vietii, altii zic ca doar 3500. nu are a face, a fost de atat de multe ori distrus incat nicio cladire nu sare de 400 de ani, lasand pe post de campioane ale longevitatii un rezervor de apa de 2200 de ani si un templu care bate spre 1100. rezervorul-izvorul-ochiul de apa este ascuns in spatele unor ruine graffitate, “cele mai vechi graffitiuri din lume”-se grabeste nandan sa spuna, si in apa de aici vin femeile din toata india sa se curete de sterilitate. 125.000 de perechi s-au inghesuit in cei 3 metri patrati de apa, cot la cot cu dovleceii si castraveciorii oferiti zeilor. stai asa ca nu inteleg, sa o luam pe rand:

rezervoru antisterilitateexista 3 zile speciale in care familiile fara copii vin la varanasi, la iazul sfant, stau la coada cu zilele, intra in apa, asa imbracati cum sunt, se spala, se roaga, ies, isi leapada hainele vechi si toate bijuteriile pe care le au asupra lor in momentul imbaierii, unele neveste isi sparg chiar si bratarile matrimoniale, sacrilegiu in mod normal dar nu si cu ocazia vindecarii de buba sterilitatii. se strange un maldar imens de haine ude, pantofi, cercei si coliere din care se infrupta sarmanii din zona care sorteaza carpele si vand aurul si traiesc inca 6 ani din banii aia. in apa iazului sunt aruncati dovlecei si alte legume verisoare cu dovlecelul si nandan stie ca, doua saptamani dupa sarbatoare, nu cumperi dovlecei din piata ca o sa mananci storcituri recuperate din supa profecunditate in care s-au scaldat 250.000 de oameni si calcaiele lor prafuite si bolile lor de piele si cojile lor de pe coate. bleah.

se pare ca apa rezervorului si zeama dovlecelului functioneaza, an de an mamele care au dat pe tobogan ovulul fecundat, vin cu plozii la acelasi iaz si ii tund pe aia mici acolo, parul fiind ofranda adusa zeitei fecunditatii, nu stiu care mai e si aia. nandan zice ca medicii pun reusita natalitatii pe seama efectului placebo: exact ca in cazul cuplurilor care adopta dupa incercari esuate de a avea propri lor copii (despre care s-a observat ca, imediat dupa adoptie, reusesc sa procreeze) si in cazul alungarii la iaz a sterilitatii, totul vine din cap. adica? creierul inmuiat in matrafoxul religios e mult mai relaxat, desteleneste ovarele si aduce recolta.

graffitiuri stravechi pe langa noi se foiesc puradei cu zmee din plastic si fis. “made in china?” intreb aratand catre unul din zmee. nu stiu ce am declansat. pentru indieni, chinezii sunt un soi de rusi combinati cu unguri si cu tigani. urati-huliti-luati in tarbaca. acum cativa ani au intrat pe piata zmeelor cu fire de metal. cand ai toate cablurile atarnand pe strada, matze intinse pe la ferestre, nu-i de mirare ca o gramada de copii au fost curentati. chinezii nu s-au lasat si au intrat cu fir de plastic, d-ala de pescuit. unul dintre copii si-a taiat carotida si a mierlit-o in drum spre spital. “au produse de rahat si finanteaza terorismul. basca nu vad niciodata unde e granita si ii gasesti mereu cu unitatile militare la noi in curte”. lui nandan nu ii plac chinezii si nici nu vrea sa aiba de-a face cu turisti chinezi pentru ca e mai mare daraua decat ocaua: daca vine vreunu de aici sau din pakistan, bangladesh, irak sau iran, trebuie sa il declare si sa trimita in 24 de ore copii ale pasapoartelor la politie dupa care serviciile ii suna si ii intreaba ce cupa are mama lor la sutien si alte lucruri importante care intaresc securitatea nationala.

muppetschiar si asa, ploua cu atentate. ultimul din varanasi a fost in 2010, in timpul festivitatii aarti-cea cu slavirea gangelui si a lui shiva. a murit o fetita de 2 ani aflata in poala mamei si alte cateva zeci de persoane au fost ranite. 2006 a vazut cel mai mare atac terorist, adunand peste 100 de raniti si 28 de morti. de atunci nu mai ai voie sa intri in temple cu telefon, laptop, nicio urma de aparatura electronica si nici nu mai poti aduce ofrande zeilor nuci de cocos. de ce? pentru ca intr-o nuca de cocos ai putea sa ascunzi o bomba, cum de ce imbecilo? asta explica de ce mi-am luat rapid o mana pe sanul stang de la un domn militian, paznic la golden temple, cel mai mare templu dedicat lui shiva din intreaga indie. daca aveam cumva o nuca de cocos acolo, tupilata sub tricou, daca aveam o petarda la subrat? daca sunt o chinezoaica operata la ochi si programata sa trimita hindusi in al noualea cer? pana sa ma dezmeticesc, mana mustaciosului se retrage si eu raman cu-o ura amara in gat. va-n gura de tigani, cum trageti voi de tzatze turistele in numele sigurantei nationale.

boul a plecat din magazinul de tesaturi. boul nu este vanzatorul sau vreun cetatean pe care il detest si cred ca este la fel de imbecil ca administratorul blocului unde locuiesc. boul este de fapt un taur, nepotul primului taur pe care un nenic cu spirit de afaceri l-a luat si l-a bagat la el in magazin, ca sa ii aduca noroc. povestea a inceput acum 20 de ani, negustoru nu se deosebea cu nimic de armata de vanzatori de matasuri si saree-uri, asa ca s-a gandit la o pozitionare care sa-l diferentieze de restul gloatei si, iaca trecand-o mugind pe strada, prin fata portii. vaca-i sfanta, boul e si mai si, e ditamai vehiculul lui vishnu, protectorul lumii, singurul zeu din trinitatea majora hindusa care da doi bani pe omenire si mai intervine sa o salveze cand ii ramane un os de peste in gat sau se-mpiedica in sireturi. deci daca ai un bou, un taur adica, in magazin, se presupune ca esti protejat de vishnu, ca locul este binecuvantat.

maimute la gunoinegustoru a luat de pe strada un bou si..”stai putin, cum adica a luat de pe strada, ale cui sunt animalele?”, ale locuitorilor orasului, dar vacile si boii si taurii care stau pe strada aiurea, scrasnind din dinti in praful infernal din varanasi, sunt foarte istete: dimineata iau micul dejun cu stapanii lor, care le rup dumicati din portia lor, na fa vaco. apoi sunt mulse. apoi intreaga cireada pleaca prin oras, pierde vara, cutreierand strazile, oprindu-se pe la preteni si admiratori ca duduile elegante de bucuresti, casatorite cu soti bogati, vaci sfinte si boi sfinti. si seara tarziu se intorc cuminti acasa.

magazinul bouluiomul cu magazinul a deturnat un taur, l-a mulinat cu biscuiti si l-a bagat la dinsu in magazin. animalul face caca, pipi, flatuleaza si mugeste in cosmelia plina de matasuri. vanzatoarele, pline de veneratie, lasa clientela si dau fuga sa aduca mopul sa stearga urina vitei sau matura sa arunce-n strada balega si nimeni nu are voie sa se planga sau sa inghionteasca animalul saaaaau, fereasca dumnezeu, sa incerce sa il dea afara. iaca un loc in care, ca si la noi, boul este stapan, la propriu. pute a grajd dar afacerile duduie si negustoru si-a pus firma cu primul taur. asta de il vedem acum e nepotu.

somn la gange“The greatness of a nation and its moral progress can be judged by the way its animals are treated.”-a zis ghandi. orasele sunt intesate cu sanctuare pentru animale lovite, bolnave si stalcite, vitele sunt in temple si cainii sunt peste tot, cuminti, relaxati, uneori alergand o roata dar niciodata violenti. nu se face sa dai intr-un caine pentru ca si ei sunt incarnari ale lui vishnu si pentru ca si tu, intr-o alta viata, ai fost caine si nu-i normal sa-ti lovesti matusa sau verisoru. si de fapt de ce sa-l lovesti cand poti sa-l ocolesti simplu? in traficul turbat al indiei am vazut 3 roadkilluri, 3: 1 pisica, 1 pui de caine si inca un caine. atat. ma pune dracul sa ma apuc sa povestesc cazul asa zisului atac al maidanezului asupra copilului din parcul tei.  aruna isi da ochii peste cap. nu-i vine sa creada: “la noi ar fi fost dezbateri. s-ar fi cerut expertiza legistilor, ar fi fost interogata bunica. unde era bunica si ce facea ea si cum de au ajuns copiii atat de departe?”

DSC09936in mumbai, ascuns in inima bazarului de flori, este sanctuarul unde cainii si pisicile bolnave si chiar si pasarile de prada (da, pentru ca toate vietuitoarele care sunt aduse la sanctuar primesc hrana vegetariana si deci avem o problema cu soimul care nu vrea sa isi pape lintea) sunt aduse la odihna si tratament. sanctuarul are cateva zeci de vite, ingrijitori, grajduri, custi si stocuri de mancare, toate luate din donatiile cetatenilor, niste rupti in fund care nu au de unde sa bea apa dar care totusi gasesc 3 firfirei sa dea pentru sufletul animalelor. un papagal ciufulit incearca sa ma ciupeasca de deget. aruna mangaie o vaca intre ochi. in pacea din mijlocul isteriei megalopolisului, in ciuda mirosului de urina, gasesti exact atmosfera de pe copertile alora de la martorii lui iehova, cand tigrul se lua de gat cu iepurele, cerbul cu crocodilul si traiau impreuna fericiti in gradina edenului primordial. progresul moral al unei societati poate fi judecat din cum ne tratam animalele. india e la 7648 de ani departare de noi.

departe

numele de fata a lui buda este siddharta gautama. siddharta inseamna in sanscrita “cel care a descoperit intelesul vietii”, “cel care a cunoscut iluminarea”. herman hesse a scris in 1922 cartea care se cheama “siddharta”, mai degraba un volum de filozofie hindo-budista, decat un roman de fictiune. cea mai buna metoda de a intelege “siddharta” este sa o citesti intr-un tren indian, tras la marginea unui peron pe care au inflorit, printre vaci si caini raiosi, corturi pe care sunt puse trente la uscat. este o carte care te ajuta sa te bucuri de sobolanul care roade o bucata de plastic, cazuta de la punga de biscuiti pe care un copil in curul gol o tine in mana.

iti arata frumusetea unitatii vietii pe care nu o poti cuprinde decat traind-o, ascet sau imbuibat, celulele aceluiasi organism urias, indestructibil.

caci da, desi din toate povestile pe care le-am spus despre india-rezulta ca este o tara purulenta, cangrenata si duhnitoare, ca un les de cal lasat la soare, in mizeria zilnica exista o usurinta a vietii, o relaxare care sterge granitele fizice, care te infrateste cu leprosul, te face sora cu maseuza, te incuscreste cu batranul administrator al casei mortilor, te-nsira gratios, margica pe ata vietii asteia care curge vertiginos si poluat si se varsa in nirvana cea vesnic primitoare.

caci in india, individualismul vestic desi a prins radacini, creste greu, ca plantuta mea de ardei de pe balconul congelat. in india, comunitatea, familia, casta, neamul, religia, secta sunt placile tectonice care misca viata, nu esti un bob de nisip singular ci faci parte din conglomerate de beton care construiesc societatea. si simti-poate mai tare ca nicaieri in lumea asta, la polul opus al coreei sau japoniei sau civilizatiilor reci care proclama triumful individului-ca nu esti singur, ca bancul  tau de pesti inoata cu tine, diversi si spectaculosi colorati si incantatori de surprinzatori, inotand in apa murdara a vietii spre aceeasi tinta.

“siddharta” lui hesse e o carte supla si densa, cuprinzand esenta existentei descrisa in cuvinte simple. cititi-o inainte sa va uitati la antena 3. poate asa o sa gasiti intelegere pentru gadea. eu inca ma mai straduiesc.

pe marginea strazii, pe ciuci, un domn roboteste in gura unui nenic in slapi, cu coatele sprijinite pe genunchii departati, unul pe-un mal, altul pe celalalt al unui canal unde curg pipi, zoaie si noroaie.
bine am venit la policlinica stomatologica in aer liber care are, iata, 3 cabinete, doua unul langa altul, al treilea acote, toate 3 fiind dotate cu scaunele pe care sunt puse echipamentele de umblat in gura si, agatat undeva pe un perete sau de spatarul scaunului-dulap, toate avand fotografia primului dentist in aer liber, descalecatorul si fondatorul acestei sfinte branse a medicinei traditionale de bazar indiene.
primul dentist a mierlit-o acum ceva ani dar blazonul sau e mai puternic ca niciodata. dansul a aparut in strada acum 10 ani, imbracat in haine portocalii de calugar si fluturand o barba alba, lasand cu gura cascata audienta prin piosenia sa si, pac, profitand de ocazie, a rezolvat iute niste carii si ceva extractii, devenind faimos in scurt timp printre negustorii din bazarul din varanasi. cum nu avea exclusivitate pe aceasta meserie, in cateva luni a aparut o armata de plagiatori care s-au instalat cu scaunelele si trusa hornbach, care pe unde au putut si, dupa moartea intemeietorului, i-au pus poza, declarandu-se fiecare continuatorul si singurul mostenitor al harului primului stomatolog.

delicatete
nandan zice ca a vazut la televizor un interviu cu un astfel de stomatolog din mumbai. intrebat fiind cum de a ajuns sa scoata dinti, omul a spus candid ca intotdeauna a fost bun la tehnica, dovada fiind ocupatia anterioara, cea de reparator de biciclete.
hohohaahahaha. stomatologul numarul 1 se sterge de bale pe turul pamantiu al nadragilor apoi insfaca o sula de pe scaun si i-o vira-n gura bolnavului. langa instrumentele colosal de jegoase creste un turnulet de cutii cu materiale dentare. nandan povesteste ca un medic din anglia a declarat uimit ca foloseste fix aceleasi materiale si el in cabinetul lui, bun inteles ca in alte conditii, dar furnizorul este tot o firma din china. pam-pam.
coada la dentistte poti bucura de aceleasi operatiuni ca cele pe care le efectueaza in gura fosti reparatori de biciclete pe 100 de rupee, la policlinica stomatologica universitara, de catre medici adevarati, pe numai 20 de rupee si cu riscul mult mai mic de a face holera, ciuma bubonica, lepra si boala caprei obraznice, toate deodata. dar cumva, indienii prefera sa traiasca periculos si, zice nandan, le iese. desi pe wiki, india e abia locul 3, dupa africa de sud si nigeria, ca numar de bolnavi de sida (studiu din 2009), iaca vine o alta statistica si ea zice ca diferenta dintre africa de sud si india e de numai 200.000 de oameni infectati http://www.livestrong.com/article/26852-top-ten-countries-hiv/.
iar povestea lui nandan suna asa: india a primit bani de la organizatia mondiala a sanatatii ca sa ii dea in cap epidemiei, dar numarul celor infectati a crescut de la 2,5 milioane in 2009, la 5,1 in 2011. ca sa-si ascunda incompetenta, astia de pe la ministerul sanatatii indian au contractat niste impostori care au mermelit un studiu din care reiesea, in ton optimist, ca maine poimaine dispare hiv-ul cu totul din patrie, probabil scarbit de mizeria de aici, se muta intr-o tara civilizata. sculele de umblat in gura
nandan spune ca stie medici care au participat la realizarea studiului care i-au povestit ca, de groaza hartogariei, birocratiei si a muncii in plus, nu inregistrau bolnavii, nici macar atunci cind prezentau semne clare de infectare cu hiv. hmm.
totul e sa crapi de sida aici, in varanasi. sa nu te puna dracu sa te muti afara din oras, ca te-ai lins pe bot de nirvana. si ca sa fii sigur ca o mierlesti aici, nu te duci la mama dracului sa-ti faci dintii ci stai pe ciuci, in jeg si lasi un om sa-ti umple cu o grebla ruginita in gura, aceeasi cu care a mai tras frunzele din gura nenicului famelic dinaintea ta. namaste, namaste.

ghidul turistic scos in 2013, zice ca varanasi are o populatie de 1,6 milioane de cetateni. brosura de la capul patului din hotel, spune ca varanasi are o populatie de 3,6 milioane. nandan zice ca la ultima numaratoare, de acum cateva luni, au iesit 4 milioane si inca o jumate de milion pusa mot, peste. tara e plina ca leprosu de bube, de ong-uri care au grija de copilasi,banii vin din america si de la unicef si de la nemti si de la uniunea europeana, rusia si canada. dar 95% din organizatiile umanitare din india sunt corupte-declara decis nandan. isi cumpara terenuri uriase, dau salarii imense managementului si de copii ii doare in gaura din “o” de la ong, nu ii separa pe grupe de varste, ii ingramadesc pe toti in poala vreunui zidar din liverpool, venit sa fumeze hash 8 luni in india, care habar nu are de programa si nu a vazut niciodata printre berile din pub, ratacita vreo idee educativa.
terasele din varanasinandan insa si cu un echipaj de unguri umanitari din budapesta a pus la cale o institutie care, in acest moment are grija de 75 de copii sarmani si ii trimite la scoli particular… stop, stop, stop. de ce frate sa ii trimiti la scoli particulare, la alea de stat va cade coroana sa va dati copiii? nandan scoate pensula si zugraveste o imagine aproape la fel de tenebroasa ca cea din romania, a sistemului guvernamental de invatamant indian: elevii sunt pusi sa maseze picioarele profesorilor, in timpul orelor sau sa faca diverse munci prin scoala, pe post de femei de servici, portari sau hamali. apoi, exista un program care a incercat sa mulineze copiii la scoala, multi dintre ei fiind atat de sarmani, incat nu au ce baga, cu zilele, in burta. programul finantat de stat se cheama “meals for school”, adica vii la scoala si noi iti dam de mancare. un soi de cornu si laptele al parnaiasului nastase. peste 100 de copii au murit de la intoxicatiile alimentare, din cauza pachetelului cu potol stricat pregatit generos de statul indian. cu toate astea programul nu a fost oprit, de ce sa faci asta cand iti mai poate aduce cateva sute de milioane de voturi, de la alti flamanzi care nu au radio sau televizor sa afle stirile. iuhuuu, conturul identitatii noastre nationale devine din ce in ce mai vizibil: ce tot atata daci si romani si za tracs cam fram za dacs, venim din india, noi si tiganii pe care ii hulim, suntem unul si acelasi, noi cu un pic mai mult noroc, ca ne-a scuipat destinul mai departe, in gradina europei unde noroiul s-a uscat mai demult si nu il caram pe botine in sufragerie.
reclama la scoalanandan e pesimist, nu vede cum lucrurile se vor rezolva in bine odata cu venirea la putere a partidului aam aadmi zis si partidul omului obisnuit, o adunatura de vlazi tepesi care ascut pe piatra securea anticoruptie. “n-au niciun program, habar nu au administratie. spun ca vor protesta impotriva coruptiei sistemice. dar cum o vor face?”. nandan povesteste ca, prin ’70, o situatie similara a dus la creerea unui organism civil de supraveghere a puterii politice care imediat scotea fluierasul si anunta cand statul iti baga mana in buzunar. dar nici pira, nici scandalurile repetate, nu au reusit sa rezolve ingrozitoare problema a coruptiei clasei politice si a ruginirii institutiilor statului.
povestea prietenului lui nandan-omul vine in vizita la nandan si parcheaza motocicleta in fatza casei acestuia, acolo unde a parcat-o in ultimii 10 de ani. da sa plece la 2 juma dimineata, politia ii saltase motorul candva dupa miezul noptii. cei doi merg la sectie, politistul de serviciu le spune ca trebuie sa isi recupereze motocicleta a doua zi, de la judecator, dupa ce platesc o amenda de 5000-10.000 de rupee. pai de ce a fost ridicat motorul? omul din post zice ca nu stie dar totusi accepta sa le spuna numele celui care a adus vehiculul. nandan si prietenul pagubit il gasesc pe militianu cu pricina, asta pare mai om, “bine ma baieti, hai ca va ajut sa va luati motocicleta” si il suna pe ala de la sectie sa ii spuna sa le-o dea atunci cind cei doi vor ajunge acolo, ca totul e in regula. politistul de la sectie insa nu e de acord: s-a culcat si a dormit in fatza lor, cu capul pe masa, vreo ora si, doar la insistentele colegilor s-a trezit si le-a cerut 500 de rupee ca sa le dea motocicleta. prietenul lui nandan a refuzat asa ca politistul si-a refacut culcusul si s-a culcat la loc. realizand ca daca o sa ajunga la judecator a doua zi, vor plati mai mult, cei doi i-au dat lu somnorila 500 de rupee si au primit inapoi, dupa 4 ore, vehiculul luat complet aiurea de pe strada.
biblioteca din mumbaipai si ce e de facut? nandan spune scurt: educatie.
si iaca, am inchis bucla. cine sa vrea o populatie de, maine poimaine, 1 miliard juma de jupani care, cu al treilea ochi, ala din frunte, deschis larg sa vina peste tine politician, politist, potlogar veros si sa te ciomageasca pentru ca furi viitorul copiilor lor? nu mai bine stati voi aici si faceti baie in gange si va ganditi ca sigur ati facut toxiinfectie alimentara pentru ca aveti karma naspa, in loc sa va uitati ca v-au pus salmonela in parathas?
maine va spun cum a ajuns india tara cu cea mai mare populatie bolnava de sida.

dipac ne arata casa celui mai bogat om din varanasi: etajele cresc, oase rupte care nu au fost puse la loc de dom chirurg, se ridica strambe, vopsite albastru si impodobite cu statui cu tigrii din rigips, cu ochi sashii si limbi baloase. sa fie dansu primarul? sa fie irinel de varanasi? cine e cel mai bogat om din varanasi?
este omul care se ocupa din tata-bunic-stramos in fiu cu arderea cadavrelor de pe malul gangelui. face parte din casta paria, a celor atat de jos plasati in societate incat sunt de neatins. sistemul de caste indian este-inca-functional si, in ciuda tigrilor de rigips si a maldarului de aur, arsenistul nu are parte sa-si frece coatele cu brahmanii sau razboinicii sau chiar mai modestele caste ale negutatorilor sau servitorilor. uneori ma gandesc ca asta ne-ar fi ferit de casta ciobanilor lu gigi, de bisnitari ca vantu, de trogloditi ca vanghelie.
manikarnika ardemanikarnika arde non stop, intr-un gavan de casa umpluta de gunoaiele si pamantul aduse de gange in timpul musonului, pe un tapsan dintr-o sufragerie, arde focul vesnic adus de shiva, flacara din care se alimenteaza toate rugurile. acum sunt 7. cadavrele sunt arse in termen de 24 de ore, nu le lasi sa se imputa, nu le plangi caci stii ca daca au mierlit-o in varanasi, moartea le-a adus mukti, adica au scapat din ciclul asta obositor al renasterilor si sufletul lor acum baga un cea-cea-cea cu dumnezeirea. dipac stie cu statistica: cam 150-200 de arderi pe zi vede manikarnika, mai este un ghat mai mic unde se fac ceremonii funerare, acolo sunt abia cateva zeci. lemnul il cumperi in functie de buget, mai bun sau mai prost dar nicicum nu poti sa scapi fara 20.000 de rupee, asta inseamna vreo 330 de para, o caruta de bani pentru 95% din populatia indiei, deci ce ne facem fetelor? nimic. te ajuta vecinii, te ajuta rudele, cineva o sa produca din posetitza banii astia. nu exista credite pentru rug? dipac beleste ochii: cum sa existe asa ceva? fiecare om ori are pus ceva de-o parte, ori are un vecin care are ceva de-o parte, ori o sa sara un pestisor din gange cu un inel de aur de 64 de karate in spranceana, se va rezolva cumva caci shiva e mare si are grija de noi.
spalatoria de langa ruguriinainte sa fie pus la prajit, cadavrul e tinut la inmuiat in apa gangelui, fetisoare maro stranse in scutece aurii, legate cu funde, fumul se ridica gros dar nu pute a afumatorie si nici a festivalul gratarelor de la buzau, “normal ca nu miroase, caci apa gangelui e miraculoasa si cadavrele sunt oricum inainte tavalite intr-un soi de untdelemn care le face sa arda rapid. basca e lemn de sandal care parfumeaza”. aham.
in varanasi se vine sa se moara din toate colturile indiei. un american a venit taman din california cu cenusa cainelui sa o arunce in gange. si un australian cu scrumiera cu ramasitele taicutului sau. dar astia-s extremi. ce te faci cu poporul de hipioti batrani si rupti in fund care vin sa crape in varanasi? unde sa stai cu muribundu si daca asta trage de timp si te baga-n cheltuieli pana da coltul?
s-a rezolvat si aceasta problema. in varanasi exista o intreaga retea de airbnb pentru cei care stau sa moara. nandan ne duce la fosta casa a unui bogatas a carui bunica a cerut sa vina la varanasi pentru mukti, in anii ’70. de atunci, domnu asta superchivernisit al carui nume imi scapa, a transformat casa intr-un hostel cu 12 camere unde vii cu muribundu. acesta este admis numai daca poti face dovada ca nu mai mananca si numai bea, deci e c-un picior in groapa, pardon, pe rug.
daca nu moare in 15 zile, ca expiratu din braila care s-a ridicat din sicriu ca sa-si ia pensia, atunci esti externat. totul este gratuit pentru tine si familia ta. o sa ziceti: pai daca nu mananca si bea, ce dracului-doamne iarta-ma, e gratuit? pai muribundu nu vine niciodata singur ci insotit de 4-5 persoane care sa aiba grija de mnealui, astea mananca, cu totii stati in una dintre camere, aveti nevoie de curent, poate se mai spala careva pe maini si ochi, desi nu m-as baza pe asta. in casa e un preot care sopteste permanent in urechile celor pe cale sa plece, mantre secrete care sa ii ajute sa traga usa dupa ei si sa nimereasca nirvana, care-i mai greu de gasit decat un avion cazut in apuseni pe gps.
ingrijitorul shuktaingrijitorul shukta ne conduce in camera registrelor, unde e bezna si podeaua rece imi trimite un junghi la ovare. in timpul musonului nu-si mai vede capul de treaba, sunt muribunzi intinsi prin toata gradina, se moare engros, e oferta ca la black friday. acum e liniste si o singura camera ocupata. pai si mata, domnu shukta cum ai ajuns aici si din ce traiesti? “am intrat pur si simplu la adapost si m-am facut folositor si am ramas aici. asta era acum vreo 30 de ani”, daca vrei sa lasi bani pentru hostel, bine, dar el nu se infrupta din ei, ii pune pe caprarii, plateste ce are de platit ca sa nu le inchida pravalia si gata. are o pace interioara clara, ca 16 hectare de teren la munte. “noua nu ne este frica de moarte ca voua, vesticii. noi stim ca va veni un nou ciclu sau nirvana”.
oamenii-explica el-sunt facuti din 5 elemente: apa, pamant, foc, aer si eter. oamenii peste 2 ani jumatate, inainte nu esti decat pamant si apa, de aceea copiii care nu au facut 3 ani si nici nu vor mai face vreodata, nu pot fi arsi ci sunt aruncati in gange, legati cu pietre si scufundati in fluviu. zbaaaarrrrr. pentru ca avem un singur pachet de carti de joc prestabilit, indiferent ce mana am trage, cartile se repeta si toti cei cu care te-ai intalnit in viata asta, sunt cei care au fost cu tine in vietile trecute si vor fi serviti in platouasul vietilor viitoare, variind insa natura relatiei: intr-o viata maica-ta iti devine sot, in alta boierul care-ti taie capu e unchiuletul preferat care-ti cumpara bomboane cubaneze in asta de acusi. oricum-sa fie clar-in nirvana ajung doar cei care nu mai au chef sa traiasca si care nu au lasat chestiuni nerezolvate, au platit apa, curentul, au inchis gazu si au scos frigideru din priza.
hostelul mortiishuktar pleaca sa se roage, o ultima intrebare: shuktar, cati ani ai? “haina asta are 62 de ani, dar sufletul meu are peste 5400. si al tau e la fel de vechi, mii si mii de ani vechime”.
la cat de baba sunt, eu zic ca ma tin destul de bine.
ps. mai multe despre casele mortilor aici http://www.hindustantimes.com/india-news/varanasi-s-waiting-room-for-the-dying/article1-228124.aspx

36 de ore mai tarziu, timp in care baba atreya a copt o hexagrama si a trantit niste liniute pe caiet, dibuiesc cu greu barlogul ursului astrolog care sta trantit in cot, cu tigara in buza si ochiu lipit de televizorul din colt care transmite cu sughituri, imagini luate de cele 3 camere de luat vederi, plasate discret deasupra intrarii magazinului de cristale, deasupra usii de la biroul de citiri si preziceri si o a treia cu locatie necunoscuta. dimineata m-am intalnit cu lorena care tocmai venea profund impresionata de la baba. masterul in astrologie al lui atreya si-a spus cuvantul si baba i-a dibuit urgent divorturile, numarul lor, perioada in care s-a intamplat si a ginit chiar si domeniul de activitate al peruancei. lorena insista ca nu are nimic despre niciunul din subiecte nici pe facebook, nici pe linkedin, si e convinsa ca astrologul nu putea sa afle de pe net lucrurile pe care i le-a spus. raman deci stelele. hmm. si healingul lorena? ia zi cum a fost cu tratamentu? lorena isi da ochii peste cap, a anulat healingul pentru ca baba i-a zis ca trebuie sa se dezbrace. hap, pai asta nu e bine, caci spusei ca atreya are 100 de kile si 2 metri si doar un prosopel intins intre tine si penisul dumnealui. “eee, e foarte timida lorena. dar ea nu stie ca o sa se intoarca de 5 ori la mine” declara ferm baba in timp ce isi desparte testiculele, lipite sub prosopel. “ceai?”. sigur, daca nu-i din plicutele din zona inghinala, ma bag clar la ceai.
barca pe gangeun servitor apare din strada cu un ceainic care ar face-o pe maica-mea sa tipe si sa alerge 429 de kilometri, fara oprire, e acoperit de un slin secular care probabil i-a triplat volumul. dar e plin cu masala tea, cacaniu si fierbinte. servitorul il toarna in pahar iar atreya presara peste praf de masala super-aromat, facut chiar de el, in ashramul din himalaya in care merge vara. daca ma otraveste? mi se pare ca sunt ametita? imi mai simt buricele degetelor? mi s-a umflat limba? daca ma drogheaza si ma abuzeaza? paranoia imi da ghionturi, dar ceaiul e bun si atreya bate campii despre osho. “uite-l aici pe peretele din spate. daca te uiti intens in ochii lui, chiar si asa, in poza, si te ia cu ameteala de parca ai luat droguri”. paranoia acum imi da un pumn: o fi de la masala, sa ma opresc. atreya spune ca l-a cunoscut pe osho chiar inainte sa moara, magnifica personalitate, desi a fost criticat de brahmani ca prea a cotit-o pe sex, “asa-s indienii, numai critica dar nu sunt in stare sa arate cu ce sunt ei mai buni decat cei pe care ii critica”. atreya e trist ca acusi ashramul osho a ajuns un loc promiscuu unde tinerii merg sa faca sex si dush impreuna, dar asta nu schimba faptul ca osho a fost un mare om care a speriat serviciile secrete americane prin puterea lui. “gandeste-te ca avea cel mai scump ceas din lume si 80 de rolls royceuri iar presedintele american avea doar unul”.
templu si tehnicanici atreya nu-i de ici de colo. are 3 smartphonuri, 2 indiene si un samsung si 2 magazine, unul cu matasuri si altul cu potiuni si cristale, aici unde imi spune mie ce si cum e cu viata asta. ambele magazine sunt pe tripadvisor dar, uite nenorocire, in ciuda celor 69 de reviewuri pozitive ale magazinului de cristale, tripadvisor l-a mutat de pe locul 1 pe locul 10. astrele nu-i spun lui baba secretul care sta in spatele pierderii podiumului, dar instinctul lui de om de afaceri sau poate cele 5 masteruri ii soptesc ca downgradeul are legatura cu personalitatea sa coplesitoare, despre care scriu toti in reviewuri si mai putin cu fantasticele calitati vindecatoare ale cristalelor sale. “tu ce zici?” ma intreaba ingrijorat. zic sa pui niste banuti in contul RO96INGB… si iti fac o campanie de naucesti internetul mai baba, mai.
al treilea ochio maimuta caraie la usa, atreya insfaca si arunca, ninja style, un biscuit pe care maimuta il inghite hapsana apoi caraie cersetoresc: suntem sapte frati acasa, ajutati-ne..baba o goneste cu fluieraturi si-mi explica: “asta e ora lor de hranire, e normal, vine zilnic sa ii dau de mancare”. la 5 minute apare o alta maimuta, pitica, obraznica, intra in atelierul spiritual si maraie amenintator pana cand atreya arunca cu un pet de apa spre ea. maimuta insfaca sticla si o taie pe usa. astrologul se repede pe strada dupa ea, in urmarirea petului, se intoarce cu mana la testicule, tare grele or mai fi de trebuie mereu sa le ridice si sa le cantareasca: “maimuta asta mereu intarzie la masa si vine dupa program”. ca sa vezi, in india orarelor respectate, unde totul merge ceas, pehlivanca asta de maimuta isi permite sa ajunga 10 minute mai tarziu la masa.
atreya e neamt, d-asta de filme porno de pe prosieben. imi povesteste ca are o multitudine de partenere sexuale si o multime de suflete pereche cu care se iubeste platonic, mai cu seama pentru ca sunt foarte tinere: unul dintre sufletele pereche e un copil din belgia, altul este o americanca de 15 ani si mai are un suflet pereche chiar aici, in varanasi, tot o fata de 15 ani, pe care nu o atinge decat cu buzele gandului. rasuflu usurata ca nu am fost identificata ca unul din sufletele lui pereche, termin ceaiu si atreya ma trage in poala, ma cauta in ochi si intre sprancene si-mi zice ca am tot timpul sa devin mama pana la 49 de ani si-posibil-bunica la 70. mai cu seama daca iau o potiune facuta de el si ma dau hotarat in jurul buricului. “ai adus caiet si ceva de scris?”, claro maestre. baba zice sa notez dar sa nu arat la nimeni si imi face prorocirile care-mi fac lumina asupra viiitorului. brusc se opreste: “te-ai masturbat cand erai mica?”. pai nu poti sa citesti in stele chestia asta?. atreya citeste si declara oficial “masturbarea nu face bine la creier” apoi sare la numere, culori, orase si alte piese ale viitorului meu.
daft punk is in the houseafara 2 francezi asteapta sa intre la vorbitor. o ultima intrebare: de ce ai tu mai baba doua puncte, unul rosu si unul galben, unul sub altul, in mijlocul fruntii. atreya cauta din nou raspunsul la bilutele de sub prosop si-mi spune: “chakra ochiului din frunte e acusi pe cale sa se deschida. si gaurica o sa fie ori mai sus, ori mai jos, asa ca mai bine pui mai multe puncte, in linie, ca sa fii sigur ca acoperi toate posibilele gaurici. acum sunt printre primii 100 proroci din lume, insa cand mi se va deschide al treilea ochi, ohoho, sa te tii, voi fi printre primii 3”.
poate atunci va vedea ce este in spatele misterului tripadvisor si cum sa se lase de fumat. asta daca nu s-a masturbat cand era mic si, astfel, si-a distrus vederea spirituala.