Archive

Monthly Archives: January 2012

In Rodeo praful e pus gros si tacerea e groasa ca praful, la rastamani e-un lacat mare pe usa, tzipenie pe strada, unde dracu o fi lacu, iacata-l, niste snapani pescuiesc, o pereche supraponderala se rostogoleste din excavatorul care i-a deversat la marginea apei, ea se scobeste melancolica in ureche privind niste lisitze zglobii, el isi dezlipeste un testicol de picior, e cald, nu bate vantu, nu tu 4 la ora d-apai 120 cat ziceau baietii ca e obisnuit aici, in pishvaserul plin de alge niste copii in chiloti se joaca de-a lamaze, inspira, expira, impinge, impinge, cred totusi ca fac caca, unde-i vantu si unde-s surferii? windsurferii?

dau o tura de lac, ma impotmolesc in niste pietre, gatu ma-tiiiii cu 5 de i, gata, rodeo e tzeapa, da’ uite totusi un indicator, zice spre plaja, si iaca si niste atv-uri si uite o pletutza de surfer disparind in tufe, sunt timizi rau, am vazut la national geographic, pfff-pffff, vantur nara, miroase a iarba, o urma de picior gol in praful gros, plec urechea la pamant,  simt vanatul aproape, hap dupa o curba se deschide o frumoasa asezare hipioteasco-hipstereasco-surfereasca, nisip si stuf, placi si vele, beri si tatuaje, vesnica femeie cu pleoape umflate care serveste la barurile de plaja, o pereche superba de picioare incoronata de un cioc de tucan, barbati care sug burta, manca-i-ar mama pe ei de frumosi trasi prin inel, ochii roata, ne-ati vazut, nu-i asa ca suntem bine? sunteti, sunteti, sunt chiar windsurferii, emotionata imi iau un quilmes si ma asez sa privesc acest loc fabulos, in mijlocul desertului, pe genunchii anzilor, un lac vestit in toata lumea unde vantul sufla cu 120 de kilometri la ora si windsurferii zboara ca pescarusii peste valuri, dar nu azi, oceanu-i rahat pe linga laguna rodeo, dar nu acum, domnul sigur e surfer, e bronzat si demn, pariu ca stie sa se tina pe placa mai dihai ca udmr-ul la putere, adulmeca vantul, aduce miros de parilla, un copil gras ma scoate din reverie, rage ca injunghiat si se tavaleste in mijlocul barului, strica Chiul, distruge Feng-shuiul, ma-sa e buna de-ngheti, cum sa o superi pe mami cind ea e atat de buna cu noi toti? e 6.30, vantul trage chiulul, micul obez pufneste si imprastie nisip si bad energy, surferul meu isi strange 6 packul de pe burta si-l baga-n tricou, e motorist, incaleca pe-o sa si dispare tralala, pleaca impreuna cu alti 2 muti sa taca demni in fatza altor beri. In 5 minute carciuma se goleste, grasu e luat pe sus de bunaciunea de muma-sa, duduia tucan se aseaza pe umarul unui rastaman cu atv, s-a zis cu figuratia, ma simt ca-n truman show, caut masinile de vant din ochi, tehnicienii si ma intreb daca totu-n jur o fi butaforie.

Cu ce va pot ajuta? caut Jurassic Park, mergeti pe platoul 4, aici  schimbam decorurile pentru o emisiune economic-culinara.

La Gorda tarashte dupa ea mustata lui Alejandro, “fran-caaaaa, fran-caaa, da’ ce frumos e la tineeee, fran-caaa dar ai terminat barul, in-cre-di-bil”, franca face empanade, aproba din cuptor, hugo deschide berile, aprinde trabucele dominicane ca alea cubaneze sunt prea scumpe, alejandro isi ascute simtul umorului pe prispa, harsht-harsht, gorda depune un pupat cu tzoc pe obrazu-mi drept si ma intreaba cum ma cheama, raluca, “pe mine la gorda”, haide domle, ma iei cu astea?  “ma cheama cristina dar nu-mi place numele meu, al tau e asa frumos, alejandroo ea e ruanca”, ra-lu-ca, alejandro isi baga mustata in gura si o scoate plina de hohote, auzi ruan-ca, ruan-da, credeai ca e o tara africana, cum sa nu tii minte un nume?, franca apare cu empanadele, paunul din copac da drumul la jale si hugo incepe tacticos sa-i explice lui alejandro cum o sa-l bata federer pe jucatorul argentinian namauzitinviatameadeel, alejandro e gata sa parieze ca federer pierde pe o sticla de whisky, hugo e chitros, alejandro e generos, doar e propietarul unui hotel din small great hotels of the world, raaaaa-luuuu-caaaaa, imi cade empanada din mana, paunul zboara, hugo isi pierde sirul povestirii, la gorda tocmai a avut un moment de victorie in scrabbleul mental si a reusit sa-mi recompuna si reproduca numele, ia o gura de vin si-si aprinde o tigara privind triumfator masa, eeeee, e doar inceputul, raaa-luuuu-caaaa, parca o vad urland trezita brusc din somn la 3 dimineata. Paunul competitiv arunca un tipat si atentia se intoarce spre el, franca propune sa-mpinga patul cu hugo, un campion al sforaitului, sub copacul pasarii si astfel cele doua pedepse ale vietii ei sa se anuleze, alejandro dezvaluie apucaturile sotiei care la 6, cind rasare soarele, incepe sa sforaie ingrozita, “e dracula, horcaie cind vede lumina”, la gorda rade si striga raaa-luuu-caaa si mai trage un fum din tigara apoi da un hint ca nu-i place numele de botez din cauza tizei sale la presidenta, singura femeie din lume care nu vede erectia uriasa a inflatiei argentiniene, deh s-a operat la buze si pometi dar nu la ochi. Hugo se muta cu scaunelul la punctul de internet, unicul loc de pe terasa unde e semnal si peroreaza despre cardurile de credit cu 60% dobanda si camatarii care iti iau doar 12%, ma simt ca-n ghetoul evreiesc din venetia lui 1300, un nou sistem bancar paralel se naste in argentina, moarte economiei de stat si protectionismului care a dus la cresterea preturilor masinilor de spalat, traiasca chinezii si dvd-urile fake de 6 pesos, alejandro declara ca in argentina crizele sunt zilnice si ca poporul face fatza la orice, d-aia poarta argentinienii mustata, sa depoziteze mancare pentru vremuri grele, noroc ca n-aveti cutremure pe aici, n-avem pe dracu mormaie hugo concentrat sa prinda netul mai elusive ca punctualitatea argentiniana, avem 60.000 de minicutremure pe zi, alejandro cade cutremurat de pe scaun, haide frate, ar trebui sa ne zgaltzaim continuu, sunt 28 pe zi, mici, de 5,4-5,5, D-E-C-A-T 28 pe zi, hehehe, ce n-ar mai prididi corbii de la antene sa intrebe victimele “si dumneavoastra credeti ca guvernul e vinovat pentru aceste cutremure?”, “nu-i asa ca inainte erau doar 12 si acum sunt 28 de cutremure zilnice?”.  Raaaa-luuu-caaaa.

La revedere gorda, alejandro, hugo si franca, frumos la voi la barreal dar Jurassic Park e mare, bag 250 de kilometri de anzi si desert pina sa gasesc adevarul, e scris de mana pe o duba parasita, zice “sanatate cosmica”. Ca paminteana nu-i sigur.

In Barreal a fost o saptamina bogata, raul a venit invartosat de vreo 2 ori din munte si a spulberat podetzul de la el aleman si, colac peste pupaza, s-a pierdut ulrich, barbatii satului au pus mana pe alcool si binocluri, au pus fundu-n 4×4 si a inceput caterinca, uuuuuulrich, uuuuuurichhhh, neamtu a stat tupilat, uuuulrichh hai afara ca-ti dam o asiatica de nevasta, nimic, poate o fi gay sau poate o fi mort, 48 de ore fara semn, au adus elicopteru tocmai de la san juan, te-am gasit hotzomane, vine televiziunea, vine presa, los Andes isi trimite reporterul special si ulrich al nostru ce credeti ca face? zice ca nu s-a pierdut si ca nu avea nevoie sa fie cautat. “pai sa nu-i futi muma-n cur de neamt?”, Hugo trage din trabuc enervat, arata ca anthony hopkins in legendele toamnei dupa ce a facut atac cerebral, e elvetian pe mana germana, franca, sotia e italianswiss, vorbesc intre ei engleza ca femeii ii displac scrashnetele teutone, da matale cine esti? o fata cu cercel in nas ajuta la servirea micului dejun, e simone, copila mamitzichi de 27 de ani care tocmai si-a terminat jobul la OSCE in Bosnia si isi viziteaza parintii in casuta lor de pensionari, noooot.

Casa arata de ingheti, arhitectul neamtz casatorit cu o bolivianca si-a facut de cap cu femeile si bautura si, ajuns de blestemele nevestei, a calcat cu masina un alt betiv, familia decedatului l-a anuntat ca are 24 de ore s-o taie ca altfel pleaca si el cu primu transport la al de sus si astfel neamtzul a disparut cu planurile casei si ale restului de coltisor paradisiaco-elvetian pe care Hugo si alti 4 nenici l-au gandit acum tzspe ani cind mos Hugo era manager la swissair, inainte de faliment?, clar, ce vremuri taicutzule, Franca aproba, se scarpina de-i da sangele pe mana stanga, tzantzarii sau neutrino au ciuruit-o, “in 2001 cind conturile tuturor au fost blocate noi primeam bani trimisi cu avionul din elvetia, eram singurii care aveam bani, dadeam si la altii”, o pusesera de-o banca elvetiana deci, ce poti sa le ceri, asta stiu, asta fac, ciocolata, ceasuri, cutite, bani si pace, dar de unde razboiul cu el aleman?

Hugo se infoaie, se ineaca, se precipita, se inroseste, musca trabucul, ce sa te astepti de la un neamtz, e certaret si invidios si a distrus planurile pacifiste ale elvetienilor, acum o arde spanu, sta de veghe la podetz si indruma gresit turistii, daca te vezi cu el sa spui ca esti prietena cu simone, din bosnia, hahaha, sigur unchiesule, o plimb si pe milka daca e nevoie, cu el aleman nu-i de joaca, auci, hugo isi rade una peste frunte, a uitat, o taie in dormitor la televizor ca joaca federer, franca isi aprinde a 16 a tigara sa alunge tantarii, sfichiuieste aerul cu aratatorul, sa ne cunoastem vecinii, in casa din fatza sta fostul manager de la IBM care si-a bagat picioarele in serviciu si in prima nevasta si face cu a doua inconjurul lumii intr-o toyota pe care si-a shurubarit-o personal, linga sta o pereche de treaba din berlin, aici ar fi trebuit sa-si construiasca niste prieteni casa dar, sa dam rewind arhitectul-accidentul-planurile, duse-s toate, paunul incepe sa tzipe, franca e scoasa din minti, paunul si economia ii scot peri albi, uite acusi ce se fac ei ca au o casa in buenos aires si una in Lucerne si masina in elvetia, platesc taxe cu lopata si nu se mai ajung cu banii, victoria lui federer il intinereste pe hugo cu 34 de minute, multumit se rastoarna intr-un fotoliu si toarna povesti din Liberia unde a stat inainte de razboiul civil si manca rosiile ca pe caviar la lumina lumanarilor, contracarez cu painea cu untura inghitita tot la lumina lumanarilor pe vremea lui nea nicu, jaja, suntem caliti, o sa supravietuim razboiului nuclear, de fapt unda de soc nici nu ajunge aici ca suntem feriti de munti, in curind o sa avem si schnapps, in plus se stie ca unda de soc nu atinge oamenii care beau schnapps, haide cius, hai noroc si sanatate, dam cep la un nebiolo din 2002, sa ma apuci de un oboi, foaie verde de trifoi.

Welcome to Jurassic Park ca doar aici baietii treaba n-are, bea in continuare.

m-am aruncat la iepure fript, mermelit cu mirodenii, mi-au adus ghita muresanul iepurilor, n-am putut sa-l maninc, l-am luat la pachet si iata-ma-n in masina in fatza casei lui hugo si franca rontzaind animalul rece, ce dracu fac cu grasimea de pe maini? fac roata vilei si gasesc un robinet, un paun catzarat intr-un copac ii zice de jale, auuuuuu-auuuuuu, dar nu ca-n 300, prelung, gay, auuuu, ii raspunde un alt paun de mai departe, e 9 seara si elvetienii nu-s acasa, parca-i vad in jurul unui cazan facind ciocolata cu dreapta si reparind niste ceasuri cu stanga, mobilele nu functioneaza, hai ca ma intorc intr-o ora, las bilet cine sunt, ce vreau si cine m-a trimis si ma duc la posada de los patos sa curatz iepurele cu niste vin.

Aurelio isi tarshaie picioarele printre mese, seamana cu Kurt Vonnegut si nevasta-sa e soto janis joplin, semeni cu kurt vonnegut, il stii? e un scriitor american, “are multi bani?”, urmasii dinsului caci a decedat prin 2008 cred, cind euroiul era 3,8 si puteai sa-ti iei un apartament in palermo hollywood cu 40.000 de coco, apropo, hugo si franca nu erau acasa, janis joplin se panicheaza si declara, desi ma cunoaste de 47 de secunde ca ma ia la ea acasa si-mi da un pat daca elvetienii nu se intorc, pe unde or umbla, tztztztz, uite cum ingrijoreaza pe toata lumea, in fatza semineului atarna 4 englezi trecuti care isi enumera cunostintele geografice, pe degetele unei singure maini, in peru e cusco, nu? yes, yes, si in mexic e mexico city, yes indeed, salonul arata incredibil, adobe, mobila veche, “masa asta a fost la mine in casa” zice aurelio, cine esti tu mai aurelio, oi fi vreun faimos arhitect, nu, un faimos politician, nu, “i’m a self made man”, ce face omul cu mana lui, hehehe.

Posada de los patos e de departe cel mai frumos loc pe care l-am vazut in argentina, abia a fost deschis pe 31 decembrie, am dat la pleazna de el in barreal, un sat amortit unde nunti-botezuri-inmormantari-alegeri-trageri la sorti se petrec la benzinarie, aurelio si sotia impart responsabilitatile si bucataria cu sora lu janis-cristina la gorda si sotul alejandro, “trebuie sa vina-n seara asta, facem cu schimbul, 2 saptamini aici si 2 in buenos aires”, toata lumea gateste cot la cot, curatza, spala, calca si isi tarshaie picioarele, au muncit 3 ani ca si la ei meseriasul spune “manana” orice l-ai intreba, esti prost? “manana”, vrei sa fii milionar? “manana”, cind imi repari chiuveta? “manana”.

 

Coldplay zice-n surdina clocks si eu arunc o humida peste iepurele dinauntru, englezii ingheata cu furculita-n mana, pe usa intra o armata de posibile curve, pantalonii stransi pe fundul bombat, floare in par si silicon in buze, animal print pe maieul cu un singur umar, sunt manate de 3 baieti din sopranos, mafie clar, mafie sa fie, aurelio spune ca este prim judecatorul din san juan care a venit cu sefa de la impozite si taxe cu prietenele, pe mese lumanari chinezesti cu baterie mimeaza flicaritul, eu nu mai pot sa mimez ca stau in picioare, hai la culcare, aurelio lasa judecatorul si zice ca vine sa ma treaca de el aleman, neamtul cel rau care sta imbracat in blana de urs sub podetul care ma duce la hugo si franca, “it’s a strange guy”, pai si ce-o sa-mi faca, “you never know”, haoleu, el aleman yo soy de rumania, yo no soy griega, lasa-ma sa trec, victorie, semnalul telefonic revine si sub cerul plin de stele sunt intampinata de Hugo cu o lanterna in mana si trabucul in gura.

Welcome to Jurassic Park, cantonul Luzern, ma apuc sa caut conturile lui ceausescu, simt ca sunt pe aici pe aproape.

Intr-un procent covarsitor de provenienta europeana, expatul de Jurassic Park traieste pe un areal intins si se hraneste cu carne, vin si iluzia superioritatii fatza de populatia originala incapabila sa-si rezolve problemele de capul ei. Sa-l luam pe Stephane, francez, trecutul in industria “ospitalitatii”, venit acum 4 ani in mendoza cu 7000 de euro in buzunar si o sotie mai tanara cu 6 ani de brat, lucreaza sef de restaurant apoi inchiriaza un vilau pe care il transforma-ilegal, pentru ca desigur nu plateste nicio taxa, in bed&breakfast. Ma nimeresc la dinsu’n pravalie cu o familie de olandezi pe care am recuperat-o de la rentacar, ei aveau gps, eu aveam adresa, daca nu ai acces la mail esti mancat de balena pentru ca nu exista adresa fizica nici pe site-ul hotelului si nici pe site-urile de bucuit cazare-pai de ce? pai gandeste-te, altfel vin baietii de la fisc si il fac sa scuipe bani, uite aici la nenea in caldarusa, scuipaaa, vezi ca mai ai 1000 de pesos dupa maseaua de minte din dreapta sus, da cu limba si scuipaa. Ca sa ajungi “la maison” trebuie sa iti trimita datele stephane cu mana lui fina de manager, olandezii nu pot sa priceapa mersul lumii, ei sunt corecti, drepti, doi metri de dreptate blonda care ii impiedica sa dea 150 de dolari pe un tur de 3 vinarii cu tata stelelor michelin, isi iau bicicletele si baga singuri printre vii, stephane e scarbit si jignit de alegerea lor asa ca nu le arata privelistea de pe casa unde doar amicii sunt adusi, chercez la amitie, 16 minute mai tarziu ma combina sa  facem schimb de vinuri, desigur in defavoarea mea, sunt ca poporul roman in ’30, tzapit de traditionalul frate de sange latin, merdre, omul e un munte de chitrosenie, stii doar uitandu-te la oul ochi daca el sau sotia au robotit la bucatarie, la ea e cu sunca, la el fara, ce tot atata carne? uh? iti cade parul de la ea si te constipi.

Spune ca stie sa piloteze Cessna, ca a ajutat la organizarea Dakarului, el si cu motociclistul invizibil care se presupune ca ocupa camera vecina, elvis si carlos sacalul e posibil sa imparta un dormitor la etajul 2, nu i-am vazut pe niciunul dar daca stephane zice ca sunt eu cred, e definitiv, hotarat, priceput, la ce? la ce nu e, stie politica, publicitate, le are cu gatitul, negociatul, organizeaza excursii, gaseste cazari, se aseaza la masa si bea trei pahare din vinul spumant pe care l-am cumparat de la familia Cecchin dar nu da un pahar din vinul lui, ca ala e de vanzare, credeam ca suntem prieteni, pai din prietenie ti-am baut vinul, hehehe, e un ciupitor, un mermelitor, un monument de avaritie si implinire financiara, cum reuseste sa fie atat de mult cu atat de putin? “simt energia anzilor care-mi da putere si ma face sa reusesc”.

Welcome to Jurassic Park dar fiti cu grija la expatul avar de frantza. Il recunosti dupa accent si dupa urmele de colti de pe portofel. Succes.

Valea se deschide enorma, 3 motociclisti cu fundu mare se incapataneaza sa ramina in mijlocul soselei desi nu le trage motoru, diii calutzule, motocicleta sforaie dar nu poate sa care mai iute matzele pline de parilla, un tir enorm ii depaseste in curba, linie continua ca sa fie oprit dupa 30 de metri de bariera de politie, “siii, unde mergeti”, mai sunt 80 de kilometri pina in granita cu chile si politia are vreo 4-5 posturi d-astea care sa te faca sa te razgandesti, ce sa cauti tu in chile cind uite ce tara frumoasa avem noi aici, dar nu merg in chile, merg la punte del inca, eee, pai zi asa hermana, tzusti.

Punte del Inca s-a rupt acum vreo 10 ani sub greutatea unui domn d-asta cu ceafa si burta, a fost inchis, acusi autocarele borasc umplutura de turisti in slapi, brrrrrrr, ce frig e, normal duduitelor sunt 3500 de metri, toata lumea se inghesuie la bariera, uau-oo-uuu-aaa-uuu, un raulet in vale serpuieste sub formatiunea carstica-eee? hai ca v-am spart cu chestia asta, podul e nimic fatza de exemplarele artizanale de vanzare pe tarabele unui domn parlit de soare ca un muc de tigara, iaca bocancul carstic si sticlutza carstica, si-n pungile astea ce e? nisip care te vindeca de inima rea, stomac obraznic si stranut obscen, nisip razuit de pe podul lu inca, cred ca d-aia s-a rupt, au dat astia la pila de n-au mai putut.

Da’ dreapta e Aconcagua, mare si gras, 10 zile ca sa-l urci, 14 permise, e mai usor sa-ti iei niste fonduri phare in romania, la 20 de metri e un delusor cu cruci, cimitirul montaniarzilor, morti in fatza ghiseelor asteptand aprobarea, glumesc, baieti pe care muntele i-a facut, or fi si fete dar nu vad. Mine parasite si cai ferate parasite si tuneluri inchise, incepem urcusul catre Cristo Redentor, 8 kilometri de golgota, fundul fiatzelului fuge pe praful rosu, dau sa deschid usa, vantul o tine, imping, sar afara, freeze, sunt la 4000 de metri in pantaloni scurti, pun geana pe o baba care vinde aguardiente cu miere, e la 10 metri de mine dar ajung in 8 minute, vantul ma impinge inspre cristo redentor, dinsu zambeste vesel, nu-l misca nimic, e din fonta, din tunuri topite, simbolul pacii dintre chile si argentina, eu zic ca daca faceau o parilla gigantica aveau mai mult succes, pacea trece prin stomac, hehehe, niste domnite se tin de soclu, chicotele le zboara in vale, uiiiiuiiiiii.

8 kilometri la vale cu fundul fiatzelului facind ocho-ocho ca la tango, iote o coada gigantica, ce se da, ce se da? e granita cu chile, sute de masini, biciclete, motociclete, carute cu coviltir, exodul biblic mixat cu birocratie corupta=12 ore in granita, dar las ca se va rezolva, mi-a spus mie natalia ca chilienii iar faceau figuri si argentinienii i-au luat de-o parte si le-au zis, vedeti portofelu asta mare si plin de bani? da, au zis chilienii, bine, alegeti, putem sa bagam banii astia in arme sau putem sa ii bagam in cai ferate, ce preferati? chilienii s-au speriat rau si au zis cai ferate mariile voastre, sunt pe vine acusi, o sa stearga praful de pe astea vechi, o sa curete de paianjeni tunelurile si se va circula brici. Stati in pianti ca sigur se va intampla.

Welcome to Jurassic Park, avem de toaaa-tee, in curand cai feraa-teee, vami aglomerate, bocanci de piatra, cristosi de fonta, vulcani hartzogari si motoristi supraponderali.

generalul san martin n-a prea stat pe acasa, am eliberat argentina, acusi sa trecem la peru si la chile, hop pe calutz si la drum peste anzi in sus, in jos, unde intorci capul vezi o tablita cu “ruta sanmartiniana”, omul in haine de hipster, cu epoleti si tricorn, pe cal, explicatii trilingve, pe aici s-a oprit si a fumat o tigara, aici s-a scarpinat la tampla nestiind care incotro, aici a intalnit un nandu care i-a citit viitorul in palma.

Neaparat trebuie sa vedeti manzano historico, marul istoric adicatelea, ce e aia frate? ma simt intr-un film coreean cind kim ir sen boteza o cale ferata si satenii din lu pong dong plantau 3 copaci in cinstea lui, cu san martin nu suntem departe, omul a trecut inspre chile sa ii scoata de sub spaniolii cei rai, a dormit si el la umbra unui mar si in 1950 argentinienii, suflete de vioara au ridicat iute un monument, vezi bine spunind bai chilienilor daca nu era san martinu nostru putrezeati in sclavie, tristilor, maru e unu nou, o copie chinezeasca a vechiului mar, din ala adevarat pe care si-a uscat san martin ciorapii a ramas doar o bucata care e varata intr-un muzeut plin de fotografii de la inaugurarea monumentului, niste turisti isi fac poze cu marul fake iar tataia de 120 de ani care vinde la chioscul din colt, un supravietuitor al campaniei din 1812 a lui san martin se intereseaza ce cred despre legalizarea avortului, dau un raspuns in doi peri si plec, nu stiu incotro pentru ca nu exista indicatoare decat cele care te anunta ca vaca este in zona, dar nu vezi niciuna, e mai rusinoasa ca o puma, de ce dracului iti spun sa fii atent la vaci daca nu-i picior in zona?

Gata, uite tablita care zice ca esti pe drumul cel bun spre villavicencio, locul de unde izvorasc cele mai faimoase ape minerale din tara, hotelul e inchis dar parcarea e deschisa si plina de cocalari in slapi, mai slabi ca ai nostri, fara ceafa si lant de aur, fara mertz sau bmw, dar cocalari inconfundabili, flip-flop-flip-flop, isi tarasc picioarele prin gradinile descompuse ale complexului, copiii urla, babele gem, urmeaza drumul anului, 365 de curbe, san martin le-a numarat ca a trecut bineinteles si el pe aici, si darwin si-a facut drum pe la villavicencio si a dat de fosile de araucaria, valea se deschide si aconcagua apare gigantic, bate un vant rece, rinichii plang si mainile imi ingheata, o turma de guanaco paste calma la 3 metri de masini, san martine, san martine, da mama cu biciu-n mineee. Neaparat sa incercati chivitoul de aici zice o domnita, e cel mai bun din tara, pe gratarul gigantic generatii dupa generatii de capre-tzapi-iezi au fost caramelizate, afara incepe grindina, cade curentul dar chelnerita imi aduce un pahar de vin de 700 de grame si entuziasmul urca la cote nebanuite, consult meniul, nu-i departe de ala de la cocosatu: lengua a la vinagreta este language with vinaigrette, cima de pollo este top chicken, porcion of vacio este portion of empty si chivito a las brasas este can be grill goat. Merg pe recomandare, tzapul e  sec si tare dar scot pasta de halapenios pe care am luat-o de la osvaldo, inginerul transformat in artizan de beri, arde, sting cu vin, sunt atat de vesela incat as putea acum sa pornesc sa eliberez niste popoare, astept totusi sa se opreasca ploaia si inhat un desert. Curentul nu a venit, dar e un intuneric de han medieval. Welcome to Jurassic Park, se intra pe o ruta sanmartiniana, urmati-o cu incredere.