o rabla trage grabita la bordura, inauntru, intr-o cusca, e un cercopitec care da dovada de o inteligenta fascinanta, stie sa conduca si sa vorbeasca, imi exersez spaniola pentru animale mici cu blana: de ce te-au inchis in cusca? chewbacca  zice ca un tovaras taximetrist a fost atacat cu cutitul de 2 nenici si de teama tot tribul si-a tras gratii in spate si dreapta, ia zi cit imi iei pina-n muzeul larco? “20 de soles”, fugi prietene de aici, aaaa, soferila se repliaza, “atunci cit e corect, 15 soles”, hap in taraboanta si incepe slalomul printre broscute, trei aici, patru colea, e plina lima de volsfaganutze, la 1500 de para iti iei unu tzutz zice cercopitecul, de 5 parai bagam 40 de minute pe autostrazi, benzi si bandutze, trafic lejer de vara, poduri elegante si zgarie nori capitalisti, spatiile verzi de pe marginea soselelor sunt decupate si coafate, reclame din brusturi, una zice husqvarna, alta-i o dracie locala, am ajuns, intr-un conac chiaburesc e larco, probabil cel mai spectaculos muzeu de arta precolumbiana din lume.

babilonie, ghizii japonez, italian, spaniol, englez, francez, ungurean si moldovean se ciocnesc frenetic in fatza vitrinelor cu ceramica, uite aici este garderoba razboinicului moche, pina se dichiseau uitau de la ce-a pornit paruiala, ia sa vedem daca esti gata: pus-ai machiajul? pus, casca? da, cercei si colier?ihi, platosa, bratari si cercelul de nas? sunt toate, acoperitoru de coccix? da, hai ca esti gata de lupta, te pupic, rupe-le capu’ mamica, pai n-am cu ce ca arma o uitai, aoleu copile, noroc ca-i razboi ritualic si nu ne invadeaza dusmanu tzarisoara, trag cu urechea la ghid sa-nteleg cum e chestia cu razboaiele ritualice, se cafteau intre ei iar cei care pierdeau lupta-atunci cind adversarul le dadea casca jos si ii prindea de par-erau dezbracati si li se taia gatul cu cutitasul de catre zeul decapitator, la venirea spaniolilor asta s-a dat de 3 ori peste cap si a devenit ingerul archebuzier, singurul membru al clanului catolic sud-american care nu are niciun corespondent in familionul european, si astea ce sunt? niste bijuterii terfelite pentru ca la moartea proprietarului trebuiau sa crape si ornamentele cu el, uite ce idee buna, ar insemna ca la moartea lui iliescu ar merge la groapa tot psd-ul, a-haaa, si asta ce-i? un pachetel de carpa pe care sunt cusute codite,  “sunt de par-adevarat, direct din capul mortului luat” isi asigura grabit ghidul francez cele 4 oi carunte care-l urmeaza, el-mortu-e inauntru, in pozitie fetala, gata sa se nasca in noua lume in care a ajuns dupa ce-a terminat cu viata asta, never ending story.

in curte e batalie la cea mai interesanta parte a muzeului, eroticaaaa, culturile moche, lambayeque, chimu, toate bagau mana-n foc ca viata sexuala continua si dupa moarte, mortii ranjesc vesel si stau al naibii de bine pe carbasanul pe care niste dudui vii li-l scutura vanjos, sperma este oferita pamantului care este astfel inseminat de cadavre, maica-nchina-te vorba sarei, n-apuc sa fac crucea ca ma revolt, dis-cri-mi-na-re, moartele nu au pasarica, ele doar danseaza erotic impreuna cu mortul, urat, urmeaza zona perversiunilor, moche dau oricand bot lu titus still si jasminei, pozitii si incuscreli in care intra si zeii: zeul decapitator babardeste o domnita din a carei pitulice rodeste un copac din care culege fructe o maimuta, asta ce mai e? un jaguar abuzeaza o broasca si uite asa apare broasca cu urechi de jaguar, si asta? cum ce? celebra vulva cu dinti, cunoscuta oricarui pamantean din reclamele de la sensodyne, in depozitul enorm de ceramica din spatele muzeului showul continua, statuete cu paralizii faciale ale sifiliticilor si cetateni cu bube pe fatza si brate ca au preacurvit, hehehe.

welcome to jurassic park, se construieste in draci, lima creste de nu se mai opreste, suvuri tzitzirite se fugaresc pe soselele noi, farmacii stau ciopor pe fiecare colt de strada, eu zic ca tot belsugul se trage de la mortii moche si rodul dragostei cu pamantul in care-s bagati, voi ce parere aveti?

daca nu-i pe deal la montserate sa caste ochii de asfixie la casuta lui, bogotanul isi petrece duminica in catedrala ctitorita in mina de la zipaquira, a 16 a minune a lumii, cum n-ai fost? tzup in microbuzul care se cambreaza si se arunca navalnic in trafic, in loc de 1 ora jumate facem 45 de minute pina-n buricul orasului unde un banner anunta ca zipaquira e si ea o capitala, capitala sportului extrem, 60 de oameni casca extrem gura la skateri, roleri si biciclistii chinuiti extrem de talent, oooooo, aaaaaa, a cazut, putea sa cada si mai rau, extrem de rau, skateparkul arata de-ngheti, n-avem noi asa ceva, cum sa avem daca noi n-avem capitala sportului extrem, pietonala e extrem de aglomerata, poporenii se inghesuie prin fatza iglesiei rios de fuego del espirito santo mision internacional si halesc o carne fripta la santa parilla, altar de gratar si consumism crestin, poporu care nu atarna la skatepark bate cruci si murmura doamne miluieste la inmormantarea unui zipaquirian de vaza, clopotele se amesteca armonios cu claxonul trenuletului turistic, tuuuuuuuuuut, sinistru.

turistii se bulucesc spre intrarea in mina printr-un cordon de carciumioare, chelneri-ti flutura-n ochi sfantul meniu, apostolii parillei ingenuncheaza in fatza gratarelor, almuerzoooo, chiar si cu juma din poporul turistic ocupat cu furculita si cutitul tot e balamuc la intrare, gaini fara cap, toti alergam de colo-colo, de unde se iau bilete? dreapta, stanga, spate, doi falsi indieni cherokee fac playback la nai si fluier pe un cantecel incas, linga un copil cu curu mare incearca sa si-l catere pe peretele de escalada, cacofonie-muzica urla din cele 234 de carciumi in care ai putea sa-nfuleci un carnat inainte sa te afunzi in putz, pe tavanul organizatorii au desenat din beculete drapelele tuturor tarilor, u-aaaaaa-u, aici incepe via crucis-fiecare moment biblic este sculptat in dreptul unei galerii, clic-clac-cloc, zambete catarate pe cruci si jeg cit cuprinde, uite-o sala inchisa, e sala vip-haha, pentru cina cea de taina.

catedrala se deschide imensa, luminata in mov, ba nu in roz, ba nu in verde, puhoaie se-mpiedica in crucea lui isus, in rochia fecioarei, auuuu, mai incet, ai grija, stai frate, veste fosforescente te lipesc de perete si-ti baga blitzu-n ochi, na-acu aveti si amintire, 10000 de pesos, intr-un lighean de sare e sapata capela sixtina, fuga-fuga-fuga ca pierdem turul drumului minerului, o noua buluceala la casti cu baterie si lanterna, da si mie, ia si tie, ghida-pitica turuie ceva la 50 de metri in fatza, nu aud nimic pentru ca suntem vreo suta de oameni cu casti galbene si entuziasm la rosu, “atentie, nu va aprindeti lanternele ca sa puteti simti ce simteau minerii care coborau in secolul XVII in mina, bineeee?”, poporul mormaie aprobator excitat, copilul din fatza mea face atac de panica si contamineaza 2 babe care ma calca-n picioare in trapul lor inspre iesire.

nu atingeti peretii ca-s lilieci, nu aprindeti luminile ca-i speriati, caterinca stricata pe care duduile n-o prind, tzipa isterizate aaaaaaa, iiiiiiiaaaaa si nu-i lasa pe sotziori sa afle care-i treaba cu sistemul de ventilatie, ce zice, ce zice? ghida o ia de la capat: chiar si-n minele de sare se acumuleaza gaze toxice si ca sa le descopere minerii foloseau pe vremuri canari, daca dadeau coltul era ceva nasol in aer si atunci iti luai pasarica moarta si-o taiai afara, daca nu crapai gazat puteai s-o mierlesti sub galeria surpata din cauza apei infiltrata prin pereti, d-aia mereu trebuia sa faci un sistem de drenaj, ia aprindeti-va lampasele, uuuuuhaaaaa, orbire generalizata, femeile intr-o parte, luati tarnacopul si spargeti peretele galeriei aleia, barbatii-n partea astalalta, campionatul de muschi, iaca la domnu ce vrednic e si cit de strasnic loveste, sar scantei si stralucesc flashuri, pitica ne face instructaju: acum o sa punem niste dinamita sa darimam peretele asta, care are o bricheta? louisito, vino-ncoa prietene, cind se aprinde fitilul fugiti toti dupa peretele astalalt ca sa nu va zborseasca explozia, bine? nu glumesc, poporu pune botu, fitilul paraie si fasaie, buuuuuuuuuummmmmmmmmmmmm, praf si fum cu putoare de carbid ne-nvaluie si curge prin gurile de ventilatie in catedrala, muierustile urla si se impleticesc, un sfert din grup ramine pe loc, daca era o treaba pe bune dadeam coltul fara lumanare, amin.

turul nostru s-a incheiat, degringolada la predarea castilor ca la retragerea armatei vietnamului de sud, un miros vartos de popcorn trage turistu de nas spre galeria comerciala, miracolul cumparaturilor: bijuterii de sare si ciocolata trasa-n cafea, tricouri si sculpturi, portofelele sar din buzunar si cardurile sar din portofele, hop-sa-sa-sa-sa, intr-o galerie se da arta cu leduri, cu gatul frunt casti ochii la floricele si stelute, dau sa fac o poza s-un nenic mi se baga-n fatza, mai dau sa fac una, din nou obstructie, popcornul e inlocuit cu duhnet de urina si galeriile se umplu brusc de poporu almuerzat, e timpul sa fugim.

2 carlige de autobuz se lupta pe clienti, l-aleg pe ala mai mare unde soferila si ajutorul inghesuie batrani, copii si invalizi pe culoar, 45 de minute de suferinta pin’ la terminal, trecem pe linga calea ferata unde vad un…..tren in miscare stimati cititori, un caine il fugareste si aproape-l musca de-o rotita, hap, inapoi la hotel dau sa platesc cu card..haha, ce gluma buna, da’ n-am cash, asta e o problema ca e duminica si atm-urile sunt inchise, cum frate? da, se odihnesc crestineste si ele, hop in taxi si hai sa vanam un bancomat necredincios, imi fac trei cruci si ma ajuta, cursa scurta, doar 5000 de pesosi, de fapt 6000, stiti azi e duminica si tre’ sa platiti taxa de deranj, welcome to jurassic park si noapte buna.

neaparat trebuie sa vezi podul de cale ferata din secolul XIX, de ce? l-a facut appolodor, eiffel,vreun  inginer cu litera dublata-n nume? e antic surioara, de pe vremea de cind muschiul baietilor cu benzina nu-i tinea sa faca pushups cu guvernul, iarba a crescut de-un cot intre traverse, garile au scos locomotiva cu aburi in fatza si acum sunt muzee, de 20 de ani caile ferate au tras oblonu-masura de securitate, una e sa opreasca farcul un camion si alta e sa puna mana pe o garnitura, doar la protectia voastra ne gandim au zis oficialii infigandu-si in sosete caramida de bani cu iz de benzina; alunec 2 kilometri pe curbe printre taraba cu branza si kumis si iaca podul, antic din 1950 cind fenicienii din guvern au fost intrerupti de Violencia si s-au naruit ca civilizatie, scartzzzz, o poarta unsa ultima oara in mesosoic se casca spre campingul de unde, cu-o aguila-n gura, vezi mai limpede arcele podului, un gica petrescu isi tarsaie picioarele pina la frigider, apuca nesigur o sticla, o aduce, te calca pe picior, auuuuuuci, hap ti-a prins gura deschisa, ti-a turnat cervecita in ea, 2000 de pesosi-pret de turist, ranjeste si te cojeste, sa fie primit.

nou record de ergonomie cu palarie, 8 oameni se inghesuie sub fusta scurta a willysului astmatic, doua pupeze fac gargara “hai fata la cou-cou-raaa, hahahaha, cou-cou-raaa”, americanii extatici de care fac misto domnitele sunt imuni la caterinca, isi postesc canoanele gigantice, mustati si neni in ponchouri de bebelus la mare rezolutie si inalta definitie: “this one pretty much captures the feel of the..”, muierustile inghesuie intre picioare oua pentru nea miguel, carne pentru nea marcel, e sfarsit de saptamina si proviziile curg catre valle de cou-cou-ra, doi austrieci voiajori sunt aplatizati intre europaletii cu ulei, depasim un cowboy pe cal tunnat, cu radio dotat, norul se ridica si in fatza se deschide valea, vaci printre palmieri, jungla si orezarii, clicclaccloc, pozele curg, ochii se umezesc, in sfarsit a avut o data si lonely planet dreptate, cocora arata de ingheti la 35 de grade.

jesus asta nu baga mers pe apa dar te poate scula din morti cu reteta de curry ciordita de la colegii indieni cu care a lucrat la microsoft in londra, e madrilean si s-a mutat in salento’n 2010 gonit de ideologie, ha?, socialismul distruge europa si nu mai e de stat declara sobru si aseaza pe masa un platouas cu chorizo si jamon spaniol, columbia e de 10 ori mai meseriasa decat shitholul de acasa, stii de ce am plecat? nu jesuse, baga, pentru ca nu mai suportam ca orice paki cu 7 copii sa primeasca o casa de 2 milioane de lire ajutor de la stat si eu sa platesc pentru asta, fucking socialism, a fost bine sub franco dar au venit astia cu upercutul de stanga si-au pus totul la pamant, jesus uita de bucatarie si se-nfige-n strategie: fii atenta ce trebuie sa faci, vii cu 100000 de euro si cumperi o casa in finlandia, aici la o svarlitura de batz, e mai frumos ca salento si mult mai ieftin, deschizi bed and breakfast sau restaurant in care dai si altceva decat mancare columbiana, banii ii tii intr-o banca de aici ca aia-n europa nu-ti dau un sfantz si gata fetito, esti aranjata pe toata viata.

daca e asa simplu, tzac-pac, de ce’s astia rupti in cur? jesus scoate inca 3 maini si incepe sa enumere motivele pe degete: sunt lenesi, tot artizanatul de pe tarabe e facut in china, il cumpara, dubleaza pretul si-l revand, niste puturosi colosali, sunt beliti istoric si au fost invatati sa te muste, la primul semn de bunatate ti-ai aratat slabiciunea si sar pe tine sa te ciordeasca, de fapt fura din principiu, daca reusesc inseamna ca meriti sa fii furat si deci nu esti victima lor ci victima propriei tale prostii, uite politia, ma opreste la doua zile sperand sa ma prinda cu ceva, eu sa-i spaguiesc si ei sa inchida magnanim ochii, m-au amendat acum vreo 2 luni ca fumam la volan si aici e interzis, hoooooolaaaa, doi australieni nauci se prabusesc sparti de oboseala la o masa, cockerul cookie se agita sperand ca cineva ii va arunca batul si pica intr-o neagra depresie cind vede ca jesus s-a trantit iar pe scaun si scoate un iepuroi din tolba cu povesti: stii de ce nu-mi plac mie englezii, astia, anglo-saxonii?jesus, vorbeste si tu mai incet ca te aud clientii, coboara vocea si ii da bataie: “cind am plecat in ’80 la londra nu stiam boaba de engleza, lucram portar la harrods si o blonduta imi facea ochi dulci dar de fiecare data cind incercam sa o scot la o cafea ma refuza, intr-o seara insa a acceptat sa mergem la o bere, a dat-o pe gat si-a tras haina peste cap si acolo, in mijlocul pubului..stii tu”, nu, nu stiu, “mi-a supt-o”, jesuuuus, “da, da, si a doua zi se facea ca nu ma cunoaste si cind am rugat o spanioloaica s-o intrebe ce are cu mine i-a spus ca nu ma cunoaste prea bine, adica mi-o cunosti cit sa mi-o iei in gura, la o bere dar nu cit sa bei cu mine o cafea, din clipa aia nu am mai vrut sa am de-a face cu englezoaicele si m-am casatorit cu o columbianca, uite ca a venit, sa nu-i zici ca ti-am povestit asta”, nu prietene, dar am un blog, banuiesc ca nu intelege romaneste.

welcome to jurassic park, inchei seara cu un joc de tejo, asa ii zice cataroiului de fier cu care arunci intr-o lada plina cu lut incercand sa lovesti doua triunghiuri cu praf de pusca asezate pe un inel de fier si fac buuuuuum, chelnerul cu fatza de arici are antrenament, buuuuuum inca o data, explica iute: daca nimeresti triunghiurile ai 3 puncte, daca nimeresti cercul de metal ai 6, daca nimeresti cercul si triunghiurile explodeaza ai 9 puncte, buuuum, astia-s altii de linga noi, sunt profi si arunca la ladite de la 15 metri, chelnerul continua: primul care face 21 de puncte castiga, pierzatorul plateste tzuicile tuturor jucatorilor, de fapt doar spritzul costa ca pe tejo nu-ti ia nimeni nici un sfantz, sar cu 3 beri poker ca abia am reusit sa ating de 4 ori cutia, poate ca am mai mare bafta la sapo, trebuie sa bagi inele pe gatul broastei dar in salento ii extrathrill ca i-au lipit explozibil pe bot, fac puncte dar nu fac poc, frustrata ma spal pe maini de lut si rugina in pisoarul de dupa perdeluta, buuum, pooooc, buuuum, atmosfera exploziba, cine nu sare, cine nu sareeee, ori este caine ori e prost de moareee.

alex ne-nghesuie in willys, ambaleaza, o calca la deal, masina huruie si tuna, cat consuma? 15 litri la 100, mult, foarte mult, atat de mult incat n-am cum sa va duc pina-n autogara, ne rastoarna ca pe sacul de picioci la marginea drumului, milos zice “hai ca vorbesc cu politia sa opreasca ceva”, politiaaaaa politiaaaaa, politia picoteste si se face ca n-aude, ghinion, stati si voi aici si-o opri cineva, 40 de minute imi fuge degetul mare in sus si-n dreapta inutil, autobuzul 1, autobuzul 2 si autobuzul 3 baga sprint vijelios, urmatoarele doua opresc dar n-au drum spre santa rosa, uite-l pe al saselea care franeaza, ma ia de toarta si ma goleste de 9000 de pesosi, pentru 30 de kilometri o caruta de bani, imi inghit dracii si m-asez pe scaun, hop, ne-am oprit la ghereta controlorului cu tzatze, scoate abacu: 1,5,11,13, madamei nu-i da la socoteala, suntem 3 calatori saltati de pe drum care-am platit mai putin, ori dam noi banul ori plateste soferul, mormaim urseste si platim nemteste, chicoooos, hai jos, am ajuns? nu, dar de aici trebuie sa luati alt autobuz, prin fumul faimosilor carnati santorosalieni o duduie deseneaza traseul: luati un autobuz care va duce de aici la galeria comerciala de unde va ia alt bus care va duce pina la termales de unde va luati picioarele la spinare, raspundeti la 4 intrebari, una de fizica cuantica si trebuie sa culegeti branca ursului in pasul piticului, oglinda oglinjoara, de ce-i atat de greu sa ajungi la cele mai faimoase terme din tara?

un mos hatru ne combina la un willys, incerc o negociere dar batranes ma haleste pe paine, toata viata a muncit pe pancho, rabloiul care primavara asta a implinit 54 de ani, da’ matale citi ani ai? 69, scoate un memory stick si-l infige in casetofonul tunat, pancho urca-n ritm de samba printr-un bran columbian, tunel de hotelasuri si carciumitze si uite niste intreprinzatori care fac pescuit sportiv intr-o balta de 3 metri diametru, vin multi straini p-aci da’ nu ca voi zice mos ciupic si-si mangaie cotul, ce-nseamna asta? omul isi mai mangaie odata cotul, o fi artrita, te doare? nu, inseamna ca turistii straini, ailalti, nu voi, sunt zgarciti, aaaa, ce compliment frumos, de-un copac atarna un indicator mare “acest drum este protejat”, ia zi tataie de ce protejeaza astia drumul? de hoti, sunt? nu, pai si atunci de ce-l protejeaza? ca sa nu fie, sarpele uroboros.

bodyguarzi cu shotgunuri pazesc 6 cupluri in chiloti care se harjonesc prin apa fierbinte, domnita de la receptie imi ia cardul si-mi da un biscuitas, in camera am cosulet cu periuta de dinti, prezane si ciocolata iar pe usa de la baie e un paianjen care l-ar hali cu usurinta pe frodo, buluceala la receptie, masina fostului ministru de interne a facut poc, bomba cu magnet tip iran,  soferul si bodyguardul iesit s-o dezlipeasca au plecat la ceruri, ministrul a ramas sa mai rezolve ceva, uribe tuna si fulgera, zice ca e vina lui santos care e prea moale, sase babe in budigai isi trag ponchouri pe ele si o taie la cascada, reumatismul doare mai tare ca politica, o sa vad cind ajung la varsta lor.

n-am prosop, pai n-avem sa va dam, trebuia sa luati de la hotel, 6 gaucho inghit aguardiente de 38 latiti in apa de 45 de grade, de atata barfa babelor li s-a inrosit capu, doi flacai infipti in cizme de cauciuc pina la brau plimba niste termometre cu figuri ingrijorate iar linga o familie de cocalari baga bomba in piscina de 1 metru 20, bunica isi sterge transpiratia de pe mustata si ii pune labele nepotelei tapir, 5 ani, 80 de kile, impresionat tati scoate tableta si-si filmeaza odoru, apoi muta pe frac’su care nu se lasa mai prejos si scoate camera, schimb de pixeli indracit, ciobanie la rezolutie mare, tati renunta si baga o samba indracita pe marginea piscinei iar eu ma duc sa ma racoresc la cascada care vine rece, aaaaaaaaaauccciiiii, doua babe se opresc in pianti, aia mai curajoasa imi da mana si intra pina la genunchi, junghiu’o scoate afara, are pantalonasi scurti peste costumul de baie, si ea si colega, cochetarie.

scriu 5 briefuri, 3 strategii si bag 14 semnaturi ca sa primesc o bere, da’ cine sunteti, de la ce camera, cite nopti, cite zile, cate primaveri, 10 minute uit de toate in timp ce-un maseur ma piaptana cu-o grebla de cupru, 2 nemti zambesc letargic din aburul piscinei, gututentag vorba lu taica feher, cinaaaa, o grascioara vioaie invarte mezanplasul pe degetul mic: branza dulce cu smochine, carnat cu lime sa taie greata si mars la culcare, canci dormit, 2 femei de serviciu cu jetleg dau cu aspiratoru la 9 seara, cocosul cinta de 3 ori si cucul de 2 si s-a crapat de ziua, cafea proasta ca doar suntem in triunghiul cafelei.

la drum piticot, mut 2 casute si iata-ma-n autobuzul de santa rosa in care se urca o pereche de evrei, se codesc si se foiesc si dupa ce vad ca pina si fetita de 8 ani plateste biletul se indura sa dea banu, din santa clara sarim intr-o secunda jumate in masina de pereira care ne lasa in autogara, alte 4 minute si facem taitai milionului de pereireni, huuuuuh, pentru varsta mea m-am miscat foarte bine, welcome to jurassic park, motocicletele gonesc turbate, un nenic a fost infrant de gravitatie, 54 de oameni s-au strans in jur sa vaza daca misca, niciunu’ nu se uita la panourile cu picturi afisate in mijlocul scuarului de primarie, e vremea esteticii uratului, am zis.

zona cafetera e taiata triunghiular, ca un dop de testare a dulcetii unui pepene, cutitul se-nfige in manizales, alearga pina-n pereira si apoi aluneca inspre armenia, vaile sunt pixelate cu tufe de cafea si dupa atata apa de vase cacanie data pe gat dimineata mi-e dor de-o cafea adevarata, aromata, parfumata, ata-ata-ata, 2 vorbareti de la hacienda venecia opresc in fatza hostelului tiiit-tiiit, suspiciosi se grabesc cu investigatiile: cum ai ajuns soro pina aici? le impart doua batiste si-ncep povestea lacrimogena, numai eu stiu cum m-am chinuit 8 ore in masina si curbele stranse si bolovanii mari si cind eram in coada de 1675 de masini a mai venit o alunecare de teren si ..baaai norocoaso, aseara la 30 de minute dupa ce-ai trecut tu au inchis din nou drumul, 3 temenele la al de sus, uite aici la a 8 a cea mai inalta catedrala din lume, un burj-al-arab al credintei columbiene tzasneste llinga jeep si se-nfige-n ceruri, unde suntem? manizales, pai nu iesim din oras? ba da, dar manizales e singurul oras din lume care-si poarta centrul ca pe-o extrauterina, balanganindu-se in afara localitatii, centrul si cancha de coride unde acusi e liniste dar in ianuarie zilnic crapa cite-un taur jertfit dupa lupte dar au fost si bovine tip russel crow care au impresionat multimea si-au fost crutzate, “puneti centura”, ne repezim afara de pe autostrada pe-un tobogan la vale, panta de 68 de grade, alergam printre plantatii si iacat-o, hacienda venecia se lafaie ca o redegista la soare, am ajuns.

colibri trebaluiesc la tufele din prispa, doi ciuaua tzipa ascutit, tropaie morse pe sub hamacul unde zace rasturnata o englezoaica si apoi se refugiaza in poala duduitei care mestereste o cafea uleioasa, neagra, tare, aaaaaaaah de ce n-am 9 vieti sa te cant naturaaa, fash-fash, isi tarshaie pantaloni de plastic in povestire alejandro, ghidul haciendei, privire fixa si ochi punctiformi de porumbel, sa-ncepem turul, ne da branci in bucatarie, hop, sub nas se ivesc 13 harti si 14 borcane cu boabe de cafea: cafeaua a fost adusa de preoti in columbia, le-au spus bastinasilor sa o planteze si astfel pacatele lor vor fi iertate, bun troc, 1-0 pentru cler, in columbia nu se face decat cafea arabica spalata, nu robusta, robusta e pentru tarani si nu arabica nespalata pentru ca ar fermenta si ar deveni mai aspra si mai amara, ati inteles? da dom’ alejandro, asaaa, pentru ca este la 5 grade latitudine nordica de ecuator, columbia e singura tara din lume care are doua recolte de cafea, septembrie-noiembrie e principala si acusi e secundara, din toata tara incepe migratia zilierilor care sunt platiti la kil in perioada grasa din toamna si cu 12 parai pe zi si casa acusi cind recolta e mai subtire, infofoliti in carpe aduna boabele rosii si galbene, pai si alea rosii si alea galbene? da, in functie ce papica a inghitit tufa de cafea, fructele isi schimba culoarea, aveti grija, nu le faceti poze culegatorilor fara sa-i intrebati ca-s nazurosi, de ce? munca grea, baga pe coasta muntelui, cara cosuri grele pe distante mari ca nu poti sa intri cu tractoru, nici cu calu ca-i prea mare, nici magaru ca-i incapatzanat, jde ore pe zi in soare, haliti de furnici, albine si viespi, fara nevestica? de ce? hola-hola-e, macho meeeen, nevasta sta acasa la cratita, aici e barbatul si mustata lui pe oala, ce intrebari imbecile sunt astea domnita?, ma scuzati, sa continuam.

hacienda venecia e a 5 a ca marime din columbia, are 150 de hectare si 2 ani la rand a luat locul 3 la…ceva despre calitatea cafelei, alejandro e totul infoiat si-nfiorat de reputatia angajatorului, cine-s domle proprietarii? niste bogatani care atarna, dupa cum le zice si numele, in bogota, cind pisica nu-i acasa joaca turistul pe masa, e drept ca-i iau astia un snop de bani dar hacienda are pauni, dobermani, gradinari, slujnice si biblioteca, servesc niste rom de caldas din colectia boiernasului si imi iau talpasita pina cind nu-mi urca galbinarea in ochi de invidie, un nenicutz cu batic de cowboy o arde dinescu, se face ca lucreaza sauuuuu.., nu duduie, e supervizorul, unul din cei 2, asta a invatat de la tac’su tehnica evaluarii cafelei, celalalt e mai tanar si are studii de agronomie, si ce face nenicul acum? ia mostre din boabele culese, 1 kil, il cantareste, verifica marimea boabelor cu o sita speciala, apoi le baga-n apa si alea care plutesc, secaturile, sunt decojite, verificate, numarate, rebuturile sunt stranse la un loc, cantarite si calculate pierderile la kil, daca trec de 10% ai pus-o, curat bacalaureat.

hop in willis inapoi peste un rauletz la bucataria fermecata, nu-nteleg traseul cafelei, ha-ra-rah, imi dreg glasul inainte sa-nfig intrebarea-n ureche: ok, ati strans cafeaua si dupa ce faceti, cui o vindeti?, aaa, buna intrebare, fincele de cafea sunt organizate intr-o asociatie la subratul lui Juan Valdez, mustaciosul cu catarul care priveste aprig de peste umar, asociatia strange recolta, numai boabele de cea mai buna calitate, si-o trimite direct la prajitori in canada, america, europa si japonia, asociatia baga bani in cercetare ca fincele mici-majoritatea sunt mititele-n-au de unde, in ultimii ani pretul cafelei a cazut de la 3 parai livra la jumate si nea miguel s-a reprofilat pe portocale sau coca, deci aveti guerille pe aici? nooo, e zona cultivata, nu se ascunde o armata in tufele de cafea si proprietarii de haciende au bani, nu pot fi mituiti sa planteze coca, alooooo, pai n-ai spus adineauri ca au sarit parleazul la portocale si coca? alejandro da din colt in colt, mai sa calce pisica-n picioare, imi inchide gura cu niste boabe proaspete de cafea, dupa ce le dai pielicica jos sunt dulci, ca minciuna.

pe drumul de costisa urca hotarata o domnita ingramadita sub un rucsac enorm, cei doi englezoi nevorbiti care atarna de 7 zile la hacienda facind si desfacind planuri de voluntariat la scoala satului tabaresc pe ea, de unde, cine, cind, ce, clasica poveste, 1 an in jurul lumii, singurica, sabbatical, debarcarea in brazilia, talharita in prima zi de la atm-ul aeroportului, 10000 de para mai putin, imi ies ochii din orbite si alerg la homebank, huuuup, sunt ok, dar daca n-as fi? banca m-ar intelege, sunt sigura zice australianca, mie mi-au bagat banii inapoi in 2 luni, englezoii aproba si-si muta carnurile in gradina, 30 de minute de sport le scot ochii din orbite, cei doi ciuaua ii latra isteric, alejandro apare cu brand bookul juan valdez, stii ca sunt 3? nu, primul a fost actor, al doilea actor dar si proprietar de finca, acu niste luni a anuntat ca s-a plictisit si n-a mai avut chef sa mai fie simbol national, columbia si-a ridicat poalele si-a cautat, si-a cautat si casting mare s-a facut si uite acum, zilele astea trebuie sa apara a treia mustata valdezista, expresorul tuna-n bucatarie, welcome to jurassic park, daca n-as fi high pe cofeina poate-as avea o noapte buna.