Archive

Monthly Archives: June 2012

lima e o pleasca gigantica cracanata pe o suprafata de 3 ori cat malta, pina acu un an jumate o puneai urat daca tu stateai in nord si te duceai sa tragi la jug in sud, hop la 4 dimineata intr-un microbuz, la 5 il schimbai cu altul, la 5.47 cu altul si tot asa, pina la 8 ajungeai si mata sa te vaza stapinul la fatza, si-au tot batut capu’ cu metroul da’ costa prea mult si cutremurele ti-ar fi dat jos ctitoria daca nu aveai la indemana o ana lu manole,   au cascat ochii-n dreapta ca-n stanga e pacificul si ce sa vezi, au dat de columbieni care aveau aceeasi problema de transport, dupa chipul si asemanarea transmileniumului bogotan a aparut metropolitano: o retea de autobuze cu pista proprie delimitata cu bordurici si inaltata de doua palme ca sa nu treaca peste cocalarul cu jeepan, te duce ca vantu si ca gandu unde vrea muschiuletul tau de capitalist peruan, linga mine la 11 dimineata se sforaie vartos, numar 3,7,11 cetateni care au trecut de mult de picoteala si au luat-o la vale dupa iepure-n vizuina, nu simt coatele-n cap si servietele pe ceafa, n-aud claxoanele frenetice, tiiiiiit-tuuuuuuut, exact linga istericul de la semafor o tabloaca zice clar “144 soles amenda daca claxonati”, hahaha, numai indrazniti sa va apropiati si sparg bariera sonica, bine baiatu.

acum 5 ani centrul limei era pustiu, abia fusese curatat de piranhitosi, gasti de 10-20 de copilasi care atacau turistii si le rodeau pina si cureaua de la ceas, ramaneai in cucu gol in miezul zilei in fata palatului prezidential fara ca garda sa intervina, vrei in centru? esti pe barba ta, acusi-2012 deci-vreo 300 de pensionari agita bicepsi flasti, ce vor? bani, ce sa vrea, in piata sunt saracii, pe trotuare bogatanii, costumele trec grabite, tocuri bocane pe asfalt, BIZ-NIS, turistii gem de incantare cu ochii-n balcoanele de lemn de la casa verde, da’ pe asta galbena ai vazut-o? uite-o si p-aia rosie, muzeele duduie desi tre’ sa scuipi 10 parai intrare daca vrei sa vizitezi pina si chioscu de unde si-a luat pizzaro tigari in drum spre cuzco, ooooo-laaaaa, dau sa fug dar sunt incercuita de chelneri zambitori, noii piranhitosi, “de unde esti?” bag barbia-n piept si pieptu-ntre genunchi si incerc un mersul piticului, ha, ce truc ieftin, nicio sansa sa scap, “poftim la restaurantul burtica lui inka”, nu multumesc, “daca nu-ti place nu platesti”, nu multumesc, “daca nu-ti place iti dam bani”, nu sarna, am mancat deja, “vino inauntru si gusta, daca nu-ti place iti dau tacamurile de argint ale bunicii si o excursie in japonia pentru 4 persoane”, dupa 500 de metri parcursi la trap se reintoarce in blocstart nu inainte sa-mi spuna multumesc si o zi buna, bine baiatu.

cartierul chinezesc are poarta rosie si chioscuri unde chinezoaice iti baga bilingv horoscopu, chifa in sus si chifa-n jos, cazinouri sa aiba si manutzele lor ce juca, uite si mall-ul plin de.. indieni, ard betisoare si-ti vand bibelouri cu kali si vishnu, la etaj se taie bataturi si se freaca cefe in cea mai mare ferma de mani-pedi-epilare-masaj din america de sud, linga carciuma templul fericirii de pe strada detergentilor e adevaratul templu al fericirii: 574 de tone de jucarii chinezesti, plastic si nylon cum ii sta bine voinicului sa posede, maaaamiiiiiii vreauuuu urla micul peruan si-o deturneaza pe ma’sa de la pantofaria unde se cumpara pe rupte, ma-nfig emotionata in sopronul vegheat de un grasan transpirat si dupa 3 minute ies cu 2 perechi de tenisi peruani tigres la numai 14 dolari, bineee baiatule.

un poster gigant anunta ca biblioteca nationala o arde indiana jones, cauta carti vechi si manuscrise disparute misterios si ofera recompensa multumirea a 30 de milioane de peruani care n-o sa-si mai intre-n piele de fericire ca au recuperat comorile literare ratacite…. chiar asa, cum le-ati pierdut frate? nenicul de la receptie imi explica sfatos ca asta nu se stie si ca oricum nu conteaza, ca deh, faptul e consumat, important e ca uite au reusit deja sa recupereze intr-un an juma vreo 20 de manuscrise pescuite de colectionari de pe piata neagra, e adevarat ca alea cu adevarat importante n-au scos capu da’ nenicu e optimist, como no, como no, lima e mai infloritoare ca miha radulescu dupa 3 ani la monaco, cartierul financiar clipoceste pe-nserat, in san isidro servitoarele scot cainii si copiii la plimbare in imensul parc de maslini, imi tarshai maxilarul pe caldaram printre vilele dichisite, am intrat in gaura de vierme si-am iesit la londra? peste tot sunt magazine de design, fashion turbat, maybachuri ordonat parcate linga mertzuri intre gradini japoneze, restaurantele se-ntrec sa-ti rupa capul, peste tot se plateste cu card dar e de 3 ori mai scump ca-n restul limei, n-am vazut un cartier atat de bengos in toata america de sud, taximetristul zice ca o casa poate costa aici chiar si TREI SUTE DE MII DE DOLARI, 300000 de dolari, ha-ha-ha, bag rasul homeric si-i explic ca atat dai pe-o gluma proasta la parcul circului in bucuresti, isi face cruce, si eu, n-ajuta la nimic.

welcome to jurassic park, ma tarasc fara vlaga prin orasul care da drumu la distractie, sa fie presiunea atmosferica? sa fie garua? ma-nfig in al mai vechi bar din lima, cordano-1905, farfuria-i murdara si pe vasul toaletei i-o frana de rahatel, frumoooos, ca pe vremuri.

o rabla trage grabita la bordura, inauntru, intr-o cusca, e un cercopitec care da dovada de o inteligenta fascinanta, stie sa conduca si sa vorbeasca, imi exersez spaniola pentru animale mici cu blana: de ce te-au inchis in cusca? chewbacca  zice ca un tovaras taximetrist a fost atacat cu cutitul de 2 nenici si de teama tot tribul si-a tras gratii in spate si dreapta, ia zi cit imi iei pina-n muzeul larco? “20 de soles”, fugi prietene de aici, aaaa, soferila se repliaza, “atunci cit e corect, 15 soles”, hap in taraboanta si incepe slalomul printre broscute, trei aici, patru colea, e plina lima de volsfaganutze, la 1500 de para iti iei unu tzutz zice cercopitecul, de 5 parai bagam 40 de minute pe autostrazi, benzi si bandutze, trafic lejer de vara, poduri elegante si zgarie nori capitalisti, spatiile verzi de pe marginea soselelor sunt decupate si coafate, reclame din brusturi, una zice husqvarna, alta-i o dracie locala, am ajuns, intr-un conac chiaburesc e larco, probabil cel mai spectaculos muzeu de arta precolumbiana din lume.

babilonie, ghizii japonez, italian, spaniol, englez, francez, ungurean si moldovean se ciocnesc frenetic in fatza vitrinelor cu ceramica, uite aici este garderoba razboinicului moche, pina se dichiseau uitau de la ce-a pornit paruiala, ia sa vedem daca esti gata: pus-ai machiajul? pus, casca? da, cercei si colier?ihi, platosa, bratari si cercelul de nas? sunt toate, acoperitoru de coccix? da, hai ca esti gata de lupta, te pupic, rupe-le capu’ mamica, pai n-am cu ce ca arma o uitai, aoleu copile, noroc ca-i razboi ritualic si nu ne invadeaza dusmanu tzarisoara, trag cu urechea la ghid sa-nteleg cum e chestia cu razboaiele ritualice, se cafteau intre ei iar cei care pierdeau lupta-atunci cind adversarul le dadea casca jos si ii prindea de par-erau dezbracati si li se taia gatul cu cutitasul de catre zeul decapitator, la venirea spaniolilor asta s-a dat de 3 ori peste cap si a devenit ingerul archebuzier, singurul membru al clanului catolic sud-american care nu are niciun corespondent in familionul european, si astea ce sunt? niste bijuterii terfelite pentru ca la moartea proprietarului trebuiau sa crape si ornamentele cu el, uite ce idee buna, ar insemna ca la moartea lui iliescu ar merge la groapa tot psd-ul, a-haaa, si asta ce-i? un pachetel de carpa pe care sunt cusute codite,  “sunt de par-adevarat, direct din capul mortului luat” isi asigura grabit ghidul francez cele 4 oi carunte care-l urmeaza, el-mortu-e inauntru, in pozitie fetala, gata sa se nasca in noua lume in care a ajuns dupa ce-a terminat cu viata asta, never ending story.

in curte e batalie la cea mai interesanta parte a muzeului, eroticaaaa, culturile moche, lambayeque, chimu, toate bagau mana-n foc ca viata sexuala continua si dupa moarte, mortii ranjesc vesel si stau al naibii de bine pe carbasanul pe care niste dudui vii li-l scutura vanjos, sperma este oferita pamantului care este astfel inseminat de cadavre, maica-nchina-te vorba sarei, n-apuc sa fac crucea ca ma revolt, dis-cri-mi-na-re, moartele nu au pasarica, ele doar danseaza erotic impreuna cu mortul, urat, urmeaza zona perversiunilor, moche dau oricand bot lu titus still si jasminei, pozitii si incuscreli in care intra si zeii: zeul decapitator babardeste o domnita din a carei pitulice rodeste un copac din care culege fructe o maimuta, asta ce mai e? un jaguar abuzeaza o broasca si uite asa apare broasca cu urechi de jaguar, si asta? cum ce? celebra vulva cu dinti, cunoscuta oricarui pamantean din reclamele de la sensodyne, in depozitul enorm de ceramica din spatele muzeului showul continua, statuete cu paralizii faciale ale sifiliticilor si cetateni cu bube pe fatza si brate ca au preacurvit, hehehe.

welcome to jurassic park, se construieste in draci, lima creste de nu se mai opreste, suvuri tzitzirite se fugaresc pe soselele noi, farmacii stau ciopor pe fiecare colt de strada, eu zic ca tot belsugul se trage de la mortii moche si rodul dragostei cu pamantul in care-s bagati, voi ce parere aveti?

taximetristul sondeaza impresia facuta de columbia: si..ti-a placut? nu-i asa ca ti-a placut? da amigo, frumos rau la voi, gologanul laudei aruncat in canutza de tabla il zapaceste de incantare: sa vii si la anul, cu toata familia, cu unchii si verisorii si copiii pe care uite acusi sa te apuci sa ii faci, como no, como no? traficul spre aeroport e lejer, columbia e-n sarbatoare, ce fel? habar n-am da’ nu-i asa ca-i frumoasa columbia? dau din cap amortita, tahinele lichide de la arabul de aseara bolborosesc in matze, bre, ia zi, e misto sa fii taximetrist? aparent da, omul era medic, reprezentantul unei companii de medicamente si era stresat, in loc sa ia magne B6 si-a dat demisia, a luat un credit, din el masina si acu castiga 2000 de para pe luna din taximetrie, u-a-u, esti sigur? ok, nu 2000 dar sigur 1950 de dolari, frumoasa columbia, tare frumoasa.

atat de frumoasa incat ti-e greu sa pleci din ea, 189 de controale de securitate, intre degetele de la picioare nu ne-am uitat, ia sa vedem daca aveti tupilat pamant din frumoasa noastra patrie, nu, hm, atunci poate sub unghie, stewardesele-mi pun in brate un dosar de completat pina la lima, cum il chema pe primul caine, cind am facut primul panaritiu, care e numele de fata al vecinei de la 6, scriu ca nebuna vreo16000 de formulare pe care le-mpart la sosire functionarilor inmanusati , nimeni nu citeste nimic, imi fac vint in gura soferilor de taxi, aveti nevoie? nu, pe mine ma ia oscar, casc ochii la placutele de plastic, astept, astept, astept, 5-10-27-32 de minute, fac o tura de tzarc si, ce sa vezi, oscar si mustata lui alba atarnau c-un bilet de troleibus pe care scria “raluca”, de ce n-ai ales un timbru mai oscare mai? cine sa-mi raspunda ca oscar a taiat-o svelt spre parcare, ma rostogolesc dupa el chinuita de rucsac si tahine, n-as vrea sa spun ca lima-mi place de ma c.c pe mine.

oscar e pensionar, a fost contabil la o companie miniera romano-peruana care exploata aur, argint si cupru, romanasii nu aveau expertiza pe extragerea de metale asa ca si-au cam rupt capul si au fost siliti sa-nchida pravalia, de atunci oscar ii stie pe dumitru manescu-sefu partii romanesti si grigore pintilie, un smecheras care la decesul companiei a vrut sa ramana in peru, n-a tinut asa ca via columbia a taiat-o in canada, om bun, un om bun, canadienii i-au cumparat familia de la “ciaucescu” si acum citiva ani au venit toti sa ma viziteze in lima, am fost buni prieteni da-da, tuuuuuuuuuut, masina lu nenicu din stanga ne taie fatza noua, varful nasului cetateanului din dreapta si ciobeste barbia aluia de pe prima banda, se merge ca la balamuc, oscar imi face imperturbabil schema pensiilor din peru: politicienii si magistratii sunt cei mai chivernisiti la batranete castigand 2000 de para pe luna, urmeaza militarii cu 1500, nimic-nimic-nimic, ajungem dupa un gap de 1000 de para la bugetari si profesori care iau 400 si dupa vine prostimea cu 200, si matale unde esti? eu sunt nichipercea, 200 pe luna, platesc curentul, apa si ce-o mai fi si-mi ramin 50 de dolari sa traiesc, daca n-as face pe soferul la fiica-mea as crapa de foame, stai-stai-stai, deci noi mergem acum la bed&breakfastul odraslei? oscar mandru aproba, ba bine ca nu.

vesnica garua atarna peste oras, ne-nfigem pe autostrada de pe malul pacificului, camioane rastoarna pamant- buru-ruuuum, incarcatura dupa incarcatura umplu oceanul , faleza creste ca piparus petru si, desi totu’n jur e maro si gri, edilii vizionari ii zic zonei coasta verde: intr-o zi fiul meu, intr-o zi tot gunoiul asta va fi o pajiste paradisiaca, si au dreptate, acu’ 5 ani cind am trecut prin miraflores era la fel de sterp da’ acusi gradinile semiramidei atarna de peretii gigantici ai falezei si terenuri de sport cresc printre tufe de flori, nea oscare da’ nu va e frica de tsunamiuri c-o sa rada tot? nu duduie, tsunamiuri n-avem, cutremure insa da, de fapt nici d’alea de 30 de ani asa ca tot limanul-limezul-limanezul asteapta crispat apocaliptica zguduiala care-o sa trimita-n vale mallul lu larco si toate blocurile construite in ciuda gravitatiei, fix pe muchia malului.

pacu se repede schiop sa-mi roada mana, e chel si stramb-cainele national peruan, da’ ce zic eu, cainele imperial incas uraaaaaat da’ simpatic, mult mai simpatic decat stapina carmen, fiica poliglota a lui oscar casatorita cu francesco, italian din florenta cu fatza de thor, si-au deschis b&b de-o juma de an si-acum bocane si zdrangane, il maresc, asta e norocul meu sa ajung mereu sa stau pe santier; tahinele arabului columbian ma trimit de 8 ori la baie, intre reprize francesco imi descifreaza tainele succesului in industria ospitalitatii in america de sud, pe scurt aici nimeni nu stie cum e cu publicitatea pe net, pai sa nu te c..i pe ea de viata, ba da si inca asa ca la caritas, de 8 ori mai mult, pensiunea se anima, 2 americani extatici povestesc intamplarile de peste zi: and she was like and i say like, o spanioloaica simpatica imi baga imodium in cioc, al meu e la juju-n plasa in buenos aires, in drum spre baie dau de carmen care atarna pe net plina de dor, de cine femeie? de franta unde a stat 12 ani, parissss, je t’aime, dar de ce-ai plecat? m-am maritat cu francesco si am deschis la florenza un b&b care se chema tot casa nuestra si de 1 an am venit in lima, francesco n-a stat degeaba, pe linga pensiune a pus-o iute de-un restaurant si-un chiosc, brava flacau.

welcome to jurassic park, ma culc cu crampe si cu gandul la cevichele pe care-l voi manca maine, poate si-un chupe de pescado, pulpo con ajillo si tacu-tacu, dupa 5 ani m-am intors la masa celei mai smechere bucatarii din toata america si mie mi se gripeaza digestivul, stiu c-am mai zis asta da’ sa nu te c..i pe ea de viata?

daca nu-i pe deal la montserate sa caste ochii de asfixie la casuta lui, bogotanul isi petrece duminica in catedrala ctitorita in mina de la zipaquira, a 16 a minune a lumii, cum n-ai fost? tzup in microbuzul care se cambreaza si se arunca navalnic in trafic, in loc de 1 ora jumate facem 45 de minute pina-n buricul orasului unde un banner anunta ca zipaquira e si ea o capitala, capitala sportului extrem, 60 de oameni casca extrem gura la skateri, roleri si biciclistii chinuiti extrem de talent, oooooo, aaaaaa, a cazut, putea sa cada si mai rau, extrem de rau, skateparkul arata de-ngheti, n-avem noi asa ceva, cum sa avem daca noi n-avem capitala sportului extrem, pietonala e extrem de aglomerata, poporenii se inghesuie prin fatza iglesiei rios de fuego del espirito santo mision internacional si halesc o carne fripta la santa parilla, altar de gratar si consumism crestin, poporu care nu atarna la skatepark bate cruci si murmura doamne miluieste la inmormantarea unui zipaquirian de vaza, clopotele se amesteca armonios cu claxonul trenuletului turistic, tuuuuuuuuuut, sinistru.

turistii se bulucesc spre intrarea in mina printr-un cordon de carciumioare, chelneri-ti flutura-n ochi sfantul meniu, apostolii parillei ingenuncheaza in fatza gratarelor, almuerzoooo, chiar si cu juma din poporul turistic ocupat cu furculita si cutitul tot e balamuc la intrare, gaini fara cap, toti alergam de colo-colo, de unde se iau bilete? dreapta, stanga, spate, doi falsi indieni cherokee fac playback la nai si fluier pe un cantecel incas, linga un copil cu curu mare incearca sa si-l catere pe peretele de escalada, cacofonie-muzica urla din cele 234 de carciumi in care ai putea sa-nfuleci un carnat inainte sa te afunzi in putz, pe tavanul organizatorii au desenat din beculete drapelele tuturor tarilor, u-aaaaaa-u, aici incepe via crucis-fiecare moment biblic este sculptat in dreptul unei galerii, clic-clac-cloc, zambete catarate pe cruci si jeg cit cuprinde, uite-o sala inchisa, e sala vip-haha, pentru cina cea de taina.

catedrala se deschide imensa, luminata in mov, ba nu in roz, ba nu in verde, puhoaie se-mpiedica in crucea lui isus, in rochia fecioarei, auuuu, mai incet, ai grija, stai frate, veste fosforescente te lipesc de perete si-ti baga blitzu-n ochi, na-acu aveti si amintire, 10000 de pesos, intr-un lighean de sare e sapata capela sixtina, fuga-fuga-fuga ca pierdem turul drumului minerului, o noua buluceala la casti cu baterie si lanterna, da si mie, ia si tie, ghida-pitica turuie ceva la 50 de metri in fatza, nu aud nimic pentru ca suntem vreo suta de oameni cu casti galbene si entuziasm la rosu, “atentie, nu va aprindeti lanternele ca sa puteti simti ce simteau minerii care coborau in secolul XVII in mina, bineeee?”, poporul mormaie aprobator excitat, copilul din fatza mea face atac de panica si contamineaza 2 babe care ma calca-n picioare in trapul lor inspre iesire.

nu atingeti peretii ca-s lilieci, nu aprindeti luminile ca-i speriati, caterinca stricata pe care duduile n-o prind, tzipa isterizate aaaaaaa, iiiiiiiaaaaa si nu-i lasa pe sotziori sa afle care-i treaba cu sistemul de ventilatie, ce zice, ce zice? ghida o ia de la capat: chiar si-n minele de sare se acumuleaza gaze toxice si ca sa le descopere minerii foloseau pe vremuri canari, daca dadeau coltul era ceva nasol in aer si atunci iti luai pasarica moarta si-o taiai afara, daca nu crapai gazat puteai s-o mierlesti sub galeria surpata din cauza apei infiltrata prin pereti, d-aia mereu trebuia sa faci un sistem de drenaj, ia aprindeti-va lampasele, uuuuuhaaaaa, orbire generalizata, femeile intr-o parte, luati tarnacopul si spargeti peretele galeriei aleia, barbatii-n partea astalalta, campionatul de muschi, iaca la domnu ce vrednic e si cit de strasnic loveste, sar scantei si stralucesc flashuri, pitica ne face instructaju: acum o sa punem niste dinamita sa darimam peretele asta, care are o bricheta? louisito, vino-ncoa prietene, cind se aprinde fitilul fugiti toti dupa peretele astalalt ca sa nu va zborseasca explozia, bine? nu glumesc, poporu pune botu, fitilul paraie si fasaie, buuuuuuuuuummmmmmmmmmmmm, praf si fum cu putoare de carbid ne-nvaluie si curge prin gurile de ventilatie in catedrala, muierustile urla si se impleticesc, un sfert din grup ramine pe loc, daca era o treaba pe bune dadeam coltul fara lumanare, amin.

turul nostru s-a incheiat, degringolada la predarea castilor ca la retragerea armatei vietnamului de sud, un miros vartos de popcorn trage turistu de nas spre galeria comerciala, miracolul cumparaturilor: bijuterii de sare si ciocolata trasa-n cafea, tricouri si sculpturi, portofelele sar din buzunar si cardurile sar din portofele, hop-sa-sa-sa-sa, intr-o galerie se da arta cu leduri, cu gatul frunt casti ochii la floricele si stelute, dau sa fac o poza s-un nenic mi se baga-n fatza, mai dau sa fac una, din nou obstructie, popcornul e inlocuit cu duhnet de urina si galeriile se umplu brusc de poporu almuerzat, e timpul sa fugim.

2 carlige de autobuz se lupta pe clienti, l-aleg pe ala mai mare unde soferila si ajutorul inghesuie batrani, copii si invalizi pe culoar, 45 de minute de suferinta pin’ la terminal, trecem pe linga calea ferata unde vad un…..tren in miscare stimati cititori, un caine il fugareste si aproape-l musca de-o rotita, hap, inapoi la hotel dau sa platesc cu card..haha, ce gluma buna, da’ n-am cash, asta e o problema ca e duminica si atm-urile sunt inchise, cum frate? da, se odihnesc crestineste si ele, hop in taxi si hai sa vanam un bancomat necredincios, imi fac trei cruci si ma ajuta, cursa scurta, doar 5000 de pesosi, de fapt 6000, stiti azi e duminica si tre’ sa platiti taxa de deranj, welcome to jurassic park si noapte buna.

 

singura banca pe o raza de 50 de kilometri zice ca nu stie ce e aia ing, scot cardul, il bag iar, acum stii? “stai sa ma gandesc, aaa, nu”, poate vrei cu mastercard, “tzztzzz, tot nu stiu”, fiecare incercare mi-a supt 3 parai, s-au dus ca popa vreo 20, de banii astia-mi luam 5 carnati cu arepa si lime de la nenicul care a pus-o de parjol in pragul casei, mai am vreo 17 dolari salvati din naufragiul financiar brazilian cu care reusesc sa ajung in armenia, microbuzu depaseste naravas in curba, bagaje in imponderabilitate zboara in masina, hai la bancomat, coada ca deh, se dau bani: altora li se dau bani, mie mi se da bot, banca agricola din columbia zice ca la ing acasa nu raspunde nimeni si ca olandezii sunt neseriosi, sa-mi pun si eu banii in alta parte daca vreau sa am acces la ei, tu-ti visa maicutei, scot mastercardu’ si, ce sa vezi, ing tocmai a intrat pe usa, transpirat de la joaca si-mi arunca cativa bistari de bus, iu-huuuu, imi tremura mana pe pliantul lui expreso bolivariano care zice ca are masini cu wifi, ecrane pe spatare ca-n lufthansa, filme mii si premiere internationale de succes, casti, gps si premii, de-ncantare nu-mi mai pasa ca trebuia sa plece la 8, “da? la 8?” duduile de la ghiseu sunt uimite, “nu dragutaaa, s-a schimbat de mult, la 9”, bine, pina la 10.45 imi turtesc fundul in sala de asteptare, mierlele de la casa robotesc la manichiura si nu sufla o vorba, bre, ce se-ntampla? aaaaaa cu A de la aglomeratie, vine acum, und’ te grabesti?

11, entropie, a venit masina, ma-si-naaa, unde-i ala micu, mamitza? ciobalaii se inghesuie la rata, pe scaunul meu sta o guma de mestecat fara bilet, nu-i net, nici ecrane, filme mii, casti si premii, dezamagita casc ochii pe geam la blindatul de banca plin cu bani si prostie de bodyguard, soferul da cu spatele si terfeleste oglinda unui autocar parcat in spate,  zbrosssshc, soferul autocarului isi pune mainile-n cap, cum pleaca acusi el mai departe, calatorii scot mobilele, se filmeaza din 8 unghiuri, bodiguarzii s-au inchis in tanc si asteapta, vine si politia, tztztz, chipiele zboara spre ceafa, ce-i de facut? sa plecam, caterinca se-ncinge-n bus, data viitoare vin la autogara direct la 11 zice un domn cu gusa, ca sa inghete protestele soferul baga un 17 grade si…la drum, in 10 minute avem pana, ajungem noi la bogota la pastele cailor, taci mandrutzo ca nu-i pana, am coborat asa sa ne dezmortim picioarele, si.. din nou la drum.

plajmile coboara si se da drumu la shaft, capu-mi zboara dintr-o parte-n alta, trebuie sa mi-l leg cu scoci de tetiera, curbe ac de par si par de ac, tirul asta a ratat una si s-a dus pe-o coasta, tuuu-tuuuuuum, autocarul da cu claxonu si alearga pe linga camioane obosite si basculante asmatice, se construieste aici un pod, aici se sapa un tunel, in 57 de ani o sa aiba chiar si-o autostrada, in mijlocul unui caft nea shaft e oprit de sofer, afara, de ce? almuerzo, hobbitii ies de sub paturi, scutura promoroaca din mustati si se-nfig in carnatul cu lime, tavita cu jar a saracului, intremati ragaie si-si sug carnea ramasa-ntre dinti, doua buci rotofeie cara o tavita cu suc de maracuya, 2 aici si 3 colea, soferul claxoneaza si ne strange-n tzarc si..iar la drum.

mamasa din fatza clantzane necontrolat da’ n-are curaj sa-i sufle o vorba soferului, nepotelul in manecute scurte e in somn criogenic, ne taram printr-un trafic infernal, ce-i asta bre, sacocha, o aruncatura de batz de bogota, pentru prima oara ajungem mai repede decat ni s-a promis, iu-huuuu, timpul recuperat il pierd la coada la taquilla, un nenic iti baga adresa intr-un computer, imprimanta vomita o hartiuta cu tariful aproximativ pe care ti-l ia un taxi pin la destinatie, sistem antiteapa, bravo columbia, macar nu te prefaci ca esti populata cu nemti, taximetristul o da-n bailamos cu politica, e fan uribe si zice ca sub el nu s-au vazut atentate in bogota cum a fost asta de acu’ citeva zile cu bomba pe masina ministrului, cum a fost posibil? la fiecare doi oameni e un politist care-si roade o pielita de la degetu mare, plictis, siguranta si incredere, am ajuns, taximetristul cere cu 2000 de pesosi mai mult decat pe hartie, o ciordeala mica pentru buzunar dar mare pentru moral.

tarat de nevasta, michelle din venetia s-a asezat acu 12 ani in bogota si si-a deschis restaurant, iaca in sfarsit primul loc unde nu servesc vin la 50, am un pahar sanatos in fatza, macaroana falfaie dintr-o parte-n ailalta impartind sosuri iuti cu mustar si menta multimii de expati care se-nghesuie sa inghita crosttone “a la fosta mea prietena karen” si foccacia “a la fosta mea prietena emilia”, 3 partzari ii arunca zambete umede si se-ncanta zgomotos la fiecare fel de mancare, o tigaie cu fructe si chec stropit cu ciocolata indoaie masa, michelle e radios, sunteti primii mei romani, ne pupam cu tzoc, arrivederci.

din frigiderul de la explora isi arata nurii bericile de la bogota beer company, avem neagra, blonda si rosie, avem ale cu miere si bere alba, sebastian de la receptie zice asta alba se vinde mai ceva ca biografia mihaelei radulescu, bine prietene, sari cu una, curge bine si in ureche-mi curg povestile lui sebastian, e din cartagena, ati fost in cartagena? da, ce pacat, daca ne cunosteam inainte puteati sa stati la mine acasa, stiti ca in caraibe oamenii sunt puturosi din cauza climei, sa mori tu, nu m-as fi gandit niciodata la asta, hai welcome to jurassic park, mai da si tu un ale cu miere sa-mi treaca sughitul, cred ca ma pomeneste cineva.

neaparat trebuie sa vezi podul de cale ferata din secolul XIX, de ce? l-a facut appolodor, eiffel,vreun  inginer cu litera dublata-n nume? e antic surioara, de pe vremea de cind muschiul baietilor cu benzina nu-i tinea sa faca pushups cu guvernul, iarba a crescut de-un cot intre traverse, garile au scos locomotiva cu aburi in fatza si acum sunt muzee, de 20 de ani caile ferate au tras oblonu-masura de securitate, una e sa opreasca farcul un camion si alta e sa puna mana pe o garnitura, doar la protectia voastra ne gandim au zis oficialii infigandu-si in sosete caramida de bani cu iz de benzina; alunec 2 kilometri pe curbe printre taraba cu branza si kumis si iaca podul, antic din 1950 cind fenicienii din guvern au fost intrerupti de Violencia si s-au naruit ca civilizatie, scartzzzz, o poarta unsa ultima oara in mesosoic se casca spre campingul de unde, cu-o aguila-n gura, vezi mai limpede arcele podului, un gica petrescu isi tarsaie picioarele pina la frigider, apuca nesigur o sticla, o aduce, te calca pe picior, auuuuuuci, hap ti-a prins gura deschisa, ti-a turnat cervecita in ea, 2000 de pesosi-pret de turist, ranjeste si te cojeste, sa fie primit.

nou record de ergonomie cu palarie, 8 oameni se inghesuie sub fusta scurta a willysului astmatic, doua pupeze fac gargara “hai fata la cou-cou-raaa, hahahaha, cou-cou-raaa”, americanii extatici de care fac misto domnitele sunt imuni la caterinca, isi postesc canoanele gigantice, mustati si neni in ponchouri de bebelus la mare rezolutie si inalta definitie: “this one pretty much captures the feel of the..”, muierustile inghesuie intre picioare oua pentru nea miguel, carne pentru nea marcel, e sfarsit de saptamina si proviziile curg catre valle de cou-cou-ra, doi austrieci voiajori sunt aplatizati intre europaletii cu ulei, depasim un cowboy pe cal tunnat, cu radio dotat, norul se ridica si in fatza se deschide valea, vaci printre palmieri, jungla si orezarii, clicclaccloc, pozele curg, ochii se umezesc, in sfarsit a avut o data si lonely planet dreptate, cocora arata de ingheti la 35 de grade.

jesus asta nu baga mers pe apa dar te poate scula din morti cu reteta de curry ciordita de la colegii indieni cu care a lucrat la microsoft in londra, e madrilean si s-a mutat in salento’n 2010 gonit de ideologie, ha?, socialismul distruge europa si nu mai e de stat declara sobru si aseaza pe masa un platouas cu chorizo si jamon spaniol, columbia e de 10 ori mai meseriasa decat shitholul de acasa, stii de ce am plecat? nu jesuse, baga, pentru ca nu mai suportam ca orice paki cu 7 copii sa primeasca o casa de 2 milioane de lire ajutor de la stat si eu sa platesc pentru asta, fucking socialism, a fost bine sub franco dar au venit astia cu upercutul de stanga si-au pus totul la pamant, jesus uita de bucatarie si se-nfige-n strategie: fii atenta ce trebuie sa faci, vii cu 100000 de euro si cumperi o casa in finlandia, aici la o svarlitura de batz, e mai frumos ca salento si mult mai ieftin, deschizi bed and breakfast sau restaurant in care dai si altceva decat mancare columbiana, banii ii tii intr-o banca de aici ca aia-n europa nu-ti dau un sfantz si gata fetito, esti aranjata pe toata viata.

daca e asa simplu, tzac-pac, de ce’s astia rupti in cur? jesus scoate inca 3 maini si incepe sa enumere motivele pe degete: sunt lenesi, tot artizanatul de pe tarabe e facut in china, il cumpara, dubleaza pretul si-l revand, niste puturosi colosali, sunt beliti istoric si au fost invatati sa te muste, la primul semn de bunatate ti-ai aratat slabiciunea si sar pe tine sa te ciordeasca, de fapt fura din principiu, daca reusesc inseamna ca meriti sa fii furat si deci nu esti victima lor ci victima propriei tale prostii, uite politia, ma opreste la doua zile sperand sa ma prinda cu ceva, eu sa-i spaguiesc si ei sa inchida magnanim ochii, m-au amendat acum vreo 2 luni ca fumam la volan si aici e interzis, hoooooolaaaa, doi australieni nauci se prabusesc sparti de oboseala la o masa, cockerul cookie se agita sperand ca cineva ii va arunca batul si pica intr-o neagra depresie cind vede ca jesus s-a trantit iar pe scaun si scoate un iepuroi din tolba cu povesti: stii de ce nu-mi plac mie englezii, astia, anglo-saxonii?jesus, vorbeste si tu mai incet ca te aud clientii, coboara vocea si ii da bataie: “cind am plecat in ’80 la londra nu stiam boaba de engleza, lucram portar la harrods si o blonduta imi facea ochi dulci dar de fiecare data cind incercam sa o scot la o cafea ma refuza, intr-o seara insa a acceptat sa mergem la o bere, a dat-o pe gat si-a tras haina peste cap si acolo, in mijlocul pubului..stii tu”, nu, nu stiu, “mi-a supt-o”, jesuuuus, “da, da, si a doua zi se facea ca nu ma cunoaste si cind am rugat o spanioloaica s-o intrebe ce are cu mine i-a spus ca nu ma cunoaste prea bine, adica mi-o cunosti cit sa mi-o iei in gura, la o bere dar nu cit sa bei cu mine o cafea, din clipa aia nu am mai vrut sa am de-a face cu englezoaicele si m-am casatorit cu o columbianca, uite ca a venit, sa nu-i zici ca ti-am povestit asta”, nu prietene, dar am un blog, banuiesc ca nu intelege romaneste.

welcome to jurassic park, inchei seara cu un joc de tejo, asa ii zice cataroiului de fier cu care arunci intr-o lada plina cu lut incercand sa lovesti doua triunghiuri cu praf de pusca asezate pe un inel de fier si fac buuuuuum, chelnerul cu fatza de arici are antrenament, buuuuuum inca o data, explica iute: daca nimeresti triunghiurile ai 3 puncte, daca nimeresti cercul de metal ai 6, daca nimeresti cercul si triunghiurile explodeaza ai 9 puncte, buuuum, astia-s altii de linga noi, sunt profi si arunca la ladite de la 15 metri, chelnerul continua: primul care face 21 de puncte castiga, pierzatorul plateste tzuicile tuturor jucatorilor, de fapt doar spritzul costa ca pe tejo nu-ti ia nimeni nici un sfantz, sar cu 3 beri poker ca abia am reusit sa ating de 4 ori cutia, poate ca am mai mare bafta la sapo, trebuie sa bagi inele pe gatul broastei dar in salento ii extrathrill ca i-au lipit explozibil pe bot, fac puncte dar nu fac poc, frustrata ma spal pe maini de lut si rugina in pisoarul de dupa perdeluta, buuum, pooooc, buuuum, atmosfera exploziba, cine nu sare, cine nu sareeee, ori este caine ori e prost de moareee.

 

salento e portita catre valle de cocora al mai rapitor si incantator loc din columbia care este, toate ghidurile se-ntrec in osanale, nu trebuie sa ratezi, pregateste-te sa nu-ti vina sa crezi, cu rasuflarea taiata ma cazez la plantation house, a 7-a teapa data de lonely planet care-mi vinde hostelul naruit al unui englezoi ca pe lacasul elfilor, britu’ are biblioteca vasta si cabanute cochete zice ghidu, unde stimat spagar australian ca englezoiul ia-l de unde nu-i, si-a lasat argatii analfabeti columbieni sa taie si sa spanzure iar in camaruta de carton presat brazdata de tevi se aude sforaitul gandacilor din ghetele americanilor beti de vis a vis, imi pliez injuraturile-n barba si plec la vanatoare de oferte, n-apuc sa mijesc ochii ca apar 14 hoteluturi si haciende cu san primitor la numai 50000 de pesosi, juan are si el boala pe lonely planet, si-a deschis mojiterie si narghilerie dar nenicul de la LP la ultima trecere prin salento a bagat o tuica la plantation house si s-a carat fara sa dea o tura satucului, stii ca englezoiul patron n-a invatat in 10 ani de cind sta aici o boaba de spaniola? noooo, in serio? da soro, da’ afacerea-i zbarbaie, halal turism.

juan a lucrat 10 ani la madrid si-o arde cosmopolit, arata a bisnitar de modarom cu mainile-nfipte-n buzunarele gecii din petece de piele, lui ii place jamonul si vinul bun nu ca taranilor in espadrile si ponchouri intrate la apa de peste drum care-si omoara ofurile sub valuri de aguardiente sau vin dulce-prost, stii care e problema in salento? nu amigo, ce spun eu problema din salento, din toata columbia, oamenii sunt lenesi, se trezesc cu-o durere-n anus pe care nu pot s-o dreaga decat cu zacut cu fundu’n sus, in pat, dau telefon si zic ca sunt bolnavi si nu ajung la serviciu si uite asa in 2 luni am schimbat 10 fete ca doar una s-a dovedit mai rezistenta la atacurile de puturosenie, si stii care mai e problema in salento? nu amigo, problema e ca oamenii sunt invidiosi si nu-s uniti, tztztz, uite de 5-6 ani de cind a bubuit turismul in pragul lu valle de cocora n-au fost in stare sa organizeze un centru de informatii turistice, ca d-aia toata lumea ajunge la plantation house ca nu-i cine sa-ti spuna o vorba, sa te ajute sa te orientezi, si uite io am meniu de clasa, pastrav cu asa si pastrav cu pe dincolo, am invatat sa gatesc in madrid, meserie furata, bratara de aur purtata, rima imperecheata si stii care-i problema in salento? alta? da, mi-au furat meniurile, am facut pastrav fara solzi, m-au copiat, pastrav fara oase, hap a doua zi si ei, si stii care-i problema cu oamenii din columbia? mai da un mojito si varsa tot.

nevasta lui juan se vantura acra prin decorul de piele rosie si inox, cocalarie de ’96, juan zice ca e verisoara’sa din pereira, a luat-o de soata si-au turnat un copil, ei ii pute salento pe motiv de provincialism si pentru ca al mic trebuie sa se trezeasca la 6 sa mearga la scoala in armenia, deci stii care-i problema cu salento? nu amigo, baga mare, turistii cauta cel mai mic pret si nu consuma produse de calitate, uite io am adus din spania odata 20 de kile de mancare si vin de rioja si n-ai cu cine aici ca astia nu-nteleg nimic dar nu renunt, am facut fluturasi si am pus si ceas electronic la poarta, acum vreau sa aduc bere artizanala din medellin, apostol o stii?, “da prietene, am baut in cartagena”, juan imi cere mercurialul, “6700 o sticla de bere rubia la bar”, explodeaza, el se gandea s-o dea cu 10000, “pai la cit o iei?” la 5000 de la supermarket, 100% adaos, e rindul meu sa spun, stii care-i problema cu voi astia din salento? sunteti calici vericule, nota de plata-mi da dreptate, juan al meu mi-a rotunjit mojitoul de la sapte la zece mii.

la portita un tinerel din cali-mi vantura maricica pe sub nas, ieftina ca votu de pesedist ca n-are ce sa manince, satenii din salento i-au spart atelierul de tamplarie si i-au ciordit banii si sculele, da’ prietene, stiu care-i problema cu oamenii din columbia, cainii urla-n dunga, caravana nu trece, cainii continua sa urle, nu pot pun geana pe geana, niste englezoi incearca rezistenta usilor, zdrang-zbang, unul din caini trece pe bocet, uuuuuuuuuuuaaauuuuuu, la crapatul zorilor crap si eu usa si cu capul crapat o iau spre valle de cocora, un caine cu diareea calatorului ma insoteste lasind o dara maronie-n iarba, pfiiiiiuuuuuittt, o madama pe la 50 de ani ne inghesuie intr-o curte, you want a coffee, please intrati la o cafea, da va rog, da insist, bine duduie, un balaur de caine-mi miroase galosii, femeia-si stalceste limba’n engleza: uite ce frumusete de vedere am aici catre valle de cocora, am si gradini suspendate, hotelul e cam rapanos dar ma arunc in conversatie: cind l-ati construit? acum 3 ani da’ aia de la lonely planet nu ne-au bagat in seama desi uite ce priveliste, se vede si din baie, hatz, usa zboara de perete si intr-o camera in L imi rup picioarele in unul din cele 4 paturi, 100000 pe noapte costa, putin ca are apa calda si vezi si valle de cocora, voi unde stati? in sat, am platit deja, alta data atunci -ne grabeste catre poarta, si cafeaua? alta data, sa spuneti in sat ca am priveliste buna si apa calda, bine?

iote si-un indicator: valle de cocora e la 12 kilometri, hai inapoi in piata mare sa luam un willys, mustati gigantice troneaza peste ponchouri tip bavetica, e prea tarziu cucoana pentru valle de cocora, manana, ma uit la ceas, e 3, 15 adica, tarziu deci, mi-o demonstreaza un cor de betivi care rage vesel in pridvorul unei carciumi, ititi de … de unde ati aparut frate? ce conteaza, iesiti din pamant o brazilianca si-un argentinian cu chitara sunt pamant dar se incapataneaza sa-mi scarmene urechea cu-o lambada stricata, prefer betivii dezantuiti armonios, welcome to jurassic park deci, chelnerul de la alegria aranjeaza pe masa cu un clestisor metalic servetele de panza, aristocratie in curul columbiei, stii care este problema cu oamenii din salento? ca desi traiesc in buza paradisului au facut din satul lor un mic iad.