Am găsit un text despre sclavi din octombrie 2017. Mai jos, cu dedicație pentru toți cei lipsiți de libertate. Dar care, iată, trăiesc mai mult în captivitate.

Salvările nu salvează pe nimeni.
Străbat noaptea urlându-și neputința, orașul pare ridicat de sirene în aer și apoi lăsat să cadă, trezește-te orașule, nu e nimeni să te salveze.
Oamenii se scoală obosiți, își pun bărbiile în piept și străbat ceața de rãgete și claxoane împungând cu fruntea aerul. Nimeni nu râde, nimeni nu zâmbește.
S-a scumpit benzina, se va scumpi gazul, gigacaloria, electricitatea, se scumpește mâncarea, nu se găsesc medicamente, a crescut ROBORU, crește euro, cresc prețurile la casă, cresc dobânzile la bănci, ai sufrageria plină de panici, sunt peste tot, pe canapea, pe televizor, sub pat și una face duș urlând: de data asta te-a luat mama dracului prietene, de data asta nu mai scapi.
Statul te ține în pumni ca un mardeiaș care te-a prins, pensionar plecând cu banii scoși de la ATM. Ba nu, este ca un viol multiplu într-un autobuz indian, nu se mai termină, e coadă de mii de oameni care stau să ți-o tragă, toți securiștii, copiii lor, verișorii lor, băieții de la ANAF și de la poliția locală, duduile de la ghișeul poștei sau de la administrația financiară.
Noi românii doar reacționăm.
Nu anticipăm.
Nu avem timp să anticipăm, să facem un plan, să ne gândim să facem lucruri mai bune.
Noi nu evoluăm pentru că suntem mereu în apărare.
Cum să fii un bun arhitect, un bun medic, un bun economist când tu nu ai timp decât pentru cârpeli, când biblioteca ai mutat-o la ușă, ca să blocheze asaltul zombiilor, când cărțile nu le citești, ci le folosești pe post de proiectile, când muzica a fost oprită ca să nu te dea de gol că ești în casă.
Reactivitatea românească se vede în toată apetența noastră pentru nou. Întrebarea care ne bântuie este: s-a mai făcut în altă parte?
Dacă nu, păi atunci ce, ne mănâncă pe noi în cur să fim noi mai cu moț, să schimbăm lucruri care funcționează? Dacă nu s-a făcut în altă parte înseamnă că nu este o idee bună.
Nu ne place să fim în față. Ne speriem dacă suntem primii.
Hait, și acum unde mă duc?
Nu mai bine mă întorc unde sunt restul, aștept să-mi zică Tătuca ce să fac?
Suntem o societate patriarhală, paralizată în urma fracturii de coloană suferite în 1946.
Ne facem că muncim, ne prefacem că trăim, mimăm perfect că gândim.
Salvările urlă și pe noi nu ne salvează nimeni.
Suntem instituționalizați, închiși în uriașa pârnaie numită România.
La început, acum 70 de ani, am urât zidurile din jurul nostru, apoi ne-am obișnuit cu ele și am ajuns să ne bazăm pe ele.
Știați că animalele trăiesc în captivitate mai mult decât în habitatul natural?

Sunt furioasă.
Mă doare stomacul de neputință, frustrare și draci.
Nu trece cu suc de merișoare, nici cu ceai de salvie, nici cu planuri de mutat în Spania.
Locuiesc cu fratele meu geamăn, dezgustul profund pentru noi, ca nație.
Daci hiperboreeni, dinozauri pitici, bestiarul prostiei fără margini și al ticăloșiei lașe a clasei politice.
Sunt chestionată “ce te fute grija dacă unii nu se vaccinează?”.
Sunt urecheată de urechiști, de cei care cer libertăți ca să ne omoare.
De ce au murit tinerii la Revoluție?
Ca idioții de acum să moară, în 4 zile, cât au murit tinerii la Revoluție. Uciși de massmedia, cea care trimite-n case conspirații nespălate despre miliardari care fac bani de pe urma morților noștri.
Lucrez în publicitate, moartea pune punct unui lanț comercial, nimeni nu poate să-i vândă mortului pastile, biscuiți, șpriț sau minute în rețea. Mogulii te vor viu. Mogulii îți vor banii.
Am încercat să explic asta, ghinionul face ca oamenii din jurul meu să se fi vaccinat. Nevaccinații pe care accidental îi întâlnesc, la coafor, în taxiuri și cam atât, căci nu pot face sondaje în tren și nu mai am viață socială, se tem pentru un mâine plasat peste 3 ani. Peste 5 ani.
Dacă fac cancer atunci?, spun, ca-n povestea prostului, plângând la vederea drobului de sare.
Dacă rămânem sterile?, se zgribulesc babe de șaptezeci de ani.
Săracii oameni, au fost învățați să ignore prezentul, să trăiască într-un viitor în care o să aibă picioare lungi, bust 90 și fertilitate de fete de 16 ani.

Domnul Bălan e a 8 a generație de medici, am făcut calculul, asta înseamnă că un Bălan doftorea țărani la 1805, când Napoleon juca țonțoroiul la Austerlitz. Bălan zice că săptămâna asta o să ajungem la 800 de morți. Dar nu asta e cea mai mare bubă.
Știți cum se face școală acum la medicină?, întreabă, masca decupându-i fața sub ochii căprui, de basett.
Nu știu. Mă aștept să zică ceva de covid, despre plămâni ca sacu de aspirator, condiții grele, remunerație mică.
Nu.
Zice că studentii sunt la DSP, scribi, birocrați, nimeni nu mai face școală.

Ce ne facem doamnelor și domnilor sterili, când în mâinele pe care îl așteptăm vom fi tratați de medici care nu știu decât să completeze un excel sau să bifeze un gmail/doc?
Viitorul descătușant e doar un algoritm dezumanizat.

Problema cea mare a societății noastre nu este statul, știm cu toții că este o jucărie chinezească stricată.
Ci ceea ce ni se vinde ca fiind Bun. Bine. Drept.
Valorile.
Glanțul care acoperă sărăcia umană care nu poate să nască prinți, principese, regine.
Ci doar să ungă despoți cu titluri cumpărate.

Ați văzut companiile petroliere, corporațiile financiare, giganții FMCG, uzinele de stors bani să facă ceva, un teledon măcar, un contu Libertatea, ca la Revoluție?

Nu. E care pe care.

Și nu avem scăpare.

Să-i spunem Mihaela.
Mihaela e directoarea unei școli sărace. Școala săracă e aia cu copii de rromi. La școala săracă nu e niciun caz de Covid, cum la școala săracă nu sunt pachețele cu salam de Sibiu, cum la școala săracă nu sunt discuții despre ultimul playstation sau despre divorț sau despre tiktok.
Școala săracă plutește, ea și juma de Românie, debris cosmic lăsat de cei ieșiți înaintea noastră la picnicul istoriei. Comunism, post-comunism, tranziție, ce dracu e acum, că nu știu ce e.
Numere băgate-n seamă doar la alegeri.
Atunci, la alegeri, familia copiilor fără Covid doar pentru că nu i-a testat nimeni, este chemată la vot. Se duc la vot ca să primească ceva. Mâncare, haine, bani.
Vedem la știri povești dintr-o juma de țară. A noastră.
Pe partea întunecată a României nu ajunge niciun rover să ne arate imagini unice cu uriașe cataroaie în spatele cărora 50% din români se ascund.
E mai ușor să-ți pierzi umbra noaptea decât damful de sărăcie.
Vine cu tine oriunde te-ai duce, la picior, nu te lasă singur nici să te piși. Oameni săraci pleacă la muncă, în Anglia și Germania și Spania și fac bani dar tot săraci rămân.
Orfani de încredere. Pun termopane și Lindab pe casă dar nimic nu le ține de cald, trăiesc zilnic frigul ăluia care se simte singur, înconjurat de dușmani.
Io pe cine să ascult, doamnă?, întreabă Cătălin, electrician, băiat sprințar cu copilaș pianist. Nu s-a vaccinat că i-au zis niște medici de la el din bloc, d-ăștia de pe Salvare, că totul e caterincă. Sunt spitalele goale, i-au zis. Nimeni nu-și face vaccin decât dacă e prost, i-au zis. El nu e prost.
E doar sărac.
Mihai muncește de 15 ani în Anglia, a plecat din fundu Moldovei să facă bani. A făcut. Nu s-a vaccinat, că e Plandemie, așa zice, Plandemie, ce nu știai?
Colecționează jocuri de cuvinte așa cum copiii săraci colecționau șervețele cu ONT Carpați. A făcut Covid, el e bine, nevastă-sa are o boală autoimună, cu ea sper să nu fie de tras.
La omul sărac nici boii nu trag.
Ce vrea să zică vorba asta? Că bou știe că ești sărac și te sfidează: boule, dacă eram om nu eram așa bou ca tine?
Sau poate pentru că boul ăla e nemâncat și el, ca stăpânul, n-are putere să tragă?
Omului sărac îi prisosește un lucru. Mândria.
El e mândru că e sărac pentru că nu a furat.
El e mândru că e sărac căci și Isus a fost sărac.
El e mândru că e sărac pentru că, iaca, nu e bolnav ca tine care ai bani de teste și astfel afli că ești bolnav. Săracu de tine, nu mai bine nu știai? Cu ce te ajută că acum știi că ai o boală pentru care nu există tratament, paturi la ATI, spitale?
Juma din Românie tușește palmată de stat. Taci, ascultă, de unde s-a auzit horcăiala? Ce horcăială, domle, ți se pare. Uite cifrele oficiale.
Mihaela va trimite copiii acasă, în online, copiii nu au tablete ca să participe la ore, copiii se vor juca pe străzi, în cartiere necartografiate, unde nu au apă, nici curent, nici gaz.
Mai bine, că s-au scumpit cu toatele, cu până la 80% s-au scumpit.
Săracii de voi, zice săracu. Vin vremuri grele, zice săracu.
Și cine-s eu să-i spun că n-are dreptate?

Uberistul e tânăr, nu cred că are 30 de ani. Nu s-a vaccinat, nu vrea să-și bage grafinian (sau grafitel, nu am ținut minte), substanța toxică pe care oculta a introdus-o în vaccin ca să ne omoare. Genocid, zice.
Genocid mondial, zice.
Îi spun că mor ăia care nu s-au vaccinat, nu a văzut la televizor?
Televizorul minte, politicienii mint, nu poți să ai încredere în nimeni, zice.
D-aia nu ne vaccinăm, doamnă, că ne-au batjocorit, că sunt toți niște ticăloși, nu pentru că suntem noi analfabeți funcționali, nu zic că nu suntem și asta, dar și ei sunt ticăloși, zice.
Nu îi e frică de moarte cât îi e frică de viață. Tace.
Viața cu ăștia, aici.
Frica și burta plină. Ăsta e singurul curent care mai scutură broasca decapitată a poporului român.
A început pelerinaju la Sfânta Parascheva. Anul ăsta nu mai sunt restricții. Nici locuri la ATI, dar n-are a face. Ce e important este că mitropolia Moldovei e mulțumită. Nu se mai dă cu curu de pământ urlând că restricțiile sunt cel mai mare atac asupra libertății de conștiință de după 90.
300 de morți de Covid, 93% nevaccinați. La Iași, așteptați zeci de mii de pelerini.
Vaccinați și ne, dăcât mască să fie, pe care mască o dai jos să pupi moaștele.
Țoc, țoc, Doamne ajută, Doamne însă are treabă acum cu instalațiile electrice, cu ISU, habar nu avem noi câte incendii a preîntâmpinat Doamne, Doamne.
Doamne, Doamne nu mai doarme de două luni, de când a început valul 4, mai rău ca Velea, deși e obosit-frânt.
Și nu pentru că ar avea insomnii ci pentru că nu are cui să-i lase lucrarea. Nu mai găsești un tâmplar, un electrician, un zidar, toți sunt la muncă în Germania sau Anglia. Au rămas acasă femeile, bătrânii, copiii, funcționarii publici, membrii PNL, membrii PSD, Adrian Năstase care se pregătește pentru reabilitare, Liviu Dragnea care își face partid, modistele operate, șpagatiștii și buziștii de la antene, cu toți strânși la un loc nu poți să schimbi un bec, de fapt Dumnezeu nici nu vrea să schimbe becul, las mai bine așa, să plătim mai puțin lumina.
Am fost săptămâna trecută la Târgu lu Pește, la Cheia. Eu și alte câteva sute de oameni, înghesuiți în cozi tapate, băgați unii-n alții, cu nasu-n ceafa ăluia din față, nu 3 secunde, ci câte 15-20-35 de minute, cu masca sub bărbie, dacă exista vreo mască, doar suntem în aer liber, în aerul de munte. Covidu n-are bocăncei buni să poată să urce la munte. Covidu stă la șes. Morții sunt ai altora, bolnavii sunt ai altora.
Restricțiile sunt pentru tâmpiți.
Polițistul toarce într-o haină galben-verzuie, pe el nu-l poate ucide Covidul, ci diabetul născut din obezitate. Oricum, cu-o moarte toți suntem datori.
Cu-o moarte toți suntem la BOR. Care face iar bani, vesel, în ochiul pandemiei.


Am găsit un post din 2015 care să ne facă să înțelegem de unde vine supărarea. Oare ce mai face colonelul de jandarmi Nelu Popovici? Încasează pensia de 4000 de euro, probabil.
Eu consider asta cel mai mare abuz asupra libertății de conștiință.

Un colonel de jandarmi urmărește o polițistă, fluturându-și șloncul p-afară.
Se putea întâmpla pe stradă, se putea întâmpla la o ceremonie funerară, se putea întâmpla lângă o secție de votare. Dar Nelu s-a gândit să o convingă pe colega taman în curtea Mitropoliei din Iași, în timpul turneului anual al moaștelor Sfintei Parascheva.
Așa ceva nu-i frumos. Așa ceva nu se face.
Vuiește presa și titlurile articolelor pomenesc despre Sfânta Parascheva mai dihai decât numele colonelului de jandarmi în călduri.
Ipocrizie cruntă.
Emil Moise scrie despre iadul din școli, în Adevărul din 15 octombrie (http://adevarul.ro/educatie/scoala/iadul-scoli-1_561ff7bcf5eaafab2cb2bd52/index.html). Profesori care vorbesc cu Maria Fecioara, care le zice să le ceară doi lei copiilor (adică părinților, desigur) pentru cruciulițe care țin diavolul departe de geam, cadre didactice care organizează coșmărești spectacole cu elevi sub 10 ani reconstituind faimoasa execuție a lui Brâncoveanu Constantin, domn român și domn creștin, cu topor, călău și sfânta cruce făcută înainte de hăcuire. Copiii nu mai dorm noaptea, psihologii nu mai prididesc să trateze crize de anxietate, baubau nu vine când nu ești cuminte ci când nu te spovedești, evul mediu întunecat e aci, prima uliță pe dreapta.
În Brașov e soare și plin de refugiați de la Iași. Mănâncă un gulaș la Pilvax și spun că au tăiat-o de acasă din cauza Cuvioasei. 300.000 de pelerini sunt la Iași, din oraș se ridică abur de pioșenie și mulțumiri pentru cele 5 milioane de euro pe care le-a înhățat BOR-ul de pe urma oscioarelor Sfântei Vineri.  http://www.b1.ro/stiri/eveniment/pelerinajul-de-la-sfanta-parascheva-a-adus-bor-castiguri-de-5-milioane-de-euro-video-128158.html

5 milioane de euro împărțit la 2 lei cruciulița îți iese de 11 milioane și încă 50.000 de cruciulițe care să țină diavolul departe de ferestrele claselor. Departe, departe. La dracu-n praznic să-l țină. Cam pe unde vine aia? Păi așa, prin Maldive. Unde numai cei mai curajoși și viteji preoți din BOR pot să îl urmeze, să îl vadă distrugându-se cu viciul băuturii și mâncatului excesiv.

Și că veni vorba de mâncare, deschid ciocolata Noir cu mure și stafide. Rup cartonul deasupra mesajului care mă avertizează cu fond italic: taste of inspirations. Din ambalaj îmi pică în poală nu inspirația sub forma unui cartonaș panini cu un fotbalist macaronar ci chiar Sfântul Efrem cel Nou. Pe fața țiplată a cartonașului e o siluetă bărboasă înveșmântată în violet iar pe spate un tropar care este semnat, ca toate anunțurile unui comitet de scară, în loc de “conducerea” cu “sfințită”.
Dar cine este Efrem cel Nou, purtat de ciocolata Noir în poala mea?
Aflăm de pe ziarullumina.ro că dumnealui este un mare vindecător, de la cancere, la diabet, epilepsie, paralizie, you name it. În plus, zice ziaristul: “Chiar şi studenţii care au nevoie de luminarea minţii pentru examene au primit autor de la Sfântul Efrem cel Nou. De asemenea, Sfântul Efrem i-a ajutat pe cei care erau nedreptăţiţi în judecăţile lumeşti, câştigând procesele în care erau implicaţi. Şi persoane care erau dependende de calculator au mărturisit că Sfântul Efrem le-a ajutat să scape de această dependenţă. Astfel, Sfântul Efrem ajută pe oricine, rugăciunea şi mijlocirea lui fiind grabnic ascultate de Dumnezeu, indiferent de nevoia celui care apeleză la el. Mărturie a tuturor minunilor şi ajutorului primit de credincioşi prin mijlocirea Sfântului Efrem sunt darurile oferite de cei vindecaţi mănăstirii din Nea-Makri, care pot fi văzute în timpul pelerinajelor care au început să devină din ce în ce mai dese.”
Mușc din ciocolată și citesc despre Leucippus și discipolul său Democritus care au inventat în secolul V înainte de Cristos teoria atomică a universului. Asta înseamnă că, acum 2500 de ani, cetățenii aceștia au realizat că lumea este creată din particule pe care noi nu le percepem cu ochiul liber, imutabile, indivizibile, indestructibile, nemuritoare și că acești atomoi crează un număr infinit de universuri.
În unul dintre ele, un colonel de jandarmi fugărește cu penisul pe afară o polițistă  în timpul pelerinajului Sfintei Parascheva, colonel, penis, polițistă, biserică, preacredincioși, moaște, cu toții făcuți din aceeași atomi indestructibili și nemuritori.
Ptiu, drace!

Nea Vasile e bunic. Nepoții, gemeni, sunt în Suedia. La începutul lui iulie i-am cumpărat bilet, dus cu ungurii de la Wizz, întors cu românii de la Blueair. Cu o lună înainte de zbor, mail de la Blueair, că s-a anulat zborul, încercați să vă schimbați data zborului sau să recuperați banii.
Următorul zbor era o săptămână mai târziu, nea Vasile are trei servicii, cum dracu să mai stea o săptămână, deci rămâne varianta a doua.
Dacă doriți să vă fie returnați banii, să știți că o să dureze, așa că mai bine mergi pe varianta recuperării banilor în portofelul electronic, te anunță robotu înainte să închidă abrupt.
Mai suni o dată, încercând să vorbești cu un Uom, nu există uameni la Blueair, doar roboți care îți spun că toată lumea e ocupată și că să mergi pe site și să te descurci singurel.
Mergi pe site, încerci varianta portofel electronic. Pentru zborul anulat de la Stockholm nu există această opțiune. Treceți de scrieți un mail.
Scriu un mail, le spun că vreau banii înapoi, în contul din care s-a făcut plata. Nu răspunde nimeni. Mai scriu un mail, o săptămână mai târziu, îi ameninț cu avocații.
Primesc în câteva ore înștiințarea că a fost emis un voucher, uite numărul voucherului, să mă duc să îl încarc în portofelul electronic. Am uitat să explic ce înseamnă asta: că Blueair mă obligă să zbor cu ei ca să-mi recuperez banii, ceea ce este absolut ilegal.
Dar, ca orice român obosit și resemnat, zic Bineee, fieee!!!! și dau să introduc voucheru în portofelul electronic. E ca și cum aș putea să introduc egoul lui Cîțu într-o cutie de pantofi.
Voucherul nu este valid. Voucherul nu este valid, scrie cu roșu și semnu exclamării.
Fac poză, trimit din nou mail la Blueair, le spun că sunt niște ticăloși, hoți, că îi dau în judecată. Mă cert cu tastatura.
Recitesc mailul cu voucherul. În el, robotu spune că pot încasa voucherul doar dacă contul meu Blueair e făcut pe numele unuia dintre pasageri. Dar io am luat biletele pentru nea Vasile și doamna sa, nu pentru mine. Când Blueair mi-a luat banii, nu mi-a cerut să fac plata de pe cardul lui nea Vasile.
Mă apuc totuși și deschid încă un cont pe numele lui nea Vasile.
Voucherul nu poate fi introdus pentru că nu este valid, scrie cu roșu și cu semnul exclamării.
Sun la Blueair și sunt vicleană. Spun că vreau să-mi schimb zborul. De data asta dau de duduia Oana. Om. Care zice: dar ați scris mail? Da, am scris mail. Dar ați deschis cont? Da, am deschis cont. Dar ați deschis cont pe numele pasagerilor? Da, am deschis cont pe numele pasagerilor. Înseamnă că e un bug la Blueair, o să le spun colegilor dar trebuie să mai trimiteți un mail la noi, cu poză, ca să înțeleagă colegii de la IT. Am trimis deja poză, dă-mi-l pe șefu. Biiip, biiiip, biiiip.
Oana de la Blueair închide telefonul.
O înjur pe Oana de la Blueair, apoi mă gândesc că e și ea un om care probabil a muncit la o firmă care a dat faliment și a trebuit să-și găsească un serviciu că are 2 copii acasă, l-a găsit la animalele ăstea care o plătesc cu 2700 de lei pe lună, bani din care trebuie să-și plătească ea contribuția la la șomaj și sănătate.
Mă gândesc cum Nelu Iordache, fostu patron Blueair, condamnat la 12 ani și 6 luni pentru delapidarea companiei, nu a fost pus să dea banii înapoi. Măcar să-i bage în portofelul electronic.
Mă gândesc de unde a avut un pilot, cum a fost actualul patron al Blueair, Teodor Cristian Rada, 9,9 milioane de euro ca să pună mâna pe 33% și de unde au venit restul de milioane care l-au adus la 99,9% din companie.
Degeaba mă gândesc, sunt prea proastă ca să înțeleg altceva decât că Blueair e o spălătorie de bani, pesedistă, penelistă.
Istă.
Fomistă. Securistă. Zeflemistă.
Portofel electronistă.
Unde nimic nu e blue, ci albastru ca uniformele de milițieni ale stăpânilor lor.