anul trecut in martie, am fost la buenos aires la “the wall”. nea roger a plecat de la 2 concerte si a ajuns galopant-de la cerere, vezi bine-la 9. de 9 ori s-a umplut stadionul lui river plate cu zeci de mii de fani, intru incantarea buzunarelor lui senor waters. si ale vanzatorilor ambulanti care feliau multimea : ia afisul, ia bandana, uite tricoul, pune-ti baticul, toate facute in dosul curtii din carpele lu mamaia sau tiparite pe hartie de impachetat parizer.  mai jos-selectiuni din materialul de atunci, ca sa stiti la ce sa va asteptati acum.

pe scena o duduie zice ca suntem norocosi ca vom fi pe dvd, iupiiiii, poporu face valuri, o data, de doua ori , de opt ori, ridicati-va si ridicati mainile, it’s a robbery, da, da, cola e 4 parai si o masca de carton cu tzichi 5, cumparati masti ca sa se vada bine pe dvd, cumparati multe ca roger e batran si nu-i ajunge pensia, intoarceti-va la dreapta, acum la stanga, nu maraitzi, spuneti merci ca apareti pe dvd, “estes istoricos chicos”. o burghezo-mosiereasa scoate din poseta un prosopel si sterge de apa scaunul sotzului cu rolex pe stanga, ironic rogerica ne zice sa nu fim “another brick in the wall”.

mama do you think they drop the bomb?, imi dau lacrimile, acum 22 de ani ascultam asta si-mi curgea bala gandindu-ma cum ar fi sa ajung la un concert pink floyd. nici acum nu sunt la unul. roger o arde michael-bono-rammstein, salveaza copiii, pacea, da cu foc si-si pune gecutza de piele si banderola cu ciocanele, publicul rage dezlantzuit si da marunt din buze, nimeni nu stie versurile. dac’as fi extraterestru s-as trece pe aici as crede ca domnul waters e sefu lumii si ne-a scos la “careu”, sa ne invete sa facem economii, sa strangem bani in pusculita asta mare gonflabila, care leviteaza deasupra capetelor noastre.

porcul zboara o vreme si apoi e inghitit de multimea estatica, roger zice ca dedica showul mamelor din plaza de mayo si lui sabato-ernesto sabato si cere multimii sa puna capat terorismului de stat: “nuuunca maas”, nuuuuunca maaas cinta si stadionul dar trece repede pe ole, ole, ole, oleee, rogeeeer, rogeeer. roger face cu mana, cultul personalitatii si ipocrizie semiotica-hai ca v-am dat-o p-asta, intr-o proiectie video de pe perete, logourile mercedes si shell sunt aruncate la cos. probabil ei nu au dat bani, in niciun caz cati au dat cola, visa si petrobras, sponsorii oficiali ai concertului “the wall” din buenos.

buluceala la iesire, bariera de vanzatori ambulanti e lasata, nu iesi de aici pina nu cumperi o esarfa stramba cu pink floyd, bag un lapte gros, hop, sunt afara, claxoane, isterie, taximetristii bleastama psihedelicul si striga si ei “nuuunca maaas”. bulevardul cu 6 benzi e stramt ca o guritza de furnicar, chinezu de la chioscu de coltz tzipa de incantare, clientii dau navala, pe stadion cola era de trei ori mai scumpa si acum sunt toti morti de sete.

intrerupem  transmisia din buenos aires nu inainte de a va reaminti: hei children, litza chitzalau. andreea ai legatura.