Un ceas.
Are cureaua ruptă, zace la 1 metru jumate, semi-îngropat în nisip. Are cadranu negru, cifrele romane albe. Peste el trece un pește-trompetă, corpul translucid curentat de 4 linii violet.
Apa e turcoaz și, în ea, ruși grași, ruși slabi, ruși sexi, ruși cu țâțe și fără, ruși cu măști de snorkel și colace în formă de banană, maimuțe cu banană și mașinuțe, plutesc, nu a fost niciodată atât de bine cum e acum. Pe malul oceanului cresc vile, cresc burți, cresc speranțe. O să ne îmbogățim cândva, delfinii fac tumbe în apă, la 10 metri de mal, muzicanții din Bremen au fost înlocuiți în Ukulhas de rechin+meduză+broască țestoasă+manta ray.
O femeie, ascunsă în cortul unui hijab, mătură ulița, frunzele mangrovelor sunt strânse inutil în grămăjoare modeste la marginea unor șantiere adolescente, nesigure, transpirate și nervoase, de unde stâlpi cresc printre ierburi și gunoaie.
E sărăcie multă și bogăție puțină. Și ciorburi multe pe plaja albă, dar nicio sticlă care să prindă vreun mesaj.

Pe insulă nu este voie să servești, aduci, primești, vinzi, produci, bei alcool. Este tradiția noastră, țară musulmană, spune Firaz, nepunând la îndoială măsura luată de guvernul care face milioane de dolari, zeci de milioane de dolari, din licențe de import alcool și carne de porc, licențe date baștanilor care au resorturi.

Fraierii, ăștia mici, cu pensiuni și mini-hoteluri, nu pot să vândă alcool, dar vând vorbe mari despre obiceiuri, Islam, pacea izvorâtă din abstinență, sunt 2 polițiști pe insulă, nu i-am văzut, posibil să fie undercover. Sau să fie doar niște șoapte, nu e nevoie de ei, aici nimeni nu fură, nimeni nu ucide, nimeni nu știe ce e păcatul.
Președintele Maldivelor a fost în Ukulhas acum câteva luni, a promis că politica alcoolului se va schimba, că turiștii nu vor mai fugi, după 3 zile de sucuri de pepene botezate, înspre resorturi cu bere la 8 dolari. Cel puțin așa spune Nuștiucumîlcheamă, de 20 de ani manager de hotel în Maldive, singhalez din Kandi.
O să fie bine, confirmă plin de speranță Duan, fost bucătar, actual om bun la toate, știrb și blazat, cocoșat peste ecranul telefonului care îi întoarce un joc pueril, click-click-click, pic-poc-trop-trosc.

Viața trece agale, spartă de chemarea la rugăciune din cele 3 moschei cu acoperiș de tablă. Doar bărbații muncesc la vedere, femeile pescuiesc, vând bere fără alcool și pepeni apoși, flutură negru pe la colțuri de uliță, ca niște manta ray fardate, trăind într-un acvariu tăcut, în care nu auzi râsete sau muzică, ci doar țipetele liliecilor enormi care se cheamă zi și noapte, ascuțit.

Corupție.
Paradisul a fost dat în leasing. Milioane de dolari au ajuns în buzunarul guvernanților.
Și când o fi mai rău, așa să ne fie.
Se acceptă, abrahamic, se tace, abrahamic, se-ndură, abrahamic.
Paradisul expiră după 7 zile. Rămân doar nuanțele de albastru sub care zace un ceas negru cu cifre albe peste care acum plutește o meduză mov, ca o coafură de educatoare din anii `70.
https://www.aljazeera.com/news/2016/9/7/stealing-paradise-the-maagau-mystery