Archive

Monthly Archives: October 2018

Jair Bolsonaro este noul președinte al Braziliei, această Românie a Americii de Sud.
Make Brazil great again, l-a învățat nea Bannon să zică.
Sărăcie, lipsă de educație, corupție, naționalism, fervoare religioasă, dreptu, dreptu, stâng, drept, dreptul, armata comandantului suprem cucerind cele mai înalte culmi ale științei și tehnologiei. Petrol, papaya, platină, lemn, bauxită, uraniu. Mambo si, trabajo no.
Până acum, camionul cu brazilieni a fost condus de domnul Lula care trăgea la măsea și babardea prostituate fără prezervativ. Acum a luat volanul Bolsonaro, căpitanul decis să spulbere milioanele de votanți de stânga care fumează pe trotuar.
De fapt, Bolsonaro o să desfințeze trotuarele și o să spună că normal că a călcat sindicaliștii și muncitorii, ce dracu stăteau ca idioții în mijlocul străzii. Și comunitatea internațională va zice că e îngrijorată, va privi cu ochi umezi cum Reichul tropical face să dispară în umezeala serii dușmanii de clasă. Și așa sunt mulți, poate e mai bine să îți amputezi stânga decât să o lași să o fure.
În America dezgolită de la brâu în jos, volumul 2, am scris despre Lula și viitorul Braziliei văzut în 2012. Toate lucrurile spuse atunci de Bob Nadkarni, jurnalist, trompetist, proprietar de cârciumă și organizator de seri de jazz s-au adeverit.
Ca și la noi, semințele dezastrului sunt plantate cu zeci de ani înainte.
Nouă ni se trage de la sovietici și Ceaușescu.
Lor li se trage de la Vargas, octombrie 1930 și dictatura militară din 1968, instituită prin Ato Institucional Número Cinco.

“Nota de plată mă usucă la loc. Ai, ai, ai, ai, ai! Nu-i uşor să trăieşti într-o economie care are creştere anuală de 8%. Preţurile se uită de sus la tine, tu trebuie să dai capul pe spate şi să pui mâna la ochi, streaşină, sperând că astfel să le vezi capătul. 19 reali o sticlă de cachaca la alimentară, microbuzul până în favelă încă 2,5 reali, metroul alţi 2 reali. La un curs de 1,8 reali un dolar, fiecare lucruşor îţi produce o sângerare decisă, de lamă folosită grăbit pe picior.

— Bob, ia zi tată, care-i treaba cu economia braziliană, că nu-nţeleg nimic.

Bob îşi freacă picioruşele ca un greiere bătrân şi dă play la teorie.

— Se duce-n cap.

Mă uit în stânga în dreapta, favelarul roboteşte, trage cabluri, construieşte. Duduie înserarea de muzici şi ciocane.

— Cine se duce-n cap?

— Economia. Nu asta ai întrebat? Economia Braziliei se duce dracului. America a produs inflaţie, a aruncat multă monedă pe piaţă ca să-şi ajute exporturile şi să fie competitivă în caftul cu China. Acum realul este mult prea tare, 1,8 la dolar, e prea puţin. Exporturile Braziliei s-au prăbuşit şi ritmul de creştere e mic, comparativ cu anii trecuţi.

OK, nu e criza din Europa sau America, pentru că aici nu s-au dat credite. Erau scumpe şi nimeni nu-şi permitea să împrumute, la dobânzile pe care le cereau băncile. Tot ce s-a construit, s-a făcut cu bani reali, nu cu fantasme ca-n State. Dar înainte de Lula, inflaţia era de 18% pe lună.

— Deci Lula e ce trebuie?

Am rupt coaja unei bube vechi. Bob îşi suflecă mânecile imaginare, la fel de imaginare ca banii din America. Desigur, ca întotdeauna, e la bustul gol, înşurubat în scaunul din faţa laptopului. Un soi de centaur cu trup ergonomic de Markus, scaun rotativ de la IKEA. Sau o fi Malkolm, nu pot să spun cu certitudine. Părerea lui despre Lula, preşedintele paralăudat şi multiaplaudat al Braziliei, vine că urina împinsă de vânt împotriva nădragilor evazaţi ai majorităţii.

— Lula nu a făcut nimic, toată schema de redresare a Braziliei a fost pusă la cale de antecesorul său. Ăla era deştept.

Zice un nume, nu-l ţin minte şi nu pot să-l caut, pentru că iar a căzut netul, sub greutatea celor 2 387 de elefanţi digitali care se leagănă pe pânza de păianjen. Ca să câştig timp şi să-mi fac ordine în minte întreb:

— Deci preşedintele dinaintea lui Lula e tatăl reformei?

— Yes, darling, Lula e un cioban, un primitiv. Un soi de Lech Walesa. A făcut şi el un lucru bun, i-a ţinut în frâu pe extremiştii din partidul lui, care-s nişte câini de stânga, capabili să distrugă tot ce s-a construit până acum. Asta a făcut, da. Dar ştii că acum Lula este între cei 50 cei mai bogaţi oameni din Brazilia?

Face o pauză, mingea pe care a şutat-o este undeva sus, dar se întoarce şi el pregăteşte bombeul ca să o şpiţuiască năpraznic direct în poartă. Jbaaaaang!

— Ia zi-mi tu mie, domnişoară, cum un lider de sindicat, un coate-goale, ajunge între primii 50 cei mai bogaţi oameni în câţiva ani? Cum altfel decât furând? Eu am şi o teorie, ştiu de la cine a luat banii.

Fostul guvernator al regiunii São Paolo era cunoscut ca un cal breaz. Fura de stingea. Lula l-a băgat la pârnaie pe tătăiţă, nu i-a păsat că omul are 70 de ani. L-a închis şi pe fi-su şi, strânşi cu uşa, ăştia şi-au cumpărat libertatea vărsându-i 70 de miliarde de dolari lui Lula în cont, care acum a anunţat că bătrânelul va fi eliberat, pentru că nu suportă regimul de detenţie. Toată lumea e liberă şi fericită.

— Bob, acum pe bune, de unde crezi că vin eu? Avem şi noi Lulii noaştri, mai sărmani, dar mai fuduli. Doar România e Brazilia Europei.

Cefe late şi hoţii nemăsurate.”
(America dezgolită de la brâu în jos, 2)

Nu sunt în tarã si aici unde sunt nu s-a simtit cutremurul, s-a simtit doar cã a cãzut bursa, s-au îndoit zgârie norii si au zgâriat norii când s-au unduit ca spicele în bãtaia vântului. Si apoi a fost liniste. S-au pierdut niste trilioane, las cã facem din pixeli altele.

Cãutam pe blog un articol despre criza financiarã, aia care nu exista în 2008 la nea Vosganian si nu existã acum la nea Tãricean. Si am dat peste postul de mai jos, scris fãrã majuscule si fãrã diacritice, cã deh, era crizã. Sunt doar 4 ani de atunci si mie mi se pare cã e o viatã. Dusmanii au alte nume dar indiferent cine sunt, sunt mai agili, voinici si brutali decât noi.

Si niciun cutremur nu-i dã jos de la putere.

La fiecare cât?- să fie la fiecare doi ani?-la fiecare doi ani se trezește câte-un Mărmureanu și anunță că vine cutremuru ăl mare, că o să se aleagă praful din oraș, națiune, țară, piatră pe piatră nu o să mai rămâie. Si atunci să te ții, să vezi cum cresc încasările asiguratorilor, cum le pocnesc pușculițele, cum scad prețurile la clădirile monument istoric, ălea care sunt evaluate cu risc seismic gigant și, deci, trebuie date acum jos, aruncați moșii ăia mucegăiți afară: să li se dea ceva, o garsonieră în Militari undeva. Așa, i-ați scos?, bravo. Acum repede dați jos casa asta și ridicați un p+12 aici, cu apartamente de lux.  Dacă stai să te uiți câte căsoaie vechi au fost ajutate să cadă de serviciul demolări al autorităților, îți spui și tu că a fost cutremur. Doar că a acționat selectiv, în zonele unde vor boierii să-și facă blocurile.

Mă sună Sorina: ”ai văzut mă, pe site-ul ambasadei americane din București e avertizare de cutremur, zice că atenție, pe la români se întâmplă cutremure.” Atenție care va să zică. Si americanii ăștia niște imbecili. Cum să fii atent la cutremur? Să nu adormi și să îl ratezi? Să nu calci în el? Stirea asta, cu siteul ambasadei americane și avertismentul de cutremur care trebuie luat în serios, a început să circule după ce Dănuț Diaconescu, la Antena 3, a scos din tolbă iepuroiul și a anunțat calamitatea: băi, vine unul mare, uite zice și pe siteul ambasadei SUA, că autoritățile române sunt vai steaua lor și nu se vor descurca, că trebuie să strângem apă și provizii. În ciuda faptului că la fiecare doi ani, țara are parte de nebuni care anunță sfârșitul lumii, că presa la noi e o lădiță cu roșii stricate, pe care le halim și, de 25 de ani, ne căcăm împrăștiat, poporul a pus din nou botul. Si nimeni, dar nimeni, nu și-a pus întrebările: de unde au mă americanii informațiile ăstea atât de clare despre iminența cutremurului? Cum dracu de nu știu la ei când vine unul, dar p-ăsta de la noi îl văd venind de după colț? De fapt ce zice avertizarea aia și când au suit-o pe site băieții de la ambasadă? Nooooo. Massmedia s-a apucat să umfle povestea, acum a intrat in schemă și părintele Arsenie Boca, el a spus că vine un cutremur devastator. Si dacă nici el nu știe atunci cine, că uite a desenat oameni cu telefoane mobile și prăbușirea turnurilor gemene încã din anii `60. Probabil că tot el a prezis și cățărarea pe siteul american a avertizării de seism.

Si-n timpul ăsta, firmele de reconsolidări, demolări, ajustări, ale fiului lui Oprescu, ale lui Oprescu, ale mamei lui Oprescu și ale vărului lui Oprescu, scutură Bucureștiul și-l perie, îl descompun și-l recompun până nu o să mai fie ce să cadă, că toate au căzut, numai averea lor a crescut de niciun dosar de 9,2 pe richter nu poate să o pună jos. Cine să îl mai facă, nu mai e timp de cutremure decât până în noiembrie și apoi România iese din zodia asta nervoasă, a seismelor, și să vezi ce necutremurați de nimic o să ne fure ăștia. Nu scrie nimic despre asta pe siteul ambasadei Americii. Dar am eu o presimțire de tip Arsenie Boca.

Lazăr spune că protocoalele sunt de pe vremea lui Tăriceanu-prim ministru.
Tăriceanu nu mai știe ce a semnat atunci. Atunci era la a doua nevastă. Sau a treia. Dracu știe ce semna, a semnat chiar și cu degetu în praful de pe parbrizul unei mașini, sub Malone Muistul. Un protocol cu SRI nu se pune.
Pe televizor, Bușcu, faimosul consilier al lui Dragnea, comic vestit al pixului românesc, spune că Lazăr e un procuror comunist. Lazăr era procuror criminalist. Comunist? Posibil. Ușor diferit de Tudorel Toader, procuror comunist, șef la Panciu. Comunist-comunist. Nu comunist-criminalist.
Bușcu nu suflă o vorbă de Tudorel. Despre oamenii în concediu numai de bine. Colegul lui de platou, poetul Dinescu, e bătrân și murdar la gură. Pare că băutura și mâncarea prea multă i-au dat un ulcer la creier. Are facturi de plătit. Are burți de întreținut.
Bușcu îi dă înainte. Numai cuvinte de laudă la adresa lui Tudorel. Felația îi face bine la ten. Strălucește radioactiv în studioul televiziunii unde Cristache, imberbul tubercul adus de la Voiculescu din grădină, plătit cu banii noștri, face propagandă deșănțată statului pesedeu.
Mă duc să vomit.
Mai jos am scris despre protocoale. Cât am înțeles eu.
România9, România100, România666.
România numărată. E KO și nu se mai ridică.
Mulțumim Dragnea.

feher

Colonelul e trecut prin multe. Are capul mare și plin de planuri, uneori, când se ridică de la masă, îi cad scheme și tactici din buzunare. Odată, acum vreo 7 ani, și-a scos dintre măsele cu-o scobitoare informația sâcâitoare că Daniel Morar nu e tocmai omul cel mai de treabă. Apoi, i-a venit pe gât, așa cum îți vine gaz când torni cola peste mititei, că nici Băsescu nu e vreo ușă de biserică. Era 2011, eu m-am mirat de ce a zis Colonelul și mi-am zis că poate o fi de la gastrita care îl sâcâie.
Timpul a trecut, acum vreun an, Colonelul a avut o criză de bilă. Mi-a zis că ne-a luat dracu, ăștia salvează trădători, îi fac șefi de catedre pe la universități cu ștaif, îi pun să predea securitate națională.
Era demoralizat Colonelul și povestea asta cu protocolul i-a dat un șut în ficat și…

View original post 386 more words

Aseară am întâlnit un român care stă de 24 de ani în Cehia. Afacerea pe care o administrează îl trimite la fiecare 2 luni la București. Yoyo-ul sentimental îl trage către Berceniul natal dar, odată ajuns acasă, se îngrozește privind știrile.
Ați văzut cazul copilului mort la spitalul privat?
Nu am văzut. Însă îl văd pe Nicolicea. Trece pe lângă mine, țanțoș, pantofi de șef de haltă, scâlciați. Sacoul e mototolit. Ca el sunt mii de portari și paznici la farmacii și șantiere nămoloase.
Nicolicea a cerut să fie expulzat regele Mihai din țară.
Nicolicea e parlamentar din 1992. Cu 2 ani înainte de a pleca din țară domnul care stă în Cehia.
Nu îl știe pe Nicolicea. Îmi spune așa: în Cehia măcar avem un sistem de sănătate extraordinar. Soția mea a avut cancer, a fost tratată exemplar și nu a trebuit să îmi vând o mână și un picior. Nu mă întorc în țară. Nu cât sunt ăștia la putere.
Cine sunt ăștia?
Când au venit ei la putere?
În 1990. Când o să plece? Când o să apară alții care sunt altfel decât ei.
Au apărut? Unii zic că da, alții zic că și ăștia noi sunt la fel ca ăia vechi. Doar că au pantofi mai puțini scâlciați.
Postu ăsta a fost pus pe 1 ianuarie 2018. Kovesi a fost mazilită. DNA decapitat. Lazăr este ievaluat. Dăncilă ne face de rahat. Dragnea rezistă. Cioloș ezită.
Iohannis e Yeti, îl căutăm și, uneori, găsim urme în zăpadă, a fost pe aici în drumul lui către frigiderul plin cu salam de Sibiu.
Alergăm și alergăm și alergăm dar pământul ne fuge mai repede de sub picioare decât putem noi să alergăm. Așa că, inevitabil, suntem duși de timp înapoi, apropiindu-ne de tinerețea lui Nicolicea când cerea expulzarea regelui din țară.

feher

Am scris asta în mai pentru Harpers Bazaar. De atunci am mai iesit de câteva zeci de ori în stradã. S-a schimbat prim-ministrul, USR a scãzut sau crescut în sondaje, Popoviciu s-a pierdut în Londra, Mazãre aleargã cu ciuma bubonicã în Madagascar. Kovesi rezistã, Iohannis e pe fundul oceanului, tãcând ca un calcan german. Suntem într-o camerã plinã de aburi de benzinã în care nu intrã niciun fumãtor cu tigara aprinsã.

Lipseste mânia. Si doar ea este singura capabilã sã ne miste. Vrem sã demonstrãm cã suntem mai buni ca ei, cã nu suntem ca ei. Dar lucrurile ãstea pleacã de la premisa cã ei sunt oameni. Ceea ce nu sunt. Ei sunt un aparat, o masinãrie, sunt tripozii din War of the Worlds care ne recolteazã ca sã irige ogoarele pe care cresc furaje pentru nepotolita lor foame de bani si putere.

Nu e loc de iubire, politete, de…

View original post 939 more words

Acum o săptămână am avut la Frontline Club dezbaterea dedicată proiectului Oameni Noi în politică. Partidele și organizațiile civice și-au trimis reprezentanți. Bărbați.
Numai bărbați.
În sală erau multe femei implicate în politică dar și în organizații civice.
-Băi frate, ce facem aici? au zis ele. De ce nu sunt și femei între Oamenii Noi?
Pentru că există oameni și femei.
Roaba lui Dumnezeu trebuie să îl asculte, servească și respecte pe robul lui Dumnezeu, o zice biserica ortodoxă, aia în care 98% dintre români crede.
Pentru că femeia de succes este jumate bărbat. Zic bărbații.
Sau curvă. Zic femeile.
Pentru că primul ministru Vyo este coasta lui Dragnea. Și încă una fisurată de la o partidă de pescuit.
Pentru că Gaby este coasta lui Voiculescu.
Pentru că Leny e coasta lui Băsescu.
Femeia nu poate să existe de sine stătător, este un organ reproducător-ascultător, o proptea pentru un bărbat lipsit de ambiție. Sau un făraș cu jar pentru unul cu.
Acum 20 de ani, o prietenă mi-a spus ușor invidioasă: te-ai scos.
De ce mă scosesem? Primisem o bursă? Câștigasem la Loto? Înhățasem o moștenire suculentă?
Nu. Ci pentru că prietenul meu avea o prăvălie, deci puteam să mă las de meserie, să fiu întreținută.
Te-ai scos.
Visul femeii românce nu este să fie Halep sau Herta Muller (chiar, cine e Herta Muller?) ci să fie Gina, nevasta lui Dragnea Jr.
Să se scoată.
Puținele femei care ies la bătaie, sunt grabed by the pussy de clovnii triști ai televiziunilor mincinoase. Mătușile și verișoarele lor aprobă: bine le-a făcut, în loc să-și vadă de treaba lor, de crescut copii, de îngrijit soțul, ca orice femeie normală, umblă brambura și se iau aiurea de oamenii politici, de domnul Tăriceanu și de domnul Dragnea.
Ce știu ele, femeile ăstea cu hormonii răvășiți, cât de greu se face politică?
Chiar așa, ce mai știți de Mona Muscă?
Singurul om care a demisionat vreodată în urma unei acuzații că a colaborat cu Securitatea.
O femeie.
O proastă.
Cine a mai demisionat vreodată în România pentru un asemenea nimic?
Nimeni, normal.
O proastă.
În proiectul Oameni Noi în politică sunt o grămadă de femei. Dar nu ies la înaintare, din sfială, din lipsă de încredere în ele sau modestie, din frică de ridicol. Din educația de acasă.
Până nu vom da jos costumul de ocnaș închis în celula anacronicelor credințe ale bunicilor noastre, până nu vom ieși goale dar curajoase din beciul catehismului ortodox, femeile vor fi doar un corset pentru oamenii politici noi, care să le țină drept toracele din care le lipsește-o coastă.

feher

Acum 25 de ani, la ziarul la care lucram la Brașov, un coleg a scris următorul titlu: de 8 martie, Elena a primit un buchețel de pumni în cap.
Am râs mult, în cretinismul nostru post-puber-revoluționar. Autorul a fost chiar lăudat de Horia Tabacu, venit de la Ziua din București să ne învețe să facem presă. Da, știu, de morți numai de bine, dar nu am cum să uit cum defunctul Tabacu m-a tras deoparte și mi-a explicat ca un codoș slinos că trebuie să fac o tură pe la toți gușterii din Brașov, securiști, săgeți, ce-or fi fost ei, care și-au tras biznisuri în cei 3 ani de capitalism, să fac portrete cu dânșii pentru ziar.
-O să vezi că nu ai cum să nu prinzi ceva, e important să ai pe cineva să aibă grijă de tine.
Nu mi-a făcut cu ochiul, dar era clar că-mi spune că meseria asta de…

View original post 327 more words

Acum 5 ani pe vremea asta scriam postul de mai jos.
Între timp Raed, eroul lui ianuarie 2012, a trecut prin Colectiv fără ca un fir de păr să i se clintească pe cap-norocul posesorului de calviție- și acum câteva zile a dirijat un exercițiu de simulare a unui cutremur de 7,5 pe Richter, cu 1000 de victime, 400 de morți și mii de clădiri avariate.
Asta după ce poporul nu s-a dus la referendum stârnind, desigur, mânia lui Dumnezeu. Cutremurul e pe vine, trebuie să fim pregătiți.
Costurile operațiunii Seism 2018 nu au fost calculate. Ar fi câteva sute de mii de lei, așa a zis Raed, ce mai contează niște sute de mii, 3-4-5, câte or fi fost pe lângă milioanele pulverizate între referendumuri, Catedrale și petreceri cu mici, ițari și călușari?
Centenarul lăcomiei și hoției continuă. Și te cutremuri. Să vină Raed să ne scoată de sub dărâmăturile țărișoarei ăsteia șubrezi care ni s-a prăbușit în cap.

Vocile crainicilor ies din aparatul de radio cu prrr și mrrrr, vestind apropierea unor cutremure catastrofale pentru care noi, românii, nu suntem pregătiți. L-au scos iar pe Hâncu din coteț, ca pe moaștele sfintei Parascheva?-încerc timid o conversație cu taximetristul demn.
“Ce cutremure, domnișoară? Astea sunt praf în ochi, să nu ne mai gândim că măresc TVA-ul și să uităm de gazele de șist și de Roșia Montană”.
Mă uit mai bine la el, tricou transpirat, păr refugiat  sub o bentiță de tenismen strânsă în jurul capului, m-aș fi grăbit să-l pun în grămăjoara prostimii care ascultă cu gura căscată predicile exaltate ieșite dintre buzele unsuroase ale lui Gâdea.
Cum se face că atât de multă lume înțelege că ăștia de la putere sunt niște nemernici și atât de puțini ies în stradă?
“Pentru că sunt mulți cretini pe care nu-i vedeți, domnișoară, mulți”. Stau în ilice și șosete de lână groasă pe gresia cavernoasă din apartamentele făcute pe credite, cu cistita ascuțită și prostata mărită, c-un pahar de țuică aruncat pe gât, ca să se-ncălzească, “și când ne-o fi mai rău așa să ne fie”-ciocnesc paharele fără să realizeze că mai rău nu se poate, că sunt capătul lanțului trofic, plancton pentru balenele cu eșarfe Vuitton din fruntea țării.
“ Ne trebuie o dictatură”, concluzionează adânc taximetristul. Dar trăim deja una-dictatura obrazului gros, a mârlăniei și prostiei fără de margini, a ortodoxismului găunos, a servilismului, pupincurismului și imposturii.

“Iliescu e de vină pentru tot”-șoferul mârâie în timp ce așteptăm încolonați să ne vină mintea la cap și să se facă odată verde. 24 de ani de așteptat încolonat să ne vină mintea la cap și să se facă verde. 24 de ani de când l-am împușcat pe Ceaușescu. Cel despre care elevii de 18 ani au scris la bacalaureat ”Nicolae Ceaușescu a construit cu doar câțiva oameni statul român modern în sec. 19. A făcut fabrici, moluri, ștranduri. Aveam cele mai frumoase mine din Europa, unde minerii săpau frumos în pământ. Și a mai rămas mii de tone de aur”

Mă văd cu Massur. E iranian, are 25 de ani, muncește în Istanbul la o cafenea și știe mai multe despre Ceaușescu decât 78% din tinerii români absolvenți de liceu. Știe să facă deosebirea dintre comunism și dictatura, știe ce este o ideologie și ce este un regim politic, știe că noul președinte iranian este aceeași Mărie cu altă pălărie, cã ayatollahul conduce cu adevărat prăvălia și că extremismul islamic este doar o creație a americanilor, știe ce e aia manipulare, oricare ar fi blatul pe care e așezată: naționalistă, religioasă sau ideologică, știe că Ceaușescu era rău și că rușii nu sunt buni, că războiul din Siria este o oportunitate și că resursele sunt limitate.

Dar Massur nu știe nimic despre cutremurele anunțate de Hâncu în România. Habar nu are despre cataclismele pe care le așteptăm de 20 de ani, cu tablourile date jos de pe perete, să nu ne strivească în timp ce dormim.
Cutremur? Suntem pregătiți, nicio grijă.
Pregătiți pe dracu.
Mă uit în oglindă. Întreaga țară ne-a căzut de mult în cap dar fiind prea tari de el, nu ni l-a crăpat.

E miercuri, sute de oameni stau la cozi la casele de bilete CFR. Pentru vineri. Vineri, orice om cu minte știe, nu se mai găsesc bilete. Cum e vorba aia? Vara îți faci sanie și iarna căruță. Miercuri e vară, vineri e iarnă. Ai două zile să-ți faci sanie căci nici vremea nu mai e ce-a fost și toamna durează doar 48 de ore.
Sunt 3 case deschise din vreo 8. Sunt lejer peste 150 de oameni la cele 3 cozi. ADN-ul frustrării spiralează cu sacoșe și bocceluțe prin sala înaltă.
Ce bine că e înaltă. Se ridică murmurele și blestemele fierbinți spre tavan, aerul cald e mai ușor, am învățat asta la termodinamică în a X-a.
Înainte cu 4-5 ani învățasem cum e cu un corp scufundat într-un lichid. Se chema legea lui Arhimede. Arhimede s-a băgat în baie și corpul lui a fost împins de jos în sus de apă cu o forță egală cu greutatea volumului de apă dislocat de corp.
Națiunea e lichidul. În cada plină cu popor a intrat acum 29 de ani PSD-ul. Se chema altfel în 1990 PSD-ul dar legile fizicii nu s-au schimbat odată cu prăbușirea comunismului care, dacă mă întrebați pe mine, nu s-a prăbușit sau, altfel spus, fiind antimaterie, a căzut în sus. Dar asta este o lecție de fizică pentru avansați, să rămânem deci la hidrostatică.
Primari cefoși, miniștri burtoși, consilieri zeloși au intrat în cada umplută cu vârf de 23 de milioane de români liberi. Unii dintre politicienii de rit nou au intrat încălțați în apă, unii înfofoliți în  cojoace de oaie și blănuri de vulpe, unii și-au băgat BMW-ul la spălat sau chiar au ascuns o insulă întreagă în costumul de baie.
Scufundarea corpului PSD-ului în lichidul națiunii a dus la dislocarea unui volum de români peste granițele căzii.
Milioane și milioane de români au ajuns în băltoace mici, în Germania și Spania, Italia și Anglia, în Canada și Australia și pe unde au mai ajuns ei, sufocându-se în ecosistemele aglomerate, visând la cada-mamă în timp ce și mai mulți bugetari, președinți și vicepreședinți, directori și adjuncți, secretare și consultanți, experți și membri supleanți, academicieni și doctoranzi, cu toții au intrat în cada cu apă fierbinte și astfel au mai dislocat niște milioane de românași.
Și uite așa, cum stăteau ei, oamenii statului, în cada din ce în ce mai plină și, în același timp, din ce în ce mai goală, li s-a făcut frig. Și când s-au ridicat să își ia un prosop de pe cuier, au văzut că apa le venea pân la genunchi.
Ce-i de făcut? Poți să aduci apă din Vietnam sau din Filipine, din China sau din Kazahstan. Sau poți să mai aduci, să facă zid în jurul tău, să-ți țină cald când ți-o fi greu, un milion de bugetari.
Ce e de preferat? Apa fierbinte care, însă, nu-i statornică și dă p-afară sau murdăria loială, care stăruie pe lângă omul ce-o hrănește, ca un câine credincios?
Statul crește.
Strat după strat după strat de coajă se depune pe pielea statului într-o crustă groasă, un palton al nesimțirii, în timp ce apa din cadă scade, pic, pic, pic, e din ce în ce mai neagră și mai puțină.
Și atunci, mă-ntreb privind la cele 3 ghișee CFR deschise, de ce sunt atât de puțini funcționari la stat?
Întrebarea mea se lovește de ușița de termopan a ghișeului 4 care tocmai se închide. Mârâind și foșnind, cei 50 de oameni de la coada asta îngroașă grăbiți celelalte 2 cozi.
Corpurile lor dislocă ură.
Ura urcă în tavan. Evrikaaaa!Evrikaaa!