O oră din august.
Asta mi-a picat la treapta I. Un băiat se ascunde într-o sperietoare de ciori, încercând să treacă nereperat de o patrulă germană în timpul războiului, desigur, după 23 august 1944.  Nemții, plictisiți și infantili, nu au altă treabă mai bună decât să își descarce pistoalele în bostanul-cap al sperietorii, ucigându-l astfel, fără să știe, pe băiat.
Morala: nemții prăpădesc muniția aiurea. Sau: ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Sau: viața e absurdă așa că mai bine Muie PSD.
Băiatul lui Daddy are casă în Cotroceni. O viluță modestă, ostentativul e lăsat pentru Brazilia. Niciunul din vecini nu a crezut că băiatul lui Daddy are curaj să vină în Cotroceni, și-au zis că se teme, că lumea e nervoasă, strada e îngustă, nu ai cum să intri cu tunul cu apă. S-au pus în pantofii lui de lac, mărimea 42, șireturi lucioase, au umblat scâââârț, scâââârțțț pe hol, au urcat chiar și niște trepte și apoi le-au coborât în fugă.
Au încercat să-l priceapă pe fiul lui Daddy și au ajuns la concluzia că micul porcar nu o să riște un scandal. Poate o să se strecoare acasă noaptea, pe la 1 sau 2. Poate o să se deghizeze într-un predicator al martorilor lui Iehova sau poate o să îmbrace o sutană și o să-și pună o bărbuță din fir de mătase negru și o să întrebe: primiți cu botezul?
Dar uite că micuțul porcar i-a surprins pe toți căci a apărut așa, pe la căderea serii, alături de proaspăta sa soție în mașină dar cum ziceam, strada e strâmtă și din față venea o altă mașină în care era fiul unui mare actor român cu soția dumisale. Și fiul marelui actor român l-a recunoscut pe fiul meschinului dictator român și el nefiind actor ca tatăl lui, neputând deci să intre în rolul omului calm, pragmatic, periculos în tăceri, să zicem în rolul împăratului Palpatine, a înfipt mâna în claxon și a dat geamul mașinii jos și a strigat: hoților, ticăloșilor, corupților, nu vă e rușine mă să vă bateți joc de țara asta și să furați de la copii săraci, tâlharilor, muuuie PSD!!!!
Iar băiatul lui Daddy s-a speriat și a rupt-o la fugă, lăsând mașina și soția cea proaspătă în mijlocul străzii. A intrat în vila modestă din Cotroceni și soția cea proaspătă, rămasă singură, a dat și ea geamul jos și a strigat la fiul marelui actor român care gâfâia răpus de frustrare și ciudă că nu poate să facă mai mult decât să strige muie PSD, nora lui Daddy deci a strigat așa: băăi săracule, tu știi cine suntem noi măi, tu știi băi cine e bărbată-miu, băi gunoiule, tu știi ce o să vă facem băăi? O să vă strivim băăăi nimeniule!!!
Dar fiul marelui actor nu a băgat-o în seamă. A parcat mașina, și-a luat nevasta și au intrat în casă. În nici 5 minute însă, ce să vezi, nu unul ci două echipaje de poliție în fața viluței modeste a copilașului lui Daddy. Cu girofaruri pornite, cu milițieni veniți să salveze copilașul lui Daddy: v-au lovit?
Nu. Doar m-au înjurat și mi-au zis muie PSD.
Deci nu v-au lovit. V-au amenințat?
Nu. Dar aveau un ton amenințător.
Deci nu v-au lovit și nu v-au amenințat. Nu putem să facem nimic.
Proaspăta nevastă vrea sânge. Urlă ca un cihuahua la mormântul stăpânului. Ba nu, urlă ca un tenor căruia i s-a așezat pianul pe picior și pe pian este întinsă cântăreața Adele înainte să slăbească.
Faceți ceva, vreau să-i distrugeți, vreau să moară.
E 9 seara, s-a lăsat întunericul dar proaspăta soție are infraroșii și vede în beznă pata de pe onoarea soțului ei.
Socrul fiului marelui actor cheamă poliția. Spune că de peste drum se urlă, e 9 seara și se urlă, e balamuc domnilor, trimiteți un echipaj. Liniștea publică a fost pulverizată.
Nu vine nimeni.
Cele două mașini de poliție pleacă lăsând tinerii căsătoriți complet nesatisfăcuți.
Incompetentă poliția. Mai bine chemam jandarmeria.
Data viitoare intrăm cu tabul pe stradă. Să vedem noi atunci care dintre voi săracilor mai are curaj să strige muie PSD?
Muie PSD. Ce bine ar fi dacă am avea o inimioară ca cea de la Maggie de acum 15 ani, să o punem în geamuri sau pe lunetele mașinilor, Muie PSD pe ghiozdănelele copiilor și scris din panseluțe în ronduri, pe avizierele din blocuri și pe tabelele electronice care anunță orarul trenurilor sau al metrourilor.
Muie PSD.
E tot ce ne-a rămas. DNA-ul e al lor, Inspecția Judiciară e a lor, DIICOT-ul e al lor, CCR-ul e al lor, vin acuși ordonanțele de amnistie și grațiere.
Geaba ne-am ascuns după bostanul sperietoarei de ciori, pesedeii sunt plictisiți, au muniție căcălău, e cald și nu ar pune mâna pe-o carte să citească.
Suntem ca și morți.
Măcar să o facem urlând Muie PSD.

Betoniera cocoșată e hrănită de cel mai bătrân zidar din lume. E mai scund decât coada lopeții, nu trece de 1,50, are o vestuță de lână peste șale și șapcă de ilegalist comunist. Îți rupe inima când îl vezi mutând nisip în gura betonierei în loc să stea pe o băncuță la Bușteni, să respire aer de munte, la cei 109 ani pe care îi arată.
Nu mai sunt muncitori. Nu ai de unde să angajezi.
Medicul de gardă stă picior peste picior la masă cu alți 3 colegi, la Urgențe Majore. În jurul lui, pe fiecare pat, sunt corpuri cablate, legate, însăilate, împunse, peticite. La unii ochii sunt vii, la alții măruntaiele sunt vii. Din ele ies gemete cuminți, ca o eșarfă înodată scoasă de un scamator pe gură.
Doctorul este plictisit. Nu prea ar vrea să spună cât trebuie să stea taică-miu în spital. Nu îi plac pronosticurile, așa spune doctorul și apoi, cu greu, se învoiește să îmi facă o favoare: poate o să-l ținem trei, poate șapte zile, lăsați-l aici, stă sub observație.
De la 17.30 până la 12 noaptea taică-miu a fost ținut sub observație de către omul invizibil. Omul invizibil a stat pe patul gol de lângă cel ocupat de taică-miu și de acolo l-a ținut sub observație. Taică-miu nu a știut, dar de ce ar trebui să știe el ce face omul invizibil? Important este că a fost ținut sub observație. Apoi, la 12 noaptea, a venit o asistentă și i-a pus o perfuzie cu glucoză. De ce la 12 noaptea?
Pentru că este o singură asistentă medicală pe mai multe secții. Asta îmi spune un medic de la Județean care îmi sugerează să stau calmă, ăsta e sistemul.
Nu sunt oameni.
Și chiar și atunci când sunt oameni, ei nu sunt neapărat oameni. Nu știu ce sunt, dar cred că au inimă de bauxită. De la bauxita asta sunt mereu iritați.
De ce ți pe dulăpior telefonul și cana? Totul trebuie să intre în dulăpior.
De ce?
Haide, nu stau la discuții.
Așa îi spune lui taică-miu, om de 72 de ani, asistenta-șefă. Fiind șefă, nu are voie să folosească pronumele de politețe. Dacă o prinde controlul că e politicoasă, va fi zburată instant și nu poate să riște așa ceva.
Nu puteți să intrați toți trei, așteptați aici, ne spune aceeași asistentă șefă. În secție, prin geamurile ușii, vedem o foială veselă de uniforme colorate. Cine or fi cetățenii ăștia? Cu o seară înainte, când asistenta șefă era acasă și își ungea cu antigel inima de bauxită, 3 indivizi în uniforme medicale, una în roz, alta în galben și un el în verde-castan, spărgeau semințe pe un ziar într-un birouaș vis-a-vis de salonul unde a fost instalat întru supraveghere taică-miu. Ei mi-au zis să îi iau apă, șervețele umede, 2-3 scutece iar eu i-am ascultat. Dacă mă puneau să aduc un arbore cotit, 4 coceni de porumb și un borcan de năut i-aș fi ascultat. Căci nu-i așa, erau în uniforme medicale, sunt cadre medicale, ei știu ce fac, te fac bine pe tine, idiotul care s-a stricat special ca să nu-i lase pe ei să spargă semințe și să stea pe chat cu iubi.
Iritare.
Medicul Apătăchioaie e ocupat. Iese într-un târziu cu analizele lui taică-miu, trebuie să o facă și pe asta, își înfrânge sictirul. Of. Dă să ne bage în birou dar e comisia-îi șoptește asistenta șef, nu pot să intre toți trei.
De ce?, întreb senină.
Doctorul Apătăchioaie mă fulgeră cu privirea și ne întoarce din ușă, poftindu-ne, iritat, cum îi șade bine oricărui profesionist, pe hol.
Îl întreb dacă pot să îl scot pe taică-miu și să-l mut la alt spital.
I se face rău de la bauxită domnului doctor Apătăchioaie, se încordează jignit, respiră greu, nu mai este treaba lui ce fac cu taică-miu, odată ce am pus întrebarea practic am și semnat externarea, el nu mai poate să spună nici măcar dacă îi pun în pericol viața scoțându-l din spital. Corzile-i vocale sunt împietrite.
Este statuia ofensei. Fără soclu. Doar statuia.
Se refugiază, insultat, după ușa termopan și cu asta basta, primesc fișa de externare de la o infirmieră posomorâtă și pe fișă nu e niciun tratament, nimic. Trebuie reinternat, atât a scris doctorul Apătăchioaie, monosilabic. Mai bine ar fi scris: Huo! Mori! Marș!
Nu sunt oameni.
Car lucrurile lui taică-miu într-un sac de gunoi, negru, printre BMW-urile din curtea spitalului. Mașinile medicilor, pacienții nu pot parca aici.
Sunt obosiți, muncesc mult, nu sunt destui doctori, îmi explică un coleg de la o clinică privată.
O să fie și congresul acum, într-o săptămână, nu mai pot fi făcute internări pentru că toți medicii sunt la congres și nu are cine să supravegheze pacienții.
Omul invizibil ar putea, nu?
Are și el un Volvo aici în curtea spitalului. Volvo-ul e vizibil, e singurul mod în care colegii medici și colegele asistente știu că omul invizibil a venit la serviciu și ține sub observație bolnavii, așa cum îi cere fișa postului.
Nici oameni invizibili nu prea mai găsești însă să angajezi la noi.
Au plecat din țară, se câștigă mai bine în Germania.
Ăștia de au rămas s-au băgat toți la Jandarmerie. Au fost bătuți de forțele lui Soroș pe 10 august și au și băgat, 32 dintre ei, plângeri penale la Parchet.
Taximetristul îi spune lui taică-miu că ulcerul gastric trece mai bine cu o cură de-o săptămână de lapte bătut. Exclusiv. Un unchi de-al lui a băut o săptămână numai lapte bătut și ulcerul s-a vindecat miraculos.
Haide domnule, nu fiți trist, dă-i în pizda mă-sii de doctori nesătui, o să vă faceți bine!!!, râde gros și mie-mi vine inima la loc.
Mai există oameni.
Dar umblă în mașini albe colantate cu taxi și nu știi cum ai norocul să-i găsești.

Azi am fost cu taică-miu la medic la o clinică privată. Nu ne putem ocupa de urgențe, s-a spălat pe mâini nenea în halat alb. Mergeți la județean.
Nu vreau la județean, nu vreau la stat, vreau la privat, uite, am bani, nu vreau la stat.
Nu pot să vă țin, nu pot să îmi asum, s-au schimbat lucrurile și în România, nu vă mai fandosiți atât.
Clar. Salariile medicilor au crescut ajungând la fel de uriașe ca nesimțirea lor.
Pe hol la urgențe e balamuc. O bătrână urlă ca un lup că stă de 4 ore. Salvările nu mai prididesc să aducă electrocutați, picați în cap de pe stâlpi de telegraf, călcați de mașină, oameni cu mâinile ciuntite, picioare găurite, tâmple zdrobite.
Singurele cuvinte pe care le repetă asistentele în bluzițe cu floricele de cămp sunt: vă rog așteptați pe hol, nu aici, nu aici.
Pe hol, adică la 2 metri în spate, unde un perete de gemete se izbește de limita invizibilă a spațiului de triaj.
Bătrâna urlă: de 4 ore sunt aici, vă bateți joc de români.
Își bat joc la fel de tare și de niște nemți care și-au rupt picioarele cu bicicleta. Și de unguri își bat joc.
Asistente îmbrăcate în costume roz-playboy glumesc, își fac cu ochiul, schimbă rețete. În toaletă nu e hârtie igienică. Nu ai de unde să bei un pahar cu apă.
Taică-miu așteaptă 2 ore jumate să vină rezultatul analizelor. Sunt bune dar nimeni nu poate să-l trimită acasă după o hemoragie internă. Medicul e demn, acru, urăște pronosticurile: îl vor ține sub observație între 3 și 7 zile, depinde de endoscopie.
Vreau să-l mut de aici.
Se uită la mine ca la un picior de scaun care a început brusc să cânte șlagărele lui Albano.
Cum adică? Suntem cel mai bun spital și trebuie ținut sub observație. O să îi facă mâine endoscopia.
Îl mut la un spital privat.
Mâine, nu acum.
De la ora 18, când e internat, până la ora 22, nimeni, NIMENI, picior de medic nu trece prin salon să-l întrebe ce mai face. O infirmieră aduce o pungă de glucoză. Îi va fi pusă perfuzia la 12 noaptea.
Fix.
De ce?
Așa e procedura.
Așa e procedura pentru că e o singură asistentă pe secție. Celelalte duduițe, în uniforme galbene, bleu, cu floricele și frunzulițe, băiatul care i-a spus lui taică-miu, om de 72 de ani: să nu BAGI nimic în gură până mâine dimineața (dar eu sunt la pertu cu puțoiul ăsta?), tot acest grup vesel care spărgea semințe într-un birou, așezând în grămăjoare cojile pe un ziar, a plecat acasă.
Sau joacă popa-prostu pe dezbrăcate la reanimare.
Medicilor le-au crescut uriaș salariile. Să ajungă la nivelul nesimțirii lor.
Cum să te faci bine când ăia de ar trebui să te vindece sunt niște infecți?

feher

Am făcut ASE-ul. Unul din profesorii mei a fost ministru de finanțe și acum o arde prin studioul România Tv. Spre deosebire de membrii actualului guvern, profesorul meu nu e idiot. E un individ viclean, din Bran, băieții ăia care-ți vindeau pe vremea lui Piticu cretă pe post de caș și drob din păpădie și orez.
Alături de profesorul meu din Bran, în politică a intrat cel mai dibaci coleg de grupă. Noi îi spuneam Olteanul deși era din Râmnicu Vâlcea. Acum lucrează la Olgu la cabinet. Se vede treaba că totuși era oltean.
Înainte de Olguța cred că a fost la Rovana. Odată intrat în sistem, nu mai ieși. Decât dacă te ceri tu afară și cine e prost să se ceară afară când banii se fac înăuntru?
La întâlnirea de 652 de ani de la terminarea facultății, Olteanu a venit la cârciumă. Arăta cel mai bine, odihnit, cu…

View original post 470 more words

Mașina are număr de Călărași. Șoferul are bărbuță-cioc și un atroce simț al penibilului. Orice întrebare e o tăietură de brișcă, îi crestează pielea fină.
Adică? Ce vreți să spuneți?
Nu vreau să spun nimic. Întreb. Veniți în fiecare dimineață din Călărași?
Da. Și? Am fost șofer 35 de ani pe taxi. Am trecut pe Uber de câteva luni.
Și 35 de ani ați venit la lucru în fiecare dimineață din județul Călărași?
Nu. Dar dacă era da, ce? Era vreo problemă?
Agresivitatea de câine bătut, ținut pe mămăligă acră.
Nu domnule, doar admirație pentru puterea dumneavoastră de muncă.
Se mai liniștește dar e vigilent.
S-a mutat la 8 ani în București. Îmi spune.
Aveau casă la 50 de kilometri de capitală dar era greu, așa că taică-su a vândut un porc din cei doi pe care îi aveau și din banii luați pe el și-a cumpărat buletin de București. Îmi spune.
Îl măsor, are până în 60 de ani, deci acuși 50 de ani băiatul care a devenit șofer de taxi și de o lună juma e șofer de Uber s-a mutat cu mămică-sa și tătică-su în București.
Viața lui întreagă a fost schimbată de un porc.
Fratele ăluia de l-au mâncat acum 50 de ani. Nu a avut timp să primească un nume bietul porc.
Șoferul povestește despre fiică-sa care e contabil. E mândru de ea și de nepotul fotbalist la 4 ani jumate la club la Steaua. Câți porci au murit pentru ca fata să-și ia diploma și nepotul să intre la echipa de pitici?
Nu-l ascult. Mă gândesc la porcul mort acum 50 de ani întru binefacerea domnului din Călărași și la alți porci care au făcut oameni din semeni de-ai noștri. Porci cărora ar trebui să le facem statui: statuia porcului necunoscut sacrificat ca tu să obții mutație sau fiică-ta un post la primărie sau nepotul să prindă loc la fără plată la facultate sau unchiul să primească un pat într-un salon de numai 4 oameni la spital.

Trăim într-o grozavă eroare logică.
Câinele nu este cel mai bun prieten al omului.
Sau fie, este cel mai bun prieten al omului.
Dar fratele nostru este porcul.
Niciun alt animal nu a făcut atât de multe pentru cv-ul nostru profesional, niciun alt animal nu ne-a propulsat atât de departe pe scara socială.
Examene, posturi, transfuzii, operații, delegații.
Porcul.
Se zice că porcul nu zboară.
Ce prostie.
Cotletele sunt aripi.
140.000 de porci au fost uciși numai la Gropeni, în cea mai mare fermă din țară, pentru că statul român are ceară în urechi, e surd statul român, ascultă A3 cu volumul dat la 67, tresare parchetul sub picioarele statului dar el nu aude nimic.
Vineee pestaaaa porcinăăăă, a strigat în urechea stângă a statului SRI-ul.
Cioloș e de vină, a răspuns Daea.
Vineeee pestaaa africanăăăă, a strigat Uniunea Europeană.
Lasă-mă cucoană.
Iarna asta poporul român nu are porc.
Nu are jumări.
Nu are slană.
Nu are untură de întins pe pâine.
Ar face bine românul să nu se îmbolnăvească anul ăsta. Nici să nu trebuiască să-și ia vreo autorizație. Sau să vrea să-și mute odorul de la o școală la alta sau să-i găsească un post mai bun la administrația financiară.
-Dracu ne ia cu nemernicii ăștia, zice taximetristul din Călărași și eu alunec în apa rece a conversației de pe sloiul imens care scufundase Titanicul economiei românești.
-Ne-a ajuns cuțitul în os. Nu la os, în os ne-au băgat cuțitul nemernicii ăștia, spune șoferul din Călărași.
Aprob și mă gândesc la porcul care a murit în 1989 ca noi să fim liberi.
A murit porcul, așa urlau oamenii și alergau pe străzi și taică-miu a întrebat: care porc? și era să fie linșat de un grup de cetățeni de bine care au considerat că stupoarea lui e semn de terorism arab.
Doamna Firea, facem și noi, măcar la Gropeni, acum de Centenar, o statuie a porcului necunoscut, salvator de neam și țară?
Să vorbesc la Ministerul Culturii? Să vorbesc la doamna Irina? Îi plac cotletele? Mai am salvate în congelator vreo 3 de anul trecut.

Unul dintre bărbați are fața complet arsă, ochii de ceramică se mișcă grăbiți sub pleoapele spâne. Lobii urechilor nu mai există și nici trei degete de la mâna dreaptă, pe care o duce, în semn de mulțumire la piept atunci când oamenii îi strecoară câțiva leuți în punga de carton pe care o ține în mâna stângă. Un bărbat înalt îl însoțește, spune că este fratele lui, cere bani pentru o operație. Amândoi sunt curat îmbrăcați.
Ferească Dumnezeu de-o nenorocire ca asta, ajungi om bătrân să cerșești în metrou.
Frate-miu îmi spune despre directorul fermei de la Gropeni unde au fost uciși 140.000 de porci. Plângea la telefon directorul, a trebuit să dea câteva sute de oameni afară. Totul s-a dus de râpă. Statul a zis că-l despăgubește. Când?
Când o zbura porcul. Porcul deja a zburat, 140.000 de porci zboară deasupra Gropeniului de nu mai vezi soarele de ei.
200 de milioane de lei costă referendumul pentru familie. 43 de milioane de euro. Dacă îl țin 2 zile, o să coste un picuț mai mult.
Las că pesta porcină, las că nu-s spitale, las că răniții de la Colectiv se recuperează pe bănuții lor, că nah, doar nu o să-i țină statul, las că nu-s autostrăzi, las că nu sunt școli, popa o să strângă 6 milioane de amărâți, o să-i amenințe popa că dacă nu merg la vot o să ardă în flăcările iadului și în iad nu există metrou unde să ceri bani ca să-ți faci operații de chirurgie plastică.
Electra îmi spune deunăzi: tu știi ce se întâmplă cu oamenii ăia din Băcel și Lunca Mărcuș, ăia de au pierdut tot la inundațiile din vară?
Electra, am treabă, uite referend…
Măi fato, tu știi că oamenii ăia au pierdut tot, absolut tot, și Dăncila, Daea și Dan au promis că le dau despăgubiri și nu au văzut un leu? E OUG din iunie care stabilește 10 mii de lei ajutor pentru gospodăriile cu grad de afectare peste 50 la sută și 5 mii de lei pentru cei cu pagube mai mici. În toată țara s-au dat despăgubirile, mai puțin la Covasna.
Oamenii trăiesc ca vai mama lor, le-au crăpat animalele, au pierdut absolut tot și…
Și totuși, ce s-a întâmplat?
Bănuții există, blocați la AJPIS Brașov (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială), instituție condusă de Mihaela Covaci, pretenă cu Olguța Vasilescu în a cărei subordine este AJPIS.
Buuun, Mihaela Covaci nu dă drumul la bani. Și nu dă drumul la presă să intre într-o instituție publică.
Un lătrău bărbos amenință o echipă de televiziune că dacă se apropie și încearcă să intre într-o INSTITUȚIE PUBLICĂ scoate sprayul și le dă în nas.
Da.
Exact așa spune portarul. Plătit din banii mei și ai Electrei. Că are ordin să nu lase televiziunea înăuntru.

Cine sunt oamenii ăștia care ascultă astfel de ordine și le aplică atât de harnic?
Sunt oamenii care vor primi ordin să voteze Da la Referendum și o vor face, sunt oamenii care au primit ordine să gazeze 100.000 de protestatari în piață si au fãcut-o, sunt oamenii care au depus plângeri că au asistat la o lovitură de stat în 10 august, sunt oamenii care dansează la nunta copilului lui Dragnea, sunt oamenii care aduc plocoane baronului local, sunt oamenii care seară de seară mint de îngheață apele pe posturile de televiziune ale șefilor lor securiști, tâlhari și hoți. Și când apele ăstea înghețate se topesc, ele vin, viitură peste țară, peste oamenii din Băcel și Lunca Mărcuș.
Dar nu ajung să ude și vila Mihaelei Covaci care oare cum a fost numită pe acest post public unde este plătită cu niște mii de euro, de 2 ori mai mult decât în sistemul privat unde ar trebui să pună osul la treabă?
Cine sunt oamenii ăștia și cum ajung ei să controleze toate resursele țării ăsteia și apoi să dea ordin unui portar să ne dea cu sprayul în nas atunci când avem tupeul să cerem socoteală?

Sunt frații noștri. Surorile noastre. Sunt mătușile noastre. Sunt mamele și tații și bunicii noștri.
NUUUUUU.
Nu sunt.
Pentru că sunt frații și tații și unchii, mătușile, bunicile și surorile LOR.
Țoapelor, hoților, ciocoilor, impostorilor, mincinoșilor, urâților, curvelor care au infestat fiecare aparat al statului și din această funcție ne penetrează zi de zi, zi de zi, în fundul nostru pe care vor să-l protejeze de homosexuali.

Normal că urăsc homosexualii. Vor să ne aibă doar pentru ei.
Și sunt dispuși să plătească 43 de milioane de euro pentru asta.
Este în mod clar cel mai scump anal din lume.
Păcat că banii nu-i încasăm noi. Ci tanti de la AJPIS care dă ordin la portar să ne încuie în  beci.

Mai jos am pus materialul Electrei.

https://www.facebook.com/207279030017508/videos/1909000476068981/?hc_ref=ARRiYuDrG6unYMbVJiWXwfoQRzrlXCGlct_Um6VctaWnUnMn9Hl3xv6qWhRJerkrt0A&__xts__[0]=68.ARCLxB03_pmXc1RHUj1w9DUVFZ8fr_nsd9dExdtBevX9dgVScDVtoe8XauvSYgDMP4YEc4ePL6gpYoHqH9F7PqnYmtSb8YZQLRiOK0_97980PyUYLHJIAQ8hcBPkpQKyzdPadOxqUg_WFXtR-Agcb3jKOzLOSt_W1zRurIeBhmWKzevAarZutQ&__tn__=FC-R&fb_dtsg_ag=AdwYMOoialjrGtAZy19txg7IDY4xbg-h2PXtd30prbdhuw%3AAdwglcOz2BXqHgoObcge1GMFRdgBd9_PAoG9d5jCFfnnLw

În județul Vaslui, pe un câmp, o fată este violată până leșină de un grup de tineri absolut heterosexuali. Toți cei 7 violatori au fost crescuți în cupluri unite în fața bunului Dumnezeu, bărbat și femeie. Femeia este ca să-l fuți. Așa zice unguru. Mamele violatorilor numărul 1, 2 și 7 sunt bătute de soți.
Atinse.
Șterse peste bot.
Puse la punct.
Cumințite.
Trimise la locul lor cu un dos de palmă. Poate chiar cu un pumn. Uneori se folosește ciocănelul de șnițele. Alteori trebuie să fii creativ. Poți să o bați cu bara de la mașină.
1987. Undeva, la câteva sute de kilometri, în județul Constanța, o prietenă a maică-mii învață pe pielea ei că trebuie să-și asculte bărbatul fără să crâcnească. Cocoșul cântă aici. Ce cântă? Jazz and blues. Soțul prietenei maică-mii îmi explică, ani mai târziu, că femeile trebuie scărmănate când le mănâncă pielea.
Cum știi că le mănâncă pielea?
Când încep să-ți dea indicații, să-ți facă reproșuri, când comentează că ai venit afumat acasă, când îți stau în drum și tu trebuie să treci printre ele trei. Doamne, sunt trei, să le împuținăm că doar nu oi fi prost să dai papa la trei neveste identice. Le bați până te trezești din beție și ele trei sunt doar una. Chircită și vânătă. O pupi și îi zici că o iubești și îi explici că ai scărmănat-o pentru binele ei, că o mânca pielea.

1998. Fac un reportaj despre violența domestică. S-a înființat un centru la București însă nu vine nimeni să ceară ajutor. Adică nu există violență domestică în România?
Ba da. Dar femeilor le este rușine să spună că au fost bătute. Ce-o să zică vecinii? Ce-o să zică rudele? Ce-o să spună copiii? Ce-o să spună popa?
Îndură. Și-o fură și îndură.
Femeia trebuie să fie supusa bărbatului.
Ooooo, și cât de tare!!! Oooo, și încă cum!!!

Ce, crezi că ești singura care și-a luat o palmă de la soț? Nu moare nimeni dintr-o palmă.
Nici dintr-un pumn, nici măcar dintr-o bătaie din care iese cu câteva coaste rupte.
Cine a murit de la coaste rupte? Uite Kim Kardashian și-a scos câteva coaste ca să îi evidențieze talia. Sunt un soi de apendice coastele, mai bine să ți le rupă soțul.
Nu am cum să fac materialul, nu am cum să spun că au fost cheltuiți bani inutil pentru că femeile din România nu au nevoie de consiliere, adăpost, ajutor. Sunt Vrâncioaie toate femeile din România. Sunt stâncă. Dă cu târnăcopul în ele și vezi că nu se sparg. Cremene.
Pesemne că moliciunea asta mea, ipohondria și sensibilitatea vin din faptul că sunt bărbat.

2018. Miruna s-a căsătorit la 32 de ani. A așteptat virgină bărbatul care să merite să îi rupă himenul. Miruna știa ce este himen pentru că era cadru medical. S-a temut să se mărite pentru că mama ei, femeie înțeleaptă, i-a spus: ”Ai grijă Miruna. După ce te au, bărbații te dau la cur.” Soțul i-a făcut un copil și apoi i-a făcut hematoame și echimoze. Pe șolduri, brațe, picioare, gât și față. Dar pe unde nu i-a făcut hematoame și echimoze?

”Așa e viața” – declară filozofic Miruna – privindu-și vânătăile de pe încheietură. Soțul s-a supărat și a strâns-o puternic atunci când ea a spus că nu îi dă voie să își mai toarne încă o țuică.

”Așa e viața, dar uite că am ajuns, 40 de ani mai târziu, să am o casă, un cămin, o familie, cel mai important lucru în viață. Iar tu, Raluca, tu ce faci? Îți tragi viața prin cur. Pune mâna și căsătorește-te și fă copii. Intră în rând cu lumea. Sau poate ești perversă d-asta, lezbiană?”

Miruna nu cunoaște nicio lezbiană dar le disprețuiește. Și pe homosexuali îi detestă. Îi e scârbă de ei pentru că fac perversiuni. Din perversiuni nu ies copii și asta e singurul rost pentru care am primit de la Doamne, Doamne organe sexuale.
La ușă sună popa, a venit cu botezul. Deschide entuziastă și darnică îi dă 100 de lei lui popa.
-O bate soțul, uitați ce i-a făcut la mână. De ce nu face nimic biserica în privința violenței conjugale dar susține, pe banii noștri, referendumul pentru modificarea Constituției?
-Eu nu știu nimic, eu nu …
-Cum adică nu știți nimic? Sunteți parte din biserică. BOR este în favoarea modificării Constituției, trage la aceeași căruță cu PSD-ul, bărbatul se căsătorește cu femeia. Dar femeia e subom. Nu-i așa? De ce nu face nimic biserica să ajute femeile bătute de bărbați?
-Doamnă, pe mine să nu mă luați..
-Lăsați-o părinte, cred că e lezbiană, săraca. Oricum a bătut-o Ăl de Sus și nu poate să aibă copii.
Popa dispare în negații și fâlfâit de sutană.

O să fie referendum. O să scrie-poate-că bărbatul cu femeia și numai ei se pot căsători. Victorie.
Mii poate zeci de mii de românce vor merge în continuare plânse la culcare. Copiii lor vor crește în abur de alcool, dinți stricați și ură. Se vor face mari și vor viola pe un câmp, până la leșin, o fată care merita să fie violată că doar a umblat în fustă scurtă.
Femeia este ca să-l fuți.
Dar femeile ăstea toate, vinete, ciopârțite, frânte, vor avea totuși o mulțumire. Vor fi fericite că homosexualii nu pot face nuntă. Lezbienele nu pot să se rotească pe Isaia dănțuiește.
Și se vor duce la biserică să îi mulțumească bunului Dumnezeu că le-a dat tărie să-și ducă crucea.
O să fie referendum și vă poftesc să nu mergeți la el.
Pentru că atunci când torenții ți-au luat casa pe sus și-o duc la vale, ultimul lucru de care ar trebui să-ți pese este dacă ai stins lumina în debara.
Iar redefinirea partenerilor în căsătorie este fix asta.
Boicotați referendumul. Pentru că este jucăria lui Dragnea. Și atât. Și pentru că pentru Dragnea, indiferent de sex, orientare sexuală, rasă, religie sau naționalitate, suntem cu toții doar niște fetițe în fuste scurte pe care poate să le ducă el, cu gașca lui din PSD, pe un câmp și să le violeze până leșină.

 

A trecut o lună de la acest post. L-am scris în dimineața zilei în care guvernul Dragnea cu acordul tacit al întregii organizații de partid, cu tot cu Firea și Negoiță, cu Arșinel, Muraru și Ilie Năstase, au gazat 100.000 de oameni, au bătut tineri și moșuleți, hipsteri și șoferi de taxi, chiar și 4 turiști israelieni, ca să nu mai zic de ziariști, ce tot se dau toți ziariști de parcă noi, jandarmeria, nu știm că nu există decât A3 și RTV și TVR care zic adevărul? Sunteți de la A3? Sau RTV sau TVR? Nu? Atunci ia mai mânați măi flăcăi și pocniți din bice măăăăăi!
Am citit azi la o doamnă jurnalistă pe pagină că suntem în democrație, că luna asta care a trecut fără ca cineva să răspundă celor 800 de plângeri făcute la parchet împotriva jandarmilor este dovada clară că este democrație, uite, în Rusia, miliția lui Putin a săltat 1000 de oameni ieri, la mitingul cu pensiile. Aia e dictatură. E bine că noi mai putem să depunem plângeri penale, zice doamna jurnalistă, asta înseamnă că e democrație.
Sper că e doar ironică așa cum sper să se rezolve și dosarul 10 august, cu aceeași speranță granulară, mare cât un puchin de bebeluș.
La televizor, un cetățean care a făcut câteva sute de mii de oameni să plece din țară într-un an, același cetățean care mută ambasade, dă jos guverne și a fost filat de patru asasini cazați la Hilton, a spus că pe 10 august a fost mâna agenturilor. Trupe paramilitare, plătite de străinii care ne vor țara, au pus la cale un asalt asupra guvernului. Apoi a intrat publicitate cu medicamente de ficat, de rinichi, contra arsurilor de mațe și micozelor păcătoase ale unghiei.
Asta înseamnă democrația, să te supui voinței majorității.
Ce vrea majoritatea?
Să nu o doară ficatul. Să nu-i mai fie frică de ciuperca piciorului, să nu mai fie trezită de pipiuri în crucea nopții.
219.000 de români au părăsit țara după Ordonanța 13.
Asta înseamnă democrația. Să poți pleca oricând, duceți-vă.
Pe 10 a fiecărei luni voi relua acest articol.
Care ne lămurește deplin în privința democrației pe care o trăim.
Trăiască.

feher

-Acum niște luni eram la masă cu niște prietene și una o aduce pe tipa aia de la România Tv, blondă, față de porțelan, prezentatoare, a umblat cu chelul ăla sinistru.
-?????
-Din PSD. Codrin …
-Codrin Ștefănescu. Deci o prezentatoare România Tv care a umblat cu ăla?
-Da. Stai să caut, uite, Cristina Herea. Și femeia ne spune că s-a apucat de design de poșete și, ce să vezi, a și ajuns să expună la Londra, trimisă de statul român, de la care a câștigat o bursă. Sau așa ceva.

O caut pe net, primul lucru este interviul din 2012 luat de Libertatea. Titlul este: Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1000 de euro.
Asta pentru că ai găsit-o într-o pereche de pantofi de 3000 de euro, îmi spun plină de invidie continuînd lectura interviului hagiografic luat de către jurnalistul Claudiu Petrișor:
Cristina, esti proprietara…

View original post 747 more words