Ochii sunt albastru deschis ca cerul Danemarcei unde el nu a fost, doar soția, dar totul oricum s-a întâmplat acum mulți ani, în 73 când ea avea 15 ani și a stat pentru o lună în Copenhaga dar nu putea să rămână pentru că abia îl cunoscuse pe el și apoi erau și supravegheați așa că ea s-a întors la el și împreună au rămas în ultimii 42 de ani de iubire. La bine și la greu, zice el și ochii arată ca două găuri în cămașa roșie a feței prin care vezi maieul albastru de dedesubt. Ea încuvințează dar are un aer confuz de femeie care nu știe unde îi sunt ochelarii de vedere deși îi ține pe frunte, pare că intuiește că ceva e profund greșit dar a uitat ce și ce mai contează acum?
El toarnă o pălincă galbenă cu gust de rivanol și apoi mai umple un pahar că e musai și apoi mai umple un pahar și dă noroc într-una, că oameni suntem, asta spune iar și iar. E tare necăjit că un băiat la bucătărie sau careva i-a spart contrabasul, i-a ars un șut: țigani, eu sunt român. Când aude că tata e ungur tace, nu prea are încredere în unguri, dar tot nu sunt țigani, deci e mai bine. Cântă la Hilton și pe la nunți și pe unde e chemat și a fost chemat și fata e pianistă și profesoară de muzică și instructor de fitnes și acum se apucă și de saxofon că tare e ambițioasă, uite-o pe youtube, și are un soț o minune de om și băiatul a fost toboșar la ei în formație din care făcea parte el, doi băieți la acordeon și keyboard și la voce ea, femeia care acum prăjește îngrijorată aripioare de pui (Doiniță, avem oaspeți, aduci și tu o gustare că nu suntem țigani, români suntem). Dar băiatul s-a lăsat de bătut la tobe ca să facă bani căci e diplomat economist-cred, că nici eu nu mai știu că sunt la a 3 a țuică și piticul de grădină din spate luminează fosforescent, radiat cu ce altceva decât poloniu, ca un spion rus care vrea să fugă de lunga mână a KGB-ului.
Și în timpul ăsta el dispare și reapare cu o gentuță în care sunt bucățile de taragot la care cântă el la Hilton sau la nunți. Îl montează ca un asasin înainte de a-i zbura capul victimei cu glonțul tras de pușca cu lunetă și pornește să cânte, solista tresare, ce-or zice vecinii?, să-i ia dracu, suntem români și cântăm muzică tradițională românească, că doar nu suntem țigani. Și dă-i și suflă în taragot, fața e pălălaie de alcool și efort și apoi scoate și un fluieraș pe care aleargă degetele ca și cum ar fi fierbinte fluierașul și apoi intră în casă și iese pe o altă ușă cu sticlele de apă minerale care sunt pline cu un lichid gălbui, Tămâioasă, el a făcut vinul, toarnă și eu înghit aripioare de pui și neliniștea doamnei soliste care îmi spune că nu înțelege de ce copiii vor să plece din țară, ea a fost în 73 în Copenhaga și nu a vrut să stea, și a fost și în Germania și în Italia și în Spania, unde au fost chemați.
El prinde discuția și spune că pe vremea lui Piticu ei au fost cu ansamblul uzinei Balanța la Volivostoc.
CINE?
Vlodi…
Vladivostoc?
Dada, a fost acum 35 de ani (sau poate 40), la muzeul ăla mare unde aveai pictura cu bătălia când l-au învins pe Napoleon și juma din câmpul de luptă era desenat și jumate era în mărime naturală, adică puteai să atingi, simțeai copita în mână și pepenele adevărat, dar asta nu era în bătălia cu Napoleon ci în altă pictură. Frumos la ruși, dar mai frumos la noi, că avem țara asta superbă, palma Maicii Domnului, doar că nu suntem noi vrednici să o gospodărim și să ne bucurăm de ea.
Și atunci doamna solistă ne cântă despre măicuța domnului Isus și mai apare o sticlă de vin făcut de mâna taragotistului care dispare iar și reapare din casă cu un saxofon și dă-i la 11 noaptea, mai dă-i în pizda mă-sii că e frumos, e muzică, nu e ca și cum pun muzică de negri sau țigani, români suntem.
Și acum ea îmi spune că iubirea ne va salva. Mă rog, poate și un metoclopramid. Sau triferment. Iubirea pe care au avut-o părinții ei pentru cele 4 surori, ea sora mijlocie, a doua, ea dat-o mai departe toboșatului-diplomat-inginer și pianistei-instructor-profesor. Fața cea roșie se întoarce ca o floarea-soarelui obosită spre pământ. E atât de beat încât îmi spune că am freză trufașă, repetă: ai freză trufașă și eu râd ca vaca și mă gândesc că iubirea nu ne va salva. Doar trufia de a crede că suntem iubiți.
Doamna Doinița cântă despre Isus și iubirea de mamă și el, Neluțu, cu ochii lui albaștri izbucnind nesigur, ca un grup de lăstuni speriați, zburătăcind pe față, își amintește de comunism emoționat, putea să fie mai rău că el era șeful ansamblului fabricii și a avut o viață bună atunci, ca acum, binecuvântați am fost, spune el și ea repetă: binecuvântați.
Și apoi el șoptește că nu crede că merge la vot, că toți ăștia sunt haini. Nu sunt români.

Și ea își amintește cum ștergea tablourile lui Ceaușescu de praf, că asta era treaba ei, să șteargă de praf tablourile lui Ceaușescu și să ruleze steaguri și să cânte imnuri cu tractoare și ogoare pentru Cântarea României dar asta a fost demult

, ei sunt binecuvântați și eu primesc o intoxicație alimentară.
Poate de la invidie sau poate de la aripioare și vin. Sau poate de la invidie, aripioare și vin dar mai cu seamă pentru că nu sunt român.

În 1933, pe 12 septembrie, Leo Szilard vine cu idea reacției nucleare în lanț.
Buuuum.
În 1938, 12 septembrie, Hitler cere dreptul cetățenilor germani din Sudeț la autodeterminare. În 1940, aceeași zi, încercând să-și prindă câinele, câțiva tineri intră în peștera Lascaux și descoperă faimoasele picturi rupestre.
În 44, trupele americane intră în Germania.
În 58, SUA o pun de un test nuclear în Nevada.
În 59, Luna 2 este lansat de URSS, primul vehicul spațial care a atins Luna.
În 61, un pilot NASA urcă cu X-15 până la 34.840 metri. În același an, sovieticii fac și ei un test nuclear la Novaya Zemlya.
1970, primul Concorde aterizează pe Heathrow.
1974, împăratul Etiopiei Haile Selassie pierde puterea după o lovitură de stat.
În 1979, pe 12 septembrie, un cutremur de 8,1 pe Richter zguduie Indonezia.
În 1981, pe 12, începe serialul de desene animate Ștrumfi.
În 2000, Olanda legalizează căsătoriile partenerilor de același sex, dreptul lor la adopție și divorț.
2001, 12 septembrie, după atacul din ziua precedentă, pentru prima și ultima oară este invocat articolul V al NATO, dacă o țară membră este atacată, toate țările alianței se consideră atacate.
În 2005, 12 septembrie, Israel declară retragerea tuturor trupelor și a coloniștilor din Gaza.
În 2012, pe 12, sub o parcare din Leicester sunt descoperite rămășițele regelui Richard al III lea.
2018, 12 septembrie, un raport anunță că între 1946 și 2014, peste 3600 de copii au fost abuzați de preoții catolici în Germania. Și în aceeași zi, parlamentul european votează să treacă la acțiuni disciplinare împotriva Ungariei acuzată de acțiuni anti-democratice. Este primul astfel de vot din istoria parlamentului european.
12 septembrie 2019, Iohannis refuză remanierea. Reacția în lanț a lui Leo Szilard nu se aplică în Estul Europei. Nici fizica cuantică nu se aplică aici. Doar mecanica bolnavă a bătăii pe spate mascate în caft ideologic.
Ștrumfi, teste nucleare, violuri, lovituri de stat, cutremure și declarații de război într-o zi care a venit și a trecut după o altă zi care a venit și a trecut și a fost urmată de o altă zi care va trece iar eu nu pot să nu mă gândesc la Victor Orban și la Hitler și la Hanna și Barbera și cum o să ajungă și ei ca regele Richard al III lea, oscioare într-o parcare, îngropați sub un Land Rover din 88 care consumă 19 litri la suta de kilometri.

Two lusts breed in the soul of man: the lust for aggresion, and the lust for telling lies. If one will not allow himself to wrong others, he will wrong himself. If he doesn’t come across anyone to lie to, he will lie to himself in his own thoughts. (Ryszard Kapuscinski, The Emperor)

  1. Bea o cafea din paharul de plastic, ochii sunt două cafeluțe în care cineva a învârtit o linguriță de zahăr. Zice: sunteți din Germania?, în românește zice: sunteți din Germania? și eu răspund că nu sunt din Germania și dacă aș fi fost din Germania probabil nu aș fi știut românește decât dacă aș fi fost sas dar nu sunt sas, dar de ce despic atât firul în patru, bine că nu sunt din Germania și poate să-mi spună în românește că a venit la Tulcea pentru o tabără de numerologie, înainte era make-up artist dar nu mai face asta, i-a ieșit în data nașterii că este lider și liderii nu vor să pună rimmel pe genele altor oameni cărora le sunt superiori, că da, e născută pe 10, mama ei e pe 20,  indivizi răpuși de complexul salvatorului, cicălitori și înspăimântați. Ei nu îi mai e frică de nimic, a făcut un avort acum 7 ani și de atunci și-a dus păcatul și nu a avut parte de iubire dar acum a ispășit și a găsit calea. Când ești născută?
    Tot pe 10. Și eu sunt tot un soi de make-up artist, boiesc morții din sticle de vin sau pachete de credite.
    Hai că îți fac profilul numerologic, zice fata cu două cafeluțe în loc de ochi și apoi adună, scade, împarte, ai 3 la destin. O fi notă de trecere?
    Iei totul prea în serios și nu știi să faci complimente, zice ea și eu adaug un cubuleț de zahăr la amăreala privirii.
    Sună-mă când vii în București să te învăț să dai cu blush pe pomeți. Blaș, așa spune. Și îți spun mai multe despre responsabilitate, e totul scris aici, în numere.
  2. Din tricou urcă spre gât iedera unui tatuaj care zice, în engleză, că trecutul e trecut și mai dă-l în pizda mă-sii, nu zice chiar așa, dar asta e ideea. Trăiește prezentul. Cum să îți tatuezi asta pe coșul pieptului? De ce?
    Se uită la mine negru și zice: vreau să fac copii, de 1 an jumate mă chinui să fac copii, tatuajul mi l-am făcut acum 2 ani jumate după ce iubitul meu a plecat de la o filmare cu motocicleta și a murit. Uite-l aici, pe antebrațul drept.
    Mortu respiră prin cerneala din pielea ei, pe centimetri alocați de dermă. Atât a mai rămas din el. Un portret mic, el are bandană și bărbuță și e palid în conturul cernelii. E tare mort bărbatul care îi amintește Claudiei că prezentul e tot ce contează. Și acum Claudia vrea să facă un copil cu Alex dar nu merge, încă. Nu-i nimic.
    Tu nu vrei?
    Am 45 de ani. E cam târziu.
    Niciodată nu e prea târziu. Decât atunci când ești doar un tatuaj pe un antebraț.

3. Fumează în buza camionului. Și el e tatuat, o panteră într-un cerc de flăcări pe brațul stâng. Brațul are 57 de centimetri în diametru, estimez din ochi. Îmi spune că e cascador, fost sportiv, conducea bobul. Acum sare din avion, de pe balcon, călărește, se scufundă în mări și se îngroapă în peșteri. Dacă nu face asta, o dată pe lună măcar, își pierde mințile. Și ia droguri.
Are capul ras și craniul e împins înăuntru în 2 puncte unde a intrat bormașina care i-a decupat osul ca doctorii să poată să ridice calota și să extragă așchiile de lemn intrate în creier.
Era la un turnir la Sighișoara, o lance i-a intrat prin vizeta deschisă, pe deasupra ochiului, în cap.
Acum 10 ani, fix de ziua lui, fix la ora la care s-a născut. A murit puțin, 2 luni a fost operat, spintecat. Și de atunci și-a dat seama cât de fragil e și nu s-a mai dat în lături de la nimic. Absolut nimic. Murim zilnic doar respirând. De ce să fim atât de modești și să nu vrem mai mult? Să murim respirând viteză sau respirând frică sau respirând extaz?
De ziua lui, la ora la care s-a născut, Adrian ar fi putut să paralizeze sau să moară.
2 mm i-au lipsit să crape.
1 mm ca să rămână paralizat.
Crezi că există Dumnezeu?
Nu. Așa a fost să fie.
Oare ce număr o avea la destin? 9? 1? 9.1.1?

4. În pădurea unde sunt acum sunt peturi, iepuri și nu mai sunt mistreți căci au fost omorâți de gripa porcină. Paznicul ocolului silvic are ochi albaștri și sufletul albastru, tatuat cu ură, futu-i în gură, ăștia ne omoară.
Dragnea e închis dar nu i-au luat averea, cum mă, când mie ANAF mi-a trimis înștiințare pentru 6 lei?
O lance ne-a străpuns maxilarul, ne-a intrat prin creier, suntem morți de 30 de ani dar respirăm șuierat în coma indusă, visând că suntem oameni liberi care trăiesc destinul unuia născut pe 10, o nație de lideri plecați într-o tabără de numerologie.

 

Nu gasesc femeie de serviciu decat pe pile. Imi trebuie pile ca sa imi deblocheze ANAF conturile. Pot fara pile sa imi fac RMN fara pile? Nici vorba. Dar poate reusesc sa imi mut copilul in alta clasa? Doar cu pile.

Pile. E-pile.ro. Rup cu siteul asta. Am cumparat deja domeniul.

Am scris in 2016 asta.

Stii pe cineva la…?
Ai intrare?
Cum aș putea să ajung la X-ulescu?
Rețeaua.
Cutărică îl știe pe cutărelu care are o mătușă a cărei nașă a lucrat cu vărul al doilea al secretarului comisiei care …Fractalii ruralului replicați la scară națională. Cumetrie la puterea 878.
Am și eu o verișoară care nu a avut noroc și aș vrea să îi găsești ceva pentru că și eu i-am dat lu nepotu-tău o mână de ajutor când cu accidentu.
Dacă tragi de o ață, se deșiră tot plovărașul ăsta care îi ține de cald societății și ne lasă în cucul gol.
Unii ar spune că așa este peste tot, că diplomația, comerțul, rezistența în timpul războiului, rezistența în timpul comunismului, toate au fost susținute de această pânză de păianjen care ne leagă pe toți de toți, de la vlădică la opincă, un uriaș ghem de interese, probleme și rezolvări. Barter cu servicii: eu îți dau asta și tu îmi dai asta și dacă nu ai să-mi dai, nu-i nimic, poate îmi faci intrarea la nenea ăsta care știe el să mă rezolve.

Nimic nu funcționează altfel. Nimic nu se rezolvă pentru că există instituții care ar trebui să rezolve respectivele probleme.
-Cine te-a trimis? Aaaa, ești din partea lui nea Gelu? Ok, cu ce te pot ajuta?

A cui ești, ghea?
Asta, ultima, era întrebarea pe care o auzeai pe ulițele comunei Bragadiru de Teleorman de la babe cu ochi mijiți, cocoțate pe bănci prea înalte, cu picioarele încălțate în ciupici bălăngănindu-se în golul de dedesubt.
Al cui ești? Să știe și ele cu cine au de-a face și în funcție de materialul genetic identificat să știe ce pot să îți ceară: zi lu mă-ta marea să treacă pe la mine, lu tactu-marele să vină să mă ajute cu porumbu, lu…

Oprea este omul lui Băsescu și Udrea tot al lui Băsescu și împreună cu Ponta toți sunt oamenii americanilor care se luptă cu nemții care îl au pe Iohannis și pe Cioloș și pe Mihai Răzvan Ungureanu și toți se opun rușilor care îl au pe Dragnea, Voiculescu și pe Tăriceanu și pe, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, Ion Iliescu.
Logica cumetriei devine geopolitică.
-Știi pe cineva care să se priceapă la geopolitică, dar să nu fie omul cuiva ci pe bune?
-Păi Năumescu.
-Fugi dragă de aici, ăla e al americanilor. Soroș, ăștia. Dar de fapt și tu ești Soroș, ăștia de la Frontline Club sunteți sigur plătiți de Soroș. Și cum ați ajuns să intrați la Muzeul Țăranului, să vă expuneți teoriile aici, într-o instituție finanțată de bugetul de stat?
-E Clubul Țăranului. E un bar. Nu e finanțat de ministerul culturii ci de bețivii care beau bere și mănâncă tochitură.
-Las că știu eu că știți pe cineva, sigur ați intrat pe pile că eu nu aș fi reușit să..
-Dar ați încercat?
-Ce-s nebun să-mi pierd timpul?
Prezumția de neîncuscrire nu există. Cu toții suntem o mare familie infracțională, copii vânduți din burtă de mame care au semnat contracte pe viețile noastre.

Un gigantic Faust.

De ce am scris asta? Aș vrea să îl rog pe domnul Pleșu să îmi citească ultima carte și eventual, dacă îi place, să scrie ceva pentru copertă. Știți pe cineva care să mă poată prezenta domniei sale?

Niște sute de români au huiduit echipa Spaniei în timpul momentului de reculegere ținut  în amintirea Xanei, fetița antrenorului Luis Enrique.
Mizeria fanilor români mi-a amintit de jegul moral al unui neom care a scris despre drama familiei Burduja în gunoiul de revistă condus de Bușcu.
Cum să mă supăr că niște suporteri de fotbal scuipă turbați pe un moment de reculegere ținut pentru o fetiță de 9 ani ucisă de cancer când presa de la noi e plină de pahi, bușci, ciuvici, bazi și alte putregaiuri amorale care huiduie mortul și pe mă-sa la catafalc?
Ziceam acum 2 ani: Și totuși, dacă am înscrie la oficiul de mărci mârlănia românească și am face niște seriale cu sociologi bătăuși, parlamentari care amenință că ne împușcă, alții care sunt miruiți înainte de votul colegilor de a-l da pe mâna procurorilor și foști manechini, acum bătrâni, la a 4 a nevastă, care susțin Coaliția pentru Familie, cred că am rupe.
Și tot universul, peste vreo 3-4 ani, și-ar lua Nutline, Duster și carne de mici de la Kaufland și ar pune-o de-un grătar pe marginea autostrăzii, aruncând peturile de Bucegi în țăranii aculturalizați care nu au îmbrățișat cel mai bengos trend al momentului: romârlănismul.
Romârlănismul, da, ăsta e cel mai bun export al nostru.

feher

Halep a bătut-o pe x, nu că aș ști pe cine, mi se rupe de Halep și nu mă mai uit la niciun sport plină de mândrie națională după înfrângerea României de către Suedia la 11 metri, la campionatul mondial de fotbal din State în 1994.
Vă-n gură, eu mor de nervi, mă dau cu curu de pământ pentru voi și apoi mă duc cu ulcer la serviciu unde oricum sunt plătit prost pentru că deh, nu am avut noroc să mă fac și eu fotbalist, spadasin, judocan, handbalist, boxer, ceva. M-am făcut contabil și mă duc la Olimpiada de felațium-abacorum pe care mi-o servește șeficu pentru că nu am reușit să pitesc niște bani astfel încât să nu îi dau la stat. Căci relația mea, de românache, cu statul este de care îl ciordește mai tare pe ălălalt. Eu mă străduiesc să halesc 85 de căpățâni de usturoi dar…

View original post 942 more words

Am fost la Dichis și Blues la Tulcea.
Antonescu nu mai vrea să îl facă și la anul. Are cearcăne negre în care dacă arunci un pumn de pământ îl auzi lovindu-se de coșciugu iluziilor că locul ăsta merită ceva. Tulcea nu mi se mai pare atât de urâtă ca anul trecut. Doar mai plictisitoare în incapacitatea ei de a se scutura de idioți.
Câteva sute de oameni se bucură de muzică și se mai bucură că sunt împreună și cel mai mult se bucură că sunt vii chiar dacă unii sunt morți de beți.
De la anul nu o să se mai bucure de muzică și nici că sunt împreună. Cu puțin noroc o să se bucure că sunt vii chiar dacă morți de beți.
An de an, iluziile fug cu banii de pâine de acasă și ne trezim împuținați și cinici și ne spunem: dar mai dă-i în pizda mă-sii p-ăștia că nu merită.
Nu SE merită, așa se îmbărbătează înfrânții și așa m-am îmbărbătat și eu când niște cetățeni de pe barcă au râs când Mira mi-a prezentat cartea (da, am avut lanarea lui Să nu râzi :(( pe un vaporaș care ne-a dus în mațele Deltei) și a spus că este o carte de parenting, dă-ne 10, au strigat ei și eu mi-am zis că nu se merită să mă enervez și am băut o bere cu un inginer de sunet spaniol care își pierduse speranța deși nu avea voie, că avea trei copii și nicio speranță.
Și apoi am mai băut o bere cu un polițist român emigrat în Chicago care avea alergie la nu se știe ce, carnea era plină de pete sângerii și în CV avea unul din cazurile cu chinezii tranșați și înghesuiți în valize pe care el l-a rezolvat și apoi a emigrat în America pentru că aici nu se mai putea.
Și apoi am băut o bere cu un inginer de sunet român care mi-a spus că este deosebire între persoană și om și că lumea e condusă de masoni și că noi suntem niște idioți și eu i-am dat dreptate și i-aș fi dat și o carte dar nu merita să-i fac cadou o carte căci el era o persoană și nu un om pentru mine.
Nu se merită să faci cadouri, atunci l-am înțeles pe Antonescu, normal că nu mai vrea nimic, doar să-și vopsească fața neagră ca să nu se mai vadă cearcănele negre și să aibă mecla la fel de neagră ca a negrului din Louisiana care a cântat When the Saints Go Marching In.
When frate, when?

feher

Nea Eugen a ieșit la pensie de 2 ani cu 1700 de lei. Le zice 17 milioane. Nu poți să trăiești din banii ăștia, milioanele nu mai sunt ce au fost odată. Milioanele sunt mici, uite și tu ce ne fac ăștia, o mână de ticăloși, cum își bat joc de noi toți, 22 de milioane de oameni.
Copiii lui nea Eugen au plecat în Germania, nu se duce pe capul lor și nici ei nu se mai întorc. De 40 de ani muncește aici, la Navrom Tulcea, s-a reangajat pe 5000 de lei ca inginer șef la motoare. Acum Navrom Tulcea e a lui Victor Iancu, de la Europolis. E cu PSD-ul, clar. Și ăla dinaintea lui, Mircea Mihăilescu, era tot cu PSD-ul, doar este asociat cu Viorel Ștefan, actual vicepremier și viitorul șef al ASF. ASF, adică Autoritatea de supraveghere fiscală. Va avea grijă de pensiile private, de…

View original post 757 more words

Chelnerii au ba 16 ani și dermatită seboreică, ba 67 și pareză pe stânga. Terasele sunt pline, se aleargă cu tăvi, comenzile se pierd ca iubirile de tinerețe, cad printre picioarele bețivilor.
E criză de personal, România s-a spart și din ea au curs oamenii și alții nu s-au făcut că a fost secetă și cald și s-au uscat semințele de oameni.
Dar la Tulcea au adus la șantierul naval vietnamezi. Și la Brăila. Și la hotel Teleferic în Poiană e plin de vietnamezi care zic: bu-na țiua și mulțiumesc și surâd ospitalier ca la Danang.
Pe scenă, danezii cântă despre Texas în timp ce urmașii Vietcongului sparg semințe pe ciuci în părculețul de lângă biserică.
Oare Iohannis a învățat să spună chúng ta có một tương lai vàng?

feher

Vocea unei femei aflată la 9000 de kilometri depărtare iese din telefonul chinezesc și umple vagonul. Cei 6 bărbați au fiecare câte 2 mobile, abia au urcat în tren și surescitați au sunat neamurile undeva în Asia unde e întuneric și lumea s-a băgat în pijamale. Cei 6 bărbați spun cuvinte scurte, ha, țio, șî, mo, tu, șuom, femeia de la 9000 de kilometri depărtare răspunde cu o rafală de silabe care ciuruiesc și mai rău cadavrul liniștii prăbușit între scaune.
Conversația se încheie dar cei 6 bărbați, toți deodată, încep să butoneze telefoanele, țiu-țiu,poc-țiu-poc, cântece, jocuri, filmulețe, apoi râd, apoi chelălăie, apoi mai răstoarnă o roabă de cuvinte  mici, ca niște puieți de vorbe care au fost smulse prea devreme din pământ și apoi, toți, deodată, adorm. Cu gurile deschise, un huruit mic, de motoraș leneș, ieșindu-le din corpurile mici.
Sunt vietnamezi, lucrează la decorațiuni interioare la Avantgarden, fac…

View original post 690 more words