Șoferul e din Libia. A venit de un an și jumate în Ottawa, a fugit imediat după rievolușiăn în Cipru cu soția și cei 3 copii. Între timp a mai făcut un copil. Canada e cea mai bună țară din lume și canadienii sunt cel mai cumsecade popor de pe planetă. După ei sunt irlandezii care s-au purtat minunat cu el.
Învață limba engleză și muncește. Încearcă să facă ceva pentru țara care l-a tratat atât de bine. Libia nu poate fi salvată. Au distrus-o și el vrea să-și salveze copiii. D-aia a fugit, să-și salveze copiii, pentru el totul s-a terminat. Nu are mai mult de 40 de ani.
Mi-e rău. Un libian vrea să facă ceva pentru țara care l-a primit. Noi o distrugem pe a noastră.
Am prieteni care nu suportă USR.
Sunt o gașcă de cârpaci ăștia de la USR. Sunt niște puști cordiți, sunt ba de stânga, ba de dreapta, sunt dezamăgitori.
Au invitat-o pe Kovesi să candideze. Huooooo!!! Cum să inviți pe cineva dintr-o instituție de forță să candideze?
Penibililor. Dacă am putea să ne luăm votul înapoi, am face-o fără să clipim, urlă masa de votanți plictisiți să înjure doar PSD-ul.
Și ce-i cu mizeria asta de inițiativă, fără penali în funcții publice? Orice interzicere a drepturilor este o măsură extremă, care servește cui? Corupția nu e mai mare decât pe vremea lui Năstase, spune prietena mea Ema. Corupția nu e endemică în România, zice ea, de ce să își piardă drepturile și cetățeanul care acum 15 ani a fost prins cu un joint și are dosar penal și de ce, dacă peste câțiva ani se va criminaliza homosexualitatea, să nu poată candida la funcții publice un homosexual?
Ema a făcut Dreptul și spune că problema limitării drepturilor politice are rezolvare deja pentru că judecătorul este îndrituit să le limiteze.

Eu nu am făcut Dreptul. Eu nu știu dacă este corupția mai mare acum față de perioada domniei lui Năstase. Dar cum ștacheta este pusă atât de sus-să ne amintim că, pe vremea lui Năstase nu mai exista nici urmă de presă liberă în România, când doar Evenimentul Zilei, revistapresei.ro, actualul Hotnews, și Realitatea mai ziceau ceva-mi-e greu să cred că știm cu adevărat cât s-a furat pe vremea lui Năstase.
Și tocmai pentru că totul s-a petrecut în bezna debaralei liniștii noastre unde ne-a închis papa Iliescu și guvernările lui fesenisto-țărănist-liberale-pedeseriste, cred că ciuperca iubitoare de întuneric și umezeală a corupției s-a înmulțit.
Nu este vorba doar de parlamentari corupți, ăștia sunt vârful piramidei. Este vorba despre munții de funcționari publici din primării, prefecturi, administrații, servicii publice, de directori de școli și grădinițe de stat, de Secureanu și Vrăbiuța, de directori de Direcții. O rețea de nași, fini, verici, amante, nepoate, mătuși, cumetrii și preteni care fură, fură, fură, fură. Mulți, enormi de mulți, sunt de la începutul timpurilor în sistem profitând de inabilitatea noastră istorică de a acționa la înălțimea momentului.
Dacă am fi o țară normală, dacă am fi început cu lustrația în 1990 și nu cu Ion Iliescu, Măgureanu și Hrebenciuc, azi nu mai era nevoie să strângă USR semnături pentru Fără penali în funcții publice.
Cum însă putoarea din societate vine de la cadavrul simțului nostru moral, iată-ne vidanjînd, 29 de ani mai târziu, o țară scufundată în rahat, atât de obișnuită cu mirosul ăsta încât îi pute curățenia.
Nu suntem o țară normală Ema. Dacă am fi o țară normală, ca Spania, nu am avea politicieni care ar candida din închisoare cum a fost cetățeanul din Baia Mare ales primar direct din bulău.
Nu.
Cetățeanul aflat la închisoare nu pentru că este gay sau pentru că a avut un dosar pentru că a fumat un joint acum 17 ani, era băgat pentru infracțiuni de corupție asociate cu funcția pe care o ocupa. Și a fost ales de popor, că a făcut și lucruri bune pentru urbe. Nu poți să ferești poporul să fie prost și să se arunce de pe un pod înalt de 40 de metri, crezând că poate să zboare. Poți însă să îi pui niște plase de sârmă în care să-l prinzi.
Nu o fi corupția mai mare decât pe vremea lui Năstase dar este endemică. Este în orice interacțiune cu statul, de la nașul de tren, la intrarea în Academia Română, de la obținerea unui post pentru nepoțică la Biblioteca Județeană până la folosirea pușcăriașilor să muncească la ridicarea vilei unui consilier local.
E atât de răspândită încât nimeni nu mai clipește când i se cere șpagă la spital sau la universitate.
Vaccinul este o formă de prevenție a răspândirii unei boli.
Asta ar trebui să facă această modificare de Constituție. Să vaccineze societatea, să încerce să mai salveze ceea ce poate fi salvat de la contaminarea cu virusul acesta sinistru. Într-adevăr, există și oameni ai sistemului care nu sunt corupți. Dar cât o să poată să rămână neinfectați?
Există procurori, există justiție, există judecători care pot să decidă dacă fapta penală aduce și ridicarea drepturilor politice sau nu.
Dar genul ăsta de tratament caz cu caz este posibil în vremuri normale, nu în plină epidemie.
Un corupt în funcție publică este un borg, un personaj colectiv, un clan. El vine la pachet cu șoferul, secretara, verișoara. Sistemul metastazează urgent când este penetrat de un corupt care încet face loc celulelor lui în defavoarea celulelor celorlalți.
E epidemie.
Iar în epidemie izolezi sursa și aduci vaccinul.
Eu așa am văut în filme. E drept că nu sunt medic.
Fără Penali în funcții publice este șansa pe care o avem acum să stopăm ciuma care ne mănâncă.
Pentru cei dintre voi care au uitat, mai jos lucrul care ne-ar fi salvat. Dar nu s-a întâmplat. Pentru că FSN și CFSN și cine o mai fi fost nu au vrut ca unor securiști și activiști de partid să li se încalce drepturile fundamentale.

“Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.”
Vouă nu vă vine să plângeți când vă dați seama ce am făcut atunci?
Vouă nu vă vine să plângeți gândindu-vă că o să ratăm și această șansă?
Voi nu vreți să faceți nimic pentru țara asta ca să nu ajungeți șoferi de Uber într-o țară unde iarna ține 7 luni?

Am citit articolul Emiliei Șercan din PressOne despre cum ministrul Genunche a trecut milimetric pe lângă un doctorat.
Mi-a fost milă de Pop, m-a înduioșat transpirația și stânjeneala și ascunsul după unghie, vorba marelui nostru poet național, Gheorghe Hagi.
M-a scârbit slinoșenia lui Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice și m-a îngrozit țâfna arogantă a lui Țuțu Pișleag, coordonatorul de lucrare al lui Liviu Pop.
Țuțu Pișleag, ia de aici Caragiale, zvârcolește-te pe persanul lui Dumnezeu, cuprins de pântecăraia invidiei.
Cine e Țuțu Pișleag?
Zice Emilia Șercan:
“Țuțu Pișleag este profesor la universitatea privată Danubius din Galați și conducător de doctorate la Academia de Poliție. A predat mulți ani la Academia de Poliție, fiind și decanul Facultății de Poliție în perioada 2008–2011.
Pișleag a făcut parte din mai multe comisii de susținere a unor teze de doctorat la Academia Națională de Informații a SRI, printre care cea a generalului (r) Florian Coldea și a generalului SRI Dumitru Dumbravă.
Trei dintre tezele pe care Pișleag le-a recenzat sunt plagiate: cea a fostului premier Mihai Tudose, a fostului primar Neculai Onțanu și cea a judecătoarei Florica Diaconescu, care are decizie definitivă de retragere a titlului de doctor din partea CNATDCU.”
Țuțu Pișleag este mândru, este demn, este un român adevărat care nu clipește când pune ștampila pe PSD. Țuțu Pișleag amenință jurnaliștii. Îi sfătuiește, părintește, să aibă grijă.
Țuțu Pișleag e fochistu ăla de poți să-l angajezi să rupă mâinile rău-platnicilor.
Cum a ajuns el o rotiță a sistemului?
Cum a ajuns el, de la Academia de Poliție, să îndrume lucrări de doctorat despre securitate națională?
Titlul lucrării fostului ministru al educației este: Migrația forței de muncă. Implicații asupra securității naționale.
Uau.
Țuțu Pișleag, Nicolae Istudor, Geroge Țical și restul cadavrelor morale din comisia de evaluare a doctoratului lui Pop sunt cauzele principale ale migrației forței de muncă. Cu profesori ca ei, montați în puncte cheie, sistemul educațional se duce dracului galopant. Agramați, lingăi, incompetenți, niște vameși corupți care te lasă să treci doar dacă le dai și lor ceva.
Țuțu Pișleag îmi aduce aminte de vara lui 1999 când am trecut cu Dan Apostol granița cu Ucraina, spre Cernăuți. Trebuia să completăm formulare scrise în ucrainiană, un singur soldat știa câteva cuvinte în românește:
-Avieți probliem?, m-a întrebat. Sau așa am crezut eu.
-Nu, i-am răspuns. Nu avem probleme.
-Avieți probliem, a repetat, de data asta cu punct, decis plasat la finalul propoziției.
Am plătit un cartuș de Lucky și probliem au dispărut.
Sistemul educațional românesc. Șpăgi, cadouri, flori pentru Doamna, whisky pentru Domnul.
Migrația forței de muncă. Implicații asupra securității naționale.
Liviu Pop și Țuțu Pișleag au studiat, au citat, fără ghilimele, dar au citat, au copiat, ce contează, ne-au spus că migrația e călcâiul lui Ahile al securității naționale.
Ei nu s-au gândit niciodată să slăbească în vreun fel capacitatea de apărare a țării, de aceea nu au emigrat. De aceea fiul lui Țuțu Pișleag e și el boss, cu doctorat. Și copiii lui vor fi doctori docenți. Și vor vorbi despre importul de forță de muncă din Vietnam, Yemen și Sudan.
Căci noi toți, ăștilalți, nepatrioții, proștii incapabili să își ia un doctorat, o să fim plecați din țara doctorilor. O să fim femei de servici prin Canada și șoferi de taxi în Munchen.
Decât doctor în România, mai bine bucătar în Germania.
Iar țara de doctori se va opera singură ținând oglinda în mâna stângă și bisturiul în dreapta. Cealaltă dreaptă, da, da, aia, da. Și nu penseta, bisturiul, aloo, bisturiul e…
Știți povestea cu cetățeanul căruia i-a sunat telefonul dar în loc să ridice receptorul a luat pistolul de pe noptieră și la Alooo și-a tras un glonț în cap?
Cred că a făcut doctoratul cu Țuțu Pișleag.

Sunt nouă motocicliști strânși la marginea benzinăriei. Patru sunt suiți deja pe motoare, le turează, toc-toc-toc-toc, tușesc răgușit, ca niște mătuși fumătoare ieșite la bingo. Ceilalți cinci sunt mânați din spate de băiatul de la pompă care îi anunță că aici nu e parcare. E curajos băiatul de la pompă, să faci vânt unei cete de Hell`s Angels nu-i puțin. Mașina poliției trage abrupt pe trotuar și cei nouă pleacă plete, geci, mârâit de ambreiaj.
-Totul e să nu faci afaceri cu ei, altfel sunt oameni buni. Adică își văd de treaba lor, ca o corporație, căci asta sunt. De fiecare dată când vin aici așa mulți, 7-8-12 motoare, și vin cam o dată pe an, știi că se dă un tun pe mare.
Tun?
-Vine un transport de droguri. Asta e businessul lor. Ei sunt momeala, poliția stă cu ochii pe grup, să nu se ia la harță, să nu facă vreo dandana și, în timpul ăsta, niște zeci de kile de cocaină sunt debarcate și preluate de confrații lor.
Hell`s Angels știu cu fenta, ori suntem golani ori nu mai suntem!
Nu suntem golani. Suntem o corporație.
La câteva mii de kilometri depărtare, Hell`s Angelșii politicii românești știu și ei cu datu la pește. Mămăligă pentru crap, râmă pentru știucă, un mandat liniștit pentru președintele tăcerilor demne.
Mă întreabă un prieten: este Iohannis oare dușmanul nostru?
Nu, îi răspund. Este veriga slabă. Veriga slabă e mult mai periculoasă decât un dușman. Căci dușmanul este virusul de care încerci să te ferești, speli mâinile, iei vitamina C și nu umbli fără căciulă. Pe când slăbiciunea e în tine, diabetul declanșat de stres sau infarctul de meciul cu Croația.
Iohannis este veriga slabă și noi am știut asta. L-am votat știind că este șantajabil, l-am votat căci nu aveam cu cine să votăm. Nu regret nicio clipă că am făcut asta. Ce regret este că am plecat după fentă, că am crezut că poate să hrănească un popor întreg cu 3 pâini și 5 pești. Că tot ce trebuie e răbdare și Iohannis, profesor de fizică, deci știe cu fisiunea, știe cu fuziunea, știe cu spintecarea atomului de pește, va găsi o soluție să înmulțească cei 3 bibani ca să ajungă dreptatea și fericirea și democrația până în fund, la taxatoare.
Dar răbdarea s-a termint și peștele a putrezit și de la cap s-a împuțit.
S-a văzut asta aseară când televiziunea lui Ghiță-cel turnat în beton până la pieptuț și pus statuie într-un parc din Belgrad, imposibil de smuls, ce să mai spun de extrădat, este obiectiv turistic între panseluțele sârbești-a sărit să-l apere pe domnul președinte de atacurile hoardei soroșiste.
Iohannis apărat pe Rtv de Cristoiu și alți frizeri experți în tuns pierdut la spate.
Iohannis, neamțul, antisemitul, nazistul apărat la televiziunea care i-a așezat mărțișoarele acestor calomnii în poală.
Da.
Iohannis e frontul românesc la Stalingrad.
Acum un an am întâlnit un palestinian care se temea de un singur lucru. Îi era frică de  Fake Israel.

Cum adică?, l-am întrebat. Ce idioată.
Pe Israel îl știu, mi-a zis Maher. Știu la ce să mă aștept de la Israel. Cel mai frică mi-e de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah. De inamicul din interior.
Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher e un băiat deștept. Care nu crede în vot.
Dar nici în violență.
Mi-a spus atunci și nu l-am ascultat. Maher nu așteaptă miracole de la președinți. Maher nu pleacă după fente și promisiuni de festin cu 3 pești și 5 pâini.
Maher credea în greva foamei.
12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul Israelului.
Vom muri și vom fi liberi.
Asta era soluția lui Maher care niciodată nu va fi aplicabilă în România. Și știți de ce?
E atât de mult căcat de mâncat, încât niciodată România nu va muri de foame.