Am vrut să scriu despre prodecanul de la Facultatea de Teologie și credința dumisale că violul soldat cu sarcină presupune că victima a simțit plăcere dar apoi m-am răzgândit când mi-am adus aminte că am fost victima violului ANAF soldat cu sarcina mea de a convinge angajatori și bănci că am plătit suma datorată (dubios calculată de către Administrație) ca să nu mi-o ia din cont de 8 ori, ca la Caritas. Și nu, nu am simțit nicio plăcere în timpul violului, în ciuda sarcinii.
Și mi-am dat seama că e normal ca prodecanul să gândească așa, ce explicație mai bună există decât plăcerea resimțită de violat/ă când te uiți cum îi îndurăm pe nemernicii ăștia să ne-o tragă de 30 de ani așa cum o fac.
De câte ori ați văzut un popă, politician, funcționar public fugărit cu sapa în mână de poporu tăvălit în porumbiște?
Azi am fost la ANAF să îmi iau dovada că am plătit poprirea. În 6 minute am văzut 3 oameni umiliți cu seninătate de răspunsurile brutale: nu la noi, de unde să știu eu, nu am cum să vă ajut, faceți loc, următorul. Toți au plecat cu pungile lor cu hârtii, blestemând frustrați, dar niciunul nu a băgat mâna prin geamlâcul decupat în sticla ghișeului la 1,2 metri de sol, să tragă funcționara de gușă afară ca pe-un bursuc încăpățânat, nah, acum ești în poieniță, spune-mi tu cum pot să îmi recuperez timpul pierdut dansând Perinița la concursul vostru de table.
Până când un popă sau un politician sau un funcționar nu va fi mângâiat cu o ghioagă pe spinare, ei cu toții vor crede că ne place să fim violați și ne-o vor băga până-n inimă și când îi vor simți bătaia agitată vor spune că e clar că aritmia este dată de extazul erotic.

Am poprire pe conturile bancare pusă de ANAF pe suma de 455 de lei. Am fost executată, extrajudicial killing, ANAF a decis că datorez bani pe D, DO și PI-nu că aș ști ce dracu înseamnă-și băncile au blocat banii. Am sunat la una din ele, am zis că sunt plecată din țară, ce fac? Păi putem să plătim noi banii în contul ANAF dar să știți că vă costă 15 lei și conturile vor fi deblocate în 3-5 zile. De ce dacă mi-au fost blocate într-o secundă?
Pentru că așa e procedura.
Care procedură?
Procedura.
Nu știu cum a calculat ANAF suma pe care i-o datorez și nu știu de ce executările ăstea tip rachetă trimisă din dronă peste un sat de afgani nu se aplică și în cazul lui Voiculescu-Dragnea-Șova-Ghiță-Udrea-Popovici-Mazăre-dracusăîiiapetoți.
De ce ANAF poate să facă asta dar nu poate să pună poprire pe toate conturile cumnaților, copiilor și mămicilor de primari și alți bugetari care au de la 1 an vile de 2 milioane de euro.
Nimeni nu simte nevoia să explice cum dracu se face că exact atunci când nu mai sunt bani de pensii și de mărit salariile primarilor, se dă năvală peste cretinu de plătitor de taxe, i se rupe un picior cretinului de plătitor de taxe, i se ia un rinichi și se fuge cu el în pungă la băieții de la partid, hai că am peticit-o și de data asta.
Victime cu short term memory loss.
Asta suntem.
Și poate ar trebui să ne organizăm un pic.
Scrieți aici experiențe cu ANAF din ultimele 6 luni când ați avut conturile blocate pentru diverse datorii neștiute și promit că găsesc avocat/avocați să ne reprezinte în instanță într-un proces împotriva acestor cozi de topor pesediste.
Mulțumesc.
PS. Iar băncile, oooo, da, băncile care spun: vaaai, dar noi nu putem să facem nimic. Cum mă să ceri 15 lei ca să îmi plătești poprirea și să dureze 3-5 zile? Cum să nu încerci măcar să îți protejezi clienții? Cum să îmi ceri să vin la ghișeu cu dovada că am făcut plata în condițiile în care ANAF-ului nu îi ceri nicio dovadă că eu, clientul tău, am făcut rău?
Băncile au exact comportament de mame de la țară care își văd fata violată de boieru din sat și speră că ăsta le va lua de nevastă.

Media de vârstă la masa asta este de 78 de ani. Pe tăblia umedă sunt 4 pahare de aperol, 2 de vin alb și 4 cafele. Se fumează. La masa astălaltă sunt 5 moși care beau bere și joacă toci. Ei sunt pe la 82 de ani. E 23.56 și nimeni nu dă semne că se duce acasă unde, desigur, conform înțelepciunii populare, moartea moțăie în fotoliul preferat al bătrâneilor, plictisită de așteptare și de programele grotești de la televizor.
Odată trecut de 60 de ani, te gândești aici la yacht, la casa din sudul Italiei, la următoarea vacanță la Copenhaga, la viitorul Rolex.
Bătrânii merg la operă, la restaurant, la dans, la masaj, la sport, la biserică să se însoare cu una mai tânără. Și asta fără să fie politicieni îmbuibați și ciorditori care au furat de la gura copiilor orfani.
Cerșetorii aici sunt tineri, tatuați, puțind a iarbă și a transpirație, cu un câine cu ochi umezi care arată mereu ca și cum l-a tras curentul în trroleibuz.
Cerșetorii la noi sunt bătrâni apretați care vând cărți sau flori și încearcă demn să-și ascundă mânecile roase ale cămășilor.
Bătrânii din România aveau 40 de ani la Revoluție. Au muncit, au votat, au aplaudat, copiilor lor au plecat și cei mai mulți s-au trezit cu o pensie de căcat din care nu pot să-și facă nici mormânt.
La ce le-o trebui, oricum nimeni nu-și amintește de ei și n-o să vină să așeze o floare.
Putrezesc în case întunecoase, cu ochii-n televizor, așteptând pensia și să-l închidă pe Băsescu, omu care a distrus țărișoara.
Beau cocârț și se plimbă cu tramvaiul jde kilometri pe lună, sperând să economisească bani dacă o să cumpere de la piața F și nu de la piața M. În tramvai miroase acru a bătrânețe și plutește o halenă de sărăcie.
Pensionar de România vs Pensionar de Vestul Europei.
Asta ar trebui să fie campania USR-ului de atragere a electoratului. Nu să meargă la latrine ca să fie cunoscuți la frizerii, nu. Ci plimbând un grup de pensionari vestici cu un van pe la casa de pensii, la cluburile de șah, prin piețe și pe la Călimănești. Să-i pună să-și povestească hobbiurile, cum merg la ski, dau de mâncare la căprioare și dansează vals în fiecare joi.
Dacă este ceva ce mă sperie îngrozitor este bătrânețea în România. Bătrânețea oamenilor simpli nu a lui Iliescu sau Năstase, Roman sau Voiculescu. Mă sperie și aia pentru că nu se mai termină, pare că ăștia în loc de un punct au primit 3 și trag de ele într-o acțiune care ne suspendă pe noi restul în acest purgatoriu fără sfârșit.
Privind bătrânii de aici, îmi dau seama cât de departe suntem de ceea ce speram să fim acum 30 de ani.
Și în timp ce lumea se grăbește, din ce în ce mai tânără, pe lângă noi, realizez că e prea târziu să mai ajungem acolo unde am vrut odată.

Agerpres a dat poliției poze cu manifestanții de pe 10 august pentru că, spune directorul general al agenției, poliția e instituție de stat și Agerpres e tot instituție de stat, stat la stat nu-și scoate ochii așa că poliția a putut să aleagă pe cine să ia la întrebări și, ce să vezi, niciunuia dintre șefii Agerpres nu i se pare în neregulă să dai fotografii cu manifestanții poliției, de ce să-ți protejezi sursele, de ce să nu divulgi nume, ce, adică noi chiar credem că facem presă aici?
Nu, desigur, suntem doar un serviciu de spionat populația cu numele de fată Ager și numele de căsătorie Pres, da` asta nu înseamnă nimic.
Aaaa, încă ceva: singurul om care a protestat și nu a vrut să predea materialele a fost dat afară scurt. Unde te crezi domnu Sergiu Oltean, la Times?
Mă gândesc la Rise Project, la Teleormanleaks și la Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal care a venit peste ei cu amenințări și la ziarista Emilia Șercan mă gândesc, la rândul ei amenințată cu moartea, și la ziarista Diana Oncioiu care scrie despre afacerile bisericii, și ea amenințată.
Și apoi mă gândesc la toți priculicii ăștia de la Agerpreș, preșul pe care calcă doamna Dan cea imposibil de dezlipit de pe fruntea guvernului unde a lipit-o cu scuipat papa Daddy, cum spun ei că nu au făcut nimic ilegal, că sunt victimele unui război intern, că este firesc să colaborezi cu statul că ești de stat și nu de interes public.
Și îmi dau seama că dacă ar ocupa bulgarii Teleormanul la noapte, l-ar rupe de țara mamă și l-ar unii cu Bulgaria, Teleormanul cu gârla, sărăcia și răutatea lui ar rămâne în noi, ca amintirea unei mâini amputate pe care nu ai cum să o mai scarpini în palmă deși te mănâncă îngrozitor.

Deși nu e evident, Rareș Bogdan nu e un dobitoc ci un fanatic.
Sunt absolut sigură că vrea să fie căpitanul nostru, ăla cu C mare, C de la Creștin, Credință, Cruce.
Căpiat.
Cotcodac.
Coitus.
Tot discursul de susținere a fostei colege de presă, europarlamentar și soție de boschetar de latrină nu are legătură cu vreo înțelegere între PSD și PNL ci este un semnal că nebunul s-a dus la Bruxelles să ne scoată de sub talpa dușmanului european și să ne redea mândria de a fi români.
Nu v-ați prins că amestecând albastrul și galbenul simbolului liberalilor obții verdele cămășii Căpitanului?
Rareș știe, căci el nu a lipsit de la ora de desen ci doar de la cea de istorie.

Am plecat la 2.30 cu mașina din București. Am ajuns la 5.30 la Brașov. 170 de kilometri. Laura se întreabă: oare o să facă ăștia vreodată autostrada.
Râdem ca proastele.
Râdem fiind proaste.
Proaste și proști stau în cutiuțele lor aliniate pe șoseaua ștrangulată de treceri de pietoni, arată șoseaua ca un maț care se umple cu proaste și proști trecuți prin mașina de tocat timp.
#șîeu sunt idiot.
Asta cred că ar trebui să scrie pe tricourile pe care ar trebui să le îmbrăcăm, să ne oblige să avem uniforma asta a răscoalelor care durează 15 minute.
Noi vrem autostrăzi 15 minute apoi ne amintim că nu vrem numai autostrăzi, vrem și excursie în Grecia, credit, să ne schimbăm mașina, să ne punem dinți și țâțe, așa că ne întoarcem la muncă sau la furat, după posibilități, și după ce mai mor 2493 de cetățeni în accidente rutiere iar mai ieșim și cerem, de data asta 30 de minute, să primim autostrăzi și gata, ne-am făcut datoria cetățenească, ce dracu să facem mai mult?
Mă uit la Greta Thunberg. Zi de zi, zi de zi, luni de zile de proteste.
Mă uit la Hong Kong, sute de mii de oameni care nu se lasă mituiți cu jumătăți de măsură.
Ce au în comun?
Rezistența la compromis.
Viziune.
Frică.
Noi nu avem nimic din toate astea. Trăim prezentul și ne doare-n cur de viitor, ne facem frate cu dracu și nu ne e frică de nimic, poate doar că se închide la non-stop.
Mașina Salvării trece pe lângă coloana de mașini înfiptă în burta Comarnicului.
Unde s-o grăbi?
Viitorul este în spate.