Muzeul războiului din Ottawa e imens.
Pe lângă tancuri, puști, avioane și gloanțe, sunt depozitati în el munți de propagandă.
Straniu cum, deși ai ajuns la 8927 de metri altitudine, nu crăpi. În bilet primești mască de oxigen și șerpașul care te împinge de la spate pe versanți.
Este greu să scrii despre Canada căci este greu să pătrunzi nenumăratele layere de spoială pe care zugravii deștepți le-au așezat pe hula navei. Au fost și sunt de toate, mereu de partea binelui, chiar și acum când binele este un ceas desfăcut din care toată lumea a servit câte-o rotiță.
E foarte greu să scrii despre Canada căci ostașii de aici sunt băieții buni, sunt peacekeeperi, sunt ăia de aduc ciocolată și democrație și demnitate. Canada e țara unde homosexualul pakistanez, femeia afgană și apatridul palestinian ajung să învețe ce înseamnă să fii cetățean. În spatele lor flutură în vânt drapelul cu frunza de arțar.
E greu să scrii despre Canada pentru că primești la intrare o pereche de ochelari roz pe care, dacă îi dai jos, ești amendat. Nu ai totuși cum să nu remarci că toți șoferii de uber sunt libanezi, somalezi, irakieni, yemeniți, libieni. Și nu veniți ieri. Veniți acum 30 de ani, acum 24 de ani, acum 26 de ani. L-au găsit mai iute pe Isus și au intrat în detașamentul martorilor lui Iehova decât au primit un job la o bancă sau, cei care sunt medici dintre ei, la un spital.
Canada are cel mai bun PR din lume.
Se bat în toate războaiele din lume, dar nimeni nu-i înjură.
Când mă gândesc la asta, îmi spun cât noroc avem cu prostia noastră mândră și incomensurabilă.
Cu onesta noastră declarare a idioțeniei, zilnic, pe toate posturile de televiziune.
Pe 18 noiembrie 2014 am scris acest post.
Iohannis câștigase alegerile și Muie Ponta nu se transformase încă în Muie PSD.
Muie PSD-Mișcarea Umanistă Împotriva Epidemiei PSD.
Nu e o obscenitate. E doar un acronim.
Am învățat de la cei mai buni.
De la canadieni.

feher

În 17 noiembrie 1996 am ieșit în stradă, sărbătorind câștigarea alegerilor de către Emil Constantinescu. ”Acum Emil!”-așa ziceau afișele electorale ale candidatului CDR. ”Țapul”-îi ziceau susținătorii lui Iliescu și Vadim în revista România Mare. Țapul cu voce tremurătoare, indecisă, ușor efeminat în gesturi, profesorul de geologie care a înfrânt sistemul din spatele inginerului de la ape. ”Jos Iliescu” s-a strigat atunci, ”Am învins”-s-a strigat atunci, ”Jos comunismul” s-a strigat atunci, ”Libertate” s-a strigat atunci.

Patru lozinci care au fost scandate din nou, 18 ani mai târziu în Brașov, într-o noapte rece de noiembrie. La care s-au adăugat: ”Puie Monta” și ”Muie Ponta”. Mult sex oral. Cine și-ar fi închipuit acum 18 ani, protestatari care să-i strige lui Ion Iliescu: ”Muie Iliescu”. Nu ziceți că nu are cadență. S-ar fi putut cânta: ”I-li-escu, Muie Iliescu!” Dar nu s-a întâmplat asta.

Suntem noi mai spurcați, ăștia de acum, înrăiți de sistem, de…

View original post 315 more words

Șoferul e din Libia. A venit de un an și jumate în Ottawa, a fugit imediat după rievolușiăn în Cipru cu soția și cei 3 copii. Între timp a mai făcut un copil. Canada e cea mai bună țară din lume și canadienii sunt cel mai cumsecade popor de pe planetă. După ei sunt irlandezii care s-au purtat minunat cu el.
Învață limba engleză și muncește. Încearcă să facă ceva pentru țara care l-a tratat atât de bine. Libia nu poate fi salvată. Au distrus-o și el vrea să-și salveze copiii. D-aia a fugit, să-și salveze copiii, pentru el totul s-a terminat. Nu are mai mult de 40 de ani.
Mi-e rău. Un libian vrea să facă ceva pentru țara care l-a primit. Noi o distrugem pe a noastră.
Am prieteni care nu suportă USR.
Sunt o gașcă de cârpaci ăștia de la USR. Sunt niște puști cordiți, sunt ba de stânga, ba de dreapta, sunt dezamăgitori.
Au invitat-o pe Kovesi să candideze. Huooooo!!! Cum să inviți pe cineva dintr-o instituție de forță să candideze?
Penibililor. Dacă am putea să ne luăm votul înapoi, am face-o fără să clipim, urlă masa de votanți plictisiți să înjure doar PSD-ul.
Și ce-i cu mizeria asta de inițiativă, fără penali în funcții publice? Orice interzicere a drepturilor este o măsură extremă, care servește cui? Corupția nu e mai mare decât pe vremea lui Năstase, spune prietena mea Ema. Corupția nu e endemică în România, zice ea, de ce să își piardă drepturile și cetățeanul care acum 15 ani a fost prins cu un joint și are dosar penal și de ce, dacă peste câțiva ani se va criminaliza homosexualitatea, să nu poată candida la funcții publice un homosexual?
Ema a făcut Dreptul și spune că problema limitării drepturilor politice are rezolvare deja pentru că judecătorul este îndrituit să le limiteze.

Eu nu am făcut Dreptul. Eu nu știu dacă este corupția mai mare acum față de perioada domniei lui Năstase. Dar cum ștacheta este pusă atât de sus-să ne amintim că, pe vremea lui Năstase nu mai exista nici urmă de presă liberă în România, când doar Evenimentul Zilei, revistapresei.ro, actualul Hotnews, și Realitatea mai ziceau ceva-mi-e greu să cred că știm cu adevărat cât s-a furat pe vremea lui Năstase.
Și tocmai pentru că totul s-a petrecut în bezna debaralei liniștii noastre unde ne-a închis papa Iliescu și guvernările lui fesenisto-țărănist-liberale-pedeseriste, cred că ciuperca iubitoare de întuneric și umezeală a corupției s-a înmulțit.
Nu este vorba doar de parlamentari corupți, ăștia sunt vârful piramidei. Este vorba despre munții de funcționari publici din primării, prefecturi, administrații, servicii publice, de directori de școli și grădinițe de stat, de Secureanu și Vrăbiuța, de directori de Direcții. O rețea de nași, fini, verici, amante, nepoate, mătuși, cumetrii și preteni care fură, fură, fură, fură. Mulți, enormi de mulți, sunt de la începutul timpurilor în sistem profitând de inabilitatea noastră istorică de a acționa la înălțimea momentului.
Dacă am fi o țară normală, dacă am fi început cu lustrația în 1990 și nu cu Ion Iliescu, Măgureanu și Hrebenciuc, azi nu mai era nevoie să strângă USR semnături pentru Fără penali în funcții publice.
Cum însă putoarea din societate vine de la cadavrul simțului nostru moral, iată-ne vidanjînd, 29 de ani mai târziu, o țară scufundată în rahat, atât de obișnuită cu mirosul ăsta încât îi pute curățenia.
Nu suntem o țară normală Ema. Dacă am fi o țară normală, ca Spania, nu am avea politicieni care ar candida din închisoare cum a fost cetățeanul din Baia Mare ales primar direct din bulău.
Nu.
Cetățeanul aflat la închisoare nu pentru că este gay sau pentru că a avut un dosar pentru că a fumat un joint acum 17 ani, era băgat pentru infracțiuni de corupție asociate cu funcția pe care o ocupa. Și a fost ales de popor, că a făcut și lucruri bune pentru urbe. Nu poți să ferești poporul să fie prost și să se arunce de pe un pod înalt de 40 de metri, crezând că poate să zboare. Poți însă să îi pui niște plase de sârmă în care să-l prinzi.
Nu o fi corupția mai mare decât pe vremea lui Năstase dar este endemică. Este în orice interacțiune cu statul, de la nașul de tren, la intrarea în Academia Română, de la obținerea unui post pentru nepoțică la Biblioteca Județeană până la folosirea pușcăriașilor să muncească la ridicarea vilei unui consilier local.
E atât de răspândită încât nimeni nu mai clipește când i se cere șpagă la spital sau la universitate.
Vaccinul este o formă de prevenție a răspândirii unei boli.
Asta ar trebui să facă această modificare de Constituție. Să vaccineze societatea, să încerce să mai salveze ceea ce poate fi salvat de la contaminarea cu virusul acesta sinistru. Într-adevăr, există și oameni ai sistemului care nu sunt corupți. Dar cât o să poată să rămână neinfectați?
Există procurori, există justiție, există judecători care pot să decidă dacă fapta penală aduce și ridicarea drepturilor politice sau nu.
Dar genul ăsta de tratament caz cu caz este posibil în vremuri normale, nu în plină epidemie.
Un corupt în funcție publică este un borg, un personaj colectiv, un clan. El vine la pachet cu șoferul, secretara, verișoara. Sistemul metastazează urgent când este penetrat de un corupt care încet face loc celulelor lui în defavoarea celulelor celorlalți.
E epidemie.
Iar în epidemie izolezi sursa și aduci vaccinul.
Eu așa am văut în filme. E drept că nu sunt medic.
Fără Penali în funcții publice este șansa pe care o avem acum să stopăm ciuma care ne mănâncă.
Pentru cei dintre voi care au uitat, mai jos lucrul care ne-ar fi salvat. Dar nu s-a întâmplat. Pentru că FSN și CFSN și cine o mai fi fost nu au vrut ca unor securiști și activiști de partid să li se încalce drepturile fundamentale.

“Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.”
Vouă nu vă vine să plângeți când vă dați seama ce am făcut atunci?
Vouă nu vă vine să plângeți gândindu-vă că o să ratăm și această șansă?
Voi nu vreți să faceți nimic pentru țara asta ca să nu ajungeți șoferi de Uber într-o țară unde iarna ține 7 luni?

Unu plus unu face 78.
Citesc CV-ul lui Darius Vâlcov. E cusut cu ață roz bombon. A făcut științe economice, ca mine. Dar eu sunt lucrător cu ziua în publicitate-cum zice Ciutacu, iar el este Richelieul PSD-ului.
La 23 de ani eu lucram la ProTv, câștigând 2 milioane de lei pe lună din care îmi plăteam chiria de 100 de dolari, țigările și îmi mai rămâneau bani de cremvuști și muștar Tecuci. La 23 de ani, Darius Vâlcov era uns director general al Băncii Populare pentru Dezvoltare Slatina. BPR a fost copilul unui giga-escroc, Emil Botea, și a dat faliment în 2001.
Zicea Ziarul de Iași pe 1 noiembrie 2001:
Datoriile catre deponenti se ridica la aproape 700 de miliarde lei, iar daca se adauga plata furnizorilor de servicii si datoriile catre stat se situeaza intre 700 si 800 miliarde lei. In acelasi timp, exista creante de 400 miliarde lei sub forma imprumuturilor acordate membrilor cooperatori si alte active a caror valoare contabila se ridica la aproximativ 80 de miliarde lei. BPR are in evidenta 50.000 de creditori.
Darius Vâlcov a stat cuminte în funcția de director general al unei cooperative de credit intrată în faliment până în 2004 când s-a mutat șerif la Octogon SRL, o fabrică de mobilă din Slatina care a făcut în ultimii 10 ani o singură dată un profit de aproape 3400 de lei (în 2008, după ce Vâlcov era deja primarul Slatinei), deși cifra de afaceri umblă la câteva sute bune de mii de lei.
Buuun. Dar să ne întoarcem un pic la epoca directoratului general la BPR, o cooperativă de tip SAFI, FNI, Caritas, care a ruinat zeci de mii de români gușteri, majoritatea votanți PSD, nu-i așa?
Aici scrie cu lux de amănunte genul de piraterie practicat de gașca de la conducerea BPR. Totul se înscrie în tipicul meschinăriilor ticăloase ale reptilienilor puiți de PSD. Mașini vândute cooperativei la prețuri astronomice. Imobile în care managerii locuiau dar care figurau în acte ca sedii ale băncilor. Împrumuturi pe șustache luate de Emil Botea, președintele BPR, cu aprobarea Consiliului de Adminsitrație, vezi bine.
Emil Botea a ajuns în pușcărie, pentru altă escrocherie, nu pentru giga țeapa de la BPR.
Dar de ce e important Botea și BPR?
Pentru că anul trecut vuia presa: Senatorul PNL Florin Citu considera ca, dupa atacul la adresa sistemului bancar, premierul Mihai Tudose ar trebui sa isi piarda functia. Totodata, liberalul sustine ca seful Executivului ar fi comis fapte penale si ca Liviu Dragnea si Darius Valcov ar intentiona sa transforme EXIM Bank intr-o “banca de dezvoltare a PSD”.
Noua generatie de baieti destepti isi face banca, iar cu ajutorul FSDI (Fondul Suveran de Dezvoltare si Investitii, n.red.) isi pune in aplicare proiectele personale, nu pe cele de interes national. Nu mai conteaza ca EXIM Bank a fost creata sa sprijine exporturile romanesti”, sustine Florin Citu.
(ziare.com, 31 august 2017)
Eximbank este condus de Traian Halalai.
Despre acesta, national.ro scria în 2014 următoarele:
Pentru a ajunge presedinte al celei mai mari banci detinute de statul roman, EXIMBANK, postura din care este cel mai bine platit bugetar, cu venituri lunare de peste 30.000 euro, Sorin Halalai si-a ascuns in CV experienta aproape penala acumulata ca angajat al unui infractor de frunte al sistemului bancar romanesc. Caci, fapt mai putin stiut, Halalai a fost o buna perioada de timp angajat al bancherului Botea Ion Emil – condamnat in dosarul Banca Populara Romana. Colaborarea lui Sorin Halalai cu Botea Ion Emil  – fost presedinte al Bancii Populare- s-a derulat in perioada 1999-2007, cand actualul presedinte al EXIMBANK a detinut functia de cenzor la societatea Interbrok SA. Pe langa compania selecta a lui Botea, Halalai a mai colaborat in firma Interbrok SA si cu Popescu Dumitru, unul dintre partenerii lui Sorin Ovidiu Vantu in firmele Gelsor. (tot articolul aici.)
În scandalul numirii la Eximbank intră și Banca Românească și Vlad Stoica, șeful cancelariei primului ministru, pe vremea aceea Victor Ponta.
Traian Halalai a fost propus la șefia Eximbank de Victor Viorel Ponta.
Același Ponta l-a numit pe Vâlcov ministrul finanțelor după ce, în toamna lui 2013, Vâlcov a fost șeful comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere din România.
Adică RMCG. Aia de cere acum niște miliarde despăgubiri statului român care a blocat intrarea pe lista UNESCO a Roșiei Montane.
Anul acesta, Ponta a spus la Adevărul Live, că Darius Vâlcov, consilierul Vioricăi Dăncilă, i-a propus şi lui, pe vremea când era prim-ministru, să tranfere banii de la Pilonul II de pensii ( administrat privat) la Pilonul I (administrat de stat).
Unu și cu unu face 78.
Cum zicea Lauryn Hill, everything is everything.
Uneori vedem spatele balenei când iese la suprafață să ia aer. Apoi se scufundă și noi rămânem în bărcuța noastră de cauciuc dând la guvide cu o bucățică de mămăligă. Fără să știm de ce, în minte ni se învârt cuvintele ăstea citite acum 30 de ani într-un caiet de amintiri:
Când se lasă noaptea peste părul tău, să-ți aduci aminte de numele meu.
Darius.

Fuga Nadiei Comăneci din țară a fost probabil cea mai mare lovitură de imagine pe care a luat-o regimul comunist de la București. Televiziunile s-au bulucit să o filmeze când, după 4 zile după ce a trecut granița cu Ungaria, a aterizat la New York.
La olimpiada din Mexic din 1968, atleții Tommie Smith și John Carlos au salutat imnul american ridicând pumnul strâns, în mănușă neagră, încercînd să atragă atenția asupra faptului că ei, doi sportivi afro-americani, au câștigat medalii pentru o țară unde populația de culoare e atacată cu furci și topoare de niște cetățeni caucazieni, îmbrăcați în cearșafuri albe.
În 1969, între Honduras și El Salvador, în timpul meciurilor de calificare pentru Cupa Mondială din 1970, a izbucnit ceea ce istoricii numesc Războiul Fotbalului.
În 1984, statele blocului comunist, cu excepția României, nu au participat la olimpiada de vară din Los Angeles, după ce SUA boicotase jocurile de la Moscova din 1980.
Franța a câștigat ieri meciul cu Croația.
Am aflat că acesta este un lucru bun pentru că Franța este iluministă, progresistă, cultă și democrată iar Croația este plină de naziști. Naziștii trebuie să piară.
Dar uite că naziștii de croați au zis Slavă Ucrainei!!!
Păi normal, că dacă stai să te gândești și ucrainienii erau naziști, că vroiau să scape de ruși și se dăduseră cu Hitler.
În timpul meciului, pe gazon au intrat fetele de la Pussy Riot întrerupînd jocul pentru câteva minute. Camerele au rămas pe arbitru și pe un grup de jucători până fetele au fost scoase de pe teren.
Noi nu facem politică. Ce are sportul cu politica?
Cam 7621 de lucruri în comun.
Sportul este politică. Sportivii sunt ambasadorii unei țări trimiși să o reprezinte la competiții privite de miliarde de spectatori. Nadia cu zecele ei luat la Montreal a făcut României Socialiste un serviciu de 19 ori mai mare decât decizia lui Ceașcă de a nu trimite trupe în Praga.
Ilie Năstase, Hagi, Gabi Szabo, Patzaichin, Nicu Vlad, Gică Popescu, Halep, puterea politică încearcă și de multe ori reușește să îi folosească în scopuri electorale.
Găzduirea competițiilor sportive de anvergură este un alt joc politic extrem de dur. Este o chestiune de influență și bani.
Rusia a prins în ultimii ani o olimpiadă de iarnă și un campionat mondial. Asta în timp ce a anexat Crimeea, a băgat la pușcărie oponenții politici ai lui Putin, a otrăvit niște spioni, și-a pus președintele în SUA, a făcut Brexit, a intervenit în alegerile din Franța, Austria, Serbia, e vârâtă într-un război murdar în Siria si în altul în Ucraina. Și ăstea sunt doar lucrurile despre care se discută la micul dejun.
Cu toate acestea, iluminiștii, europenii, esteții, intelectualii care au salutat victoria Franței în meciul de ieri, nu au văzut în organizarea campionatului mondial din Rusia o înfrângere a spiritului lui Rousseau și Descartes.
Nu.
Pentru că e doar sport. Sportul e o pauză pe care o luăm de la politică și uite, Pussy Riots ăstea intră pe teren ca să protesteze împotriva abuzurilor lui Putin. Cui îi pasă de Putin când avem o bătălie între nazismul croat și precizia carteziană a Franței?
De ce ținem cu echipele cu care ținem?
Eu țin cu Argentina pentru că îmi plac Borges, Mendoza și carnea de vacă. Codin ține cu Germania pentru că este fan cârnat cu sos curry și Schopenhauer. Cu Anglia ține Dana pentru că adoră Monty Python.
Arareori și foarte puțini din noi sunt capabili să găsească în dezordinea debaralelor cu emoții borcanul cu luciditate și solnița cu raționalizare ca să poată să spună calm: echipa Belgiei a jucat mai bine decât cea a Braziliei, echipa Japoniei merita să se califice și nu cea a Angliei.
În 99% din cazuri, ținem cu unii și cu alții fix datorită politicii, a straturilor de vopsea așezate an după an pe pereții intelectului.
Noi nu ținem cu Rusia pentru că noi am primit de la Rusia boala venericã a comunismului. Cu toate astea, noi ținem cu Belgia pentru că …În definitiv Leopold și masacrele din Congo fac să pălească crimele lui Stalin și Hitler la un loc. Deci ce motiv avem noi să vrem ca Belgia să bată Franța?
E o țară mică, ca și Croația, o buturugă mică de care se rupe osia carului mare.
Ca în orice poveste cu outsideri care reușesc să intre printr-un pliu al universului într-o castă care nu le era destinată, am ținut cu Croația, Belgia sau Japonia pentru că victoriile lor însemnau că nu suntem complet pierduți, că într-o zi, când nea Piți nu o să mai fie, poate o să ajungem și noi măcar într-o semifinală.
Și ce lovitură politică o să fie aia pentru doamna Firea, aflată deja la al doilea mandat, cum o să se îmbrățișeze ea cu Putin și cu Marine Le Pen și cum o să mărească, de fericire, pensiile cu câte 6 lei.
Și cum o să iasă lumea pe străzi și o să o salute pe ea și echipa de fotbal a României care a mers până în semifinale la campionatul mondial din 2030. Și noi, ăștia cu Soroș, exact ca Navalny, oponentul lui Putin, o să stăm la arest pe timpul jocurilor care vor avea loc într-un spațiu democrat, aș zice chiar în Iran sau în Siria reclădită până atunci cu banii contractorilor chinezi, americani, francezi și ruși.
Sportul este politică. Croații au strigat Slavă Ucrainei!!!
Un gest european, un protest curajos față de acțiunile lui Putin.
Pentru asta eu o să țin și mai dihai cu Croația.
Pentru că atunci când merg la lupte în noroi, nu văd doar femeile goale ci și nămolul în care se bat.

Nãstase a scos capul iar. De la ploi, coarne boieresti. A criticat înclinatia spre compromis a lui Dragnea.

Nu se face asa. A fost prea blând Dragnea. A încercat sã placã, sã fie ales Mister Popularitate.

Politica nu e pentru pãmpãlãi.

Dupã amenintãrile securistului Voiculescu, Terminatorul de Cornu prinde glas. I’ll be back.

Acum 5 ani am scris postul de mai jos. Pe vremea aia, omul cu fularul împuscat avea grijã sã nu-i cadã sãpunul. Azi dã lectii.

De ce? Pentru cã POATE.

Uitîndu-mã înapoi în 2013 nu am cum sã nu remarc cã bazele amnistiei se puneau încã de atunci. Doar noi am fost orbi si nu ne-am prins cã norisorii de pe cer vesteau iarna pesedist-penalã în care suntem.

Oare ce or face sotii Popovici? Dar lotul Nãstase? O sã obtinã oare vreunul din ei certificat de prizonier politic?

“Toni si echipa sa de la Digitv au fost nominalizati la un premiu oferit de APTR adica Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania. Toni a plecat cu nod in gat dupa ce Lucia Hossu Longin a anuntat castigarea premiului “Jean Louis Calderon” de catre predicatorul antenelor, musiu Gadea. Premiu pentru curaj-asa a zis autoarea “Memorialului durerii”, felicitandu-l pe Gadea pentru interviul cu Bogdan Popovici si sotia sa Marina, condamnati amandoi in dosarul “Trofeul Calitatii” alaturi de omul care si-a ciuruit esarfa, Adrian Nastase.

Sa o luam pe rand: cine este APTR? Nu exista un site, nu stii cine face parte din senatul acestei institutii, nu cunosti criteriile de jurizare, nu vezi cine finanteaza gala de premiere care a avut loc la teatrul national Bucuresti. Doar farmacia inimii Catena a dat un comunicat  spunand ca a fost sponsor al acestui respectabil eveniment, oferind probabil haloperidol expirat lui Gadea care a batut campii despre curajul sau, comparabil doar cu cel al lui Calderon.

Dar cine este acesta? Jean Louis Calderon este singurul ziarist care a murit la revolutie, pe 22 decembrie 1989, la varsta de 31 de ani, strivit de senilele unui tanc. Calderon a fost trimis de “La Cinq” sa transmita imagini de la prabusirea ultimei redute a comunismului balcanic (ei bine, daca nu luam in calcul Albania. Si n-o luam), s-a adapostit in spatele unui tanc care a bagat in marsarier, incercand sa se rupa de imbratisarea cu un Aro plin de teroristi, teroristi arabi crescuti de Ceausescu-cel care a intinat idealurile socialismului-dupa cum s-a plans, chiar in acele minute, tovarasul Ion Iliescu in studioul 4 al televiziunii romane libere si independente.

Gadea stiti cu totii cine este, curajosul latrau de dupa fustele maicutei sale Voiculescu.

Dar cine sunt subiectii acestui interviu plin de bravura care l-a propulsat pe predicator la dreapta eroului Calderon, strivit de tanc? Sotii Popovici sunt doi infractori condamnati la 6 si respectiv 5 ani, de catre justitia romana, pentru spalare de bani, complicitate la abuz in serviciu, fals in inscrisuri. gasiti mai multe detalii aici: http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/133494/bogdan-popovici-patron-de-presa-inchisoare-nastase.html

Fiind om de media, domnul Popovici a scris un reportaj din puscarie din care citez:

“Opt luni de sapat continuu in tunelul sinistru al saraciei si ramanerii in urma aproape animalice a sistemului penitenciar romanesc. Sapam intruna. Nici urma de Europa. Am ajuns intr-o saracie din lumea a patra. Parca am fi in cei mai rai ani ai lui Ceausescu. Marea majoritate a detinutilor nu au auzit de tablete si e-mailuri, ca de folosit…” scriu niste detinuti din Penitenciarul Giurgiu. “Batem cu tevi de metal in chiuvete si closete ca sa nu sara sobolanii in bai.” “La chiuvete curge o apa galbena, urat mirositoare” scriu alti detinuti de la Penitenciarul Jilava. La penitenciarele din Craiova, Botosani, Vaslui, Poarta Alba oamenii se calca in picioare, paragina si mucegaiul se intind atotstapanitoare. La Penitenciarul Gherla, de fapt in toate penitenciarele, frigul de iarna este atat de napraznic incat amorteste mintea si macina trupurile. Inghetam atat de tare incat devenim casanti. Dintii si creierul se sparg incet in mii de bucati. De frig sau de frica de boala netratata. Convietuim impreuna cu personalul tot mai obosit, prizonier al frigului alaturi de noi.”

Ciudat ca majoritatea detinutilor nu au auzit de tablete si emailuri. Tovarasu Nastase a scris nspe carti din parnaie, poate chiar acum, la targul Gaudeamus, o sa cumpar un volumas sa-l bag in ghetutele unui orfan de partid. Basca a bagat ca inecatu pe blogul sau personal. Dar dansu probabil avea regim special. Nu a putut sa aranjeze nimic pentru victimele colaterale ale urgiei basesciene? Si atunci cum a ajuns Gadea sa le ia interviu celor doi? Nu-mi raspundeti. Stiu. Cu mult curaj.

Acum 10-15 ani, desi Esca lua an de an, an de an, an de an, premiu pentru cel mai bun prezentator si stirile Protv erau mereu pe primul loc, APTR-ul nu putzea totusi a caine ud, crescut de Sarbu cu paine si supa Knorr, pe treptele cladirii din Pache Protopopescu.

Vremurile s-au schimbat. “Memorialul durerii in cur” abia incepe. Primul episod-lotul Nastase-asa cum a promis, plina de curaj, autoarea Login pe scena teatrului national. Sa facem lumina in cazul victimelor politiei politice a lui Basescu.”

Am citit articolul Emiliei Șercan din PressOne despre cum ministrul Genunche a trecut milimetric pe lângă un doctorat.
Mi-a fost milă de Pop, m-a înduioșat transpirația și stânjeneala și ascunsul după unghie, vorba marelui nostru poet național, Gheorghe Hagi.
M-a scârbit slinoșenia lui Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice și m-a îngrozit țâfna arogantă a lui Țuțu Pișleag, coordonatorul de lucrare al lui Liviu Pop.
Țuțu Pișleag, ia de aici Caragiale, zvârcolește-te pe persanul lui Dumnezeu, cuprins de pântecăraia invidiei.
Cine e Țuțu Pișleag?
Zice Emilia Șercan:
“Țuțu Pișleag este profesor la universitatea privată Danubius din Galați și conducător de doctorate la Academia de Poliție. A predat mulți ani la Academia de Poliție, fiind și decanul Facultății de Poliție în perioada 2008–2011.
Pișleag a făcut parte din mai multe comisii de susținere a unor teze de doctorat la Academia Națională de Informații a SRI, printre care cea a generalului (r) Florian Coldea și a generalului SRI Dumitru Dumbravă.
Trei dintre tezele pe care Pișleag le-a recenzat sunt plagiate: cea a fostului premier Mihai Tudose, a fostului primar Neculai Onțanu și cea a judecătoarei Florica Diaconescu, care are decizie definitivă de retragere a titlului de doctor din partea CNATDCU.”
Țuțu Pișleag este mândru, este demn, este un român adevărat care nu clipește când pune ștampila pe PSD. Țuțu Pișleag amenință jurnaliștii. Îi sfătuiește, părintește, să aibă grijă.
Țuțu Pișleag e fochistu ăla de poți să-l angajezi să rupă mâinile rău-platnicilor.
Cum a ajuns el o rotiță a sistemului?
Cum a ajuns el, de la Academia de Poliție, să îndrume lucrări de doctorat despre securitate națională?
Titlul lucrării fostului ministru al educației este: Migrația forței de muncă. Implicații asupra securității naționale.
Uau.
Țuțu Pișleag, Nicolae Istudor, Geroge Țical și restul cadavrelor morale din comisia de evaluare a doctoratului lui Pop sunt cauzele principale ale migrației forței de muncă. Cu profesori ca ei, montați în puncte cheie, sistemul educațional se duce dracului galopant. Agramați, lingăi, incompetenți, niște vameși corupți care te lasă să treci doar dacă le dai și lor ceva.
Țuțu Pișleag îmi aduce aminte de vara lui 1999 când am trecut cu Dan Apostol granița cu Ucraina, spre Cernăuți. Trebuia să completăm formulare scrise în ucrainiană, un singur soldat știa câteva cuvinte în românește:
-Avieți probliem?, m-a întrebat. Sau așa am crezut eu.
-Nu, i-am răspuns. Nu avem probleme.
-Avieți probliem, a repetat, de data asta cu punct, decis plasat la finalul propoziției.
Am plătit un cartuș de Lucky și probliem au dispărut.
Sistemul educațional românesc. Șpăgi, cadouri, flori pentru Doamna, whisky pentru Domnul.
Migrația forței de muncă. Implicații asupra securității naționale.
Liviu Pop și Țuțu Pișleag au studiat, au citat, fără ghilimele, dar au citat, au copiat, ce contează, ne-au spus că migrația e călcâiul lui Ahile al securității naționale.
Ei nu s-au gândit niciodată să slăbească în vreun fel capacitatea de apărare a țării, de aceea nu au emigrat. De aceea fiul lui Țuțu Pișleag e și el boss, cu doctorat. Și copiii lui vor fi doctori docenți. Și vor vorbi despre importul de forță de muncă din Vietnam, Yemen și Sudan.
Căci noi toți, ăștilalți, nepatrioții, proștii incapabili să își ia un doctorat, o să fim plecați din țara doctorilor. O să fim femei de servici prin Canada și șoferi de taxi în Munchen.
Decât doctor în România, mai bine bucătar în Germania.
Iar țara de doctori se va opera singură ținând oglinda în mâna stângă și bisturiul în dreapta. Cealaltă dreaptă, da, da, aia, da. Și nu penseta, bisturiul, aloo, bisturiul e…
Știți povestea cu cetățeanul căruia i-a sunat telefonul dar în loc să ridice receptorul a luat pistolul de pe noptieră și la Alooo și-a tras un glonț în cap?
Cred că a făcut doctoratul cu Țuțu Pișleag.

Sunt nouă motocicliști strânși la marginea benzinăriei. Patru sunt suiți deja pe motoare, le turează, toc-toc-toc-toc, tușesc răgușit, ca niște mătuși fumătoare ieșite la bingo. Ceilalți cinci sunt mânați din spate de băiatul de la pompă care îi anunță că aici nu e parcare. E curajos băiatul de la pompă, să faci vânt unei cete de Hell`s Angels nu-i puțin. Mașina poliției trage abrupt pe trotuar și cei nouă pleacă plete, geci, mârâit de ambreiaj.
-Totul e să nu faci afaceri cu ei, altfel sunt oameni buni. Adică își văd de treaba lor, ca o corporație, căci asta sunt. De fiecare dată când vin aici așa mulți, 7-8-12 motoare, și vin cam o dată pe an, știi că se dă un tun pe mare.
Tun?
-Vine un transport de droguri. Asta e businessul lor. Ei sunt momeala, poliția stă cu ochii pe grup, să nu se ia la harță, să nu facă vreo dandana și, în timpul ăsta, niște zeci de kile de cocaină sunt debarcate și preluate de confrații lor.
Hell`s Angels știu cu fenta, ori suntem golani ori nu mai suntem!
Nu suntem golani. Suntem o corporație.
La câteva mii de kilometri depărtare, Hell`s Angelșii politicii românești știu și ei cu datu la pește. Mămăligă pentru crap, râmă pentru știucă, un mandat liniștit pentru președintele tăcerilor demne.
Mă întreabă un prieten: este Iohannis oare dușmanul nostru?
Nu, îi răspund. Este veriga slabă. Veriga slabă e mult mai periculoasă decât un dușman. Căci dușmanul este virusul de care încerci să te ferești, speli mâinile, iei vitamina C și nu umbli fără căciulă. Pe când slăbiciunea e în tine, diabetul declanșat de stres sau infarctul de meciul cu Croația.
Iohannis este veriga slabă și noi am știut asta. L-am votat știind că este șantajabil, l-am votat căci nu aveam cu cine să votăm. Nu regret nicio clipă că am făcut asta. Ce regret este că am plecat după fentă, că am crezut că poate să hrănească un popor întreg cu 3 pâini și 5 pești. Că tot ce trebuie e răbdare și Iohannis, profesor de fizică, deci știe cu fisiunea, știe cu fuziunea, știe cu spintecarea atomului de pește, va găsi o soluție să înmulțească cei 3 bibani ca să ajungă dreptatea și fericirea și democrația până în fund, la taxatoare.
Dar răbdarea s-a termint și peștele a putrezit și de la cap s-a împuțit.
S-a văzut asta aseară când televiziunea lui Ghiță-cel turnat în beton până la pieptuț și pus statuie într-un parc din Belgrad, imposibil de smuls, ce să mai spun de extrădat, este obiectiv turistic între panseluțele sârbești-a sărit să-l apere pe domnul președinte de atacurile hoardei soroșiste.
Iohannis apărat pe Rtv de Cristoiu și alți frizeri experți în tuns pierdut la spate.
Iohannis, neamțul, antisemitul, nazistul apărat la televiziunea care i-a așezat mărțișoarele acestor calomnii în poală.
Da.
Iohannis e frontul românesc la Stalingrad.
Acum un an am întâlnit un palestinian care se temea de un singur lucru. Îi era frică de  Fake Israel.

Cum adică?, l-am întrebat. Ce idioată.
Pe Israel îl știu, mi-a zis Maher. Știu la ce să mă aștept de la Israel. Cel mai frică mi-e de Israelul camuflat. Mi-e frică de Organizația pentru Eliberarea Palestinei, de Fatah. De inamicul din interior.
Israel finanțează PLO-ul, le dă bani și permise de liberă circulație. Pot să plece oricând din țară, fac biznis cu Israel. Sunt corupți, sunt hoți, fără ei Israel nu ar putea să joace jocul democratic. Israel are nevoie de ei în aceeași măsură în care PLO are nevoie de Israel.
Maher e un băiat deștept. Care nu crede în vot.
Dar nici în violență.
Mi-a spus atunci și nu l-am ascultat. Maher nu așteaptă miracole de la președinți. Maher nu pleacă după fente și promisiuni de festin cu 3 pești și 5 pâini.
Maher credea în greva foamei.
12 milioane de oameni care nu mănâncă, 30 de zile, 40 de zile, i se pare singura soluție pentru a sparge matrixul Israelului.
Vom muri și vom fi liberi.
Asta era soluția lui Maher care niciodată nu va fi aplicabilă în România. Și știți de ce?
E atât de mult căcat de mâncat, încât niciodată România nu va muri de foame.