Archive

Monthly Archives: December 2011

in plaza de mayo scheletul metalic al bradului de craciun parjolit de demonstranti e pansat cu hartie verde si fundite, sirene de politie, dintr-o duba neagra sar si se incoloneaza scuturi, bastoane si casti, a-li-ni-eeeeee-rea, pe o straduta se apropie vuind vreo 50 de oameni fluturand steaguri, ce zic? nu inteleg, cer sa nu li se asculte telefoanele, hehehehe, pai cine-i vinovat ca vorbiti numai chestii juicy, o doamna darza insfaca portavocea si anunta multimea ca singura lupta pierduta este cea care nu este purtata, profund, e 30 decembrie si sigur doamna a pierdut razboiul reducerilor de revelion. Manifestantii trec, se grabesc spre case sa-si faca bagajele, lupta se muta in Mar del Plata, trei sferturi din oras a plecat deja sa-si inmoaie degetul mic de la picior in apa de 16 grade, “as vrea sa bag si degetul mijlociu”, doamna fiti rezonabila, nu vedeti ca nu este loc, noi stam la coada de 4 zile sa ajungem la apa, sotia e gravida si cateaua a ramas intre timp, “da-te domle la o parte, o lupta pierduta este doar cea pe care nu o porti”.

Din Jurassic Park feliz año nuevo, ma duc sa ma lupt cu o parilla cat o portiera de dacie, orasul s-a golit si am reusit intr-un final sa intru fara rezervare. si fara lupta.

Dorindu-si prea mult sa fie Evita, Cristina, presedintele argentinei, s-a procopsit cu un cancer de tiroida, “vai sarmana” sau “era si timpul”, natiunea e impartita, pe ecran treispe medici, patru vraci si cinci manichiuriste isi dau cu parerea, cit de dificila e operatia, unde o sa taie, aici, la gat, cam in acelasi loc unde a bagat Cristina cutitasul in beregata opozitiei, va durea, probabil nu mai mult ca cele 76 de operatii estetice pe care presedintele pe tocuri cui le afiseaza pe ecranele posturilor tv controlate de guvern, infrunta eroic si proaspat bronzata moartea, priviti curajul si sacrificiul, un gadea local pupa cu buze moi si umede dosul primului canceros al tarii. “nenorocita distruge limba, a cerut presei sa ii spuna Cristina, presedint-A argentinei, dar presedintele este un substantiv defectiv de feminin“ natalia e gatuita de indignare, banuiesc ca ea si tovarasii filologi au aprins niste lumanari invocand cancerul, pe lista suspectilor adaug 4 taximetristi si 6 chelneri, pe diego si intreaga familie a lui alejandro, pe cristiana si colegii de ziar, de fapt nu stiu nici un argentinian care sa spuna ca o place, multi ii zic “cretina”, pai si atunci cum dracu a ajuns frate doamna asta presedinte si a doua oara? “pentru ca sunt mai multi oameni nerezonabili decat cei rezonabili” alejandro are o companie de produse chimice, e inginer chimist, cu frizura si camasa cinstita de inginer chimist, pare rezonabil dar nu stii niciodata ce psihopat se ascunde sub diploma de harvard business school ”daca as sti ca trebuie sa platesc 100 de dolari pentru ca cristina sa moara as face-o acum”, si parea chiar rezonabil, cum sa doresti moartea unui om? ce fel de crestin esti? eu zic ca unul sincer. In Jurassic Park nu-i loc de ipocrizie, cica faci cancer de tiroida de la ea, alejandro ai dreptate, as da nu 100 ci 1000 de dolari daca as sti ca pe 1 ianuarie la ora 5 cind joaca perinita, tovarasul iliescu ar simti o durere ascutita in zona anala si de sfantu ion ar afla ca e insarcinat cu o tumoare la prostata, maligna ca presedintia lui. Cine strange banii si vorbeste cu doamne-doamne?

Purgatoriu se cheama San Bernardo iar marti e happy hour, eternitatea trece mai usor cind dai pe gat un molotov de fernet, arunca-l din incheietura pe gat, are gust de medicament, brrrrrrrr, te infiori desi te arde sufletul, flacarile iti ling ochii pe dinauntru, te uiti lacrimos la lume. In spate la vreo 6 mese se joaca ping pong acrobatic, e fum si lumina proasta, se urla si se suduie, se dau taiate si bombate, flatulate si sculate, fetele sunt sarutate, de perete rezemate, pipaite si curtate, “fuego-fuego”, toata lumea umbla bezmetica, tigara-n gura, “fuego-fuego”, ia de pe tampla dreapta surioara, nu s-a aprins, hai sa incercam de pe varful tacului baietilor care tocmai baga neagra in coltul opus, cine pierde plateste un rand, fernet la toata lumea?claro che si.

Diego potriveste bila alba, masoara cu tacul distanta, adulmeca unghiul, ia o gura de fernet si toc, baga sec o plina, isi umezeste vesel mustata, un chelner posac inhata paharul gol, dumneavoastra de cind ati ajuns aici? “sa fie vreo 300 de ani cred, nici eu nu mai stiu bine”, e vechi, decolorat ca o poza din ’30, mustata galbejita, ochii spalaciti, “soy espagnol”, Diego nu crede, de unde din spania, “dar ce eu te-am intrebat de unde esti?”, sunt din Jurassic Park, “si eu din spania”, din ce oras? “nu e treaba ta”, spaniolul n-are chef de glume, serveste de o eternitate in gaura asta afumata, n-are scapare nici libere de sarbatori, ii miros mainile a carpa umeda si scrum, sterge nervos masa unor matrozi care se desfata matematico-filozofic cu un joc de domino, “ce ti-e si cu lumea asta, un meteorit, o criza si tot lantul se naruie, hrrrrrr, s-a fiert fasolea, cum zicea bunicul”.

E 7 dimineata in Jurassic Park, lumina roz, fluieraturi si claxoane, un sofer infrunta brav cele 7 benzi de sens unic ale bulevardului Corrientes, when the world zigs you zag, e ocolit, neclintit, poate a adormit la volan ca seful consiliului judetean constanta. Imi cad ochii-n gura dar ma intorc in San Bernardo, n-am terminat jocul de-a ciroza cu Diego.

 

Cease fire-ul de craciun s-a incheiat, picamerele au inceput sa duduie la 5 dimineata, betonierele la 5.47, turistii rup usa la 7, atacurile de panica se tin lant, cum sa inghesui in 3 zile cursurile de tango si turul intre mormintele de bastani din recoleta,  malbecul si cele 5 kile de carne tavalite in chimichurri aferente, cursele de cai si canitza de mate si shopingul de antichitati in san telmo? simt ca inebunesc femeie, decide-te dracului ce vrei, divorturile incep la coada la cafenea tortoni si, in cele 2 ore pina intri, esti un om liber. Blonde bovine cutreiera orasul cu un zambet tamp pe figura, aaaa, uite o pereche de dansatori de tango, doamne ce autentici sunt, traditie veritabila, mai adevarati chiar decat cowboii de pe valea ruhrului, adu-o si pe agnes sa o ia domnul dansator in brate, ce conteaza ca agnes are 10 ani si domnu dansator o apuca hotarat de fese, e frumos, e o amintire nepieritoare.

Uitandu-ma dupa blonde calc stramb, clic-clac se inchide in jurul gleznei capcana, nici vorba sa mai scap, in fata mea apare o palarie plina cu bancnote, o duduie cu mustata si aer conspirativ imi sopteste sa pun niste bani ca na, ea a dansat tango pentru binele meu, ochii bovini ai blondelor se intorc catre mine, cat dau, ma simt ca la nunta la miha oprea cind tac’su a supus oprobiului public un grup de austrieci care nu au stiut ca trebuie sa umple plicul de bancnote, bine Frida, ia 10 pesos si du-te si rade-ti mustata ca intr-o zi o sa te impiedici in dinsa. Pe fiecare masa, intre pahare si cosulete cu paine, sunt tomuri de lonely planet si frommers si p-aci ti-e drumul south america, un hamburgher costa cat o bratara cu cristale swarovski iar foccacia e paine groasa de trei deshte, maninci cot la cot cu niste porumbei batausi care-ti ciugulesc limba mare si limba mica de la panerai iar la toaleta te ustura ochii de la amoniac. Vezi raluco, asta inseamna sa te culci p-o ureche si sa crezi ca totul in Jurassic Park e frumos, zi si tu, nu ti-e un pic dor de tarisoara ta. Ba d.. hap, mi-a ramas vocala-n gat, linga mine se aseaza un domn cu ceafa bronzata si tricou mulat pe cei 4 colacei, prietena cauta cu aratatorul ascutit in ureche o frecventa noua, fuego, pepe ceva. “iubiiii, sa-mi iau hamburgher sau salata nicoaz?”, iubi inghite un ragait si intreaba absent “ce vrei fa?”.

Prostia o fi uniform distribuita, dar la badaranie am avut pile s-am primit tot transportul.

degeaba incerci sa fugi mii si mii de kilometri, hrusca are bratul mai lung ca cel al legii, e craciun, n-ai cum sa-i scapi, se insinueaza cu ochii lui spalaciti de merluciu fiert, ma prinde de urechi si incepe sa toarne “scu-lati gazde nu dormiiiiiti”, e un cosmar ca ala pe care il am de-o vreme ca am scapat un examen si aflu ca nu mi-am terminat facultatea dar ma imbarbatez rapid privind masa, lasa-l pe hrusca sa-mi siluiasca urechea, este un troc pe care sunt dispusa sa il fac pentru ca la schimb oana si cristiana imi infunda gura cu salata de boeuf fara boeuf, salata de vinete si oua umplute, miracolul sarbatorilor cu maioneza imi umple stomacul, no ce vrei sa biei? am si tzuica, oana are accent de targu mures, cainele latra cu accent de targu mures, ma simt ca la strand la vikend, acu acu apare un ungur cu slipu bagat in fund sa ne zica szeretlek. N-avem norocul, pe usa intra Cristi de 1,90 m, cu agilitatea unui primar pesedist se aseaza pe un scaun si rade ouale umplute si vinetele, nu lasa loc de sarmale, epuizat de haleu sta cu gura usor deschisa de parca ii e cald la matze si ma intreaba daca in romania se mai foloseste cuvantul “gagica”, zic ca da dar mai degraba in banat, p-acolo gagica o sa ramaie gagica, apai de ce sa schimbi ceva care functioneaza, ii anunt insa ca nu se mai zice beton, ca se foloseste in exces “caterinca” si nu mai e in uz “ti-o tragi” ci “te arzi”. Cainele cerseste bilingv de mancare, este refuzat abrupt romaneste, doar suntem la petrecere romaneasca de craciun, sunt si 2 steaguri unul cu stema obosita si altul fara. Ia zi alexandra ce alegi, stema sau gaura? gaura soto, alexandra a iesit prin ea din romania, s-a mutat la londra de unde a plecat in februarie spre mexic cu un rucsac de 40 de kile in care si-a luat chiar si o pereche de pantofi aurii, si de atunci sub greutatea lui a tot mers la vale, prin belize, guatemala, costa rica si columbia, peru si brazilia, e bronzata, increzatoare si, la fel ca si andra, cristiana si oana-gazdele emisiunii-nu stie nimic despre fachirul din peris, filmul porno al nichitei dat de antena 1 in primetime si nici despre perversa de la targu ocna. Da domle, stiu, sunt din 2010 dar nu mi-a venit nimic zemos de anul asta in cap ca sa distrez audienta si hrusca trebuia amutit, andra isi tatueaza pe sarma “ori suntem golani ori nu suntem”, suntem, clar suntem, deci se dau drumul la golanii, povesti cu talhariri, cu pistol, cu cutit, de dimineata, la pranz, in amurg, pe strada goala sau in parcul plin, cu motociclete sau pe jos, andra a patit-o de 3 ori, cristiana si oana doar o data, se fura bani, ceasuri, verighete si baschetii din picioare, increderea alexandrei se topeste ca zapada pe capota incinsa, hai ma alexandra, suntem golani sau nu suntem? isi schimba rochia, trage o pereche de blugi pe ea dar ramine cu pantofiorii aurii, no nu-ti fie frica mai ca nu-i bai, nu s-o intamplat dies, si daca e cieva faci si tu ca tipa aia care a mimat criza de iepilepsie, te lasa-n pace. Oana incearca sa o calmeze, alexandra e mai bine, “da spune-le tu cum o fost cu taximetristul”, cristi a digerat vinetele si cele 14 oua si poate sa miste in sfarsit buzele, oana accepta invitatia, ‘ma sui in taxi si nu ma uit la sofier, scriu la blackberry si cind sa cobor ii dau banii nu inainte sa dieschid usa ca no, daca ie ceva sa sar si omul imi spunie as vria o parere, eu ii spun diespre ce si el imi arata o …..pe care o frieca in poala, gigantica, doamnie dumniezaule ca io n-am vazut asa ceva in viata mea si am sarit  din masina”, gata, alexandra e knockout, craciunul cu romanii i-a distrus increderea construita in 11 luni de calatorie de una singura cu 40 de kile-n spate, impietrita de groaza il asculta pe Hrusca care a prins iar microfonul.

Nu frate, nu suntem golani, dar tare mult ne-ar place.

Stau in picioare cu paharul de sampanie in mana, nepoatele in mini si-au inghitit chicotitul, bunica e darza si bunicul usor pilit dar solemn se clatina usor in capul mesei, pe ea, pe masa adica e porcul mort, jumatate de porc mort ca sa fim mai precisi, despicat pe axa OY de un matematician cu sort de piele, fratele coafez cheleste in tacere de-a stanga sotiei care se precipita sa ciocneasca, ce greseaaaaaala stimati telespectatori, mare greseala pentru ca imnul argentinei nu s-a terminat, asa si? nu-i ziua argentinei, e craciunul, ziua lui Isus Cristos, are si el imn, il cinta hrusca, voi n-aveti hrusca pe aici? nu, dar avem imnul, hai ca s-a terminat, feliz navidad, cioc,cioc, cioc, acum dam roata la masa si zicem feliz navidad si ne pupam pe obrazul drept, dupa care coafezul si sotia fug la o plasa de unde scot un arsenal de artificii, bombe, trompete, feliz navidad trosc, bum, sfisfsfsfsfsffffffff buuuuuum, daca esti afara nu mai apuci feliz ano nuevo clar, se trage de la balcoane, in case bubuie sticlele de sampanie, bunicul insfaca o trambita rosie, ma doare capul si nu e de la sampanie, nepoatele nu mai prididesc sa arunce petarde sub privirile induiosate ale parintilor, lumina ochilor nostri uite a dat cu petarda pe masina domnului de la etaju 3, que rico, mai ia mamico inca una. Sunt invitata sa particip la macel, irosesc doua petarde, tztztz, alejandro cine-i domle fatuca asta care nu stie nici sa dea foc la o bomba? Ma refugiez in amintiri din copilarie incercand sa-mi salvez imaginea, “sunteti gata copiii babei?”, bunicu renunta cu greu la trompeta si vine sa mi se aseze pe genunchi, “acum 30 de ani cind sarmalele erau facute de mama nu made in china si stefan hrusca era adevarat si nu made in china si shakespeare era veritabil nu made in china, eeee, atunci nu aveam artificii si luam fosforul de la chibrite, strangeam asa de la 7-8 betze, era greu ca nu se gaseau chibrite pe vremea aia, luam fosforul si-l puneam intre doua suruburi si o piulita si atasam o punga si aveam astfel cea mai simpla petarda din lume, si trosneau strazile, dar nu ca aici, voi sunteti niste campioni ai razboiului sonic, stiti ca si pe ceausescu l-au dat jos instaland niste simulatoare care sa dea senzatia multimii ca se trage cu masini automate in ei?”. Nici un raspuns, bunicul a atipit, il trezesc, imi propune sa-mi umple farfuria cu 2 coaste de porc, ca n-ai mancat nimic draga, toata lumea e pe balcon asteptand marea trosneala, bubuitura mileniului care nu mai vine, o pastreaza pentru revelion, craciunul e doar incalzirea. Din boxe auzi printre trosnetele de afara un tango delicat, tortul merengue face furori, coafezul si sotia isi strang copilele din fata laptopului, se vorbeste despre accidente de deglutitie si sufocari cu bucati de carne, doaaaamne ce frumoase sunt sarbatorile in familie. Gata, se face inventarul potolului ramas, overkill grav, se intorc si maine si pina atunci masa nu trebuie sa fie atinsa, farfuriile nu trebuie stranse, sticlele nu trebuie aruncate, aduce ghinion, asa frate, moarte gospodarilor care nu pot sa traiasca clipa, cum sa ai sarbatori fericite cind stai cu mainile-n chiuveta?

E 3 dimineata, petardele s-au terminat, o explozie ici si colo, mai rara decat taxiurile libere pe strazi. E Craciun in Jurassic Park, piete pline de tineri care dau pe gat sampanie si fernet cu cola, betivi rezemati sagalnic de cate un copac, munti de sticle si saci cu gunoi de care nimeni nu se atinge, sa faci curat in noaptea de craciun aduce ghinion.

Probez camasa, sunt 38 de grade, 8 ventilatoare ravasesc pleata flacaului de la casa care transpira discret sub un tablou de 1 pe 3 cu poza unui nenica lafaindu-se intr-o mare verzuie, thailandeza, cu ochii la imbaierea norocosului cetatean ma prabusesc pe o canapea alba si pierd apa pe frunte si pe la subsuori, asteptand ca pletutza sa-mi impacheteze camasa, surpriza:primesc reducere de 40%, gracias, mucho gracias, surpriza la cub: “va este sete? luati o apa din frigider”, nu inteleg, “luati o apa, de fapt luati doua”, rece-rece, buna-buna, dau pe gat o vitaminwater cu b2,b5,b6,b9, b13 din partea magazinului.

cateva strazi mai incolo, aleg berea patagonia, chelnerita cu strungareata aliniaza pe masa fara sa-i cer alune, chipsuri, basca pahar racit, pe seara e restaurant japonez, treispe scuze din partea personalului, nu se poate plati decat cu visa si nu au sushi pentru ca unul din bucatari si-a “car”,?, “cus”, ?? palma feliaza incheietura, “cut”, si,si, si-a taiat mana iar celalalt e bolnav, primesc sampanie ca sa-mi treaca supararea, multa sanatate. Sunt in taxi, nu am credit pe mobil si trebuie sa sun urgent, e 10 noaptea, nu pot sa incarc cartela, taximetristul imi da telefonul lui si cind cobor nu ia spaga si zice multumesc, noapte buna si craciun fericit.

La cinema ma poticnesc si imprastii cafeaua si smoothie-ul de capsuni pe 2 mese, auci, fac semn stanjenita unui cetatean care se infiinteaza cu mopul, nu ridic ochii din pamant, am facut mizerie, imi pare rau, imi pare rau, ii tot spun omuletului care boloboroseste ceva, bodogane ca l-am pus la treaba imi zic, poate ma injura, e si normal, uite ce am facut aici, omuletul reuseste sa se reculeaga si vorbeste rar, ma asigura ca voi primi o alta cafea si un alt smoothie, altul mai trainic si mai gustos, gra-tis, chiar daca le-am varsat eu? normal, zambeste, normal pe dracu prietene, dau jos camasa si ii arat cicatricile lasate de serviciile din romania pe spatele meu obosit. Zambeste si-mi rupe biletul de film, “welcome to Jurassic Park, va inteleg uimirea, probabil ati venit aici crezand ca suntem ultimii oameni”. Asa si e, restul sunt animale.