Archive

Monthly Archives: October 2015

Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă imaginându-și cum ar fi ca eu să fi fost în clubul unde în mod evident nu eram pentru că la ora 10 seara vorbise cu mine și știa că sunt la 200 de kilometri depărtare. Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă gândindu-se la băiatul pe care Antena 3 l-a filmat în timp ce sufletul îi ieșea din corpul stors ca un tub de pastă de dinți de mâinile medicilor. Maică-mea nu a dormit o noapte întreagă pentru că s-a gândit la zecile de părinți distruși, care tastau disperați butoanele telefoanelor primind în urechi: abonatul apelat nu…Maică-mea nu a putut dormi o noapte întreagă pentru că jalea mamelor a creat un câmp electromagnetic care i-a tulburat somnul. Maică-mea nu a pus pleoapă pe pleoapă azi noapte și s-a trezit obosită și a mers la mormântu lu bunică-meu să-l curețe și să-l sape de ziua morților, deși bunică-meu a fost un om cu un caracter de rahat care nu s-a gândit la nimic în timpul vieții și, dacă el nu ar fi avut loc de veci în Bartolomeu, maică-mea ar fi putut să cumpere unul în cartier, mai aproape, ieftin și bun.
Maică-mea nu a putut să doarmă toată noaptea pentru că nu are mormânt și pentru că Udrea nu e la bulău și pentru că Băsescu nu a fost încă prins.
O țară de obosiți.
În care Salvarea e lentă, dar nu atât de înceată ca bunul simț care s-a oprit undeva, pe la Episcopia Bihor și de vreo 32 de ani nu a înaintat un metru. Nimeni nu e responsabil pentru nimic. Nimeni nu își dă demisia. Piedone, Oprescu, Oprea, Ponta, toți au conștiința curată.
Ceaușescu avea și el conștiința curată. Iliescu nu clipește de apretat și pur ce e.
Nimeni nu plătește pentru nimic, trăind cu toții pe datorie, sperând mereu că acel caiet în care e trecută consumația va dispărea miraculos, într-un foc sau într-o inundație.
În 9 luni nimeni nu va mai vorbi despre Colectiv. O să se mai amintească ceva peste 3 ani, când proprietarii clubului vor fi condamnați la 12 ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Și gata. Oprescu, Oprea, Ponta, Piedone, ăștia toți vor ieși la televizor și ne vor liniști, spunându-ne că tragedia asta nu se va mai repeta, că uite, vinovații au plătit, s-a făcut dreptate.
Și maică-mea va dormi liniștită în țara prea obosită să mai gândească.

Asta scriam acum un an, pe 29 octombrie. Cu stupoare realizez că suntem conduși în continuare de Ponta, că Iliescu a urcat treptele Parchetului dar nu e la bulău și nu va fi probabil niciodată, că dosarul Revoluției a fost îngropat și că Iohannis pas cu pas mă face să regret că l-am votat. Desigur, nu poate să facă nimic care să mă facă să regret că nu l-am votat pe Ponta. A trecut un an de când am scris asta. Nimic esențial nu s-a schimbat.

Întoarcerea la catatonie

“Iordănescu e antrenor la echipa națională. Clienții se poartă ca-n `99. Sandra vine să ne cânte ”aaaa-ia-iaai-iiiiiia-aaa-iii-aaaa, return to innocence”. În 1990, pe 22 decembrie, ca să vezi coincidență, a apărut filmul ”Awakenings”, cu Robin Williams și Robert de Niro. Personajul interpretat de ultimul este un bărbat intrat în catatonie după ce s-a îmbolnăvit de encefalită. Zeci de ani este nu mai mult decât o conopidă băloasă, până când personajul lui Robbin Williams descoperă un medicament care îl smulge din stratul de legume în care fusese trimis de encefalită și îl redă societății. Frumos.

Însă, după câteva luni fantastice în care pacientul face progrese incredibile, elasticul de la yo-yo începe să se strângă și mingiuca bolii se întoarce în palmă. Robert de Niro este din nou o legumă, închis în pârnaia de carne a propriului trup.

România. Catatonie de 45 de ani. Medicament servit de agenturi în decembrie `89. 25 de ani în care a învățat să meargă, să vorbească, să se spele pe dinți și să nu înghită pasta, să ridice colacul și, mai nou, că e ok să tragi apa justiției după rahatul care a umplut toaleta numită stat de drept.

Acum însă efectele medicamentului s-au cam dus. România se bâlbâie, bălește, se-mpiedică și nu poate să țină puța în mână când face pipi. Ne îndreptăm, galopant, spre micuța dar atât de calda pușcărie unde cu toții suntem egali, mândri, eroi ai muncii socialiste, avem servicii, apartamente și liniște.

Ne îndreptăm spre asta:

Ultimele 80 de zile ale tovarășilor Nicolae și Elena Ceaușescu.

  • 14 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu în vizită de lucru la Iași
  • 15 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la deschiderea anului de învățământ la Iași (cuvântare)
  • 16 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la o Adunare populară la Suceava (cuvântare)
  • 18 septembrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la o Adunare populară la Botoșani (cuvântare)
  • 2 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru în județul Ialomița. Vizită la unități de industrie alimentară din capitală (cuvântare).
  • 4 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică.
  • 5 octombrie – Consfătuire de lucru la CC al PCR (cuvântare).
  • 6 – 8 octombrie – Nicolae Ceaușescu participă la festivitățile de la Berlin consacrate împlinirii a 40 de ani de la înființarea RDG (dată la care începe destrămarea regimului comunist din această țară).
  • La 7 octombrie au loc întâlniri cu Jivkov și Honecker și secretarul P. C. Vietnamez.
  • 9 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită în piețe agroalimentare din capitală. Întâlnire cu Yasser Arafat.
  • 10 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în piețe și la institutele de cercetări.
  • 12 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. Întâlnire cu conducerea comisiei economice româno-americane (cuvântări).
  • 14 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la deschiderea celei de a XV–a ediții a Târgului Național București (TIB); – Nicolae și Elena Ceaușescu fac o vizită în județul Bistrița-Năsăud (cuvântări).
  • 16 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu participă la un miting popular la Bistrița; primirea delegațiilor țărilor socialiste la TIB (cuvântare).
  • 18 octombrie – Telegrame legate de realegerea lui Nicolae Ceaușescu; ședința Tratatului de la Varșovia (cuvântare).
  • 19 octombrie – Primiri: trimisul Iranului
  • 20 octombrie – Ședință CPEx. al CC al PCR. (cuvântare).
  • 21 octombrie – Elena Ceaușescu prezidează Plenara Consiliului Național al Științei și Învățământului (cuvântare Elena Ceaușescu).
  • 23 octombrie – Primiri: reprezentantul Ciprului (cuvântare)
  • 2425 octombrie – La Plenara lărgită a CC al PCR, Nicolae Ceaușescu prezintă expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activității ideologice, politico-educative, de dezvoltare a conștiinței revoluționare, de formare a omului nou, constructor conștient al socialismului și comunismului în România”.
  • 26 octombrie –– Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariția în presă de date de recolte false („Scînteia”, „România liberă”, ș.a.)
  • 27 octombrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare la Marea Adunare Națională (MAN).
  • 2830 octombrie – Nicolae și Elena Ceaușescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru județul Brăila.
  • 3 noiembrie – Apariția unei cărți a Elenei Ceaușescu în Siria.
  • 7 noiembrie – Conferințe județene de partid
  • 8 noiembrie – Ziarele „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. susțin campania pentru realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general; Vizită în unități industriale și științifice din București.
  • 9 noiembrie – Conferința organizației municipale București. (cuvântare)
  • 10 noiembrie – Consfătuirea secretarilor cu probleme economice la CC al PCR; apariția unei cărți standard Nicolae Ceaușescu în Tanzania.
  • 14 noiembrie – Primiri: ministrul de externe cubanez, ziarist din China, apariție carte standard Nicolae Ceaușescu la Bogota.
  • 16 noiembrie – Interviu acordat agenției de presă „Prensa Latina”, mesajul lui Nicolae Ceaușescu pentru studenți.
  • 18 noiembrie – Interviu pentru presa din RPD Coreeană, apariția în „Scînteia”, „România liberă”, ș.a. de picturi reprezentându-i pe Elena și Nicolae Ceaușescu.
  • 19 noiembrie – Interviu Kuweit; coperți cărți.
  • 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV–lea al PCR. Cuvântări Nicolae și Elena Ceaușescu; întâlniri cu prim-secretari din Bulgaria, RDG, Afganistan, Coreea, Cuba etc. Congresul îi realege pe Nicolae și Elena Ceaușescu, continuând cu intensitate cultul personalității acestora.
  • 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae și Elena Ceaușescu.
  • 27 noiembrie – Interviu acordat unui ziarist din Nigeria.
  • 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceaușescu efectuează o vizită în unități industriale și de cercetare din București.
  • 1 decembrie – Cuvântare la CPEx. al CC al PCR.
  • 23 decembrie – La Malta se desfășoară întâlnirea la nivel înalt americano-sovietică.
  • 4 decembrie – Întâlnirea, la Moscova, între Nicolae Ceaușescu și Mihail Gorbaciov, cu prilejul participării la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor membre ale Tratatului de la Varșovia. Are loc un schimb dur de replici între cei doi, încheiat cu o amenințare din partea lui Mihail Gorbaciov care-i cere lui Nicolae Ceaușescu să îmbunătățească nivelul de trai al populației și să respecte drepturile omului.
  • 5 decembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”,[1] ș.a. prezintă decretul[2] Consiliului de Stat cu privire la mărirea a burselor studenților; reacții în școli și facultăți; Primire: ministrul de externe al RPD Coreeană.
  • 8 – 10 decembrie – Presa abundă de declarații din țările în curs de dezvoltare laudative la adresa lui Nicolae Ceaușescu.
  • Declarația și Programul în opt puncte al Frontului Popular Român de la Iași, a fost difuzat sub forma de manifest la Iași, Bacău, Roman începând cu ziua de 10 decembrie 1989.
  • 11 – 12 decembrie – Ședința comună a CC al PCR, a Biroului Permanent și birourilor secțiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN și consiliile populare și ascultă o informare a lui Nicolae Ceaușescu cu privirea la ședința de la Moscova a Tratatului de la Varșovia.
  • 14 decembrie – Nicolae Ceaușescu susține o cuvântare în fața Marii Adunări Naționale. Un grup de oponenți ai regimului dictatorial a încercat să organizeze o acțiune restrânsă la Iași, prin adunarea în Piața Unirii a unor intelectuali, studenți și muncitori sub egida Frontului Popular Român. Mitingul a fost preîntâmpinat de autorități.
  • 16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale și anticomuniste la Timișoara. Intervenția forțelor de ordine se soldează cu zeci de morți și răniți.
  • 17 decembrie – Ședință a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timișoara.
  • 18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceaușescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale și tehnici dintre cele două țări.
  • 19 decembrie – La Timișoara se declanșează greva generală și se cere demisia lui Nicolae Ceaușescu. Generalul Ștefan Gușă, șef al Marelui Stat Major, raportează la București că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timișorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.
  • 20 decembrie – Timișoara devine primul oraș liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formațiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceaușescu revine în țară. El se adresează populației, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timișoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani și nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
  • 21 decembrie – Decret prezidențial de instituire a stării de necesitate în județul Timiș. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceaușescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în fața Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA și în Piața Romană. În cursul nopții se trage în demonstranți și se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declarația și Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Român de la Timișoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineața zilei de 21 decembrie 1989.
  • 21-22 decembrie – Au loc confruntări armate și demonstrații populare împotriva regimului comunist la AradSibiuBrașovCluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
  • 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae și Elena Ceaușescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsați în zona Titu și preluați de miliție. În jurul orei 18:00 cuplul Ceaușescu este luat și depus într-o unitate militară din Târgoviște. Se desfășoară prima ședință a Comitetului Frontului Salvării Naționale, compus din vechi comuniști și disidenți, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele orașe din România.
  • Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluției.
  • Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepțional organizat de CFSN, Nicolae și Elena Ceaușescu sunt condamnați la moarte prin împușcare. Sentința este executată în aceeași zi în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceaușescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din București.

Votați orice, numai nu votați VV Ponta. Nu uitați, în spatele lui este Ion Iliescu, omul ale cărui idealuri socialiste au fost întinate de Nicolae Ceaușescu.”

 Sărăcuța de mine, îmi spun și mă uit pe geam la dubele televiziunilor strânse în fața DNA.
Tare patetică eram.
Grozav de patetică am rămas. Timpul nu există în România și eu nu am îmbătrânit un an. Trăiesc Timequakeul lui Vonnegut, captivă în chihlimbarul anului din care Ponta nu mai pleacă și libertatea nu mai vine.
Jos Ion Iliescu!

8 milioane de români au cont de Facebook, scria presa în luna iulie 2015.
Like, share, app, event, about, follow, message. Zilnic. 8 ore pe zi.
Normal că și politicienii români trăiesc bidimensional, pierduți în codrul de 1 și 0, nisipuri mișcătoare.
Ponta își rupe piciorul și, din spitalul turcesc guvernează cu click, status, update. Are timp și de un farmville și chiar și de un test din care iese că meseria care i se potrivește perfect este cea de soldat. Se demonstrează însă că a copiat răspunsurile de la Oprea.
Iohannis, omul cu peste 1, 6 milioane de fani, cel care a depășit-o binar pe Merkel și l-a îngenuncheat electronic pe Obama, îi ține isonul.
Îl și vezi, retrăgându-se în capot și șoșoni, în solitudinea autistă a cămăruței unde are laptopul deschis pe Facebook și spunându-i lui, computerului, ca Făt-Frumos scorburei, secretele care îl macină.
Zice domnia sa, cu degețele tremurătoare alergând pe tastatura rece: “Este inadmisibil ca, la cinci zile de la decesul polițistului care făcea parte din coloana vicepremierului Gabriel Oprea, să nu avem încă nicio poziție oficială din partea Guvernului. Opinia publică așteaptă lămuriri și le solicit de urgență domnilor Oprea și Ponta să dea aceste lămuriri. Și nu mă refer doar la partea penală a accidentului, în care din nefericire a murit un polițist care era în timpul serviciului, ci mă refer la latura politică și la lămuriri de ordin general.”

Urât. Victor Ponta se întrerupe din testul de Facebook care îi spune cu exactitate care îi este data morții și, după ce transmite călduroși “la mulți ani” actriței Draga Olteanu Matei, regelui Mihai și tuturor celor cu numele de Dimitrie, îi repede o flegmă pixelată în ochi președintelui celor 8 milioane de feisbuchiști. Zice premierul:  “Obiceiul liberalilor de a politiza orice tragedie mi se pare reprobabil și mi se pare de un cinism extraordinar faptul că domnul Iohannis vrea să profite de orice ocazie, chiar și de moartea unui tânăr, ca să-și aducă propriul guvern PNL-PDL la putere. Acești oameni sunt în stare de orice, au interes politic și atât!
Domnul Iohannis personal, doamna Gorghiu, domnii Blaga și Predoiu i-au făcut curte teribila lui Gabriel Oprea: să trădeze Guvernul și să voteze cu ei. Acum deodată el a devenit inamicul public numărul 1. Acesta mi se pare un mod oribil de a face politică!”

Cu alte cu cuvinte, premierul i-a făcut președintelui poke. Iohannis zice LOL și îl pune pe Oprea cu spatele la wall: “Am avut o discuţie în cursul acestei seri, la Palatul Cotroceni, cu Gabriel Oprea şi l-am sfătuit să-şi dea demisia. Opinia publică are dreptul să fie corect informată. Gestionarea acestei situaţii apărute în urma decesului poliţistului din coloana oficială a vicepremierului a fost catastrofală.”

Victor Ponta trebuie să se întrerupă din corectat textul Mariei Grapini. Îi dă send așa, fără să mai aibă timp să opereze fracturile de logică.  “Azi dezbatem in Parlamentul European in prezenta Presedintelui Comisiei si a Presedintelui Consiliului,problema refugiatilor.Desi duminica Presedintele Romaniei a participat la discutia organizata la Bruxelles,nu a binevoit sa ne informeze cu ce s- a discutat ,care este pozitia Romaniei? Cu o saptamana in urma,la intalnirea cu europarlamentarii romani,i-am cerut in mod expres sa clarifice pozitia oficiala a tarii noastre ! O fi doar presedintele liberalilor?”

Enervat, îi mai face poke o dată lui Iohannis. Poke-Poke sau Double Poke, una dintre cele mai grave lovituri de Facebook. Îi spune deci așa lui Klaus, Klaus-Iohannis, președintele celor mai multe likeuri din lume, îi spune: “Eu sunt dispus la colaborare cu președintele Klaus Iohannis și nu sunt «belicos». Voi merge la discuții și îi voi arăta respectul pe care mi-l arată şi el mie. Din păcate domnul Iohannis are des tendinţa de a ne trata cu aroganţă, «ca stăpânul pe iobagi». Dar eu nu-i datorez nimic și nu am de ce să mă prezint «cu căciula-n mână»!”

Oooooo! Asta da lovitură dragă Victore. Adică mai devreme cu 5 ore îi ziceai la mulți ani lui Mihai, nepotu lui Carol și apoi te iei de el, de nenea Carol când spui că her Klaus te tratează la tine acasă, ca pe iobag. Brava. Mândru că ești român. Mândru că poți oricând să-i fuți muma-n cur de venetic. Cum își permite măi, la tine în țară, să te ia pe tine la rost și să îți zică să dai cu generalul O de pământ?
Klaus, cât are el pagina de mare, se clatină. Face chiar un pas înapoi, unul despre care va scrie o carte la anul. Dar de ce la anul? Uite acum, mai sunt câteva zile până la târg, Gaudeamus sau cum i-o zice. Scrie “Un pas înapoi”, o vinde în 456.000 de exemplare și din banii câștigați bagă niște lecții la logoped. Să facă niște masaj la limbă, că iar s-a înțepenit.
Hai că e timpul să iasă la televizor, să vorbească în fața celorlalți 9 milioane de români, ăia de nu-s pe Facebook.
N-are niciun chef. Își leapădă laptopul, gumarii și capotul și pornește să sfarme tartru în fața ziariștilor care se aruncă asupra lui cu întrebări. Cineva vrea să știe dacă el, președintele românilor, l-a crezut pe domnul Oprea atunci când a zis că nu a știut nimic de accident.
Iohannis i-ar da poke jurnalistului, i-ar da unfriend, i-ar da block, dar nu poate.
Aici nu e pe Facebook.
Tace, încearcă un zâmbet cu subînțeles dar nu-i iese. Atunci cere o altă întrebare.

Țara întreagă dă ignore vieții politice și se întoarce la spart biluțe pe Candy Crash Saga.

În timp ce privirea aleargã dupã degetu care aratã spre sprâncenele pensate ale lui Oprea, spitzu justitiei se-nfige în ouãle noastre. Auci, n-am vãzut-o pe asta. De fapt nici acum nu o vedem, nu întelegem cã durerea care a urcat în bulbii ochilor, nu se trage de la ciocoiul travestit de la Interne ci de la sutul in coaie primit de la procurorii militari care au decis ca mortii din 1989 trebuie îngropati mai adânc, acum, cât poporu e ocupat cu motociclistului ucis de sistem.

Sub Giginã, în pãmântul rece al patriei au fost cu grijã strecurati 1104 morti în poate cea mai mare operatiune de cover-up, la propriu, din istorie.

Un mormânt de 1105 îngropati la pret de unul. Cine spunea cã guvernul Ponta nu-i eficient?

În afară de păr, nimic nu îl desparte pe Cristian Tudor Popescu de Miron Cozma. Țâfnă, sprâncene ultramobile care acum se-nchid asupra ochilor mici, acum se-nalță într-o arogantă uimire, urlete în microfon, rictusuri sparte. Și mult tupeu. Tupeu cu care îndoaie pe genunchi realitatea, ca un clovn care înnoadă baloane sub formă de pudeli, săbii sau floricele.
De unde în 1990 CTP-ul avea pregătită praștia cu rahat cu care trosnea între ochi huliganii din piața Universității, acum explică doct la Digi că

“Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit.

Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.

Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa.”

Să vedem ce zicea CTP-ul la câteva zile după mineriadă:
19.06.1990. Adevarul. Spirala Violentei, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu: “Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima dl. Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.”

Să vedem ce zicea CTP-ul în 2010 într-un interviu acordat ziariștilor Cristian Delcea și Mihai Voinea.

“Aţi fost în Piaţa Universităţii în aprilie 1990. Cum a început totul?

C.T.POPESCU – A început la 22 aprilie, dar nu ca o mişcare a societăţii civile, a oamenilor de pe stradă. A fost clar o mişcare politică de opoziţie a activiştilor ţărănişti care au ocupat în mod ilegal carosabilul de la Universitate. Asta e grav! Nu ceruseră aprobare pentru nimic. În jurul acestui nucleu au început să se strângă diverse categorii de oameni. Eu am văzut Piaţa Universităţii în mai multe momente ale ei. Piaţa a fost o fiinţă care a arătat în diverse moduri. De la 30-40 de inşi care au ocupat carosabilul, până la aproape 40.000 de oameni.

După care, în faza finală, după alegeri, a rămas o adunătură de declasaţi…100 de inşi, persoane de o condiţie extrem de dubioasă, care stăteau în nişte corturi (in corturi se aflau la vremea respectiva grevistii foamei asistati de medic.n.n.), fără niciun Dumnezeu, în faţa hotelului Intercontinental. Nu s-a intervenit împotriva oamenilor care au format fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Aveau şi ei nişte revendicări. Cereau o televiziune liberă, între altele.

C.T.POPESCU – Păi or fi cerut, dar nu aşa se proceda: continuând să stai cu cortul acolo.

În ceea ce priveşte compoziţia, erau, între cei care scandau, mulţi securişti care nu mai aveau de lucru, foşti activişti de partid care încercau să se recicleze şi în afară de ăştia erau mulţi gură-cască. Dar erau şi oameni sincer îngrijoraţi de posibilitatea revenirii la comunism.

Dumneavoastră eraţi îngrijorat?

C.T.POPESCU – Nu. Mi se părea evident că nu se poate reveni la ceea ce a fost înainte de 1989. Că existau elemente comunistoide pronunţate în acest FSN nu aveam îndoieli. Dar ele existau în toate segmentele societăţii. În toate partidele. Îmi aduc aminte momentul primei apariţii publice, televizate, a Partidului Naţional Ţărănesc. Aştepta toată lumea cu sufletul la gură, inclusiv eu. Mă gândeam cum or arăta oamenii ăştia. Era o aură de legendă: PNŢ, partid istoric. Ei bine, a fost absolut catastrofală această primă apariţie.

S-a produs în februarie-martie 1990. A apărut un grup de inşi încrâncenaţi, îmi aduc aminte de unul, Ion Puiu – figură crâncenă, mai era unu’ – Liviu Petrina. Domnule, nişte figuri agresive… Au apărut în falangă la televizor, uitându-se crunt prin sticlă şi spunând: „Trebuie retrocedat tot ce s-a luat de comunişti, să se dea la oameni, înapoi. Să alungăm lupii!”. Deci un discurs revanşard care a blocat lumea.

Pe Digi, Miron Cozma spune chiar acum că este victimă, că el l-a salvat pe Marian Munteanu de la moarte și că a fost luat cu japca de securiști și adus la București nu în primul tren ci în al nșpelea.
În redacția Digi, perechea lui spână, CTP-ul, face o spălătură cu apă de gură sfințită și se pregătește să intre în studio să mai facă niște pudeli din baloane pline cu povești de la mineriade.

O țară sărmană dar plină de circari virtuoși.

CNADNR,  Comisia Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, fură. Și după ce fură cu două mâini, mai scoate o a treia, mânuța aia crescută din cauza Cernobâlului cu care se ținea până acum de ouă, și cu mânuța a treia mai fură încă o dată.
Scrie despre asta aici http://www.gandul.info/auto/detaliul-legal-care-ii-scapa-pe-soferi-de-amenzile-pentru-rovinieta-13963264 și mai scrie aici http://www.stiri.com.ro/stire-74914/cum-ii-spoliaza-statul-roman-pe-soferi-pentru-o-firma-de-apartament.html#.ViXyodY_v2Q.

Dar mult mai nasol este când fulgerul olimpian al CNADNR pălește la tine în bătătură.
Iulian, partenerul de facto de care vorbeam pe blog acum vreo 4 zile, posedă un autoturism nemțesc. În timpul faimosului sabatic din America de Sud, mama numitului Iulian, făptură plăpândă și ușor înfricoșată de prezența amenzilor în căsuța poștală, a dat fuga și a plătit cele patru amenzi arse de CNADNR pen că fiu-său circulase fără rovinietă. Toate patru procesele verbale au fost trimise nu la o lună, cum zice ordonanța 15 din ianuarie 2002, ci în buza a 6 luni, taman când se făcea că se prescriau.
Un ochi vigilent de birocrat nu a lăsat să se întâmple asta, să scape nepedepsit micul infractor. Nu. Birocratul a identificat automobilul incriminat, care circula fără rovinietă pe 24 și 25 septembrie 2011 în localitatea Românești și apoi, pe 26, la Călugăreni. Apoi mânuța birocratului a scris, pe 21.03.2012, trei procese verbale de contravenție pe care le-a trimis degrabă la Vrâncioaia care, cum spusei adineaori, le-a plătit fără să crâcnească și fără să îi treacă prin cap că există posibilitatea să faci contestație, mai cu seamă când e vorba de 3 zile consecutive când ai fost prins fără rovinetă, adică, vezi bine ești taxat de trei ori pentru aceeași faptă (e ca și cum mă amendezi că am băut la volan, dar mă lași să conduc până la următoarea cârciumă de unde mă aștepți să ies peste 1 oră și mă mai amendezi o dată și apoi, în zori de zi, îmi măsori halena și îmi mai arzi o amendă).

Să revenim. Mama plătește, anii trec, PSD vine la guvernare, Boc e schimbat cu Ponta, Voiculescu intră la pârnaie, mor Patriciu și Păunescu, Iliescu se ține bine și, într-o frumoasă dimineață de aprilie 2015, 3 ani după ce amenzile au fost plătite, vine o scrisorică de la un distins birou de executori judecătorești, ăia de care vuiește presa, Leancă și Măgureanu, care îl anunță pe Iulian al meu că CNADNR îl execută pentru că îi datorează bani. Și că are o zi, 1 ZI, să plătească CNADNR-ului suma de 56 de euro (două procese verbale cu taxă de despăgubire fiecare de câte 28 de euro) și 454,66 lei domnilor Leancă și Măgureanu care…
…vezi bine au și o explicație pentru suma asta. Nu e scoasă din burtă, nu. Ea reprezintă așa:
40 de lei- taxa de timbru investire cu formula executorie.
99,20 lei-cheltuieli necesare desfășurării executării silite
6,20 lei-înregistrare dosar în format electronic
36,46 lei-cheltuieli transmitere cu poșta acte de procedură (TVA inclus)
248 lei-consultanță întocmire dosar executare silită
12,40 lei-formare dosar
12,4 lei-onorariu executor judecătoresc (TVA inclus).

Pe bune? Cine sunt Leancă și Măgureanu ăștia de oferă consultanță de întocmire dosar de executare silită unui mamut cum este CNADNR care ar trebui să aibă o armată de juriști angajați să facă acest lucru? Ținând cont de ce scria presa în 2014 cum că există 50.000 de dosare de executare pentru amenzi din lipsa rovinietei, avem 50.000 ori 248 de lei numai consultanța din care Leancă și Măgureanu câștigă 2.850.000 de euro.
Numai din consultanță.
Brava băieți. Ținând cont că CNADNR este instituție de stat, mă gândesc că atunci când îți alegi un birou de executori care trebuie să radă 50.000 de portofele de 28 de euro cel puțin, ar trebui să faci o licitație ceva. Cum stabilești care sunt cei mai buni consultanți în executare judecătorească?

Dar, revenind.
După 3 ani de la plata amenzilor, CNADNR se trezește ca dormuza din Alice în Țara Minunilor și activează consorțiul de recuperatori-executori pe care îl pune pe urmele cetățenilor care nu au plătit decât amenda nu și tariful de despăgubire de 28 de euro care a fost abrogat încă din 2012.
Despăgubirea cui? A lui CNADNR, căci atunci când ai rulat fără rovinetă ai distrus drumul, se știe.
În 21.10.014, adică fix acum un an, pe site-ul avocatura.com scria:

“În marea majoritate, instanţele au concluzionat că executările silite sunt abuzive, întrucât tariful de despăgubire nu poate fi pus în executare la doi ani de la abrogarea sa. Însă, chiar dacă tariful a fost abrogat în 2012, CNANDR a interpretat că, de fapt, s-au anulat doar amenzile aplicate și contestate în instanță, nu şi cele care au devenit titluri executorii.

În astfel de acţiuni am avut câştig de cauză pe fond în calea executării silite, nu ştiu care va fi practica instanţelor în recurs. Vorbim aici despre 28 de euro, la legea specială. O dată şoferii iau amendă pentru lipsa rovignetei, plăteşti, apoi trebuie să o cumperi, pentru a evita o nouă contravenţie. În plus, există acest tarif de despăgubire. CNADNR tratează acest tarif de despăgubire ca o culpă delictuală, întrucât ai fi produs un prejudiciu drumului. Însă nu dovedesc prejudiciul concret, faptul că ai rulat fără rovignetă nu înseamnă că ai creat o pagubă. Şi nu este totuna să asimilezi legea specială cu prevederile codului civil“, ne-a spus avocatul Dănuţ Pleşa Plugaru.”

Dar ce ne facem că băieților de la Leancă și Măgureanu le e fomică. Și nu se opresc iată. Acum 25 de minute, Iulian a primit sms că i-au fost popriți banii.
Ce-i de făcut băieți?

Un colonel de jandarmi urmărește o polițistă, fluturându-și șloncul p-afară.
Se putea întâmpla pe stradă, se putea întâmpla la o ceremonie funerară, se putea întâmpla lângă o secție de votare. Dar Nelu s-a gândit să o convingă pe colega taman în curtea Mitropoliei din Iași, în timpul turneului anual al moaștelor Sfintei Parascheva.
Așa ceva nu-i frumos. Așa ceva nu se face.
Vuiește presa și titlurile articolelor pomenesc despre Sfânta Parascheva mai dihai decât numele colonelului de jandarmi în călduri.
Ipocrizie cruntă.
Emil Moise scrie despre iadul din școli, în Adevărul din 15 octombrie (http://adevarul.ro/educatie/scoala/iadul-scoli-1_561ff7bcf5eaafab2cb2bd52/index.html). Profesori care vorbesc cu Maria Fecioara, care le zice să le ceară doi lei copiilor (adică părinților, desigur) pentru cruciulițe care țin diavolul departe de geam, cadre didactice care organizează coșmărești spectacole cu elevi sub 10 ani reconstituind faimoasa execuție a lui Brâncoveanu Constantin, domn român și domn creștin, cu topor, călău și sfânta cruce făcută înainte de hăcuire. Copiii nu mai dorm noaptea, psihologii nu mai prididesc să trateze crize de anxietate, baubau nu vine când nu ești cuminte ci când nu te spovedești, evul mediu întunecat e aci, prima uliță pe dreapta.
În Brașov e soare și plin de refugiați de la Iași. Mănâncă un gulaș la Pilvax și spun că au tăiat-o de acasă din cauza Cuvioasei. 300.000 de pelerini sunt la Iași, din oraș se ridică abur de pioșenie și mulțumiri pentru cele 5 milioane de euro pe care le-a înhățat BOR-ul de pe urma oscioarelor Sfântei Vineri.  http://www.b1.ro/stiri/eveniment/pelerinajul-de-la-sfanta-parascheva-a-adus-bor-castiguri-de-5-milioane-de-euro-video-128158.html

5 milioane de euro împărțit la 2 lei cruciulița îți iese de 11 milioane și încă 50.000 de cruciulițe care să țină diavolul departe de ferestrele claselor. Departe, departe. La dracu-n praznic să-l țină. Cam pe unde vine aia? Păi așa, prin Maldive. Unde numai cei mai curajoși și viteji preoți din BOR pot să îl urmeze, să îl vadă distrugându-se cu viciul băuturii și mâncatului excesiv.

Și că veni vorba de mâncare, deschid ciocolata Noir cu mure și stafide. Rup cartonul deasupra mesajului care mă avertizează cu fond italic: taste of inspirations. Din ambalaj îmi pică în poală nu inspirația sub forma unui cartonaș panini cu un fotbalist macaronar ci chiar Sfântul Efrem cel Nou. Pe fața țiplată a cartonașului e o siluetă bărboasă înveșmântată în violet iar pe spate un tropar care este semnat, ca toate anunțurile unui comitet de scară, în loc de “conducerea” cu “sfințită”.
Dar cine este Efrem cel Nou, purtat de ciocolata Noir în poala mea?
Aflăm de pe ziarullumina.ro că dumnealui este un mare vindecător, de la cancere, la diabet, epilepsie, paralizie, you name it. În plus, zice ziaristul: “Chiar şi studenţii care au nevoie de luminarea minţii pentru examene au primit autor de la Sfântul Efrem cel Nou. De asemenea, Sfântul Efrem i-a ajutat pe cei care erau nedreptăţiţi în judecăţile lumeşti, câştigând procesele în care erau implicaţi. Şi persoane care erau dependende de calculator au mărturisit că Sfântul Efrem le-a ajutat să scape de această dependenţă. Astfel, Sfântul Efrem ajută pe oricine, rugăciunea şi mijlocirea lui fiind grabnic ascultate de Dumnezeu, indiferent de nevoia celui care apeleză la el. Mărturie a tuturor minunilor şi ajutorului primit de credincioşi prin mijlocirea Sfântului Efrem sunt darurile oferite de cei vindecaţi mănăstirii din Nea-Makri, care pot fi văzute în timpul pelerinajelor care au început să devină din ce în ce mai dese.”
Mușc din ciocolată și citesc despre Leucippus și discipolul său Democritus care au inventat în secolul V înainte de Cristos teoria atomică a universului. Asta înseamnă că, acum 2500 de ani, cetățenii aceștia au realizat că lumea este creată din particule pe care noi nu le percepem cu ochiul liber, imutabile, indivizibile, indestructibile, nemuritoare și că acești atomoi crează un număr infinit de universuri.
În unul dintre ele, un colonel de jandarmi fugărește cu penisul pe afară o polițistă  în timpul pelerinajului Sfintei Parascheva, colonel, penis, polițistă, biserică, preacredincioși, moaște, cu toții făcuți din aceeași atomi indestructibili și nemuritori.
Ptiu, drace!