qutub minar este cel mai frumos si mai inalt minaret din lume inconjurat de cel mai urat si mai murdar maidan din univers. la casa de bilete, indianul scoate din buzunar 25 de rupee, strainul 250. caci indiferent daca vine din bhutan, congo sau kirghistan, turistul strain trebuie sa plateasca de 10, 20 sau 45 de ori mai mult, ca sa vada fix acelasi lucru ca ochiul localnicului. “s.k. sinha-conferentiar universitar” se prezinta un cetatean pirpiriu, in vesta de lana cacanie care-i incaleca gulerul camasii cadrilate, un tataita fugit de la azilu de batrani care produce o legitimatie mare, tiplata, cu clama metalica, pe care scrie ca este ghid acreditat de ministerul culturii. “in general numai pentru ministrii si oameni de stat am facut tururi” anunta decis s.k. sinha. daca ar vedea un primar sau un membru de consiliu de administratie ar cam stramba din nas. simte maretia din mine, asa ca imi face si o reducere de tarif, cu numai 500 de rupee-jumate din pretul oficial pe care il ia de la ministrii si oamenii de stat, domnul sinha imi va dezvalui tainele qutub minarului iar daca sunt multumita, ii voi da 1000 de rupee, adica atat cat face. si voi fi multumita-imi promite conferentiarul fugit de acasa.

alergam pe langa coada de indieni care trebuie sa-si scaneze papornitele, securitate intarita de atentatele din anul asta, care aici e si mai strasnica pentru ca monumentul qutub este marul discordiei, un teritoriu spiritual intens disputat, de 900 de ani, intre hindusi si musulmani.

pe foarte scurt, minaretul si prima moschee din india au fost ridicate aici de invadatorii afgani, pe locul celui mai mare templu hindu din south delhi, la inceputul secolului XII, acesta fiind capitala indiei de nord care era ditamai paleasca, cuprinzand jumatate din subcontinent, pakistanul, bangladeshul, nepalul si parti din china. pai si cum i-au batut atunci afganii pe indieni?

redescoperim tehnica vicleniei folosita de conquistadori in mexic si peru: dupa ce au incercat inutil sa ii invinga barbateste, intr-o ciomageala cinstita, afganii au realizat ca e imposibil si ca trebuie sa recurga la alte metode. india de nord era condusa de casta de razboinici rasput, cruzi si darzi dar, in acelasi timp, suflete de vioara, tare sensibili la prietenie. conducatorul misel al armatei afganilor, qutub, le-a trimis o solie de pace si un add friend la care indienii au raspuns cu “desigur frendo”, afganii au trimis o delegatie care l-a luat pe regele hindu captiv, l-au mierlit hotarat si qutub a ajuns serifu peste ditamai imparatia.

asa a intrat india sub plapumioara islamului timp de 700 de ani. domnu qutub a primit postul de vicerege, apoi la moartea tatucului de la kabul, a ajuns rege, a despartit india de afganistan, si-a suflecat manecile si a purces la treaba. in primul rand a distrus toate cele 27 de temple hindu dedicate lui vishnu, despre care s.k. sinha le spune ministrilor si, deci si mie, ca erau acoperite cu diamante si statuile zeilor erau din marmura verde. bucati de coloane si piatra au fost aduse si, din acest lego urias, zidarii islamului au ridicat cea mai mare moschee care ar fi trebuit sa inghita 5000 de credinciosi si un minaret de 75 de metri inaltime de pe care, sute de ani mai tarziu, 25 de oameni s-au aruncat (pe rand, nu va ganditi la un btl de succes), sinucigandu-se din dragoste, saracie, disperare, pentru ca au picat examenele sau, curva dracului, am vazut-o pupandu-se cu altul.

minaretul e inchis din ’91. pe deasupra trece airfrance-ul, chiar acum. s.k. sinha arata catre mormanul de pietre, un soi de fort, care ar fi trebuit sa fie un alt minaret, dublu la baza, dublu in inaltime, gandit de urmasul lui qutub care, neputand sa isi cumpere pe vremea aia un mercedes ca sa arate ca o are mai mare, a decis sa isi depaseasca predecesorul in constructii. a crapat inainte de vreme, urmasii nu au mai avut bani pentru planurile megalomane de constructie. au fost adusi totusi meseriasi din turcia care sa redecoreze arcele hinduse cu textele quoranului.

in fatza arcului central, cel care e indreptat spre mecca, unde se presupune ca exista inainte o statuie gigant al lui vishnu, infipta in pamant si inconjurata cu gardulet, e o andrea de 7 metri. cel mai dur fier din lume-declara decis s.k. sinha. pe cuvantul lui de conferentiar universitar ca acest stalp de fier are puteri divine pe care, de altfel, toate religiile din lume le-au acceptat, numai guvernul indian e orb si nu vrea sa le vada. si islamul si mughalii, toti au ascultat cu teama profetia care spune ca, in 24 de ore de la smulgerea stalpului si indepartarea lui din pamant, dinastia care conduce tara pierde puterea. dar ce puteri magice detine?

s.k. sinha trage aer in piept: germania si japonia, tarile cele mai avansate tehnologic produc in acest moment fier a carui duritate nu trece de 44 (??? nu stiu cine e indicele acesta, dar conferentiarul nu ar minti un om de stat). pe cand bara de fier de la qutub are o duritate de 188. oooooooooohhhhhhhhhh.

dupa ce uimirea se risipeste si aerul e clar, s.k. sinha adauga alte cateva informatii zguduitoare: stalpul de fier nu contine carbon, deci nu rugineste, vedeti ce culoare are, si are magneziu: o noua protectie impotriva oxidarii, poti sa tragi cu tunul in ea si tot nu poti sa o distrugi. pai si garduletul, la ce e bun? credinciosii incercau sa o cuprinda cu mainile, nu prin fatza, ci pe la spate, ca si cum ar fi carat stalpul in carca. daca reuseai sa iti atingi degetele, ti s-ar fi implinit toate dorintele. dar acusi nu mai poti sa faci nici asta, ca de la atata frecare, s-a tocit si s-a luat culoarea barii metalice.

qutubul nu mai are niciun haz, nu tu sinucideri din minaret, nu tu imbratisari metalice si, din 1949, nici vorba de rugaciuni sau ofrande, fie ca esti hindu sau musulman. “daca te prind rugandu-te aici, te baga la inchisoare. pe viata”. s.k. sinha isi primeste cele 500 de rupee si multumiri care sunt interpretate ca semn ca ar putea cere 1000. mai ca i-as da pentru aceasta informatie. cine-l convinge pe iliescu sa vina in delhi si sa depuna un bol cu orez pentru sufletele mortilor din ’89? poate asa il baga astia la parnaie si scapam o data pentru totdeauna de el. amin

claxoanele iti intra pe gat, iti raman intre dinti, ti se lupta cu tikka masala in stomac, ai claxoane in ochi si intre degetele de la picioare, ploua cu claxoane ca intr-un potop biblic si totusi, in mijlocul drumului, intre sute de ricse, biciclete, tuc-tucuri, calareti, masini, cetateni care-si mana elefantul pe autostrada, toti urland, toti claxonand, cainii dorm, tremura in somn, vitele ciupesc agale o papadie crescuta dintr-un stalp uitat in mijlocul soselei iar pe camioane scrie mare “please horn”. adica va rog claxonati. pentru ca pe noi o sa ne doara-n fund de claxon, o sa oprim oricum masina in mijlocul strazii ca sa vorbim cu un prieten pe care nu l-am vazut de doua zile. sau poate ne vine sa facem pipi, tare, tare, asa ca nu ne mai obosim sa tragem stanga ci oprim acolo unde suntem acum, sarim elastic de pe treapta de sus a camionului, de la 2 metri jumate, evitand la timp sa aterizam pe un tuc-tuc care desigur claxoneaza  isteric si facem pipi acum, acolo, pe roata camionului. sa ne relaxam, sa ne namastizam, sa ne unim mainile si sa ne spunem ca sufletul meu si al tau sunt unul, desi eu sunt indian si tu esti coreean si vii din tara aia unde se spala pe jos cu periuta de dinti. nu merg semafoarele, de ce sa mearga cand circulatia curge fluida?

nalin imi explica: la voi in vest totul este la fel, functioneaza dar este monoton. toti oamenii sunt la fel, imbracati la fel, urmeaza regulile, plictisitor. in india este culoare, stridenta, sclipind de sub praful gros, de sub jegul manos, albastrul lui krishna si rosul lui hanuman.

“ear cleaning sir, ear cleaning!!”. pardon, nu am auzit bine. poate pentru ca nu am urechile curate si d-aia domnul asta se grabeste sa mi le curete. imi arata o sarma lunga si un capatzel de vata pe care doreste sa mi-l indese in cap, sa scoata ceara-care zic expertii-este creata de organism atunci cand esti stresat si infricosat. las-o domle acolo, ca poate asa aud mai putine claxoane. “de unde sunteti?”, romania, “aaaaa, australia”, nu draguta, europa de est. “aaaa”.

sub coloanele de la connaught place, se-nmulteste tagma jumulitorilor de turisti. sunt tinerei care se agata ca remorele de rechini. vin cu tine zeci de metri, purtati de-abusilea, indiferenti la refuzuri, reluand atacul, atinandu-ti calea ca lupu’ scufitei, impingandu-te catre biroul de turism de unde isi iau ei comision daca vei cumpara un tur de delhi. nu multumesc-nu sunt interesat-e vreme frumoasa dar nu ma intereseaza ce spui-vreau sa ma plimb-n-am nevoie de harta si sigur nu vreau sa merg la biroul de turism. indiferent ce spui, nimic nu-l face pe hartuitor sa cedeze. se opreste numai in momentul in care intra pe teritoriul altui jumulitor care reia seria intrebarilor: de unde sunteti, cat stati, va place india, nu vreti un tur, nu o luati pe strada aia ca sunt oameni care se poarta urat cu turistii, mai bine mergeti la biroul de turism de aici si primiti o harta gratis. nu, nu, nu multumesc, nu.

toate ghidurile te avertizeaza in privinta touts-ilor, indivizilor care traiesc ca mustele pe corpul vitei turistice, sugandu-i sangele. stiu toate trucurile: ca o sa spuna ca sunt studenti la engleza si vor doar sa converseze, ca sunt tineri bisericosi si te vad neajutorat si vor sa te ajute, namaste, namaste la patrat si la tona. lor nu le pasa ca tu stii ca ei sunt ceea ce sunt. ei stiu ca tu vii dintr-o tara in care spui zambind “nu multumesc”, nu o sa-i arzi un pumn in gura, nu o sa-i dai o flegma in ochi, nu o sa scoti un plici mare, din fonta, sa-l lipesti acum si acolo de asfalt. cu totii trebuie sa traim, 1,2 miliarde de oameni, 17 milioane doar in delhi. deci inchide ochii, zambeste, fereste-te de tuctuc, fereste-te de remora, munceste, esti in vacanta, doar nu credeai ca o sa fie atat de simplu, te-n gura de crestin ortodox inmuiat de consumism.

meeta isi aranjeaza ulcelele cu creme si potiuni pe etajera, ma intinde pe spate, imi spune sa-mi deschei un pic mai tare halatu si apoi imi aseaza pe piept toata greutatea vietii ei de indianca de 30 de ani, cu copil de 14, vanduta de parinti sotului intr-o casatorie categoria “calvar”. straniu masaj ayurvedic mi-am mai luat.

meeta e din calcutta, grasuta pentru ca “ai it tu maci vegetabals” si nu maseaza niciodata barbati. nu vrea sa ii atinga pentru ca toti sunt rai, ea stie cel mai bine, sotul ei o lega de maini cu cureaua, ii umplea gura cu calus si o batea cu pumnii, picioarele si bata, dupa care-fragezita bine-o viola zdravan atunci cand nu era multumit, si nu a fost prea des multumit in cei 15 ani de casatorie. meeta nu intelege care era problema lui, parintii ei ii dadusera zestre cum se cuvine, 10 vase suflate cu aur si 10 vase de argint si matase si bani, dar el nu era niciodata fericit si cerea mai mult si mai mult si parintii meetei bagau mana in cuibarul cu comori, scotoceau sub closca si mai produceau un ou de aur, numai sa nu le faca rusinea si sa le trimita fata acasa. “stiau ca te bate si te abuzeaza?” da. umerii meetei se grabesc in sus, intreband muteste: ce puteau sa faca? ma gandesc ca, probabil, si tati o bumbacea pe mami si doar nuielusele au fost schimbate pe curele si pumnul a fost impletit cu violul, intru dublarea placerii. “mai ai frati si surori?” un frate, in dubai, l-am sunat si i-am cerut sa ma ajute si a zis: “meetaaa, semnalul e slab, nu te aud” si a inchis dar eu stiu ca el nu a vrut sa auda si sa faca nimic.

norocul meetei a aparut acum 3 ani, cand barbatelu si-a luat talpasita cu o alta dama si casatoria lor a fost desfacuta de parinti. care s-au grabit sa ii propuna un al doilea aranjament matrimonial.

ca sa scape de maritis, meeta a plecat din calcutta si a venit la agra. pentru ca parintii au vandut-o la 15 ani, nu si-a terminat scoala, nu avea vreo meserie in afara de cea de bila de destresare pentru barbatul manios. a facut un curs de masaj si si-a dat fata la scoala. are 14 ani, se tunde scurt si face box. “imi spune ca nu este fiica mea ci fiul meu si toti baietii de la scoala se tem de ea” zambeste multumita fatza mare, de tigaie de teflon veche, a meetei. e mandra de fica’sa care acum vreo luna, fluierata de unul din baietii mai mari, a intors scuterul, l-a prins din urma si i-a rupt capul cu doua crosee de dreapta obraznicului.

hahahaha-las sa scape un hohot exasperat-incantat, as aplauda daca nu as fi lipita ca un chapati de masuta de masaj, in sfarsit razbunare, in sfarsit van damme se ridica de la pamant cand credeai ca s-a dus dracului totul. dar binele invinge si karma se schimba. “razi, ce bine ca razi. generatia asta noua nu mai rade, sunt atat de seriosi, dar rasul face bine la suflet. il destinde”. mainile meetei imi alearga pe fatza. miros a nuci si coriandru cu miere. tacerea e rupta dupa 10 secunde: “imi pare rau ca te incarc, dar daca tac imi trec tot felul de lucruri rele prin cap. ganduri negre. imi zic ca sigur am fost un om rau inainte si de aceea am karma asta”. meeta lucreaza intens la schimbarea karmei: in fiecare dimineata isi face pachetel cu medicamente si mancare si merge pe campuri si panseaza vaci ranite si caini raiosi, le imparte un biscuit si face puncte cu care isi cumpara detergent care sa o curete de karma zemos puturoasa in care s-a balacit pana acum. poate in viata ailalta va primi trupul unui barbat, poate se va naste intr-o tara in care parintii nu te scot la vanzare si te dau, la un garage sale, primului venit.

paradoxal, india a avut o indira ghandi, acum congresul e in mainile unei alte femei: sonia ghandi. eeeee-dar ele erau si sunt membre ale castei smecherilor care conduc india. sunt printese, regine, imparatese. va dati seama cati pufuleti au dat la veverite  in alta viata, ca sa aiba o karma atat de generoasa?