muttaburasus politicianus

la 8 dimineata punem piciorul pe pamantul ud argentinian, ploua cu bulbucei, rusul arvan isi tarashte un herpes cat un cap de copil si geanta cu rotile pe asfalt, zdrum-zdrang-zdrof, nu-i nimeni pe strazi, ne spargem care-ncotro, ca o molima in 16 zari, se vede treaba ca toate drumurile duc la yakutsh hostal, incet-incet vine hugo, profesorul olandez, tobias, ingineru hamburghez si elvetzienii plecati in jurul lumii dupa ce si-au lichidat la piatza fosta viatza, babele surori nemtzesti sforaie deja pe o canapea de piele plesnita. Linga ele, un domn cu varsat de vant ma amusina si-mi arunca un oscior: stii de accidentul de tren din buenos aires in care au crapat 50 de oameni si au fost raniti sute? nu domle ca eu abia am coborat de pe vas, am fost in antarctica unde there’s no countries, and no politics too, aaa-haaaa pai ia de aici, e 9 juma dimineata si eu servesc politica, merge la tzanc cu berea artizanala beagle la 20 de pesosi, asta inseamna vreo 4 parai jumate, beeei, ce faceti voi aici cu inflatia ca intorci spatele si tzusti s-a mutat 20 de metri mai sus, varsatul de vant varsa informatie, omul lucreaza la o banca si e conectat la serverul central al magariei peroniste, stie tot, cum vicepresedintele tzarii are tipografie si a tiparit pesosii argentinieni cu seriile s si t, au bagat bani pe piata care nu sunt scosi de tiparnitza statului, tztztztz, au privatizat calea ferata si proprietarii, desi au primit subventii de la stat, le-au cheltuit pe silicoane pentru buze, sa le aiba mai pufoase cind pupa poponeatza cristinei kirchner care, atunci cind a aflat de accidentul de cale ferata stii ce-a facut? imi tin respiratzia, a) ar fi putut sa dea vina pe chilieni, b) ar fi putut sa spuna ca e un atentat terorist, c) ar fi zis imi pare rau, demisionez, d) nu stiu, varsatul e tot o manie, nu, nu si iar nu, cristina a plecat la ea in provincie sa comemoreze 2 ani de la moartea sotzului si nu si-a murdarit manushitzele, femeia asta n-are suflet, varsatul n-are suflu iar eu n-am bere.

Plec la muzeul naval+arta+antarctic+istorie din Ushuaia, facut in fosta parnaie a tzarii de foc deci e si muzeul inchisorii, e urieshesc si neincalzit, duduitzele de la receptie scot aburi pe nari cand iti mazgalesc biletul si-ti spun ca poti sa te intorci sa-l vezi zilele urmatoare daca dovedesti cu pasaportul matale ca esti chiar tu, iubitorul de cultura marian, au 5 exponate dar o tona de text, dupa 4 volume mi-au inghetat piciorutele si abia am reusit sa trec de bucata de istorie maritima, un pic de antarctica si o linguritza cu praf de cunoastere despre indienii yamana care o ardeau pe aici inainte sa vina darwin, misionarii, alcoolul si varsatul de vant sa-i stearga din inventar, uite-l pe fritz, milionaru care desena reclame pe camioane, baga un boncaluit de cerb, il salut cu un calusaru, mai mult ca sa ma incalzesc, vederea lui fritz imi activeaza pavlovul din mine, mi-e o foame de crap, pe vas aveam 3 mese pe zi, v-am pupat ma intorc maine.

Orasul e plin de antarcticansi ratacind dezorientati, restaurantele sunt goale, e devreme, nu si pentru foamea mea, in acvarii se foiesc crabi uriasi cu picioare de nadia auermann, mancarea e searbada si chelnerul necajit, turismul din ushuaia s-a dus in cap, spaniolii stau acasa, de unde erau 20% acum sunt abia 5%, pai si asta-i motiv sa am nisip in paste? ia o grapa ca trece, poate vin americanii fantazeaza mai departe nenicul privind visator pe geam, cam ca bunicu-n ’60, nu se mai fac americani d-aia de care vroia el sa vina, welcome to jurassic park, de fapt ce zic eu, e planeta maimutzelor curat.