malosaurus somnolentus

santiago 4 dimineata, protestatarii dorm cu ochii invinetiti, la cafeneaua starbucks 4 mierle-n shortzuri ciripesc ingramadite pe-un fotoliu, le arunc niste firmituri si am liniste o ora cit astept busul de valparaiso, nu-mi amintesc cum ajung in el, intr-o ora jumate pacificu pune niste ceatza umeda pe fatza-mi stramba de somn, scoala feherule, brrr ce frigut e, uite-o cafenea si…nesssul, o maslina de 1,30 imi tranteste o ceasca de lapte cald in care presar nisipul scrasnitor, travestitul mustacios de la casa tzitziie cu ochii-n televizorul spanzurat intr-un colt, un domn in costum zice ca-l iarta pe copilul de 6-7 ani care a aruncat un ditamai bolovanul de pe un pod deasupra soselei pe masina fiica-si, zdrang, femeia a murit pe loc cu capul strivit de pietroi, tu-ti copilul ma-tii, fiind prea mic nu-l pot baga la parnaie dar tac-su si-o fura pentru progenitura, ce tzara de stricatzi.

e 9, i-am zis lui mario ca ajungem la 2, taximetristul matusalemic stie prea multa politica si prea putina geografie, traiesc pe viu un banc cu arghezi, eram in 1916 cu neruda la vulcanizare siii, ce spuneam, ca erati la vulcanizare, cine? dumnevoastra cu neruda, cine-i neruda, il ghidez ca pe orb, hai la stanga, acusi la dreapta, acum in sus, aaaaa, de ce n-ati spus ca vreti sa ajungeti pe sirul lui fibonacci 12, va duceam direct, strada e in reparatii, dintr-un magazinas mizer iese o femeie cu fatza ciupita de varsat, unde mergi? mario si paola, eu sunt, care din ei? tac din gura s-o urmez docil-imbecilizata, deschide usa unui hostel unde niste mistici maninca pepene verde, o canapea de piele a putrezit intr-un coltz, beeei, la paola si mario arata altfel, am vazut poze, ciupita apare c-un catastif “numele”, e o confuzie domnita, noi vrem mario si paola, iote adresa, “numele”, feher, da, e o confuzie, ei stau peste drum dar raminem prieteni, am fost vreodata? aparent da.

mario nu-i acasa, paola nici atat, mobilul e salvarea, dring-dring, omul iese din ora “copii asteptati-ma 2 secunde ca am un apel de pe un numar interesant”, si?, mario, sunt eu, imbecila care ti-a spus ca ajunge la 2 si ce sa vezi, sprijin usa chiar acusi, hauu, sunt la cursuri, stai sa vad cum ma descurc, in 10 minute apare paola care o rupe bine pe engleza, e artista cucu, se vede treaba ca airbnb te baga-n casa numai de tzicniti, uite cafeaua, painea, ouale si patul, o pisica plictisita mi se freaca de bagaj, afara pescarusii latra, tropaie pe acoperis, se fugaresc, tziuie, miauna si pentru prima oara dupa 1 luna ciup, un tzantzar imi smulge o halca din picior, platesc tributu-n sange si ma prabusesc in somnul mortii.

ma trezeste stomacul cu niste injuraturi in romana, spaniola si ganeza, orasul e mai pictat decat acum 2 ani cind mi-a curs nasul pe aici, pe cate-o cornisa tineretu atarna la un suc si-o maricica, “el terror” zice un baietas s-apoi trage cu sete dintr-un jointache, din 2 in 2 metri sunt hosteluri, toata california e aici, gramezi de hipsteri colinda magazinele de hainitze si portofelase si posetutze, uau, luc et det, carciumi se-nghesuie una-n alta, hai la conception unde-i vista a mai smechera si cevichele mai zemos, domnu, domnu, in ce parte e santiago? cine? santiago, aaaa, am auzit de orasul asta, cred ca e pe linga tokio, valparaiso nu-i in chile, aici nimeni nu protesteaza decat ca berea nu-i indeajuns de rece, chiar asa, cum va permiteti? welcome to jurassic park, astia au si ei bani de plastic, ca sa reziste la umezeala si cind scuipi si-i lipesti pe fruntea chelnerului, noapte buna.