diplodocus supertaxatus

burti goale se plimba intre gratarele fumegande, karaoke, cu moartea pe moarte calcand in ritm de samba, doamna de la care cumpar apa se uita la telenovela cu favela, de pasti e sete mare si apa se scumpeste cu juma de real, ma chinui ca cristos pe cruce sa adorm, artificii si tiribombe, duran duran la discoteca din vale, reggaeton in balconul nenicului din deal, la 5 se stinge cheful dar cainele vecinului incepe sa schiaune ucigator, paste fericit.

bob e surd si deci odihnit, o pitica cu un zambet taiat pe fatza il invata pe eric sa cante la orga, degetele vin aici, nu asa eric, fii atent, crispare, cine-i duduia? bob mermeleste ceva la computer, care? aaaa, doamna profesoara, e canadianca, sta la mine si face lectii de muzica si engleza cu astia mici, scoala costa 600 de parai pe luna de cap de copilas si nu-i aia mai smechera, nu, nu, plus cursuri private, finantza sangereaza, cate-un pic, cate-un poc, pina n-o mai ramanea deloc, baiatu mare roade si el portofelu’ lu papa, e student la economie la o universitate de bastani, da’ aia de stat ce-are, pufffffff, doar saracii isi trimit copiii la scoala de stat, n-au profesori, si aia care sunt sunt prost platiti, am trimis-o pe lucy la o scoala catolica si mi-a venit spalata pe creier, sa te fereasca dumnezeu sa ajungi la spital, guvernul si aparatul politic brazilian sunt cele mai scumpe curve din lumea asta, bob bulbuca ochii, tuna si fulgera, taxe peste taxe, ascunse sau pe fatza, plaaaatesc si iar plaaaatesc, rahat, la bob totu-i la negru, card? nici vorba, coboara cu mine-n vale la banca sa-i vars 1000 de reali sa aiba de bere pentru seara de jazz, e jerpelit si cu buzunarele pleznite, cine sa-i dea la bila crezand ca are o carca de bani pe el, roteste capul dreapta, stanga, curat exorcistul, cica aici esti filat cind esti la bancomat si cand ai iesit hap, cutitasul la beregata, paranoia.

3,1 reali un drum cu metroul, asta face 5 lei, bre dar stiu ca luati pielicica de pe om, in copacabana umblu o ora jumate dupa un hotel de care nu stie nimeni desi in ghiduri apare din 2007, taximetristii strang din umeri, portarii dau ochii peste cap, ce cautati, casa valeska, grasa cu picioare scurte isi infige mainile-n sold, aici e, unde aici? in blocu asta, canci firma, nu tu un semnulet, o dara de firmituri ceva sa poata mica gretal sa va gaseasca, pariu ca si astia se omoara cu platitul taxelor la stat, aveti rezervare? nu, vreau sa vad cum arata, aaaa, pai zi asa, pe mine ma cheama gigi, te pup gigi, am si eu un apartament de inchiriat, o camera de fapt cu 2 paturi, mai acote, la 3 strazi de plaja, asaaaa, sari c-un pret, 190 de reali patul, hop, capra sare calul, crapa-i-ar capul caprei, doamna gigi asta inseamna ca cereti 200 de dolari pe noapte, gigi clipeste, pai si ce, e mult? daca stau sa ma gandesc ca la marriott sunt camere la 5000 de parai nu soro, e bine, stiu, aveti taxe de platit, hai c-o s-o fac eu, ma ocup si de restul familiei, de prieteni, grabeste-te, oferta limitata.

salariul minim e 350 de parai, am mai spus asta? poate ca da, si atunci cum dracu se descurca oamenii astia? bob se jura ca stie 6 familii care au dat cu fundu de fundu curbei in criza din 2000, s-au adunat din praf, s-au mutat in favela dar au facut-o pe furis, platesc si acum portarul sa le primeasca scrisorelele, cind zice vreun tovaras hai ca trec pe la tine, omu se scuza iute: nu fratelo ca plec intr-o calatorie de afaceri, azi asa, maine asa, de 10 ani nimeni nu i-a mirosit, strang din fund si isi trimit copiii la scolile cele mai smechere, canitza cu evian la batranete, bob n-a asteptat dupa plozi, uita de bocetele de dimineata si tranteste pe masa povestea vanzarii a 3 tablouri catre amigoul manager la huffington post, 20000 de lire a platit pe fiecare tablou, nu-i rau dar pot mai bine, i-am mai vandut unul sefului bursei din sao paulo si tiriplicul nu mi-a dat banii pe el, m-am dus peste el, erau fetele lui acasa si am luat pictura si am scris pe perete mare “sucker”, astea mici mi-au zis ca taticu o sa povesteasca la toata lumea si n-o sa mai vinzi nimic in brazilia si stii ce-am spus, nu bob, am zis ca sunt fucking bbc correspondent si ca el poate sa povesteasca ce vrea el in brazilia dar eu o sa pot sa povestesc intregii lumi cine e el, ha.

anton s-a intors de la vanatoarea de interviuri de pe oras, zice ca taica-su l-a cunoscut pe charriere, papillon, cica repara masini de scris dupa ce-a reusit sa scape din ocna, bob pluseaza cu povestea prietenului miliardar care colectiona rollsuri si la fiecare 3 luni le schimba tapiteria pentru ca putzea a oaie, de ce? pentru ca ii placea sa-si care turmele de oi cu limuzina, i-auzi gigi, welcome to jurassic park, taxele-s mari dar placerile-s nelimitate, cristos a inviat.