din Lapa o iei la stanga pe linga carciuma duduind, piatra cubica si panta de 63 de grade, santa teresa creste pe delusor, huf-hof, imi dau sufletul urcand cele 178 de trepte presarate cu pisici, mirosul de flori il acopera pe cel de rahat de caine, hop, hai c-am ajuns in buricul hipsterimii de rio, fac eye contact cu o madama fugita de la balaceanca, scutura pe bratz margele din planta fericirii, trifoi cu 4 foi zici, nu, nestemata ursului, nu, limuzina calului, nici asta, pe strazi fete cu bretonu taiat shui isi tarasc vietile pline de angst intre magazine cu potol organic, remarcabil nu au burta si nu sar de 60 de kile, la restaurant meniul zice ca am pus-o de-o seara complexa, reinterpretarea mancarii traditionale braziliene, cred si eu ca trebuia facut ceva, la prima auditie i-as fi dat un 4 cel mult, hai sa vedem ce-ati pregatit pentru astazi.

supa sarata de sase plante dubioase, coaste de peste de amazon s-un soi de orez cu lapte interpretat in do minor, in spate o pereche turuie in spaniola, rumania, rumania, hopaaa, o fi federico, nepotul gordei cu care trebuia sa ma vad dar n-am reusit sa dau de dinsu la telefon, zic sa nu ma arunc, daca e el poate o sa-mi adreseze cuvantul, ma iau cu niste aguardiente si ma lansez specific in consideratii legate de securitate, migratie, de ce in brazilia trebuie sa-ti legi cu lantu de la bicicleta portofelu de buzunar sau esti nevoit sa o arzi budist si sa te obisnuiesti cu gandul ca vei fi despartit curand de cele lumesti, “sii, a fost buna masa?”, intepenesc, de sub o pletutza iese un zambet larg, omul strange de mana o alba-ca-zapada trista, adriana, nevasta brazilianca de sao paulo culeasa din new york, dar cine esti dumneata domnule poliglot, “sunt diplomat si pe vremea lui ceausescu am facut liceul german in bucuresti, ma bateam cu tiganii pe terenul de fotbal, tata a fost ambasadorul argentinei intre 80 si 84 si am stat, nu-ti vine sa crezi, am stat in casa pe care o are acum gigi, cum il cheama, oierul, hehehehe”, nuuuuu, “ba da, am fost in tara in 2006 si cind am vazut ce i-a facut, incredibil, iubito ti-am zis ca sunt romani, am inteles tot ce-ati vorbit, tot”, imi ia foc capul, “dar adriana zicea ca sunteti nemti si sa va las in pace, pentru mine romania e cel mai frumos loc de pe pamant, am invatat sa schiez la brasov”, eu sunt din brasov, “iubito, trebuie sa mergem o data”, adriana da neentuziasmata din cap.

auzi prietene, mi s-a parut mie ca zici rumania, rumania si m-am gandit sa verific daca nu esti argentinianul cu care trebuia sa ma intalnesc in rio, mi-am pus telefonul in poala si am sunat dar cum la masa voastra nu s-a auzit nimic mi-am zis ca nu esti federico, ba da, cum? ba da, ma cheama federico, iote domle ce coincidenta, si zi asa federico, ce cautati voi aici, stam de 2 luni in rio dupa 3 ani de buenos aires si o carutza de vreme in new york, am lucrat la onu si adriana facea marketing de web, imi place aici ca oamenii sunt calzi, normal, sunt 38 de grade constant, da’ cum va descurcati cu preturile fierbinti? auci, federico isi da ochii peste cap, alba-ca-zapada vireaza in galben, tocmai s-au mutat intr-o zona modesta, nu tu ocean, nu tu bellavista, la 130 de metri patrati fara cheltuieli incluse scuip sange si-o chirie de 4000 de parai pe luna, daca vreau sa-mi cumpar apartament ma joc de la 500000 de dolari in sus si nu in copacabana unde incepem de la milion, in 2 ani face poc si aici, argentina e insa c-un picior in groapa, tztztz, acum 4 ani cind am ajuns in buenos mancam la restaurant de 5 stele cu 20 de dolari, inflatie galopanta, federico canta prohodul, chelnerul pune cruce serii, reinterpretarea bucatariei braziliene de catre oamenii calzi si deschisi a fost vreo 80 de para, sa ne fie de bine.
curve si travestiti aliniaza drumul ca statiile de taxare in parcari, beeei, sunt atat de fericit ca am intalnit romani, federico exulta, ne dam maine intalnire the maze, e marea seara a lui bob, jazz at maze, welcome to jurassic park, in favela la 11 incepe partiul, oameni calzi, deschisi si fara serviciu a doua zi. cam ca mine.