plesiosaurus fugaritus

dupa 2 saptamani aici storc o lacrima de la morocanosu, mutulica si somnorosu, se vede treaba ca favela se obisnuise cu mine, drum bun, drum bun zice si bob, parca vad ca maine apari la micul dejun ca ai pierdut avionul, poarta 47 nu exista, numaratoarea se termina la 46 dar coltul fara indicatoare este sigur chiar locul unde va gara busul luxos al companiei 1001, cind, ca e deja 10? stai linistita domnita ca vine el, sfertu academic, soferul profesor universitar ma pune sa scriu pe bilet numele, seria de pasaport si raspunsul la intrebarea in cate ore se face un drum de 5 ore, a) in 5 ore, b) in 7 ore c) 8 ore, d) nu stiu, nu ma intereseaza, aleg naiva 5 ore, primesc un pachet de biscuiti in forma de autobuz, un suc si o paturica, la drum cu 20 de minute intarziere.

e greu sa iesi din ciudad maravillosa, bocane pe autostrada,trag cabluri, sapa gropi, il coafeaza pentru olimpiada, c-un import masiv de chinezi poate reusesc sa-l termine in 2014, dar cine se grabeste, eu, trebuie sa ajung la aeroport, nicio problema, ne strecuram pe  dreapta, acum pe stanga, impingem aici, in juma de ora soferul desface cu unghiutele nodul marinaresc, iu-huuuuu, hai c-ajung la 5 in sao paulo si-am timp sa ma strecor pina la aeroport, sau nu, nenicul cu covrigul i-un soi de laptar, opreste in toate autogarile sa-si salute fostele iubiri, ce faci pisi, nu te-am vazut de alaltaieri, 47 de minute aici, 38 colea, e 3 jumate dimineata si mai avem vreo 3 ore, tu-ti lentoarea mamicutzei tale, masina de politie urla-n spate, zdrong, autocarului ii fuge soldu, se taraste pe-o parte, accident, 4 americani isi fac cruce, cind au venit din sao paulo in rio au patit aceeasi chestie, autobuz zobit, au oprit altele si i-au incarcat, stai linistita ca se rezolva, soferu’ sta pe ciuci si se uita la bara si radiatorul zdrobite, telefoane la politie, politie cu telefoane si lanterne, coane, pierd avionul, da drumul la bagaje, stai ca am treaba cu declaratia, 2 autocare cu refugiati o iau din loc, incep sa urlu, cretinu in sfarsit da bagajele dar numai dupa o minutioasa examinare a tagurilor, cui nu-i sta capul la ciordeala la 4 dimineata, soferu asta nou promite ca ne lasa langa aerorport, e 5.30 si uite-ne-n bezna pe marginea drumului, ce scrie? parcarea aerorportului, fantastic, am ajuns.

nu, n-am ajuns, suntem la 5 kilometri de GRU, la parcarea aeroportului isi face mila de noi sfanta vineri si prietenul ei sofer de van, unde vi-e masina? am venit cu un bus, choc, poc, masina politiei, urmarire cu raufacatori, pierdem avionul, por favooor, hop, la 6 chiar suntem la aeroport, cozi de sute de oameni incarnatite si imbarligate, a cazut guvernul si toata lumea fuge din tara? haha, nu duduie, brazilia-i o oala de popcorn, scuipa oameni de afaceri in toate colturile globului, halimaiul e foarte organizat si totul merge lin, bogdaproste, sunt in avion unde stewardesa ma-ntreaba daca vreau omleci, ha? omleci? nimeni nu vorbeste altceva decat portugheza, intreaba alte doua stewardese si aflu ca e vorba de oua, da multumesc, lima, oameni mici cu zambete mari, welcome, un chinez din salt lake city merge in vizita la mama din trujillo, mancare picanta si turism geriatric american, in avionul de iquitos o doamna cu aspect de coafeza declara uimita ca nu a inchis niciodata in viata ei mobilul in timpul zborului, pai cum, n-ai ascultat ce zice filmuletu? in spaniola spune ca trebuie sa-l inchizi, aaa, pai il inchid adica nu vorbesc, viitorul nu-i pentru oamenii astia, 38 de grade si 80% umezeala, omu cu carutzu de bagaje, omu cu mototaxiul, toti sunt manipulati de gart, san pedro lodge, bine ati venit, are cizmele de cauciuc intr-o punga de 1 leu si-i stropit pina-n gat de noroi, welcome to jurassic park, in amazon este nivelul cel mai mare al apelor inregistrat vreodata, e si presedintele aici, ce bine, putem sa incepem deci.