tiranosaurus escobarianus partea a II a

medellin=stockholm, blocuri de caramida, gradini cu hortensii, mosuleni eleganti beau cafeluta si citesc ziarul, cineva jijiie expansiv la masa din spate, e un argentinian polenizand niste clienti, si-a deschis carciuma aici si nu mai vrea sa se intoarca la buenos, zice ca-n medellin e mai sigur si oamenii-s mai calzi ca acasa, dau sveterasu jos de la canicula si hai sa continuam cu turul, toata lumea in masinaaa, suedeza si-a-nfipt o cafea-n esofag si merge mai drept, vazand-o ghida isi aminteste de englezoiul de acum o luna care, dupa atatea istorii sangeroase, le-a umplut microbuzul cu micul dejun si o naveta de aguardiente, cele 2 olandeze adulmeca aerul incercand sa identifice vreun rest lasat sub bancheta, alex isi pune microfonu si ii da inainte cu povestile despre pablo si gradina lui zoologica, omul a afectat pina si fauna columbiei, dupa ce-a crapat in ’93 autoritatile au luat casele, avioanele si colectia de masini de epoca din ’20, dar cu hipopotamii ce dracu facem? hai sa le dam drumu, in loc sa piara in 15 ani s-au cvadruplat, acu sunt vreo 40, cutreiera jungla cot la cot cu farcul, nu m-ar mira sa fie si ei implicati in traficul de cocaina, mai deunazi un soldat fluiera bagand pe potecuta cind hopaaaa, cine-i atinea calea daca nu un hipopotam nevrotic, si-a golit tot incarcatorul ca sa poa’ sa treaca mai departe, microbuzu alearga pe soselele suedeze, scandinavia cu hipopotami zici, bravo escobare.

alex pune-n circulatie hartzile cia cu traficul de cocaina, nu se facea cu magarusul si bocceaua ci direct cu submarine rusesti, cate 30 de tone pe tura sau, mai subtire, cu avionul, la ranchul lui pablo, deasupra portii, trona micul cessna cu care escobar in persoana a facut prima livrare pe teritoriul unchiuletului sam, oooooo-aaaaaaa, olandezele rasfoiesc biografia lui pablo scrisa de-o esca stramba care a pretins ca ea-i cauza razboiului cartelurilor, cherchez la femme daca poti, dar ce s-a intamplat cu avioanele si submarinele? dupa ce pablo a mierlit-o, autoritatea guvernamentala insarcinata sa puna mana pe bunurile familiei a capturat vreo 300 de avioane, 20 de ani mai tarziu o comisie trimisa de presedintele santos sa investigheze operatiunile agentiei a dat de-un hangar plin de semne de intrebare, unde-s aparatele? unul s-a stricat si 299 s-au pierdut, curat contul libertatea, uribe-fostul presedinte si erou national care a curatat columbia de guerille are si dinsu coca pe reveru sacoului, era seful autoritatii aeronautice in perioada cind alea 300 de avioane plecau doldora de prafuri in state, “co-rup-TIE, dada, co-RUP-tie” isi scutura capsorul tuns french alex; stiind cit de hapsini sunt oamenii pablo a pus 1 milion de pesosi pe capul fiecarui politist omorat, ghici cine a spart pusculita? politistii au pornit un razboi fratricid, poc-poc-poc, crapau pe capete iar cind rata de omoruri scadea, cartelul medellinez mai punea cite-o bomba la sectia de politie, in una din explozii a murit prietenul cel mai bun al lui nick, avea 11 ani si il trimisese maica-sa sa cumpere paine.

ramasi high pe adrenalina dupa ce-au castigat razboiul rece, americanii si-au zis sa-si stoarca si cosul asta de pe fund care-i deranjeaza cand stau pe scaun, presedintele columbiei i-a spus lui escobar “amice, vezi ca astia vor sa te extradam, alege: parnaie la noi sau la ei”, pablo a ales sa-si construiasca inchisoarea, uite colosa pe deal, plasma, piscina, teren de fotbal, duduite si droguri, da’ sa stiti ca escobar nu tragea cocaina, maricica da, prafuri nu, legendele locale spun ca pablo executa oameni in parnaie si le topea cadavrele in bai de acid, 1 an de zile s-a prefacut ca e prizonier pina cind americanii si-au dat seama ca-s ciuca mistourilor si au zis “ex-tra-dare”, escobar a evadat, hehe, vorba vine, a iesit pe usa, s-a suit in avion si a taiat-o in germania unde baietii aveau deja probleme cu redegistii, pablo nu te vrem, si-a ascuns familia in spielhoseni si s-a intors acasa, gras, singur si deprimat vorbea adeseori cu neamurile de pe telefonu ultrasmecher, cu 6 linii care se comutau automat si nu te lasau sa stai mai mult de 2 minute pe-un numar, pina ciiiiiind, pina ciiiind inainte cu o zi sa implineasca 44 de ani, a fost detectat intr-un mall ca a vorbit 9 minute cu fiica’sa, probleme tehnice sau prostie, cine stie, politia a incercuit mallul dar pablo a fugit cu bodiguardul catre casa unde se ascundea de vreun an, uite-o, asta cu sarma ghimpata e.

o casuta burgheza pe care e o placa “de vanzare”, e a guvernului? nu, niste nenici particulari, uite pozele cum arata cind l-au impuscat pe pablo, un gras rasturant alb-negru pe-un mozaic marunt, iata-ne la intersectia a trei variante, 1: a venit politia, pablo gras a fugit pe acoperis, pac-pac, mort; 2: a fost mierlit de pepe-un mix de cetateni din politie, guerille, armata, servicii secrete si cartelul din cali care-l vroiau mort, pepe l-a prins pe nepotul infractor al lui pablo, l-au torturat, au aflat unde e unchiuletu si i-au facut felul, politia venind la locul crimei dupa ce escobar era deja cu dan spataru pe lumea ailalta; 3: politia l-a ranit in picior si-n abdomen iar pablo a scos pistolasu din dotare si si-a tras un glont in cap, avea si-un inel cu otrava dar pistolul probabil era mai putin melodramatic, oricare varianta e cea adevarata in ziua de 2 decembrie 1993 columbia a zis uuuuuuuuuhhhhhhhhhhhhhhhhhhh, o greutate i-a fost luata de pe piept si dusa la cimitir in afara orasului, si-n moarte pablo-i mai cu motz, toate placile de morminte sunt la fel mai putin cavoul familiei, al doilea cel mai vizitat loc de veci din america de sud dupa cel al evitei, aici insa mezanplasul e mai spectaculos, fanii vin cu coca si-o prizeaza de pe piatra, “v-a placut turul?” alex ne-nghesuie iar in microbuz, daaaaaaa, turistu-i incantat tot, “sper sa ramineti alaturi de noi si la o degustare de coca inainte sa va ducem la hotelurile voastre”, suedeza aproba hotarat, sigur, da, cum nu, e o gluma idioato, e un tur nu un rock party cu grupies, aaaaaaa daaa!!!, dezamagire scandinava.

welcome to jurassic park, nick zice ca daca vreau calatorie-n timp trebuie sa bag mexic, mucho violencia, fix ca-n medellin in ’90, cadavre spanzurate de podurile de peste autostrazi si uite acusi au gasit 200 de hoituri cu piese lipsa: ochi, rinichi, ficat, trafic de organe, “si lor le e inca frica de traficantii din columbia, iti dai seama ce imagine avem?”, da nicusor, branding nu jucarie, mi-a zis mie taximetristul din cartagena ca sunteti dati dracului, da’ nu l-am crezut.