Archive

Monthly Archives: June 2012

intre calul, cainele si grasa lu botero si-a intins taraba o companie de telefonie mobila, 3 gheise dau cu cartele in popor ca sa poata sa-si strige ieftin bucuria peste munti si vai, auuuuuu, un urlet de muierusca isterica, sunt doua si se caftesc cu cutite in miezul zilei, buricul targului si sub nasul poterei, politistii o prind p-aia mai indarjita care strange-o baioneta-n mana si-o tintuiesc de bancuta, ailalta se-ncoarda si ataca fluturand un soi de foarfece, gura casca casca gura, la 5 metri i-un cerc in lanul de omenire si-n mijloc un nenic se freaca cu cioburi pe fatza, o domnita-mi citeste stupoarea pe fatza si ma lamureste ca distinsul tarator printre cioburi e faimos pentru ca a aparut la columbienii au talent, cind ai prea mult te chinuie.

politie din 40 in 40 de centimetri, se plateste bine si tai si spanzuri in tara fara sa dai socoteala, presa latra despre accidentul unei masini de politie rasturnata-n rau, 3 militieni au scapat neatinsi, cele 2 fatutze care erau cu ei au mierlit-o misterios, cadavrul uneia a fost gasit dupa 1 luna si al celeilalte dupa 4, un poteras vorbeste la mobilul prins cu atza de o duduie cabina telefonica, mai are vreo 6 mobile atarnate de vesta, platesti taxa si-ai sunat, intimitatea conversatiei garantata de urletele strazii, suc de bambus avem, suc de bambus, minte, inima si curaj avem, la numai 10000 de pesosi, simt ca vrajitorul din oz e undeva dupa perdea, probeaza niste adidasi la mallul construit din banii narcosilor.

de unde vine toata omenirea asta? feudalism de secol XXI, avem oligarhii latiti peste tara si indigenii inghesuiti cite 10 intr-un sopron, dar sopronul lor e construit taman pe pamantul care acopera un zacamant de carbune care, prin lege, este al statului, care stat vrea sa se capatuiasca si atunci deschide o mina cu bani de la canadieni sau americani iar pe indigeni ii ia de urechi si-i muta in medellin, colo’sa in deal, nu va faceti griji ca noi astia din medellin suntem dati dracului, nemtii-elvetienii-suedezii columbiei suntem noi, si de blonzi ce suntem o sa va facem scari rulante pina in portita maghernitei unde dormiti, da’ locuri de munca aveti sa ne dati? eeee, hai ca sariti calul acum nespalatilor, luati si voi un ciob si frecati-va pe fatza, poate da norocul peste voi la columbienii au talent.

cind nu iese schema cu televiziunea ai o sansa cu scopolamina, nicolas zice ca e epidemie de talharii, mare grija pe ce pui gura, sa nu accepti bauturica de la niciun necunoscut, de ce fratello, scopolamina e drogul zombi, esti marioneta cetateanului care te manipuleaza cum vrea dinsul: da-mi portofelul, goleste-ti cardul, dezbraca-te, da-l afara pe patapievici de la icr, memoria iti revine dupa o saptamina daca ai avut noroc si n-au scapat un flaconas pe gatul tau, daca esti cu ghinion patesti buba vesnica la creier sau chiar dai coltul, ooooooo, ce misto, se-ncanta una din olandeze, mi-ar placea sa am si eu niste scopolamina sa-l pun pe prietenul meu sa vina cu mine la shopping si sa plateasca el pentru hainitzeeee, imbecilo, tocmai iti spuneau ca e cu braindamageeee, daaaa, dar totusi ce misto ar fi sa ii punem lu hugo in bere si sa-l punem sa umble gol pe strada..iiiiihiiiii, cind nu e creier, scopolamina nu-ti dauneaza.

daca nici cu zombie drug nu-ti iese mai ai o sansa cu troita facatoare de minuni, lansezi rugaciunea, pui ghetele si te-ai carat cu tarnacopu-n jungla, cum dai de-o casa parasita ii terfelesti pereti si, la un moment dat, jackpot, druglorzii au umplut peretii de milioane de para prin anii ’90, hop, scot nasul 200 de milioane aici, 400 colea, cate-or fi de care nu afla nimeni ca nu toata lumea e atat de proasta ca soldatii care-au dat peste o comoara uriasa-n jungla, au inceput sa cheltuiasca prosteste, mai baieti, de unde aveti voi banutii astia? 2 dintre ei au sters-o-n state, isteti, restul sunt la parnaie, se vede treaba ca dumnezeu iti da, iti baga-n traista dar nu-ti face vant peste granita.

welcome to jurassic parc, 15 dinozauri mugesc si-si flutura cozile in chiotele copiilor, scuip 20 de para si intru-n parque explora tarandu-mi falca pe asfalt, design interactiv si expozitii destepte, science museumul londonez  e undeva la 4 ani in spate, cine zicea ca banii din droguri nu te fac destept? multam pablo.

medellin=stockholm, blocuri de caramida, gradini cu hortensii, mosuleni eleganti beau cafeluta si citesc ziarul, cineva jijiie expansiv la masa din spate, e un argentinian polenizand niste clienti, si-a deschis carciuma aici si nu mai vrea sa se intoarca la buenos, zice ca-n medellin e mai sigur si oamenii-s mai calzi ca acasa, dau sveterasu jos de la canicula si hai sa continuam cu turul, toata lumea in masinaaa, suedeza si-a-nfipt o cafea-n esofag si merge mai drept, vazand-o ghida isi aminteste de englezoiul de acum o luna care, dupa atatea istorii sangeroase, le-a umplut microbuzul cu micul dejun si o naveta de aguardiente, cele 2 olandeze adulmeca aerul incercand sa identifice vreun rest lasat sub bancheta, alex isi pune microfonu si ii da inainte cu povestile despre pablo si gradina lui zoologica, omul a afectat pina si fauna columbiei, dupa ce-a crapat in ’93 autoritatile au luat casele, avioanele si colectia de masini de epoca din ’20, dar cu hipopotamii ce dracu facem? hai sa le dam drumu, in loc sa piara in 15 ani s-au cvadruplat, acu sunt vreo 40, cutreiera jungla cot la cot cu farcul, nu m-ar mira sa fie si ei implicati in traficul de cocaina, mai deunazi un soldat fluiera bagand pe potecuta cind hopaaaa, cine-i atinea calea daca nu un hipopotam nevrotic, si-a golit tot incarcatorul ca sa poa’ sa treaca mai departe, microbuzu alearga pe soselele suedeze, scandinavia cu hipopotami zici, bravo escobare.

alex pune-n circulatie hartzile cia cu traficul de cocaina, nu se facea cu magarusul si bocceaua ci direct cu submarine rusesti, cate 30 de tone pe tura sau, mai subtire, cu avionul, la ranchul lui pablo, deasupra portii, trona micul cessna cu care escobar in persoana a facut prima livrare pe teritoriul unchiuletului sam, oooooo-aaaaaaa, olandezele rasfoiesc biografia lui pablo scrisa de-o esca stramba care a pretins ca ea-i cauza razboiului cartelurilor, cherchez la femme daca poti, dar ce s-a intamplat cu avioanele si submarinele? dupa ce pablo a mierlit-o, autoritatea guvernamentala insarcinata sa puna mana pe bunurile familiei a capturat vreo 300 de avioane, 20 de ani mai tarziu o comisie trimisa de presedintele santos sa investigheze operatiunile agentiei a dat de-un hangar plin de semne de intrebare, unde-s aparatele? unul s-a stricat si 299 s-au pierdut, curat contul libertatea, uribe-fostul presedinte si erou national care a curatat columbia de guerille are si dinsu coca pe reveru sacoului, era seful autoritatii aeronautice in perioada cind alea 300 de avioane plecau doldora de prafuri in state, “co-rup-TIE, dada, co-RUP-tie” isi scutura capsorul tuns french alex; stiind cit de hapsini sunt oamenii pablo a pus 1 milion de pesosi pe capul fiecarui politist omorat, ghici cine a spart pusculita? politistii au pornit un razboi fratricid, poc-poc-poc, crapau pe capete iar cind rata de omoruri scadea, cartelul medellinez mai punea cite-o bomba la sectia de politie, in una din explozii a murit prietenul cel mai bun al lui nick, avea 11 ani si il trimisese maica-sa sa cumpere paine.

ramasi high pe adrenalina dupa ce-au castigat razboiul rece, americanii si-au zis sa-si stoarca si cosul asta de pe fund care-i deranjeaza cand stau pe scaun, presedintele columbiei i-a spus lui escobar “amice, vezi ca astia vor sa te extradam, alege: parnaie la noi sau la ei”, pablo a ales sa-si construiasca inchisoarea, uite colosa pe deal, plasma, piscina, teren de fotbal, duduite si droguri, da’ sa stiti ca escobar nu tragea cocaina, maricica da, prafuri nu, legendele locale spun ca pablo executa oameni in parnaie si le topea cadavrele in bai de acid, 1 an de zile s-a prefacut ca e prizonier pina cind americanii si-au dat seama ca-s ciuca mistourilor si au zis “ex-tra-dare”, escobar a evadat, hehe, vorba vine, a iesit pe usa, s-a suit in avion si a taiat-o in germania unde baietii aveau deja probleme cu redegistii, pablo nu te vrem, si-a ascuns familia in spielhoseni si s-a intors acasa, gras, singur si deprimat vorbea adeseori cu neamurile de pe telefonu ultrasmecher, cu 6 linii care se comutau automat si nu te lasau sa stai mai mult de 2 minute pe-un numar, pina ciiiiiind, pina ciiiind inainte cu o zi sa implineasca 44 de ani, a fost detectat intr-un mall ca a vorbit 9 minute cu fiica’sa, probleme tehnice sau prostie, cine stie, politia a incercuit mallul dar pablo a fugit cu bodiguardul catre casa unde se ascundea de vreun an, uite-o, asta cu sarma ghimpata e.

o casuta burgheza pe care e o placa “de vanzare”, e a guvernului? nu, niste nenici particulari, uite pozele cum arata cind l-au impuscat pe pablo, un gras rasturant alb-negru pe-un mozaic marunt, iata-ne la intersectia a trei variante, 1: a venit politia, pablo gras a fugit pe acoperis, pac-pac, mort; 2: a fost mierlit de pepe-un mix de cetateni din politie, guerille, armata, servicii secrete si cartelul din cali care-l vroiau mort, pepe l-a prins pe nepotul infractor al lui pablo, l-au torturat, au aflat unde e unchiuletu si i-au facut felul, politia venind la locul crimei dupa ce escobar era deja cu dan spataru pe lumea ailalta; 3: politia l-a ranit in picior si-n abdomen iar pablo a scos pistolasu din dotare si si-a tras un glont in cap, avea si-un inel cu otrava dar pistolul probabil era mai putin melodramatic, oricare varianta e cea adevarata in ziua de 2 decembrie 1993 columbia a zis uuuuuuuuuhhhhhhhhhhhhhhhhhhh, o greutate i-a fost luata de pe piept si dusa la cimitir in afara orasului, si-n moarte pablo-i mai cu motz, toate placile de morminte sunt la fel mai putin cavoul familiei, al doilea cel mai vizitat loc de veci din america de sud dupa cel al evitei, aici insa mezanplasul e mai spectaculos, fanii vin cu coca si-o prizeaza de pe piatra, “v-a placut turul?” alex ne-nghesuie iar in microbuz, daaaaaaa, turistu-i incantat tot, “sper sa ramineti alaturi de noi si la o degustare de coca inainte sa va ducem la hotelurile voastre”, suedeza aproba hotarat, sigur, da, cum nu, e o gluma idioato, e un tur nu un rock party cu grupies, aaaaaaa daaa!!!, dezamagire scandinava.

welcome to jurassic park, nick zice ca daca vreau calatorie-n timp trebuie sa bag mexic, mucho violencia, fix ca-n medellin in ’90, cadavre spanzurate de podurile de peste autostrazi si uite acusi au gasit 200 de hoituri cu piese lipsa: ochi, rinichi, ficat, trafic de organe, “si lor le e inca frica de traficantii din columbia, iti dai seama ce imagine avem?”, da nicusor, branding nu jucarie, mi-a zis mie taximetristul din cartagena ca sunteti dati dracului, da’ nu l-am crezut.

in columbia nu se vorbeste de pablo dar exista doua tabere implicite, aia care-au luat bani de la el si neamtul cu damf de bere de linga mine incearca sa cocleasca doua australience cu iq platinat,  zece minute asteptam in microbuzul sardinat sa vina 2 pupeze betive care au inecat desteptatoru-n aguardiente, alex, ghida cu buric inelat si piele multa la vedere impinge din spate una din impricinate, suedeza cu un sfarc fugit afara si creier murat, suntem toti? driverul nick o calca, microbuzul sforaie si se da drumul la adevaratul si primul si al mai genuin tur pablo escobar inventat de nick care nu mai suporta sa-si ia guma-n par oriunde mergea, aaaa, matale esti din columbia, droguri, escobar, “am vrut sa spun adevarul turistilor pentru ca nu stiau decat o fateta a lui si e mult mai complex decat un film cu pac-pac”, bine nicusor, zi-le loredana.

bocesc moartea lu robin hood si aia care si-au luat omor de la el si danseaza tzontzoroiul pe mormant, de fapt sunt trei ca trebuie sa-i numar si pe baietii care cred ca pablo nu-i mort si o arde cu elvis si ceausescu in caraibe, alex ne plimba pe sub nas o poza c-un copil cu fatza de soarece, intrebat la scoala ce vrea sa se faca atunci cind va fi mare pablutz a zis ca multimilionar, ooooooo se arata impresionati doi finlandezi albinosi, ghida turuie mai departe: pablo a facut bani inca din scoala, vindea raspunsurile la examene, a fost exmatriculat din liceu si a inceput o afacere cu pietre de mormant, le ciordea, le stergea inscriptiile si le vindea de noi, reciclare, apoi a trecut la trafic cu piese de masini, furat-ciopartit-profit, cu varul gustavo s-a apucat sa vanda iarba si tot cu el a ajuns in ecuador unde a urmat cursurile intensive ale scolii profesionale de producatori de cocaina, hopaaaaa si-a zis pablo vazind potentialul, a importat sistemul in columbia  si la 26 de ani statea pe-un purcoi de bani, in cv ii scria “cleaning boy”, el era baiatul cu “T-ul” care curata drumul de politie inaintea unui transport de coca, nick opreste masina, alex aduna de pe jos suedeza mahmura, suntem la monaco, prima casa a lui pablo.

de fapt nu-i o casa ci ditamai blocul, mare si alb intr-o mare de cladiri de caramida cacanie, omagiu adus cocainei din care a fost construit, o parabolica uriasa, heliodrom, teren de fotbal unde-l punea pe valderama sa arda o miutza cu rubedeniile, in toata magaoaia de 6 etaje locuiau 5 oameni, primul etaj era doar pentru garda, restu omu si palieru, cei doi copii, nevasta si mamitzica, unde-s astia acum? la buenos aires, traiesc din cascioarele trecute pe numele lor pe care statul columbian nici macar nu a incercat sa le recupereze, lasa-i saracii sa ramaie si ei cu ceva ca noi avem de unde fura si-a zis AVAS-ul lor, un soi de agentie care trebuia sa inhate toate bunurile escobarului si sa le transforme in bani pentru comunitate, au pus mana pe peste 400 de imobile pe care ar trebui sa le inchirieze, canci, le ocupa partial ca sa nu plateasca taxe si le lasa-n paragina, monaco-i o cazatura gaurita, a fost aruncata in aer in 88 de cartelul din cali, dusmanii de moarte ai lui pablo, neamtu priveste tulbure pozele alb-negru strecurate de alex in mana, isi aprinde a 5 a tigara si casca plictisit in timp ce ghida ii da inainte cu istoria: atunci a inceput razboiul bombelor care a durat pina-n 93, sa mergem si va zic mai mult despre asta, stai fetito, zi ce-i palatul asta de peste drum? aaaa, e countryclubul, aristocratii din medellin,  pablo a vrut sa-si cumpere intrarea, i-au dat flit asa ca el si-a construit cascioara pe bombeul pantofilor lor de golf, na de mai scapa de taran daca poti.

stooop, oprim la troita facatoare de minuni, functioneaza, suedezei ii intra sfarcu la loc in sutien si neamtul miroase doar a prostie nu si a alcool,  legenda zice ca o mamaie saraca tocmai o ruga pe fecioara s-o ajute sa dea ceva de mancare copilasilor, in spatele ei un narco tropaie nerabdator, baga mana-n buzunar, scoate 300 de milioane de pesosi ii vira-n sacosa femeii si-i spune s-o taie de acolo ca bruiaza cu cererile ei penibile urechile fecioarei care astfel nu mai se poate concentra la rugamintile lui mult mai importante, minuneeee urla femeia indepartandu-se, toata lumea-i fericita, la troita veneau inainte de fiecare operatiune sicariosii, asasinii pe motor, un soi de ieniceri crescuti de ambele carteluri, adolescenti si saracani, isi legau iconite cu fecioara de mitraliere si se rugau sa mierleasca dusmanu si ei sa scape, daca-si furau un glont in teasta, camarazii le faceau ultima petrecere, mortu era facut sandvis pe motor si dus la barul unde tare-i mai placea sa se distreze in timpul vietii, ii bagau coca pe nas, ii turnau alcool pe gura si antamau striperita sa-i danseze in poala, alex zice ca zilele trecute a vazut ca au venit cu mortul la stadion, e absolut normal si total legal sa cari hoitul dupa tine la cofetarie dar total ilegal  sa mergi doi pe motocicleta, daca vreunul e tragator si se da drumul din nou la macel?

alta cladire, alta bomba, hop jos din microbuz, clic-clac-clic, asta era ufo, centrul logistic de operatiuni, arhitectura miami style, cali a trimis baietii si a facut buuuum in 89, la 2 kilometri alt bloc, aruncat de cali in aer inainte sa-l termine, ambele carteluri angajasera experti in explozibile arabi, rusi sau israelieni, la 5-6 seara tot medellinul se-ascundea-n beci, niciodata nu stiai daca n-ai o tinta pe linga tine si ajungeai pe lumea cealalta direct de pe trecerea de pietoni in drum spre magazinul de paine, cum era orasul inainte, cazut, gaurit, spart? alex scutura violent din cap, la fel ca acum, asa curat? sigur, toti narcosii erau mandrii de oras si investeau in el, gandeste-te ca spalau banii in constructii, la sfarsitul anilor 80, inceputul lui 90 a fost un boom imobiliar din care tot medellinul a crescut, 3 milioane de oameni lucreaza direct cu banii din droguri si alte cateva milioane in industrii in care se spala banii din droguri, incep sa-mi doresc sa avem si noi niste criminali adevarati nu hoti de buzunare care talharesc pensionari.

daca stai sa te gandesti, patriotismul lui pablo l-a pierdut, dupa ce-a intrat in politica s-a oferit sa plateasca datoria externa a columbiei, hopaaaa, de unde are nenicul asta atatia bani s-a intrebat ministrul justitiei, escobar l-a matzit si a devenit “fatza” traficului de droguri din tara, singurul desi 3 milioane de oameni traiau din banii de coca, stii care-i gluma zice alex, ca daca o facea, daca isi cumpara imunitatea cu banii de stingere a datoriei externe ar fi acoperit-o din banii americanilor, americanii ar fi platit datoria externa a columbiei fata de america, hehehe, pablo avea un simt al umorului unic, afland de la televizor ca politia i-a confiscat un transport de zebre si pasari exotice si le-a dus la gradina zoologica, escobar si-a pus oamenii sa ciordeasca animalele si sa le schimbe pe o mana de magari vopsiti si gaini de cuibar, haios batranes, vestit si pentru partiurile bengoase, a la gaddafi pe care le dadea la hacienda, dansatoare brazilience, politicieni, fotbalisti, samba si, trabajo no, veselie vie pina cind pilotul i-a dat de veste ca ii aduce nevasta-ii era frica de sotie, de ea si sa fie extradat in state-cind a auzit ca vine muierea a suit tot partiul in 2 avioane care au survolat palatul pina cind nevestica si-a luat talpasita, asta da btl.

nu faceti poze, aveti respect pentru ei, alex o arde politically correct, haide fata, de ce sa nu fac fotografii? suntem in barrio triste, cartierul cel mai sarac din medellin, de fapt intr-un soi de service urias unde gasesti orice matz si unghie de masina vrei, aici si-a petrecut adolescenta pablo si aici vezi putreziciunea medellinului, cazuti pe trotuare sunt amarastenii agatati cu fgfsdfdsfdsg, nu tin minte cum se cheama dar inteleg ca e primul cut de cocaina, cel mai toxic si cel mai adictive dintre toate, o singura data daca incerci esti mancat de balena, pe bordura atarna copii tragand din pungi de aurolac, welcome to jurassic park, neamtul a atipit si suedeza mahmura da semne de inteligenta primitiva, pauza de cafea.


lumea a 3 a mormaie taximetristul si-nfige temeinic mana-n claxon, tuuuuuu-tuuuuuuuuuuuuuut, in fatza un sofer sta la o taclala lejera in mijlocul soselei cu un drumetz, conversatia trebuie ca e interesanta ca-n ciuda lu mala onda venita din 7 puncte cardinale nu se clinteste nimeni, batranes ambaleaza, indoaie oglinda si apoi nervos schimba din a doua-ntra cincea direct, masina smuceste, lu alba ca zapada-i sare maru din gura si mie inima din piept, unde ne grabim? suntem in cel mai nasol cartier din cartagena, 4 morti pe zi, epidemie de cutite-n pieptut, te taie astia ca nu i-ai dat buna ziua lu mamitzica, ca ai tras doua fumuri in loc de unul, ca ai vrut sa-i dai rest in lame de guma in loc de monezi, dar mai cu seama sunt nevrotici cu traficul, hatz-matz-harsht, motocilistii se-noada in fatza, pupa oglinda, agata stergatorul, daca te-ai grabit si-ai aplatizat unul sar 200, te-nconjoara si te fac confeti, politia? ras cavernos, nimeni nu intra aici, lumea a 3 a, da’ ce zic eu, lumea 13 a, d-aia cu ghinion, uite drumul la autogara nu-i gata de 4 ani de cand s-au apucat de el, coruptie mare si purulenta ca un furuncul de adolescent, companiile de taxi sar cu banu la primarie ca sa se-ntarzie lucrarile ca altfel ele cum ar mai lua bani de pe turist, in 2 saptamani tariful a sarit de la 12 la 20.000, se vede ca al de sus ma iubeste si mi l-a scos in cale pe crestinu asta la numai 15000 de pesosi, doua acatiste alearga la sefu cu prima ocazie.

unde mergeti? medellin, auci, aveti grija, e plin de oameni rai, cu bani dar oameni foarte rai, taximetristul se-arunca-ntr-un pomelnic al resurselor: petrol, smaralde, paduri, femei frumoase pe care oamenii rai le halesc cu paine prajita, zoroastrianism in alb si negru, e farc si e guvernul, niciunul nu poate trai fara celalalt, guvernul ia bani de la farc care face bani din droguri pentru ca guvernul il lasa sa faca bani, e cumetrie ca la noi, base joaca la botezu copilului lu ponta alaturi de udrea si nastase, tigru se pupa cu gazela si baga un abrazzo cu sarpele, la-mbarcarea in espreso brasil 3 politisti ne umbla cu maini inmanusate-n posete si pe la prostata, imi amintesc ce zicea santiago, acum 2-3 ani nu bagai cu busul noaptea inspre medellin ca aveai toate sansele sa intalnesti oamenii rai cu insomnie care opreau masinile si goleau portofelele, 4 cruci si somn criogenic in cele 17 grade oferite generos de soferu-n plovar.

13 ore si-ajungem in elvetia, metro suspendat, hipsteri tatuati si inelati, 235-278-298 de patiserii numarate pe fuga, hai sa zicem 300, in zona rosa cresc unul peste altul sute de baruri, restaurante si magazine cu hainute de designer, suvuri mai dihai ca-n pipera, lingi pe jos si crapi de foame, nu tu o firmiturica, avea dreptate taximetristul, oameni rai in medellin, nu se gandesc deloc la pasarici si homelesi, parculetul sta sa crape de popor venit sa puna muschiul pe el, peste drum e kiwi, hostelul neozeelandez unde cercopiteci vestici beau bere de la 8 si asteapta sa treaca criza, pute a maricica si-a prostie in conversi plesniti hranita cu biscuiti de la supermarket, la 12 terasele sunt pline, costume si pisi cu tzatze false toarna pe gat bere artizanala 3 cordilleras sau apostol la 2 parai jumate, la 8 juma toata lumea-i rupta si cocalari arunca ranjete lesinate tuturor duduilor intre 11 si 98 de ani, hormoni.

 beau o cafeluta aromata la Juan Valdez, starbucksul columbian, mustaciosu si magaru zambesc de pe canite de plastic, servetele si plovarase, dupa strada motoarelor vine aia a atv-urilor si dupa iaca piata de masini, un pitic se ofera sa-mi vanda o burbuja, ce? burbuja, o toyota land cruiser blindata, rotunjioara ca o bulbula de apa, masina preferata a narcosului de medellin, de 20 de ani a iesit din moda si traficantul a trecut pe fitze nemtzesti, bmw sau mertz, parcarea din fatza de la muzeul de arta contemporana e plina de fiare alemane, inauntru-i leopardul, cochet dar plictisitor si cu merchandising foarte scump, intr-un cuvant: elvetia.

cum a ajuns medellin zurichul americii de sud? zic sa iau un tur despre escobar dar imi prind urechile in scandalul operatorilor care fac asta, unii zic ca te duc la fratele lu pablo care-ti arata poze cu the king scobindu-se nu tragand pe nas, altii zic ca ei au fost primii si ca stiu mai multe ca oricine, altii sunt mai ieftini si altii au 5 stelute pe tripadvisor, in hosteluri sunt afise cu “adevaratul tur al vietii lui pablo escobar”, “adevaratul intru totul si fara de minciuna primul tur pablo escobar”, “primul tur escobar gandit inca inainte de moartea lui escobar”, cum pot sa aleg? simplu, intre 150 de dolari si 30000 de pesosi  merg pe ultima varianta, chitroseala este buna.

welcome to jurassic park, maninc un ceviche prost si scump in neptunul de linga casa sub privirile-ncruntate ale chelnerilor cu mandibula-infipta-n fatza, m-adulmeca, ma masoara si ma cantaresc, am ceva pe fatza? pe dinti? pe suflet? niciun raspuns. noapte buna.

2 biologi mici cu rucsaci mari se-ascund dupa un blocnotes cit un flipchart, fac recensamantul faunei, maimuta paianjen este? este, aguti este? vazut 2 la izvor, broasca testoasa timida? inotat cu dinsa azi dimineata, mariana-mi tranteste sub nas farfuria cu palta-ngropata sub omleta si incepe sa delireze ceva despre un tigru care actioneaza pe raza parcului, ataca oameni si haleste animale, daca as fi james cameron m-as gandi ca-i o metafora pentru poluare, industrializare, dezvirginare, la 10 metri de noi 6 cupluri fac dragoste sincron in apa, bariera porno, pe unde sa treci sa-ti mai lasi ouale se plange-o testoasa in urechea micului biolog, 3 profesori incearca sa manipuleze o ceata de 30 de scoleri transpirati, unde-i tigru ala frate sa dea sonoru mai incet ca parca suntem la aquaparc?

criza prizelor, ocupate la receptie, la carciuma, la toaleta barbati, femei si incerti, hatz ma-nsfaca salvator un soldat si ma taraste la casuta gardienilor parcului, 30 de minute de curent se lasa cu 128.965 de intepaturi, tzantzari, miriapozi, paienjeni, pfifiiiiiiiuuuuuuu, se cheama, au bagat feher, veniiiitiiiii, picioarele-mi sunt de carne tocata, ma tarasc otravita si fleoscaita la cort, in 4 minute e dimineata, 39 de grade la 8 si-un nenic vinde inghetata de cocos “am 99 de inghetate, am vandut 100 si una am mancat-o”, hahahahihi chicotesc amuzate grasele betive de la cortul vecin, inghit o cafea cinstita cu ochii la furtuna de pe mare si apoi tai-tai tayrona, hop-hip-hap, sar din bolovan in bolovan, depasesc 3 babe care tarasc o parilla si aterizez in yokotopigheri fix pe plaja de la canaveral, la ecohab, al mai smecher resort din columbia, 500 de para pe noapte vila, 2 bastani baga gogaltz-gogaltz mancare de designer cu furculite de designer sub nasul mic si negru al unui indian gatit in alb care vinde margele, pofta mare.

la 100 de metri e angkor watul budelor avianca, chiuvete rotunde de sticla si tronuri marmoreene, robinete coreene si oglinzi venetiene, soparlele se fugaresc in pustietate, iu-huuuu, ecou raspunde de pe buda: iuhuuuu, arata a investitie greceasca sau imobiliare chinezesti, cineva a luat o spaga grasa de la o companie de constructie, spalat de bani din drogas, curatei oameni columbienii astia.

soferul inghesuie 30 de oameni in microbuzul plesnit pe la incheieturi, incearca o schema, va duc pina-n santa marta cu 15000 de pesosi, naiva ma-ncant dar restu incarcaturii ma-nghionteste, fa proasto, e dublu fatza de transportu cu transfer la gurita parcului, aha, ma decid sa merg cu valul, lin, lin, din bus in taxi din taxi-n bus in autogara, expreso brasil pleaca cu juma de ora intarziere dar isi ia revansa, plasmele coboara si se da drumu la un film zoomat de 4 ori mai tare decat normalul, vad camasi, maini, par pe maini, par pe nas dar nu nasosul si nici parosul, postmodern babanian, e povestea a doi frati caraibieni care castiga la loto, ala mai puturos isi deschide un lant de serviceuri auto si ajunge managerul anului, ala mai istet pica in ghiarele unui veros om de afaceri-licenciado, avocatul i-un fel de miliardaru din pretty woman, il invata pe negru nostru sa-si ia apartament in zona rezidentiala, sa-si cumpere rolex si mertz, urmeaza reclama mileniului: in showroomul de mertzuri o doamna suspect de alba anunta aparitia noului model yf3tr, n-apuca sa-si franga limba-n denumire ca omul nostru urla convins “yo quiero uno”, calatorii din expreso brasilia murmura aprobator, asta e visul caraibelor, sa castigi la loto si sa-ti iei masina sau macar un motor bengos, asta nici macar nu-i scump, te lipesti de unul la 1500 de para, inca 15 minute de product placement orange si filmul se termina cu bine, cei 2 frati, luzeru si afaceristul anului muncesc impreuna si sunt respectati de comunitate, toata lumea danseaza o samba, fin.

pe marginea drumului mamase vind sucuri si timp, 10,15 sau 30 de minute a la orden, conversatii pe fix sau mobil, asta au astia-n caraibe: resurse inepuizabile de fructe si timp, zac in hamace in fata tarabelor care se cheama “cordialitatea” sau “dinastia” si culeg cu mana dreapta un starfruit si cu stanga o pastaie cu 6 ore incluse, un schiop urca in masina cu un cos de arepe si ne anunta ca produsul e “sin compromiso”, espreso brasil promoveaza cinemaul latino-american, urmeaza comedia argentiniana “papa se volvio loco”, adica tati si-a pierdut mintile, haiosi argentinienii, se scutura camasile de ras pe calator, mai bine ca s-au luat cu “papa” ca nu vad ratacirea de vreo juma de ora a busului prin baranquilla, gunoaie, ruine si armata, stewardul trage perdelutele sa nu ne vada varcolacii de afara si sa ne atace conserva, intr-o ora am ajuns inapoi in cartagena, grozav.

taximetristul aplica taxa de intuneric de 5000, nu-mi convine? atunci ia-o pe jos iubi, o-chei, sa mergem, mor de foame si ajung la mana lui fabio, italianul din rimini si-a pierdut barul, reporter: cum s-a intamplat? fabio: am alergat in parc si mi-a cazut din buzunar, reporter: asa va trebuie daca sunteti cascat, acum pe bune, ce s-a intamplat?  mi l-a luat banca, am dat faliment si atunci am plecat, fabio si-a pus mana-n fund, fundu-n avion si-a venit pe 13 ianuarie in cartagena, s-a angajat pizzaiolo la un nenic din roma, a invatat in 4 luni ceva engleza si spaniola, face o pizza de-ngheti si e fericit ca are clienti si la 12 ziua si la 1 dimineata, singurul lucru care-l nemultumeste sunt ingredientele, totu-i dulce in columbia, rosiile sunt de zahar, ceapa e insiropata, fabio le tine in ulei de masline cu piper, sare, busuioc si condimente, “si trebuie sa schimb mereu retetele in functie de umiditate, acum e 85% si atunci trebuie sa pun mai multa sare, in 2 ore scade la 60% si trebuie sa le scot mai rapid de la cuptor, niciodata nu-mi ies doua pizze care sa aiba acelasi gust, niciodata”, fabio e uimit de micimea omului in fata naturii, afara 5 americani au legat un tenis cu picioru peste o banca de lemn tarata in mijlocul strazii, idilic.

welcome to jurassic park, iau pasta de dinti si pot sa platesc cu mastercard, cate rate intreaba vanzatoarea? poftim? in cate rate vreti sa platiti? nu-nteleg, daca platesti cu cardul poti sa-ti iei in 36 de rate orice, chiar si o pasta de dinti, putere.

bine ati venit in perla litoralului columbian, parcul national tayrona, de la bariera incepi sa sangerezi usor, 35000 intrarea, 2000 drumul cu microbuzul care zdrang, si-a pierdut toba, duduie afumacios pe curbe, afaraaaaa, am ajuns? nu, abia incepe urcusul golgotei, 3 kilometri de jungla, 98% umezeala, un cal maro imi zice ca daca-i dau 16000 de pesosi imi cara el bagajul, prietene iti miroase gura a bautura, nu soro, a fermentat iarba-n stomac, ma scurg sub rucsac si-o iau la vale printre bolovani, plaaajaaaaa, marea se arunca in valuri grase pe nisip, un indicator de 2 metri zice ca aici au murit inecati peste 100 de oameni, poteca printre mangrove iese-n nisipul unei alte plaje, alti 100 de morti, mare grija sa nu devi si tu statistica zice vocea de lemn, intr-o poienita apar niste colibe, sunt baile de designer ale campingului yuluka, niste smecherasi care au concesionat teren in rezervatie pe 1568 de ani si platesc 3 firfirei, un hamac la ei e 25.000 si un cort 70.000, uau, nu-i de mirare ca au hartie igienica la baie.

dupa 2 nopti in hamac imi stiu limitele, ma-nfund in salteua din cortul de la finca paradiso, huuuuf, in 42 de secunde am adormit, broaste grase oracaie spart, gaste sasaie in iarba, la 7 dimineata sunt 37 de grade, o cafea va rog, nu fara mic dejun, atunci desayuno sa fie, papagalul lorenzo are logoree, si-a pierdut perechea si memoria, am mai spus asta? imi pare rau, 2 partzari au pus-o linga de-o masa copioasa, fructe si arepa si uite si-o urma de ou, cafeaua arata ca o flegma de cartita stahanovista, hai sa gasim o plaja care n-a omorit pe nimeni, asta din fatza a ras 200, a plouat azi noapte, a plouat si ieri noapte, marea a adus busteni si a plecat cu faleza, un nenic isi asigura proprietatea cu saci cu nisip, ca sa treci spre golfuletele prietenoase trebuie sa sari paraiasul care azi noapte s-a umflat ca hulk, o englezoaica-si face vant si se lateste in apa, niste francezi ocolesc pe la buzau, as sta o zi aici sa vad prostia omeneasca-n actiune da’i foarte cald s-ar merge-o baie.

o broasca testoasaaaaaa, broasca testoasaaaa urla isterica o australianca, 5 blonde se arunca-n apa, alte 15 citesc nepasatoare pe plaja de la piscina, aici nimeni nu a crapat decat de la exces de lectura de proasta calitate, la cabo san juan e ’69, hipioti isi bronzeaza jegul de pe pieptut, pute-a iarba mai rau decat a mare, un hendrix in mizerie baga mercurialul, deja-i mai scump: 50000 cortu si 100000 cabana din varfu dealului, cu vedere dar fara buda, pai si pipi? te dai matale jos din varful muntelui sau urinezi titanic de la balcon, pisici cu capu de 8 kile dau tarcoale meselor de plastic, indieni cu un soi de ghivece albe-n cap vand margelute, festival, avem si bratari de festival, a mea e portocalie, astia care au intrat azi le au verzi, dintr-o barca se deverseaza 42 de bubosi, o madama cu facturier le ia icrele, haide, 35000 si matale si dumneata, ati platit toti? ok, aveti 1 ora si dupa hap, inapoi in herpesul vostru becpecaresc din taganga.

pic-pic-picpicppoc-poc, incepe o ploioaca jurassica, fuga la mariana, 56 de ani, 50 in tayrona, ma-nvata la domino si apoi da cu mine de pamant, o data, de 6 ori, de 11 ori, gata femeie, dupa atata bataie mancata parca ar merge si-un peste, cat gateste apare un alt nenica care aprinde chibritul adevarului, zice ca tot parcul a fost concesionat de stat unui cetatean francez, din 10 in 10 ani ii reinoiesc automat concesiunea, eufemistic automat, probabil fransoazu da cep la butoiasul cu ambrozie si unge artrita vreunui politruc bine pus la minister, cert e ca nenicul asta francez nu da decat 25% din incasari statului si restul de bani ii baga-n buzunar, adica din aia 35000 pe care i-am platit mai putin de 9000 se duc in intretinerea potecilor, marcaje, simbria gardienilor si restul alearga spre gura lu mosieur? da domnita si mai mult a reconcesionat terenuri si uite asa au aparut campingul avianca si ecohab-ditamai resortul de 65 de stele, mucho coruption zice batranes dind din cap obidit, mucho coruption si inundacion, apa curge de 2 ore si mariana vinde-n disperare, un italian batran cocleste o cititoare de romane siropoase din scotia, pisica tony urmareste soparle, life goes on.

dus in ploaie, am hainele ude, prosoapele ude, stomacul inundat cu sucuri gastrice, lonely planet zice ca uite acilisa poti sa maninci gourmet la 9000, hahahaha, 40000 este pretul corect, sa fie platit, la 8 stingerea, fac eforturi de gandire, ma inod, deznod, intind si tot nu reusesc sa-nteleg de ce? pentru ca fix acusi e perioada in care broastele testoase depun ouale, doar in tayrona vin, din toata columbia asta e singurul loc si daca vad lumina stau in apa si dardaie dar nu se apropie de mal, omul de la bar apuca balalaica si ii zice mai departe: fiecare broasca depune 500 de oua din care doar jumate sunt fertile, restul sunt decoy pentru pradatori, bietii de ei se bucura ca au dat lovitura cind teaaaaapaaaa, ati tras lozul necastigator, si dupa ce puii ies din ou, localnicul milos ii ia si ii pune in acvariu si apoi ii elibereaza cind au brandul vanjos si pot sa faca fatza vietii nemiloase, s-am incalecat pe-o sa si d-aia stingem lumina acusica, da, da, paranoia nu-mi da pace, eduardo, operatorul argentinian mi-a zis alta poveste, ca narcosii folosesc tayrona ca deh, e depopulata, parc national, aduc transporturi noaptea si ai face bine sa nu interferezi semnalele tale luminoase-lumina de carciuma, lanterna si mai stiu eu ce, cu luminile lor, niste hipioti au facut asta si erau sa si-o fure, broaste testoase zici, haha.

welcome to jurassic park, 4 grase se rup pe intuneric si rag linga cort, broastele-s surde, alea veninoase umbla aiurea tzop-hop, noapte buna.

ploua, P-loua, PL-oua, PLO-ua, PLOU-a, PLOUA, bulbuci, paraiase, rauri, intr-o ora jumate desertul e acoperit de apa, pe unde era drumu? santiago se ridica pe varfuri, apa de sus, apa de jos, eu nu trec pe aici banguie, eu nu trec pe aici, jeepul l-a costat 40000 de para, n-o sa-i arunce pe apa sambetei care duminica asta trece fix prin mijlocul guajirei, drumu nu-i inainte dar nici inapoi, hai atunci in dreapta, iulian sare din masina si despica valurile calde, in 5 minute e ciuciulete, santi-l urmeaza si prinde curaj, dupa 500 de metri si-l pierde iar, fleosc in apa, descultz iulian o arde moise, uite niste stalpi de telegraf, mai avem putin, de dupa curba apare o masina, poporul e afara-n ploaie privind cu mana la gura raul vijelios din fatza, niste nenici in camasa isi iau avant si se arunca-n apele repezi, ii spala pin la tzatzisoare, se prind de-o acacie si se-ntorc murati la masina, unul din ei ii face semn lu santiago, prietene, cu jeepu lu matale poti sa treci, santi scutura capul infricosat, peste rau alte 3 suvuri asteapta nehotarate, kate tremura linga mine, douaj de minute si ploaia se-mblanzeste, unul din jipane se arunca-n ape, mugeste si huruie si se taraste, se-nclina pe-o parte, din remorca se aud tipete, grooooh-mrooooooh, a trecut, al doilea suv se napusteste ca un hipopotam in rau, tagadam-tagadam, trece razant pe linga-un copacel, apa acolo-i doar de un metru,  a iesit, santi se prinde ca se face de rahat si baga a-ntaia, kate tzipa entuziasmata, suntem pe partea cealalta si kate e lesinata de incantare, real jeep adventure zice santiago si-o tulim.

caprele ude fac gard viu in jurul colibelor, o coloana oficiala trece cu girofar in frunte spre orasul minier, columbia a semnat tratatul de comert exterior cu statele unite si baietii se pregatesc de nunta cu dar, taburi si tancuri fac drepti la marginea drumului, ia zi santi cum e cu serviciul militar la voi, eeeeh, e obligatoriu da’ poti sa scapi daca esti singur la parinti sau ai ouale stricate, pe mine m-a luat de ele o doamna, in dreapta tinea un sandvis, cu stanga cantarea barbatia, probleme? nu, asa ca ai mei au platit 200 de para si m-au scapat de incorporare, s-au scos ieftin ca unchi-miu-i general, fara el ar fi trebuit sa-si decupeze 7000 de para din buget ca taxa de ocolit armata e calculata-n functie de avere, bogatii scuipa mai multi bistari, saracii dau si ei o gisca si ce-or avea prin curte, un soldat flutura isteric mana la marginea drumului, poate vrea sa se usuce, nehh, vrea sa-l urce pe-un amarastean intr-o masina, nefericitu atarna la marginea drumului de vreo 2 ore de cand raul a rupt desertu’n doua, n-avem loc amigo, hasta la vista.

in capu’ uribiei tot poporu afiseaza productia de peturi cu benzina, dau gauri in conducte si o sug cu furtunu ca’n constanta prin ’98, mancam intr-o pestera un tzap cu oase sfaramate si-o supa fierbinte, cuenta por favor: 24000 la 4 oameni, preturi de teleorman in 92, ma lupt c-un zgarci si-l dau pe gat cu-o bere, afara e ca-n piata de troli din hellboy, par de broasca si unghii de sarpe, tzatze de gaina si ceafa de peste, avem de toate, majoritatea sunt marfuri de contrabanda aduse din venezuela, de fapt toate masinile din uribia vin din venezuela, pai si cele 453 de bariere de politie? e coruptie zice santi, sa mori tu, nu mi-as fi imaginat,  da soro, pe mine ma opresc de fiecare data cind vad jeepu si cum n-au nimic sa-mi reproseze inteleg ca vor spaga; o data am intors aiurea si hap, m-au tras pe dreapta si m-au trimis la bancomat sa scot bani ca n-aveam sa le dau si stiu o tipa care a fost prinsa muci de beata la volan si a scapat cu 5000 de pesosi, nici macar 3 dolari, le-a dat 5000 de pesosi si-au lasat-o sa-si vada de drum desi era cu sticla la gura cind au oprit-o, u-a-u, kate nu-si poate ridica mandibula, eu o ard superioara, in definitiv vin din tara unde un militian i-a cerut spaga unei prietene sticla de cola trei sferturi bauta.

santi taie curbele ca pe unghii, clic-clic, alaltaieri a halit soferie 17 ore in continuu, de unde veniti? din medellin, am fost la ai mei si acum ii arat lu’ kate tara, de ce te-ai intors in columbia? santiago se aseaza confortabil la tribuna si da drumu la caseta cu nationalism, 8 ani in australia nu l-au ajutat sa se integreze si acum 4 ani a decis sa se stabileasca in bogota, columbia se schimba, uribe a facut treaba si a curatat tara, acum 10 ani nici nu-si putea imagina sa mearga cu masina din medellin la mare, l-ar fi prins narcosii si l-ar fi trimis inapoi cu lamaia de pe parbriz amintire, bogota creste si are de toate, economia o duce bine, firma mea.. ce firma? tehnologie, ????, tehnologie zice iar, ok, firma zbarnaie si are un apartament in zona rosa, 300.000 de para, nu-i asa ca ti-a placut kate? australianca picoteste, yes, yes, e foarte frumos, n-am stat decat o seara dar o sa petrec o saptamina in bogota, nu-i asa ca e foarte frumos ii zambeste unsuros santi in retrovizoare, yes, yes, kate a atipit la loc, santi ii da bataie: e bine, nu mai sunt rapiri de turisti, alea s-au mutat in venezuela, in columbia cel mult risti daca esti om de afaceri, butoneaza iphoneul si-n jeep ne da coate-n urechi un reggeatone.

ia zi santi, stii sa dansezi? por supuesto femeie, ce-ntrebare e asta? un barbat e mancat daca nu stie sa-nvart-o salsa in tigaie, hop-hopsasa, sauuuu…ai face bine sa invarti bani sau macar sa ai un unchiulet general, pai si misteru? hahaha, natie de exibitionisti, ce folos e sa ai bani si sa nu stie si seful asociatiei de locatari, sa fii smecher si sa nu stie vecinu de la 2, la 20 de ani dupa ce l-au matzit pe pablo tot columbianu vrea sa fie druglord si toata columbianca vrea sa fie iubita druglordului, in ultimii 4 ani toate telenovelele sunt numai despre narcosi cu probleme de amor, acum e una care se cheama “sin tetes no es paradiso”, da, asa cum credeti: fara tzatze nu e paradis, la 14-15 ani muierustile incep sa-si puna tzatze si ies la vanatoare de baieti rai, la 18 ani au trei copii si 17 implanturi, cica-s ieftine.

welcome to jurassic park, santi ne lasa-n fatza la tayrona si-o taie cu kate in dinti sa-si danseze fundul turtit de atata sofat in santa marta, tzoc-tzoc, drum bun, si voua, prabusiti pe rucsaci niste englezoi cu picioare fierte asteapta un bus, miroase tropical, crabi albastrii gigantici se fugaresc printre mangrove, noapte buna.

sase indience se apropie de hamac, cotcodacesc ceva burcu-murcu-furcu, se uita fix la mine hlizindu-se, hahaha, hihihi, mi-am uitat pe fatza nasul de clovn? m-apuca de mandibula si-mi indeasa pe gat trei bratari si doi saculeti de rafie, le borasc in nisip, se cara dar lasa-n urma o gravida tenace, scoate din borseta un brat de bentite de par si mi le pune pe hamac, “multumesc nu”, nici o reactie, “nu am bani”, privire fixa, “n-o sa cumpar nimic pentru ca nu am bani si nu vreau”, pescuieste niste seminte si incepe sa le sparga calm, fluuuup, scuipa cojile in nisip, rad nervos, “femeie, ia-ti bentitele dracului de aici”, dau sa le scutur, prima reactie: mi-e foame arunca plescaind, “mi se rupe”, retarda atarna inca 7 minute linga hamac apoi se cara bodoganind, canci liniste, dupa cirdul de indience urmeaza numarul cu cocalari, un jeep rastoarna pe plaja o schioapa betiva care rade 2 beri in 45 de secunde, un atv care striveste degetelele vilegiaturistilor si mangafaua cu sotia care-si tine pe nas ochelarii de soare pina la miezul noptii.

imi curge bala dupa o bere, nimeni la magazin, ooooo-laaaaaa, tacere, oooooo-laaaaa, familia se desprinde partial de televizor, mama trimite fiica cea mare care greseste traiectoria si in loc de tejghea da fuga linga raftul cu produse, bre, vreau sa cumpar o bere si .., stai asa, il cheama pe fratele mai mic, muchiiiii, descultu lipaie grabit, o bere si 2 ciocolatele, cit costa?asta micu priveste disperat catre sora-sa, duduia baga mana-n nas si spune hotarata 7200, ciocan in moalele capului, cit costa ciocolata, 400, si berea? 3500, entonces cum dreacu ti-a dat 7200, ranjeste niste dinti galbeni si se face ca ploua, aritmetica wayoo nu se pupa cu aia de acasa, toata lumea vrea sa te faca, mamasa de la jarrinapi scoate hangerul si dubleaza pretul hamacelor, ce faci soro? infrang in lupta dreapta dupa 10 minute de tavaleala matematica, victorioasa dar cu fractura de portofel.

daniel trimite dupa noi, deci 130.000 de caciula dus intors punta gallinas, plecati maine dimineata si va luam poimaine, de bucurie m-arunc intr-o langusta rumena, manca-i-as clestisorii ei, copii de 5-6 ani o ard chelneri, alearga printre mese cu servetele, furculite si sticle de bere polarica, sunt singurii care vorbesc fluent spaniola si pot sa se inteleaga cu turistii, cocalarul, sotia si schioapa betiva se lafaie la o masa, daniel aprinde un chibritel in bezna ignorantei despre wayoo, ca sa-i scoata din mizerie acum 15 ani guvernul le-a dat monopol pe posadele turistice din zona, lipsiti de orice alta idee indienii fac toti fix acelasi lucru: cazare in hamace, peste dimineata, la pranza si seara, bentite si posete, zbrrrr, daniel dispare intr-o conversatie cu sefu, se-ntoarce cocosat: seficu a zis ca pentru doi nu merita sa bage drum pina la punta gallinas, “paaai n-am batut palma, ce-i asta?”, imi pare rau, o sa vorbesc cu un fartat sa treaca maine dimineata la 4 juma pe la voi si sa va-nhate pina la uribia, ma narui jumate dezamagita jumatate usurata, mai degraba crezi in fidelitatea udmr-ului decat a indianului wayoo.

santiago toarce si se freaca de piciorul unei chelnerite ca sa obtina ceva de mancare, reuseste sa prinda niste orez si inghite multumit cot la cot cu kate, el e columbian, ea australianca, s-au cunoscut in australia haaaat, acusi vreo 10 ani cind el a fost trimis de familie la studii, ai lui au o finca de cafea linga medellin si santi conduce un jeep wrangler de 40000 de coco, o arde om de afaceri dar mamicutza sigur ii da inca bani de sosete si prezervative, nu stiu nici un prieten de-al meu care sa vina in cabo zice mandru, nici eu amigo, nici eu, “cat mai stati?” maine plecam spre tayrona, “daca ne dau tzeapa iara indienii ne luati?”, claar, hai drum bun, la 3.50 sunt in picioare cu-o falca umflata de 16 muscaturi de tzantzari, 4.30 sprijin portita, bezna, tacere, un paznic zice ca toate masinile de uribia au plecat, injur marunt si zgrunturos, ma opresc sa trag aer in piept si mai injur odata, prind inca juma de ora de somn pentru ca incepe maturatu, greblatu, scarpinatu, foitul, urlatul.

welcome to jurassic park, e 8 si la hamac se iteste un wayoo, vreti la punta gallinas? sa mori tu ca nu-ti bati joc de mine? scoala-te santi, scoa-laaaa-teeeeee.

ma trezesc in bezna manata de-un pipi, unde-i baia, unde-i baia, ma-nvart in chiloti ametita prin labirintul de ieslisoare si cabanutze, uite-o, hu-aaaah, usurata ies si dau bot in bot c-un minotaur ochelarist la menopauza, “ce faci aici?” pipi, minotaurul e si chior si surd, “ce faci aici?” repeta isteric, pipi, inca 3 mamai se-nghesuie pe hol sa vaza minunea, femeia care la baie face, stimati telespectatori si dragi telespectatoare, nimic altceva decat pi-pi, cine-a mai auzit asa ceva sa ridice mana stanga, minotaurul sta sa planga, “ce faci aici?” incerc sa o dau pe engleza, se-nfoaie si ma intreba “can i?”, eleganta ii zic sigur mamaie, “can i?” se repeta intrebarea, as dori s-o lovesc in crestet, ca pe televizor, ca sa-si revina, o mustata intervine, ce se-ntampla aici?, altul, nu mai suport, imi adun bucile si ma duc spre hamacul meu, babele cotcodacesc agitate-n spate, am fost la baie si doamnele au dat peste mine si curca asta batrana s-a-nfoiat, mustata aprinde chibritul si face lumina: am folosit baia delegatiei de babornite, baia hamacarilor este dupa coltz, maninci o paine pana ajungi acolo, haoleu, am inteles, s-au panicat ca le-am folosit buretele de spalat pe spate sau le-am intinat colectia de chiloti cu guler, nuuuuuu, nu doamnelor, am facut doar p-i-p-i, n-am stiut unde-i urinariul meu, ma scuzati, usurate ca nu-s bonnie, clyde si dillinger la un loc, rad ca proastele, hai noapte buna-n continuare.

la 4 hipiotii cu paru ca odgonu care dormeau in ieslea 2 se trezesc si fac pasi, doar la ora asta pleaca masina spre uribia, poate o taie cu ea si tzantzarul care mi-a mancat zilele si juma de gamba, n-am eu norocul asta, sta cu mine la rau si la mai rau pina la 5 juma cind babele mele strang tabara intr-un vacarm de oaste sovietica, mustata ambaleaza violent masina, tururuuuuuum, generatorul fierbe, 3 bagaboande incep sa mature curtea si sa raga barfe, servitorii se cheama, se cearta, un mucos grebleaza nisipul insistent la 2 metri de hamacul meu, bleastam si-njur si astept sa treaca urgia, pe la 7 se linistesc dar somnu s-a dus si el invartindu-se, hai la dus, apa rece, coaja de sapun si cutia de margarina, piticul cu grebla o arde voyeur, fac sapte scheme ca sa pot sa ma schimb fara sa arat carne, hai la cafea.

la 8.45 soarele arde aprig, porcii se fugaresc pe plaja, tipenie de om, wayoo sunt activi intre 5 si 7, la 8 probabil fac siesta, uite si nemtii lor care muncesc fara oprire de nu mai putin de 4 ore…, o femeie abatuta aduce prima bere unor brute cu sorici aramiu, “doua cafele va rog”, dispare si reapare cu niste degetare tip dozator de gara pline cu apa neagra, “stiti cum as putea sa dau de jacob?”, dispare iar si-n locul ei rasare un pitic: io-s daniel, asociatul lui jacob, ce vrei? piticul n-are sange indian, se catara demn pe scaunul rosu de plastic si-si flutura narile incercand sa dea de urma banutzilor, prietene daniel, ii zic pe sleau, vrem sa ajungem la punta gallinas, hmmmm, dificil, piticu e uns cu toate alifiile, chiar de doua ori ca, deh, cind esti mic, un flacon te tine mai mult, va costa 150.000 de caciula, simt cum incepe sa mi se zbata o vena pe frunte, si ce intra in astia 150.000 de pesosi? jeepul pina la port bolivar si dupa 2 ore cu barca pina-n punta gallinas si intors pe aceeasi schema da’ va ducem pina in uribia, si cazare? ceeee, hehehe, nu soro, n-auzi ca e departe si voi sunteti doi, daca mai gasiti lume sa vina cu voi, platiti mai putin altfel nu se deranjeaza nimeni pentru o pereche de agarici.

femeia trista n-are sa dea rest 2000 de pesosi, am un deja vu cu saraci de steagu rosu invartind milioane fictive dar pescuind cu magnet monezile-n buzunar ca sa-si ia tigari la bucata, uite niste englezoi cu ogor semanat sub unghii, “bagati punta gallinas?” am vrea, “pai hai, the more, the merrier”, tztztz, am fi doar 5 si ne-ar costa prea mult, mai stam pe aici pina gasim cea mai ieftina cale, raportul calitate-pret e o notiune discutabila, noroc chitrosilor, un wayoo in costum de izopren zice sa o las dracului de punta gallinas si sa ma apuc de kite surfing, bag degetu-n gura, il ridic, abia-l sterge zefiru, “n-aveti cu ce saracilor, n-aveti curent, paturi, apa, bere rece, rest de la 5000 si, iacata, nici vant”.

da de ce punta gallinas? e cel mai nordic punct al americii de sud, ajung din an in pasti niste taraie brau ca alde mine pe acolo, in rest se alearga capre si copii de wayoo-n curu gol, exact pentru ca esti la mana trolilor astora te costa un rinichi sa ajungi 100 de kilometri mai la nord, unul din ei ne face semn cu mana sa ne duca cu motorul pina la pilon de azucar, nu coane, o tai pe jos demna printre maracini si cacareze de tzap,  o femeie scoate cu eterna caserola de margarina apa dintr-o gaura sapata-n pamantul sfaramicios, in tarana sunt imprestiate sticle de plastic si pungi cat vezi cu ochii, ce-o fi fost aici daca nu batalia cu micile preturi? in varful dunelor, strategic asezat pe scaunele cu trei picioare atarna un echipaj dotat cu lazi frigorifice, femeia e mazgalita cu namol pe fatza, crema antisolara, hehe, barbatii impletesc acrii bratari de hipioti, o bere, vineee, in micul golf, acum pustiu, au decedat lazi de bere pe care nimeni nu le-a dus 4 metri mai sus la cosul de gunoi pe care e scrisa o invitatie eleganta ca cetatenii sa pastreze curat rezervatia guajira, analfabeti.

un trib cu mamaie, unchiuleti si nepotei sprintari umplu de ragete marea, 4 ore nu ies din apa, valurile ii tavalesc, si-ai iesit si te-ai intors si ai iesit si te-ai intors, apa azurie si 38 de grade, sa mai vina o bere, veselii ne-nfig in remorca, sunt din cali, ne arunca-n batatura la jurubu unde mama kite-surferului o pune de-un peste mojara fabulos, nenicu-n izopren apare cu prada, 2 nemti constipati se-ascund intimidati in hamacele kingsize cu ciucurasi-chinchoros, poate totusi or vrea si ei la punta gallinas, trece ora, nemtii sforaie prusac intre carpe, inocenta nibelunga.

welcome to jurassic park, 3 pupeze frantuzoaice ma-ntreaba de sanatate si de-un restaurant, hop sar c-un “fetelor ce ziceti de-un punta gallinas”, ce-i aia zice lezbiana grupului, ma dezlantui, scot harti, charturi, prezentare de pitch, lezbiana e amortita, cred ca lucreaza in vanzari, imi zice ca vreo 3 zile nu se mai misca din cabo un milimetru, se-nfig in prima taraba cu genti de rafie chinezesti si pentru prima oara tin cu wayoo, dati-le-o baieti, acum e momentul.

trolul de pestera ranjeste stirb, “nu sunt masini pina la cabo de la vela”, pai si matale unde mergi? “treaba mea, daca vrei cabo doar maine dimineata se poate”, in jur e noaptea mortilor vii, putrezeala invelita in plastic, indianul wayoo uraste apa si sapunul si are vestuta antiglontz din jeg, pentru prima oara inteleg ca maica-mea avea dreptate cu prorocirea ca o sa ma manince paduchii, da maicuta, cum le stiai tu pe toate, trolul asteapta, femeile stranse in troasca lui de camioneta stau calare pe boccele cu mancare, toate privesc neguros pe sub sprancene, zi fratelo cit imi iei pina-n cabo? “150.000 de pesos”, flexez muschiul de negociator si-i arunc un 60.000, da ochii peste cap, se-ntoarce sa rada cu un alt orc cocotzat pe capota masinii, bistig-babag-turbig, banguie ceva iute, 80.000 zice, ma intorc sa plec, 70.000-se precipita, fie.

ma-nfig ca o idee fixa intre pulpele a doua indience raschirate pe bancheta din scanduri incropita de trol, masina se zguduie frenetic pe soseaua plesnita care alearga paralel cu o cale ferata pazita mai aprig ca fort knoxul, pichete de soldati aici si uite si colea si uite la 50 de metri altii, un tren lung, lung, 75-78-97-103 vagoane, se taraste pe linie, carbune, tone de carbune, sute de tone de carbune, in capatul liniei e una din cele mai mari mine de carbune din america de sud, jeepuri forjeaza pe linga noi, am omuletul pané de la cat praf am inghitit si parul mi-e de ghionoaie, sculat, ravasit, impietrit, o indianca darza da tzatza unui copil de 3 ani cu fatza de retard, doua pupeze tricoteaza o conversatie-n culori aprinse, femeia de linga mine ma priveste cu obida si apoi incet, pe sustache, dezlipeste stikerul LAN si si-l lipeste pe bocceaua ei, surad unei babe care-mi zambeste si apoi mangaie parinteste rucsacul vaduvit de sticker, animism.

in jur e africa, accacia, nisip, priviri negre de frustrare, inchid ochii, imi scrasnesc si ei de nisip, bena incepe sa se goleasca, niciun indian nu scuipa mai mult de 5000 de pesosi pentru o ora si ceva de mers, adica o sa platesc si pentru nunta micului retard? trebuie sa renegociez, gata, am ramas singuri cu trolul si ajutorul lui, e bezna, bagam de 2 ore, uite niste lumini, ma-ncant si ma dezincant urgent, e orasul minier care ramine pe dreapta si dispare dupa niste dune de nisip, sufletul imi joaca-n piept prin gropile imense care se casca sub roti, ci-ne-dra-cu-m-a-pus-sa..heeeeei, niste copii rag dupa masina, sunt vreo 7 plavani care au bagat o miuta in campul eolian, camionul incetineste si iaca-i pe talpaiute, mintescurta si fatzadehotz calare peste rucsaci, inca o juma de ora si-am ajuns in cabo, cotoii mici o taie fara sa dea o letzcaie, gata, sunt hotarata sa renegociem.

scot 40.000 si ii zic ca restul ii dam la intors, trolul se-negureaza, spaniola ii scapa, bolboroseste ceva si-mi amintesc povestea italianului din barichara care a zis sa avem grija cu wayoo ca-s aprigi la manie si foarte sensibili, acum un an se plimba cu prietena lui pe plaja din cabo, indienii se rupeau la o terasa si l-au invitat la spritz, italianul i-a refuzat, baieti, nu beau, ca cir, ca mir, aaaa-haaa, nu vrei sa bei cu noi, au sarit sa-l rupa si pe el si pe fata asa ca au trebuit sa fuga,  inapoi in zilele noastre, soferului i-a plecat maxilarul 12 centimetri in fatza, pescuiesc in portofel 20000, ultimii spun si bag un cgi cu lacrimi, ii ia maraind si eu o iau la picior printre casele de trestie, jarrinapi, frana.

am zis ca nu mai cred o vorba spusa de slinosii de la lonely planet, dar e 9 seara in sfincterul lumii, carciuma de la jarrinapi e plina, 3 grupuri de turisti inghit peste si beau bere calda ca nu-i curent decat de la 6 seara si n-a apucat sa se raceasca nimic, apa face pic si mai face pic peste 28 de secunde, cabanute nu mai sunt da’ puteti sa dormiti aici, perfect, ieslea lui isus da’ fara vaca, magar si iesle ci cu doua hamace intinse intre pari, viata e o lupta si m-arunc din nou intr-o negociere cu buster keatonul in fusta, daca mancam aici lasa si mata de la 12 la 10.000 hamacul, zice da si ne ia bani doar pentru unul, aproape lesin in fatza acestei dovezi de umanitate.

welcome to jurassic park, pe mare e furtuna si eu dau sa adorm bazaita suav de o escadrila de tzantzari sud-americani incantati sa ma cunoasca intim.