Monthly Archives: October 2012

24 de masini de romania, buzoianul, constanteanul si ilfoveanul mijesc ochii in soarele lui octombrie si transpira vanjos deasupra buzei in asteptarea chelneritei bulgaroaice, care, mai puternica decat madam hillary clinton, poate sa care pe un umar pranzul unui regiment de burti umezite sub tricourile de plastic, jjjjjjjjjvp, trece grabita pe linga masa noastra cu-o tava imensa la bucatarie, jjjjjjjjjvaaaap, inapoi, cu ea plina catre masa cu vilegiaturisti, desiguri romani, veniti sa inghita micul dejun al lui neptun si scoici burgas si chefal si pentru asta mic o roaba de guvizi si aruncati si 3 portii de icre si midii picante, dalboka duduie, nici nu zici ca s-a-ncheiat de 3 saptamani sezonul.

chelnerita nu reuseste sa ajunga la noi, echipaje de damboviteni specializati in deturnarea personalului unitatilor de alimentatie publica, arunca in joc tehnici de guerilla: unde-i meniul, nu, nu, nu asta, meniul in romaneste, cu ce se plateste, daca am adus trei prieteni care fiecare maninca cite un calcan si un lufar si beau un rachiu, cata reducere primim? d-astea, dupa 51 de minute am si eu kamenitza-n mana si o oala cu scoici prescolare ucise mult prea devreme de titov, bulgarul cremenal prins cu camara goala de indian summerul de octombrie, sos uncle ben’s si paine-n icre, de 6 ani vin aici si asta e ultima oara, jur pe rosu natural, fuse si se duse, am reusit sa stricam si bunul gospodar de la sud si sa-l mermelim dupa chipul si asemanarea noastra, “dragaaa, am micsorat bulgarii”.

au ajuns si ei nervosi, obraznicuti, nu la fel de mici ca noi, dar se fac pasi inspre nesimtirea romaneasca, o fi de la sexi saxofon si smiley care rage-n difuzoare, o fi de la sictirul tratametului aplicat de hoardele romanesti, de la boieria aroganta a lui mitica si a lenutzei, bulgarul de dobrogea a baut din latinitatea balcanica si are efecte secundare pe golanie, cu ultimele puteri totusi se rupe din vraja melteneasca de la nord si zice un multzamim si mai poftiti la care mai adauga si un zambet, hai ca totusi nu e totul pierdut.

in 15 minute sunt in vama veche, cete de 30 de caini fugaresc motociclete si sar la picioarele calului care trage o sareta, welcomeee to the hotel californiaaaaa zice difuzorul de la parterul unui bloc de nefamilisti, nu draga, e chiar terasa sunset, nu prea ai cum sa-l vezi, ca e cu fatza la mare, urat-urat-urat de parca un nenic cu un harletz a lovit cind sapa o buda in curte, o punga uriasa de hidosenie, cea mai mare rezerva mondiala de uratenie, curge pe ulitele betonate, printre chioscurile acoperite cu prelate si scanduri batute peste geamuri, la 5 kilometri mai jos bulgaria arata brusc ca paradisul pe pamant, dalboka si la anul o sa vin la tine.

de ce’s romancele frumoase?

October 4, 2012

tara lui ba pe-a ma-tii

3 Comments

unde parcam kikoza? strada e gatuita de suv-uri si tab-uri, din ele nu coboara ceasca adus de spate si cu caciula de miel cazuta pe ochi ci chiar carmen bruma intr-o fusta rozalie sub care joaca fesele de crapa taximetristii de placere chiorandu-se dupa ele, unu-si recapata glasul “alooo, unde v-ati sfasiat bluza?”, iote drace, omoplatii lu carmen ies afara de sub o perdea terfelita, moda asta -cine sa o mai inteleaga, pe terasa carciumii sofa e colonie de pinguini, umar linga umar numai 90-60-90, cate 4, cate 5, dupa noroc poti sa pui mana pe o legaturica de manechine si sa fugi in mikonos ca botezatu, dar ce-i cu halimaiul asta doamnelor si domnilor?

ei bine e lansarea cartii de bucate a andreei raicu, retete vegetariene, supa de morcovi cu ghimbir m-a convins si nici cannelloni cu spanac n-arata deloc rau, femeia s-a catarat pe tocuri de 14, s-a indoit peste mixer, clic-clac-cloc, blitzuri si detalii, action movie, “acum o sa va fac o supa de castraveti sa vedeti cit de simplu….”, poporul se strange in jurul mesei, un bucatar cu fatza de sepepist face de straja cracanat, gata sa intervina daca il pune dracu pe vreun castravete sa-i sara la gat andreei, “bunaaa, ce faci?”, iote-l si pe sega, sega namaste, sega namaste volumul 1, pleaca la mare sa le scrie si pe 2 si 3, toata lumea scrie carti zilele astea numai eu o ard penibila pe blog.

kiki-mi da un cot, “uite-o pe dana sota”, cine-i dana sota? “eeeeeeeei, asta-i buna, asta bruneta, arata de parca maninca fetusi de copilasi”, adica se tine bine vrajitoarea?, “da, are 50 de ani si uite-o cum o arde tinerica”, intorc capul, dreapta-stanga, numai carne, bucati perfecte, spalate, dezbracate, coafate, machiate, niste picioare perfecte ies din o pereche de chilotei galbeni, cine-i domle fatuca venita in pasarea goala la lansarea de carte, hap, e o doamna pe la 70 de ani, cap sifonat dar corp de zeita, “cum nu stii cine e? antrenoarea de fitness..”, samoaramamadacatinmintecum dar numele de famile e ceva cu vestitaantrenoareaandreei, kiki stie cu lumea buna, n-am mai fost la o adunare d-asta de cind lucram sub mustata lu sarbu la pro, un chelner nervos impinge un pitic coafat impozant, “parrrrr-don, par-dooon”, e iritat si important, cara doar vestitul cannelloni cu spanac si niste frigarui de vinete calare pe-o rosie coapta.

andreea a terminat de facut supa in ovatiile multimii, iu-huuu-iuhuuuuuu, linga mine isi face loc la masa un piscotar, 40 de ani, costum tocit, pantof gri cu gaurele, mazgaleste ceva pe o agenda ciordita de la alta conferinta de presa si apoi isi pune-n fatza o farfurioaca imensa, cu un delusor de salati, branze si frigarui, baga sub nas c-un aer grabit-nefericit, ale dreacu manechine, numai frunze mancati.

inchei transmisia de la primul eveniment monden al ultimilor 8 ani cu intrebarea care nu-mi da pace: daca fetele seamana cu tatii iar barbatii in romania sunt atat de urati, cum explicati ca la restaurantu sofa era asa o concentratie mare de femei frumoase?

iritare de la insomnie?

October 2, 2012

tara lui ba pe-a ma-tii

1 Comment

o fi brasovul cel mai frumos oras din tara dar este pe primul loc si la cea mai stupida muzica de radio, cind ai crescut leganat pe parti-n tran-sil-vei-nia si ai adormit in octavele hi-q-ului, n-ai cum sa nu te-ncanti la horcaielile voltajului si mieunatul pasaretului fara nume, o fi inna, o fi corina, cum dracului fac astea milioane de viewuri pe youtube? cine poate sa faca diferenta intre ele? iei-iei-ieeeeeiiiii-ieeeeiiiiii, uou-ouuuuuuuaaaaa, asa ajungi sa-l preferi pe smiley si pe nenea ala care vara nu doarme, “ce ve aaaduc?” ma-ntreaba chelnerita unguroaica de la pilvax, o bere, un gulash, aparatul radio si un ciocan, “ighen”.

strada duduie de vilegiaturisti, pierdut simtul ridicolului, gasitorul sa-l pastreze ca sa-l ajute atunci cind trage pe el o pereche de pantaloni treisferturi, mulati pe coapsele tip conducta nabucco, domnu acesta si cu domnul celalalt si cu asta, toti domnii care trec pe michael weiss n-au simtul ridicolului sau daca au unul, sunt sigura ca l-au legat la gura si ochi si-l tin nemancat intr-un beci al subconstientului.

sau poate e mai bine asa, cine spune ca nu-i mai sanatos sa o arzi falos in slapi, cu calcaiele negre, camasa in carouri lipita de burdihanul unde ai bagat-o pe scufita rosie, bunica si presedintele asociatiei de vanatori, ascultand la mobil o inna-corina-alexandrina, astia sigur vara dorm, si toamna si iarna, nici in fund nu-i doare, nici de oltchim, nici de rosia montana, nici de sisturi si otv, stoooooop, tiiiiiit, tiiiiiiiitttt, tuuuuuuuuuuuuut.

uite ca totusi le pasa, un cercopitec intr-un logan a fost blocat de o madama pe la 65 de ani care iese val vartej dintr-o casa, “ma scuzati, va rog sa ma scuzati” striga catre bivolul in pantaloni treisferturi care i-a terfelit deja stergatoarele, “va rog..”, “ce p.la mea faci faaaa, misca-te futu-ti dumnezeii ma-tii mai repede, in p.la mea, lasa in p.la mea un numar de telefon in parbriz”, femeia isi ia galeata de laturi peste parul blond nordic, se suie-n masina, ii tremura mainile si nu gaseste contactul, “hai mai repede in p .la mea”, loganul tasneste, din radio urla inna-corina-alexandrina.

“bine ca dumnezeu nu le-a dat oamenilor coarne” zice mama norinei. asa e, dar daca nu au coarne, asta nu inseamna ca 80% dintre ei nu sunt niste vite.