Archive

Monthly Archives: October 2012

cind eram mica, 3 zile dupa ce ajungeam la bunica-mea boleam, jeleam, nimic in gura nu puneam, urlam cind vedeam leustean in ciorba, boram la zeama de peste, ma lua cu lesin la ardeii umpluti si mi se-ngalbeneau ochii la supa de rosii, mirosuri dulcege si tacamuri soioase, muste pe musama caftindu-se pe resturi de pepene, bunica-mea sugand un picior de gaina si cald, cald, cald, dogoare apriga de baragan, primele 3 zile faceam febra de dorul brasovului, ce dracu caut eu in crapatura asta prafoasa din calcaiul tarii, nu talpa, calcai, doar bietul toparceanu s-a prins ca viata la tara nu-i nicio sfaraiala.

in timp ce eu ma stingeam printr-un colt de odaie, frate-miu inflorea, daca ar fi putut nu ar mai fi plecat niciodata, bunica-sa ii lua partea, avea in sfarsit un aliat in permanentul caft cu maica-mea, la 30 de ani de atunci nimic nu s-a schimbat, cind il cauti e la bragadiru cu ma-sa marea cum zice marian, “vino si tu ca am o tuica buna” ma imbie unchi’miu, hai ca vin. stiu deja ca dupa doua tzuici date pe gat, groaza de campie se duce.

ce-aveti de mancare? eeee, bragadiru e pe cale sa intre in ghidul michelin, in tava scoasa de la cuptor, rumenit in vin rosu si aromat cu dafin, e un fazan, beeei, ai inebunit? nu nepoata, hai afara, linga poiata gainilor intr-un tarculet sunt vreo 5-6 fazani, ce-au pe cioc? ochelari antivedere, sa nu se bata, cind sunt fatza-n fatza si ar putea sa-si sara unul altuia la gat, pac, le-a obturat rama rosie tinta iar astia prefera sa nu se bata ca chiorii.

proh-groh-mroh, de dupa gard apare un porc negru in genunchi, nu stai asa, e in picioare dar burta i se freaca de noroiul curtii, uite-o si pe nevasta-sa, e alba, sunt porci vietnamezi fara colesterol zice marian mandru scarpinand scroafa pe ceafa, picioarele au vreo 20 de centimetri, mai scurte chiar decat ale minciunii, d-aia o si prinzi mai repede, in decembrie din alba si negrul asiatic se vor face carnati fara colesterol si racitura fara grasime, nici o sansa sa-ti pocnesti fierea sau sa-ti zdrelesti ficatul, unde esti copilarie cu gretzuca ta cu tot?

noroc cu tzuica asta usor acrutza, spiritele se incing, sora-mea e basista anunta frate-miu in fatza camerei cu care o filmeaza pe bunica-mea mestecand, matusa-mea incearca sa stinga focu aprins in batatura folosind diplomatia, unchiu-meu declara ca e treaba mea ce sunt, dar ai fost la referendum si ai votat pentru demitere-insista frate-miu, da ma, am fost si ce? trebuie sa vorbim despre asta? codrut zice ca da, roxana il bombane, lucian se ia de el, mamaica sare cu-o snoava din care reiese ca eu eram o paracioasa si acum 33 de ani am zis despre ea ca e a dracului, uhhh, vesnicia s-a nascut la sat si doi porci vietnamezi si un card de fazani n-o sa schimbe niciodata asta. intrebati noua generatie de babe-n ilice de la poarta.

 

e 9 seara si huaaaaaah, pe usa la ota se tarasc culari si hipsteri si niste costume ca-i joi, asa si? cum si, e ziua supei, craccchhh se deschide geamul vilei si iese chiar ota c-un manunchi de coriandru umed, jap in dreapta, in stanga, binecuvantata sa fie curtea si cei veniti inainte de 9 seara, amin.

astia sunt din publicitate, si astialalti, si deselatii astia tot de prin agentii sunt, le-au terfelit hainutele client serviceul in sedinte indelungi in care au stabilit in ce rochita trebuie sa imbrace duduia cu mustata din planul 2, cadrul 3, ziua de munca uite ca s-a terminat acusi, la 21.30, work hard, party harder, cu ce te rupi intr-o joi seara daca nu cu-o supa, de care aveti? asiatica, perisoara vietnameza zen si fidea thailandeza cu ciuperca hongkongheza si mai avem si supa de conopida, obelixul de la bar toarna generos nero d’avola in pahar, hipsteritele dau pe gat supele la numai 10 lei. des-frau.

“e a treia supa pe ziua de azi” zice mache, pai cum asa amore?, “am luat azi meniul calfelor de la carul cu bere, ciorba de perisoare si snitel si gombotz la numai 22 de lei”, cine spunea ca mori de foame-n romania? stai sa vezi: chelnerii de la car sunt si bounceri si controlori de trafic, cati sunteti? 7, masa 4, aveti o ora jumate sa va executati, urmatorii! suntem 4, atunci mergeti la masa 7, aveti 2 ore sa va imbuibati, roata moooorii se invartesss-te clap-tzac-pac, biznisul din supe traieste pac-fac-slac.

octav zice ca mama dumnealui si curtea sa de baboace extroverte servesc si ele masa la carul cu bere, la 10 lei primesti 3 feluri si-un pahar de bere, se calca pensionarul in picioare ca la bilete de tratament, sub boltile pictate isi ciocnesc coatele studenti, batranei, hipsteri si turisti din israel, supa curge pe barbii, pe fetzele de masa si pe camasi, mitocondrii si praf stelar, ce ieftina e fericirea. si ce calda.

prin campaniile electorale de pe vremuri se dadeau tzuici si braga si fasole cu carnati dar 2012 este desigur anul light, cind umpli matzul cu supa crema de legume sau fasolica si tarhon, la cata lume-si scoate maselele de minte nici nu-i de mirare ca nu mai stiti ce-i aia o friptana.

bunica din partea mamei implineste azi 86 de ani, o sa se ciocneasca niste tuici si o sa se inghita niste pastile de tensiune, o are mai mare ca datoriile oltchimului, hai noroc si sanatate tusa tanasca, te tii bine pentru varsta lu matale, hoooo, mai usor cu berea ca-ti zboara inima, mai ia o spirulina sa nu te lase memoria si zi-le p-alea de tinerete.

din lumea din care vine bunica-mea nemtii erau frumosi si domni, rusii ciordeau tot, arza-i-ar focu iar “jadanii” mancau copii, ai vazut tu? nuuu, dar toata lumea stia sa nu lasi plodu pe ulita ca trec jadanii cu carute, sa vanda stofe, si, pocniti de foame, fura copii si ii maninca.

50 de ani mai tarziu, jadanii lu pauker au bagat la matz monarhia luminata pusa la incoltit de carol I si, satui, i-au lasat pe altii sa se ocupe de copii, mama-mi baga frica-n oase zi de zi; daca nu esti cuminte te dau la tigani, “cum adica?”, te dau si te baga-n sac si scap de tine ca esti obraznica, groaza de hingherii de copii a rezistat pina acum vreo 15 ani, cind tiganii au sters-o la ciordit copii in vest si alor nostri nu le-a mai fost frica de nimic, poate doar ca mami n-o sa le cumpere iphone 5 atunci cind apare pe piata.

adultii insa au continuat sa adauge la lista de paranoi diverse legende, cum ar fi celebra intamplare prin care a trecut 98% din populatia romaniei: m-am dus in ungurime, am intrat in magazin si am cerut o paine, “teshic?”, o pai-ne, PAI-NEEE, “nem tudom romano”, pai sa nu le futi muma-n cur de bozgori care nu vor sa te serveasca la tine-n tara, din graul pus de vadim si de poporu lu domnu dan?

si asta cu ungurii pare sa se stinga insa vine tare din spate legenda bulgareasca, am auzit-o din vreo 4 guri, toti au un prieten sau au auzit de la un vecin, pericol mare sa treci prin bulgaria, ca-i pustie asa, nici dracu zeci de kilometri si deodata vezi o masina trasa pe margine si o mamzela in distress care cere ajutor si-si flutura mainile, cavalereste-omeneste opresti, “gospodin rumanschi, s-a stricat masina, leca nos detza, nu stiu ce are” iti explica ea prin limbajul semnelor, ridici capota si te apleci peste matzaraia autovehiculului, simti o durere ascutita-n spate, te-ntorci si ce vezi? un bulgar care ranjeste strangand in maini un ghem insangerat, este rinichiul tau, daca ai noroc  si nu trece tocmai atunci o masina de buzau care sa te ajute, bulgarul iti ia unul sigur, daca ai drum prin octombrie in bulgaria, esti ca si mort, zeci de romani au fost gasiti la marginea drumului, prinvind in zare dupa perechea de ivanovi care au tulit-o cu rinichii lor.

fereasca sfantu mamica, zice tusa tanasca, pe vremea mea nu se intamplau grozavii de astea, nici macar rusii, arza-i-ar focu sa-i arza, nu-ti furau organele. viitorul poate, da’ fara el se poate trai, nu ziceti voi ca nu conteaza decat clipa?

24 de masini de romania, buzoianul, constanteanul si ilfoveanul mijesc ochii in soarele lui octombrie si transpira vanjos deasupra buzei in asteptarea chelneritei bulgaroaice, care, mai puternica decat madam hillary clinton, poate sa care pe un umar pranzul unui regiment de burti umezite sub tricourile de plastic, jjjjjjjjjvp, trece grabita pe linga masa noastra cu-o tava imensa la bucatarie, jjjjjjjjjvaaaap, inapoi, cu ea plina catre masa cu vilegiaturisti, desiguri romani, veniti sa inghita micul dejun al lui neptun si scoici burgas si chefal si pentru asta mic o roaba de guvizi si aruncati si 3 portii de icre si midii picante, dalboka duduie, nici nu zici ca s-a-ncheiat de 3 saptamani sezonul.

chelnerita nu reuseste sa ajunga la noi, echipaje de damboviteni specializati in deturnarea personalului unitatilor de alimentatie publica, arunca in joc tehnici de guerilla: unde-i meniul, nu, nu, nu asta, meniul in romaneste, cu ce se plateste, daca am adus trei prieteni care fiecare maninca cite un calcan si un lufar si beau un rachiu, cata reducere primim? d-astea, dupa 51 de minute am si eu kamenitza-n mana si o oala cu scoici prescolare ucise mult prea devreme de titov, bulgarul cremenal prins cu camara goala de indian summerul de octombrie, sos uncle ben’s si paine-n icre, de 6 ani vin aici si asta e ultima oara, jur pe rosu natural, fuse si se duse, am reusit sa stricam si bunul gospodar de la sud si sa-l mermelim dupa chipul si asemanarea noastra, “dragaaa, am micsorat bulgarii”.

au ajuns si ei nervosi, obraznicuti, nu la fel de mici ca noi, dar se fac pasi inspre nesimtirea romaneasca, o fi de la sexi saxofon si smiley care rage-n difuzoare, o fi de la sictirul tratametului aplicat de hoardele romanesti, de la boieria aroganta a lui mitica si a lenutzei, bulgarul de dobrogea a baut din latinitatea balcanica si are efecte secundare pe golanie, cu ultimele puteri totusi se rupe din vraja melteneasca de la nord si zice un multzamim si mai poftiti la care mai adauga si un zambet, hai ca totusi nu e totul pierdut.

in 15 minute sunt in vama veche, cete de 30 de caini fugaresc motociclete si sar la picioarele calului care trage o sareta, welcomeee to the hotel californiaaaaa zice difuzorul de la parterul unui bloc de nefamilisti, nu draga, e chiar terasa sunset, nu prea ai cum sa-l vezi, ca e cu fatza la mare, urat-urat-urat de parca un nenic cu un harletz a lovit cind sapa o buda in curte, o punga uriasa de hidosenie, cea mai mare rezerva mondiala de uratenie, curge pe ulitele betonate, printre chioscurile acoperite cu prelate si scanduri batute peste geamuri, la 5 kilometri mai jos bulgaria arata brusc ca paradisul pe pamant, dalboka si la anul o sa vin la tine.

 

 

unde parcam kikoza? strada e gatuita de suv-uri si tab-uri, din ele nu coboara ceasca adus de spate si cu caciula de miel cazuta pe ochi ci chiar carmen bruma intr-o fusta rozalie sub care joaca fesele de crapa taximetristii de placere chiorandu-se dupa ele, unu-si recapata glasul “alooo, unde v-ati sfasiat bluza?”, iote drace, omoplatii lu carmen ies afara de sub o perdea terfelita, moda asta -cine sa o mai inteleaga, pe terasa carciumii sofa e colonie de pinguini, umar linga umar numai 90-60-90, cate 4, cate 5, dupa noroc poti sa pui mana pe o legaturica de manechine si sa fugi in mikonos ca botezatu, dar ce-i cu halimaiul asta doamnelor si domnilor?

ei bine e lansarea cartii de bucate a andreei raicu, retete vegetariene, supa de morcovi cu ghimbir m-a convins si nici cannelloni cu spanac n-arata deloc rau, femeia s-a catarat pe tocuri de 14, s-a indoit peste mixer, clic-clac-cloc, blitzuri si detalii, action movie, “acum o sa va fac o supa de castraveti sa vedeti cit de simplu….”, poporul se strange in jurul mesei, un bucatar cu fatza de sepepist face de straja cracanat, gata sa intervina daca il pune dracu pe vreun castravete sa-i sara la gat andreei, “bunaaa, ce faci?”, iote-l si pe sega, sega namaste, sega namaste volumul 1, pleaca la mare sa le scrie si pe 2 si 3, toata lumea scrie carti zilele astea numai eu o ard penibila pe blog.

kiki-mi da un cot, “uite-o pe dana sota”, cine-i dana sota? “eeeeeeeei, asta-i buna, asta bruneta, arata de parca maninca fetusi de copilasi”, adica se tine bine vrajitoarea?, “da, are 50 de ani si uite-o cum o arde tinerica”, intorc capul, dreapta-stanga, numai carne, bucati perfecte, spalate, dezbracate, coafate, machiate, niste picioare perfecte ies din o pereche de chilotei galbeni, cine-i domle fatuca venita in pasarea goala la lansarea de carte, hap, e o doamna pe la 70 de ani, cap sifonat dar corp de zeita, “cum nu stii cine e? antrenoarea de fitness..”, samoaramamadacatinmintecum dar numele de famile e ceva cu vestitaantrenoareaandreei, kiki stie cu lumea buna, n-am mai fost la o adunare d-asta de cind lucram sub mustata lu sarbu la pro, un chelner nervos impinge un pitic coafat impozant, “parrrrr-don, par-dooon”, e iritat si important, cara doar vestitul cannelloni cu spanac si niste frigarui de vinete calare pe-o rosie coapta.

andreea a terminat de facut supa in ovatiile multimii, iu-huuu-iuhuuuuuu, linga mine isi face loc la masa un piscotar, 40 de ani, costum tocit, pantof gri cu gaurele, mazgaleste ceva pe o agenda ciordita de la alta conferinta de presa si apoi isi pune-n fatza o farfurioaca imensa, cu un delusor de salati, branze si frigarui, baga sub nas c-un aer grabit-nefericit, ale dreacu manechine, numai frunze mancati.

inchei transmisia de la primul eveniment monden al ultimilor 8 ani cu intrebarea care nu-mi da pace: daca fetele seamana cu tatii iar barbatii in romania sunt atat de urati, cum explicati ca la restaurantu sofa era asa o concentratie mare de femei frumoase?

o fi brasovul cel mai frumos oras din tara dar este pe primul loc si la cea mai stupida muzica de radio, cind ai crescut leganat pe parti-n tran-sil-vei-nia si ai adormit in octavele hi-q-ului, n-ai cum sa nu te-ncanti la horcaielile voltajului si mieunatul pasaretului fara nume, o fi inna, o fi corina, cum dracului fac astea milioane de viewuri pe youtube? cine poate sa faca diferenta intre ele? iei-iei-ieeeeeiiiii-ieeeeiiiiii, uou-ouuuuuuuaaaaa, asa ajungi sa-l preferi pe smiley si pe nenea ala care vara nu doarme, “ce ve aaaduc?” ma-ntreaba chelnerita unguroaica de la pilvax, o bere, un gulash, aparatul radio si un ciocan, “ighen”.

strada duduie de vilegiaturisti, pierdut simtul ridicolului, gasitorul sa-l pastreze ca sa-l ajute atunci cind trage pe el o pereche de pantaloni treisferturi, mulati pe coapsele tip conducta nabucco, domnu acesta si cu domnul celalalt si cu asta, toti domnii care trec pe michael weiss n-au simtul ridicolului sau daca au unul, sunt sigura ca l-au legat la gura si ochi si-l tin nemancat intr-un beci al subconstientului.

sau poate e mai bine asa, cine spune ca nu-i mai sanatos sa o arzi falos in slapi, cu calcaiele negre, camasa in carouri lipita de burdihanul unde ai bagat-o pe scufita rosie, bunica si presedintele asociatiei de vanatori, ascultand la mobil o inna-corina-alexandrina, astia sigur vara dorm, si toamna si iarna, nici in fund nu-i doare, nici de oltchim, nici de rosia montana, nici de sisturi si otv, stoooooop, tiiiiiit, tiiiiiiiitttt, tuuuuuuuuuuuuut.

uite ca totusi le pasa, un cercopitec intr-un logan a fost blocat de o madama pe la 65 de ani care iese val vartej dintr-o casa, “ma scuzati, va rog sa ma scuzati” striga catre bivolul in pantaloni treisferturi care i-a terfelit deja stergatoarele, “va rog..”, “ce p.la mea faci faaaa, misca-te futu-ti dumnezeii ma-tii mai repede, in p.la mea, lasa in p.la mea un numar de telefon in parbriz”, femeia isi ia galeata de laturi peste parul blond nordic, se suie-n masina, ii tremura mainile si nu gaseste contactul,  “hai mai repede in p .la mea”, loganul tasneste, din radio urla inna-corina-alexandrina.

“bine ca dumnezeu nu le-a dat oamenilor coarne” zice mama norinei. asa e, dar daca nu au coarne, asta nu inseamna ca 80% dintre ei nu sunt niste vite.

“fiaaaaaa-reeeee vechiiiii luaaaaaaaam”, “fiaaaaaaa-reeeeee vechiiiiii”, e vremea zacustei de portiera de masina si a borcanelor cu piulite, tiganii ara orasul, nu scapi fara sa-i auzi de 4-5 ori pe zi, or fi fost in concediu in grecia pina acum sau prin franta la ciordit socialisti? “fiaaaa-reee vechiiii luuuuaaaaaam” izbucneste trilul de sub balcon, mergeti fratiorilor pe la partide, in modrogan si pe kiseleff, sigur au sa va dea niste ciocane zdrelite si fierastraie ciuntite, scoase la casat dupa o vara de caft si voie buna.

acum vreo 4-5 ani cred, bodea tocmai ajunsese cu-o organizatie umanitara in liberia, helo africa, tell me how you doing, “feher soro, hai si tu incoa”, pai si ce sa fac eu in liberia? “dam de mancare la rebeli”, hahahaahahaaaa, serios? “da ma, este un program special, luptatorii vin si-si predau kalasnikoavele si primesc 3 mese pe zi, o supa, felul doi si budinca”, genial, ca si dragostea, imblanzirea relelor porniri trece prin stomac, sarmaua e mai tare ca glontul, si rebelul proteinizat uita de ce s-a revoltat.

“fiaaareee vechiii luaaaaam”, e a patra oara pe ziua de azi, domnule gadea, domnule badea, daca predati prastia cu rahat si tunul cu voma, nu mai trebuie sa pupati poala securitatii pentru o masa calda, va dam noi, organizatie umanitara, sunt gata sa infiintez una pentru ca am certitudinea ca impreuna am putea chiar sa facem din antena 3 un post curat si urmaribil.