Când a fost explozia de la blocul din Romană? Pe la sfârșitul secolului trecut, nu-i așa? Atunci trebuie că a fost, `98-`99. Niște băbuțe au fost trimise în pliculețe de zahăr la Doamne-Doamne de explozia țevii de gaz iar locatarii au fost mutați dar nu s-au mai întors niciodată pe Dacia sau s-or fi întors, mai știi, ca să admire hotelașul, crem, cu termopane și geamuri tăiate în ferestre de cabană alpină, iolari-huuuu, Hotel Duke îi zice, Hotel Duke crescut falnic și miraculos pe locul casei lor pulverizate de scurgerile conductei. Am fost atunci la Compania de Gaz, care-i treaba băieți, așa am întrebat și ei mi-au spus că infrastructura e de pe vremea lui Cuza și că nu au bani să o înlocuiască și că reumatismul ăsta al țevilor o să ducă la multe explozii dar asta e, ce să facă dacă nu sunt bani?
În România avem 1000 de explozii și incendii pe an de la acumulările de gaz zice presa , Cuza e de vină, tu-l în cur cu ocaua lui cu tot. El și legionarii și comuniștii și Ceaușescu. Nu noi, noi suntem inocenți, suntem de plâns noi care trebuie să cârpim greaua moștenire, să-i schimbăm bordurile lu greaua moștenire, să aruncăm sute de milioane de euro pe studii de fezabilitate să vedem dacă greaua moștenire este fezabilă sau a căzut măgăreața pe noi să o schimbăm pe greaua moștenire, tu-l în cur pe Cuza, ce bine că a ieșit Gigi în fața lui în topul Mari Români.
Asta cu 1000 de explozii și incendii pe an e din 2003. Poate or fi mai multe acum.
Și se pupă perfect, în acest Aperol Spritz încântător, cu sistemul de reabilitare termică al blocurilor.
Căci ce poate să fie mai compatibil decât explozia dintr-o acumulare de gaz și polistirenul expandat, neignifugat, folosit la majoritatea blocurilor din București care s-au reabilitat termic? Știți cum arde polistirenul expandat când vii cu brichețica lângă el? Cam așa, băgați un ochi pe linkul ăsta: http://www.zvoner.ro/izolarea-termica-cu-polistiren-a-blocurilor-ce-se-intampla-in-caz-de-incendiu/
Așa arde și așa o să ardă juma de București iar norul negru se va vedea din satelit, el și marele zid chinezesc. Marele nor negru în care se va topi capitala și greaua ei moștenire îmbrăcată în polistiren expandat, roz și bleu și galben.
Mergeți la administrațiile de locatari și vedeți pe ce ați dat banii. O să fiți uimiți câți locuiți pe un rug de lemne udat cu motorină iar călăul e acote, agitând o torță.
Cereți să se recupereze sutele de milioane de euro ciordite de marii corupți, Voiculești și Udrea, Videni și Oprești. Sute de milioane de euro ar fi mai mult decât îndeajuns să se vindece sistemul de furnizare a gazelor din București și chiar să se înlocuiască polistirenul asasin cu unul ignifug.
A trecut vremea lui “ieșiți din casă dacă vă pasă”. Trebuie să vă pese, de data asta este chiar vorba despre curul vostru.

Văd pe net ode aduse benevolenței corporațiilor care au sărit acum să ajute familiile victimelor din Colectiv. S-a făcut chiar și o o listă cu ele, se aruncă pe facebook cu “respect cutărică” și “bravo cutărelule”, departamentele de CSR pun la cale campanii. Cum să facem să ajungem și noi în față, să prindem niște colivă, poate-un ștergar, măcar pantofii mortului că-i cumpărase alaltăieri și sunt marcă americană.
Corporațiile au simțit rost de chiverniseală și s-au băgat în față, cu figuri trase și rimelul scurs pe obraji. Dă și mie niște share of voice, dă și mie niște share of market. Comitetele și comițiile au decis să nu mai difuzeze publicitate, să respecte doliul național dar aceleași comitete și comiții nu s-au gândit să ceară un 2% de la spenderii de publicitate să doteze spitalele românești rupte-n fund.
Să privim înapoi cu mânie. 4 mai 2015. Am scris asta.

”Tu lucrezi în publicitate, sigur ai acces la finanțări, sponsorizări, d-ăstea.”
Așa îmi spun pretenii și cunoștințele și rubedeniile, crezând că le ascund bucățica aia de prăjitură din care, dacă ar mușca, ar putea să penetreze prin gaura cheii direct în portofoliul corporațiilor sau afaceriștilor care, iaca, au bani să dea pe un spot 50.000 de euro, de ce nu ar da pentru campionatul de citit viteză sau aplicația de împrăștiat ghinionul sau…
Geaba le zic: frățiorilor, în 15 ani nu am pupat vreun ban de la corporații. Uite ăștia cărora le-am pus pe policioară o plasă cu premii, ăstora deci când le-am zis că scot o carte și dacă pot să anunțe și ei intern amploaiatul că fata aia de face reclame a ouat de data asta o carte, au zis că nu se poate, că ”dezgolit” și ”sutien” sunt cuvinte care nu cadrează cu imaginea lor imaculată și mi-au trântit geamlâcul ghișeului peste degete.
Și asta a fost.
[…]
Dar să nu mă avânt.
Poate că nu am avut eu o cauză demnă de biznismenii ăștia. Poate că nu înțeleg eu cum e cu imaginea care trebuie păstrată, spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.
Poate.
Acum câteva zile îmi trimite doamna doctor Cristina Goanță un mesaj. Îl las mai jos:

”In prezent, sunt medic specialist ORL in cadrul Spitalului de Urgenta „Sf. Pantelimon” si in cadrul retelei Regina Maria, asistent universitar la Facultatea de Medicina din cadrul UMF Carol Davila.
De asemenea, sunt intr-un program post-doctoral ce studiaza efectele factorilor dietetici si ale imbatranirii asupra tractului respirator superior.
Din 2013, sunt doctor in stiinte medicale cu teza de cercetare numita „Adenozina si stresul sonor”, sub indrumarea profesorului Leon Zagrean.

Dupa absolvirea Facultatii de Medicina in anul 2007, mi-am efectuat rezidentiatul in cadrul Institutului de Fonologie si Chirurgie Functionala ORL „Profesor Dr. Hociota” din Bucuresti.

Am participat la numeroase congrese de specialitate, am publicat lucrari in reviste medicale indexate in baze de date internationale si am castigat, in 2012 si 2013, diploma de excelenta pentru doctoranzi.

In practica medicala, am lucrat si lucrez atat cu adulti, cat si cu copii, efectuand proceduri medicale complexe, care acopera gama afectiunilor ORL, de la diagnosticare, plan de tratament pana la rezolvarea chirugicala a afectiunilor.

Consider ca, in procesul medical, atentia, implicarea si empatia medicului sunt esentiale.  De aceea, pe parcursul tratamentului, mentin intotdeauna un contact apropiat cu pacientul, urmarindu-i progresele si asigurandu-ma permanent de eficacitatea procedurilor efectuate sau a medicamentelor recomandate.

In ceea ce priveste activitatea in spital am avea nevoie de o aparatura de baza pt a putea desfasura consultatiile in conditii bune.
Necesarul imediat ar fi un fibroscop ( sau un sistem de endoscopie rigida cu care sa putem vizualiza spatele nasului si laringele) si niste ochelari Frentzel cu care sa putem investiga pacientii ametiti si cei ce au suferit traumatisme.
Pe locul doi ar fi un impedansmetru pt investigarea urechii si ne-ar mai trebui si niste echipamente pt sala de operatii (care ar costa vreo 5000-6000 de euro dar nici nu indraznesc sa cer atat de mult 🙂. ”

Înșfac mailul și-l trimit corporației. Uite domle ce iepuroi frumos am prins. Ce minune de sponsorizare, ce ocazie strălucită să fandați salvator, să vă aruncați cu pieptul în fața sărăciei și să păliți după ceafă cu latul carnetului de cecuri balaurul nesimțirii medievale care trăiește în unitățile medicale românești.
O asigur pe doamna Goanță că va primi banii, nu are cum să nu primească. Doar nu sunt pentru rufe și pantofi, ci pentru bolnavi, impedansmetru și fibroscop.
Dar canci.
Corporația bate în retragere. Nu mai face d-ăstea. Donații. E slăbită corporația. Are alte probleme pe cap.
Așa că doamna Goanță și cele câteva miare pe care le cere, o fracțiune dintr-un buget de media modest, să se ducă domne la alții, că noi avem săracii noștri. Săracu de director general, săracu de acționar, săracu de director comercial. Săracii, munciții, dezamăgiții de tăierile de bugete și de profituri. Cum să arunce ei pe geam 1000-2000 de euro, cam cât cheltuiesc voios la un retreat cu firma? Dacă doamna Goanță asta îi cheltuiește aiurea? Dacă vine ANAFu, Garda, Interpolu și intră în bucluc?
Dă tu Feher, că tu câștigi mult, lucrezi în publicitate.
Așa că oameni buni, ca să nu o mai lungesc, nu mai mergeți cu căciula în mână la corporații. Săracele abia își trag sufletul.
Și dacă nu le promiteți și desigur, livrați un spectacol piaristic din care să le iasă like-uri, shareruri, blablabla, nu o să vă dea niciodată niciun capăt de ață.”

Asta scriam acum 6 luni. Activat de vederea sângelui, tare îmi e că o să văd mâine-poimâine clientul ăsta ieșind îndurerat pe sticlă, spunând cum s-a decis în bord să se creeze o bursă de studii în numele victimelor de la arhitectură ale incendiului din Colectiv. Sau altceva. Și voi, ăștia de puneți botu la mișcările corporațiilor, o să spuneți bravos, să trăiți, respect, așa da.
Și o să uitați că ele nu dau nimic. Doar iau. Exact ca cea mai mare corporație, BOR, care, după ce a înhățat de pe urma Sfintei Parascheva 5 milioane de euro, nu a dat un sfanț. Doar sfaturi.
Dacă tot sunt gratis, vă dau și eu unul: nu uitați și nu iertați. Și încă unul: ieșiți dracului în stradă.