A câștigat vreodată prietenul tău imaginar vreun meci de fotbal?
Sau poate la Popa-Prostu sau Macao?
Prietenul meu imaginar era ciuca bătăilor. Juca atât de prost, atât de mult mai prost decât mine încât la un moment dat mi-am dat seama că de aceea l-am inventat.

Trăim într-o societate democratică unde votul cetățeanului este cel care stabilește cine are puterea.
O societate democratică este ghidată de pluripartitism ca expresie a diferențelor politico-ideologice-social-economice dintre membrii săi.
Cum facem să trecem de la o societate totalitaristă, în care există un singur jucător care, bunînțeles, câștigă, la o societate democratică unde există mai mulți jucători fără să riscăm să pierdem meciul?
Lenin a spus cum.
Inventând partide imaginare. Inventând lideri imaginari. Inventând ideologii imaginare. Astfel, ajungem să jucăm biliard cu omul fărâ mânuțe, să ne întrecem în traversat râul cu un cataroi dotat cu mască de scafandru, să ne felicităm ca am făcut mai mulți pui decât un motan castrat și că am spart mai multe becuri decât un fluture kamikadze.

Jocul e mânărit și noi știm asta dar cumva mereu uităm că în spatele tuturor acestor nume care apar, dispar și apoi condensează pe ecranul A3 sau RomâniaTV, este partidul unic, păpușarul monstruos care păstrează iluzia liberului arbitru, care păstrează vie fantasmagoria numită democrație pe care o iubim cu ardoare.
Constatinescu și Băsescu, Ponta, Udrea, Cocoș, Roman și Videanu, Ciorbea și Patriciu, Crin și Tăriceanu, toți, prietenii imaginari creați de PSD/PDSR/FSN ca să aibă cu cine să concureze în fața ochilor noștri obosiți de nesomnul ăsta al tranziției, al goanei după înțelesuri.

Și acum USR.
Nicușor Dan, un băiat lipsit de carismă care 10 ani a făcut o grămadă de lucruri bune pentru oraș, înjurat, calomnniat, terfelit, las că știu eu că este șpăgar, că a cerut mită, că a intrat în afaceri cu nea Caisă. Uită-te la el, e șiret și ascuns, ăsta este corupt până în măduva oaselor. De 10 ani umblă poveștile ăstea în urbe, știu de la un prieten al unui prieten că Nicușor a cerut și a făcut…
Și apoi, înconjurat de băieți cu trese care au văzut în el, mai precis pe lângă el, cum cresc ferigile oportunismului, Nicușor a uitat că țara este condusă de niște domni cu un script temeinic făcut de scenaristul de la Tânăr și Neliniștit, așa că bietul de el-mai bine l-ar fi chemat Petrică-a crezut pentru o clipă că a găsit o breșă în sistem. Și a intrat.
Hahahahahahaa.
L-au lăsat să creadă că a găsit o breșă în sistem.
Și l-au împins să-și facă partid. Și în partid și-au pus oamenii lor. Și uite așa, în numai 2 ani, Nicușor e halit de aceeași balenă despre care credea că a pescuit-o.
Va putrezi alături de bețiva aia de Macovei, procuroarea ticăloasă care așa și pe dincolo.

Nimeni nu va mai da doi bani pe el și oamenii astfel își vor pierde încrederea în opoziție.  Toți sunt la fel, vor spune.
Toți sunt pitici, autocrați, incapabili ca Nicușor pe care nu-l cheamă nici măcar Petrică, ci Nicușor. Cum poți să fii liderul unui popor demn ca poporul român și să te cheme Nicușor și nici măcar să nu fii băiat șarmant ca Nicușor ălălalt, Ceaușescu.

Și moartea căprioarei Nicușor nu va fi plânsă de nimeni.
Alt lider, poate Shere, poate Ghinea va fi lăsat de PSD/PDSR/FSN să țâșnească din USR-ul ăsta care nu este decât matrixul lor care ne dă nouă iluzia democrației.

Căci ne trebuie această iluzie și băieții ăia de la Moscova sau de la Washington sau de pe Lună știu asta.
Amintiți-vă de Nicușor-Petrică și Lupul când următorul lider al opoziției o să fie sfâșiat de o haită de bursuci buhăiți pentru că a uitat că el este doar prietenul imaginar.
Și prietenul imaginar pierde întotdeauna.