Caznele călătorului român atotștiutor

Călătorul-turistul român este unic prin nefericirea lui.
Ca măgarul lui Buridan, moare înainte să se poată decide dacă vrea să se simtă bine sau vrea să transmită senzația că se simte bine.
Avioanele sunt pline de cupluri acre, de oameni țâfnoși, de petarde țanțoșe. Toată lumea se ceartă, e iritată.

Vacanța e o caznă.

Și pentru că noi suntem niște chinuiți, credem că toată lumea este o cameră de tortură.
Pe care o suferim ca să ne demonstrăm că suntem deschiși, cosmopoliți.
Urmașii Romei. De fapt nu, greșesc. Descălecătorii ei.
Restul materialului despre caznele călătorului român îl găsiți aici: https://www.vice.com/ro/article/d38nny/lucrurile-pe-care-le-am-invatat-despre-romani-dupa-ce-am-calatorit-in-strainatate