soferul e mai sufletist ca maica tereza, pina la 6 dimineata a inghesuit pe culoarul busului o armata de refugiati cu papornite si probleme nazale, se sforaie si se arunca gaze, trag perdeluta de geam la o parte si dau de un picior afumat, cu unghii ascutite, vopsite mov. posesoara tine-n brate rodul dragostei cu un englez. de unde stiu? tot autobuzul stie si pozitia in care l-a conceput, vorbeste de 2 ore, bebelusul tace englezeste, negrul cu aspect de infractor de langa ea, a alunecat undeva, sub bancheta, iar grasul de 10 ani, de care familia s-a lapadat, face drepti-culcat-drepti-culcat, pentru toate babele cu incontinenta urinara care-si croiesc drum catre toaleta din dosul autocarului.

soferul opreste iar, pe dreapta e marea cea mare a caraibelor, pe stanga delta fluviului magdalena, nu vezi apa, o ghicesti sub mareea de jeg, pungi, conserve, sticle, carpe. in cascarabete de lemn crescute blenoragic pe marginea soselei, mamase imense prajesc arepe de porumb. culori tipatoare si caini fugarind masinile, halimai, urlete, latraturi si claxoane. pe culoar navalesc vanzatori ambulanti, vand clatite cu carne si sucuri, agua, agua, agua, columbiana, agua, miroase a prajeala si-a viitoare matze inflamate. la refluxul ambulantilor, care curg pe scarile masinii, ramine-n urma un nenic vertical, camasa rosie si privire luminoasa, “imi cer scuze ca intrerup muzica-desi e preferata mea-dar trebuie sa va spun ceva important”, poporul mormaie ofuscat, cetateanul continua sigur pe el sapind cu stanga in valiza diplomat, tip nea marin miliardar. scoate niste planse cu-o vaca si-un sobolan, “e 8.30 dimineata si va doresc o zi buna, sunt sigur ca dupa ce ma veti asculta o sa aveti o zi minunata”, pin la mine-n spate ajunge povestea sobolanului care musca vaca si ii transmite un parazit pe care tu, columbianul calator in busul concorde, il inghiti si poate sa te ucida, lent, la 80 de ani, dar te poate ucide. si cum iei tu acesta boala necrutatoare din carnea de vaca? liniste, umeri ridicati, nimeni nu stie cum te loveste nemiloasa boala, omul in camasa rosie trage aer in piept si face lumina in mintile noastre intunecate de nestiinta “prin gingivita, da, da, prin ranile din gura”.

iaca si plansa, din ea ne zambeste larg un domn care a mestecat cioburi, “cum a ajuns el asa?”, muzicianului din fatza ii sta arepa cu pui in gat, o noua plansa, “pentru ca a folosit periuta asta”. oooooooohhhhh, un artefact din perioada muisca, cu perisorii negrii si tociti tulbura dimineata pasagerilor, punctul culminant este atins, oroare, stupoare si.. the prestige, calm, zambitor, vanzatorul in camasa rosie scoate 40 de periute si etu-uri de plastic fluorescent si le aseaza in poala madamelor care le primesc cu recunostinta. tesoro, una tie si carino, una tie, ce norocosi suntem ca ne-am nimerit in calea acestui om care ne salveaza viata, aici si acum, multumescu-ti tie doamne, si iata ca norocul nu se termina cu una cu doua pentru ca primii 5 cetateni care ridica mana pot sa puna mana pe fantastica periuta de dinti Buba si etu-ul care, specialistii spun, este un adevarat bunker antibacterian, la numai 5000 de pesosi. degete sageteaza aerul, avem 3, avem 4 si iata si al 5-lea cetatean care a castigat lupta cu sobolanul, vaca si gingivita, drum bun.

trebuia sa ajungem de 2 ore deja, soferul nu se grabeste, drumul nu destinatia e importanta, baranquilla apare uriasa si mai murdara ca trecutul lui nicu ghiara. pe squarul care imparte soseaua in 2 limbi se joaca baschet si fotbal frenetic. o pereche de vanzatori ambulanti avanseaza victorios pe culoar, pliscurile deschise ale calatorilor primesc clatita de porumb umpluta cu ou, da si-un suc, da si-o turta, hiphoperul de pe rindul 5, coboara-n fuga dupa negustori, gesticuleaza agitat si, cel imbracat in vesta de fotograf, foreaza intr-un buzunar si scoate un slap, ezita, negru’-i insistent, bineee, se-nfige in alt buzunar si-l scoate si pe-al doilea

baaai, nu cred, i-au furat papucii omului dar, generosi, hotii i-au returnat, cine spunea ca nu mai exista omenie. dupa 200 de metri oprim iar, 3 retarzi infig in cala 2 portiere de masina terfelite, nu-i usor, se rotesc, se scarpina-n buric unde se afla materia cenusie de pe tricou, infrang, dupa 16 ore de drum oprim in terminalul cartagena, orasul gazda al summitului americilor. pute, e umed si prafos, in gherete isi leorpaie supele niste indivizi transpirati, o cangrena roade oamenii si cladirea, caraibe.

welcome to jurassic park, ne luam la tranta cu motociclete, carute, biciclete, camioane, autobuze, tractoare, mototaxiuri, roabe, troaste, mahalalele se-ntind vascoase, caini zac la soare-n mijlocul soselei, claxoane ca-n iancului la 7 dimineata, burtosi cleiosi atarna-n scaune de plastic la marginea drumului, in poarta caselor fac siesta in hamace rastamani, travestiti, curve si bordeluri, sodoma si gomora la 38 de grade, doamne ajuta