Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

“cea mai mare greseala a lui ceausescu a fost sa se inconjoare cu lingai” declara hotarat omul cu tamplele stranse in imbratisarea iepurelui mort. e cald in tren dar caciula nu pleaca de pe frunte, iepurele e pesemne sursa de intelepciune, cel care nu-i lasa mintile sa rataceasca aiurea. pensionara de la dreapta lui aproba: ‘da, asa e. el era om bun saracu. si patriot. dar lingaii astia nu i-au spus cat de prost o duce tara, ca el ar fi facut ceva pentru tara si popor”.

lingaii. dupa disparitia nebunului de la curte, tumbele au fost preluate de lingai. dresati sa spuna numai dragalasenii, sa laude, sa ridice osanale, sa gaseasca firul de iarba sanatos in caruta plina cu fan putrezit, lingaul domina viata politica romaneasca a ultimilor 70 de ani. si nu numai. il gasesti la ziar, la televiziune, in companie, la lansari de carte, la lansari de vinuri, la lansari de discuri, plasat undeva in spate, e omul mereu pregatit sa-ti scape un sarut intre buci, stiind ca va fi rasplatit pentru el cu un post caldut in care poate continua sa prinda muste cu limba pana la pensie.

e epidemie de pupincurism. creste ca igrasia pe peretele civilizatiei romanesti. cum esti mai sefic, cum ai o trena de lingai cu buze umede, batandu-se pe fesele tale.

deunazi, imi povesteste un prieten o istorie: casa de productie la care lucreaza are o filmare cu o agentie de publicitate. unul din angajati, bolnav de linguseala, anunta ca musai in videoclipul respectiv trebuie sa apara copiii patronului.

nu ai patronului firmei careia i se face reclama. nu, in spot trebuiau sa intre musai copiii patronului agentiei, tatuca lu angajatu proactiv. de ce copiii patronului? erau ei mai frumosi? aveau experienta? aveau nevoie de bani? stiau sa faca ceva imposibil de reprodus de catre ceilalti copii de la casting? luasera ore de actorie?

nu, nu, nu si nu si nu. dar patronului i-ar placea sa isi vada copiii la televizor, pe banii clientului, ca doar sunt lumina ochilor lui, manca-i-ar tata pe ei de borcanase genetice care ii duc samanta in viitor, facandu-l nemuritor. si cine altcineva cunoaste mai bine calitatea extraordinara a spermei patronului decat angajatul care o gusta adeseori in sedintele finalizate cu felatie, multumesc sefu, e o lectie buna, multumesc.

intrebarea pe care mi-o pun mereu este urmatoarea: oare excesele de linguseala sunt datorate admiratiei sincere pe care angajatu o are fatza de patron? sau constiintei slabiciunii si imposturii-sunt doar un bec de 40, ma schimba maine pe unul de 60, as face bine sa ma aprind atunci cind bate seful din palme? e pupincuristu manat de virtutile sefului sau de lipsa proprie de virtuti? sau amandoua?

iar pe patron, ce dracu il face sa vrea sa-si puna odraslele intr-un videoclip de 30 de secunde care vinde sampoane? ok, inteleg: nu exista om care sa nu aiba un pic de vanitate, sa nu se-ncante la o leaca de miere turnata in ureche: vai dar ce copii frumosi, de la betheleem nu am mai vazut asemenea aliniere de stele pe cer… dar pentru a creste o camarila de lingusitori, tu, patronul, sefu de partid, bossu de intreprindere trebuie sa ai o mancarime precis plasata intre buci, pe care nu ti-o stinge nimic decat ropotul de aplauze de buze, al lingusitorilor. sau poate glontu, cel de la targoviste.

“saracu ceausescu, avea un suflet bun” geme batrana de langa inteleptul cu iepurele pe tample. ca si astialalti patroni cu suflet bun, pacat ca a gandit cu curul.

am 1,65 metri si ghinionul ca, la toate concertele la care am fost vreodata, in fatza mea sa creasca falnic un cetatean de pe putin 1,8 metri. disperata sa nu ma-nfig intre omoplatii unui dac hiperborean, acum 4 ani, la concertul madonnei din parcul izvor, am incercat sa gasesc un delusor, o pietricica, un munticel de gunoi sau un tumul de senator pe care sa ma catar si sa am vedere la scena. cu ochii-n pamant, dau de o movilita de plastic care acoperea cablurile groase ale reflectoarelor gigantice amplasate pe margine. primesc astfel 6 centrimetri in plus in inaltime fatza de poiana din jur. imi iau locul pe protuberanta si astept sa se dea drumu la treaba. langa mine un cuplu de proletari, ea fatza de taxatoare, el figura de vatman, mici de inaltime de la dieta cu mamaliga, ea catarata ca si mine pe protectia cablurilor, el un pic in fatza ei.

zbang, busculada in spatele nostru, o tigancusa hohotind isteric e impinsa de o alta tigancusa pusa pe ghidusii, taxatoarea mea isi ia un cot in spate de la tigancusa numarul 1 si e spulberata 1 metru mai incolo. femeia se uita nervoasa in spate, tigancusele s-au intors la cirdul lor de hiphoperi, injurandu-se vesele. taxatoarea revine la locul ei si asteapta scuze, o vorba ceva, vreo 3-4 secunde. nu se intampla nimic asa ca femeia decide sa isi faca dreptate. ii da un branci la fel de viguros, ca si cel primit de ea, tiganucusei numarul 1 care tipa ca din gura de sarpeee: aaaaaaaaaaaaaauuuuuuu.

ceata de hiphoperi se rupe si cu pasi mari se apropie de femeie chiar cheloo. “ce faci fa futu-ti gatul ma-tii, dai in nevasta-mea faaaaa?”. cheloo prinde fatza taxatoarei si strange, nasul femeii e acum la barbie si ochii sunt impinsi spre tample, vatmanul e impietrit, se dezmeticeste si sare sa-si scape soata: “las-o-n pace” urla, “ia mana de pe ea vagabondule”. vatmanul nu asculta parazitii, deci nu stie cine e starul care-i bate nevasta. cheloo continua sa-i stalceasca fatza muierii, aia tipa, tigancusa 1, tigancusa 2 si restul de hiphoperi rad veseli nevoie mare, vatmanul ii trage una lu cheloo, pe el sare ombladon si alti fartati, “da-te-n pula mea de sarac, pleaca-n pula mea de rupt de aici”. toti au pupilele mici-mici-mici, pierdute in ochi rosii si aposi. spectatorii sar sa ii desparta, unul cu pletute isi fura un pumn in fatza, cheloo e dezlantuit, taxatoarea scapa din stramtoare, ia vatmanul si fug undeva departe. halal distractie la-probabil-primul concert din viata lor.

cei doi paraziti se intorc victoriosi-nervosi la ceata de pitigoi care ii insotesc. s-a facut gol in jurul lor, de frica, de scarba. ei si ce? turma parazitilor are coaie indeajuns de mari cat sa umple un stadion, chiuie, se-njura, dau drumu la un joint, la inca unul. tigancusa 1-sotia lu cheloo-danseaza lasciv lipita de ceafa mea.

madonna ajunge la numarul cu tiganii si intreg grupul infractional incepe sa raga. extatic as fi zis eu, fata lu cheloo e tuciurie, e tiganca soto. pretena ei-asijderea. restul de baeti, bronzati. dar nu, cheloo&co sunt isterizati ca madonna vorbeste frumos de tigani. si ei urasc tiganii. “muuuuuuieeeeeee faaaaaaaa”, “panaramooooooo, treci la cacaaaaat” striga dezlantuiti.

spectatorii tac speriati de criza identitara. caci cea mai mare tiganie e chiar negarea tiganiei.

pe vremea lu’ piticu, la un paharel de vermut servit cu oaspetii, taica-miu adauga negresit maslina unui banc: cica ion si gheorghe se-ntalnesc la alimentara, in fata raftului cu conserve de sardine, unul din ei isi umple cosul, alalalt nu se atinge de conserve. ce faci ma, esti prost, de ce nu iei peste? intreaba ion. mai ioane, apai cand deschid televizoru e ceausescu, cind deschid radioul e ceausescu, deschid ziarul: tot el. mi-e teama ca atunci cind oi deschide o conserva, il gasesc din nou pe ceausescu. hohohohihihi. nimic de ras. locul lui ceasca a fost luat de gigi si, dupa arestarea ciobanului, eroul mediei este adrian nastase.

deschizi ziarul, televizorul, radioul, vocea gajait-superioara iti vorbeste despre politica externa, decenta, buget, coruptie, democratie, geostrategie si, de ce nu, despre pictura.

la cea de-a doua editie a evenimentului “top 100 cei mai valorosi pictori romani” organizat de capital, in jurul lui adrian nastase zumzaie albinute cu ochii mari, reporterii de televiziune. oracolul vorbeste demn despre arta universala, despre risipa de artisti romani, ziarista care tine microfonul da din cap ca un magar deranjat de muste, fostul premier scoate din gusa intacta perlute de clichee pe care i le asterne la picioare. pe site-ul tvr, adrian nastase e descris ca “un avizat colecţionar şi un creator de instituţii muzeale.” care institutii muzeale dragalasilor? din ce stiu eu nastase e “decat” ctitorul muzeului national al hartilor si cartii vechi. e adevarat ca numele fostului premier mai era legat, acum vreo 6-7 ani, de dosarul muzeul de arta contemporana, fiind acuzat ca a mermelit licitatia pentru constructia si amenajarea muzeului, pe care i le-a oferit fraudulos lui nea badea de la aedifica carpati. si ca a mai fost si dosarul zambaccian, de pe strada muzeul zambaccian, iaca deja 3 muzee, ce conteaza ca unul e un dosar penal si altul e o strada pe care e hogeacul nastase, omul e cunoscut si avid colectionar si trebuie sa il ascultam pentru ca e o minte luminata, o victima inocenta a regimului basist.

pupincurismul romanesc nu moare. nu se ia cu dero pentru ca nu face parte din cele 99 de pete pe care detergentul le indeparteaza. tovarasa invatatoare pretuieste mai mult copilasul a carui mama ii trimite lantic de argint de ziua femeii, nu garoafe ca amarata asta de muncitoare la tricotex, elevul care baga meditatii cu diriginta, va fi mai protejat decat fata din banca intai cu parinti someri. adrian nastase va fi mereu o “somnitate” -cum zice un coleg de serviciu al lui taica-miu-in ciuda demonstratiei de semn contrar doar pentru ca a donat harti, dupa estimarea proprie, in valoare de 4600 de dolari (dupa ce-a a pietei 200.000 de dolari in 2006-sustineau ziaristii de la 9AM). un om fin care, desi a fost acuzat si a facut parnaie pentru “folosirea influentei sau autoritatii functiei de presedinte al unui partid, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in forma continuata” si are inca pe rol dosarul zambaccian, zambeste condescendent si, in loc sa se spele in scuipat, este clatit cu limbuta de reporteri mesmerizati de cultura, forta si inteligenta unuia dintre cei mai influenti oameni politici din romania.

fiind tratati atata vreme cu curul, nu-i de mirare ca ne-am obisnuit sa credem ca dosul este fatza lucrurilor si ne-am deprins sa-l acoperim cu sarutari. iar atunci cind cineva intreaba: da’ de ce pute a caca? grabiti raspundem in cor: nu-i draga caca, e fasolica. domnu nastase a mancat o iahnie si acum ii vine putin inapoi. stii doar ce sensibil e.

adrian nastase si-a lansat la gaudeamus cartea asteptata cu sufletul la gura de-o natiune intreaga: cum am supravietuit infectiei cu lanica din esarfa burberry si am scapat ca prin minune si de cicatrice. nu? nu asta e cartea? m-am inselat, scuze. adrian nastase a lansat a doua editie a volumului “romanian american partnership. my contribution”, 29,9 lei, scrisa in engleza, publicata de editura Regia Autonoma Monitorul Oficial. ho-paaaa.

adica pe banii dumneavoastra si ai mei. nu? pentru ca monitorul oficial e pravalia statului, scoasa anul trecut de dupa fustele camerei deputatilor si trecuta la subtioara guvernului romaniei. editura monitorului oficial publica-zice siteul-trimestrial legislatia tarii, lunar hotarari ale guvernului si alte acte normative si o serie de colectii:

-legislatie pentru toti

-ghiduri legislative

-codex

-uniunea europeana

-legislatie comentata

-universitaria

-albume de arta

-dictionare de arta

-ro-trotter (albume de fotografie)

-inedit

-in afara colectiilor

cartea lui nastase ar putea deci sa intre undeva sub ultimele doua categorii. la inedit siteul monitorului zice ca se califica lucrari originale in stransa legatura cu lumea juridica. deci nu. iar la in afara colectiilor avem asa ceva: http://www.monitoruloficial.ro/magazin/category–În_afara_colecţiilor–301.html. adica tot niste trebsoare care au legatura cu justitia, constitutia si, in nici un caz, nu sunt mostre de flexibilitate prin care autorul isi vara singurel limbuta in fund, scotand-o pe gura, taman la timp sa ne spuna ce contributii remarcabile a avut domnia sa la relatiile romano-americane in cele doua decenii petrecute de tarisoara pe genunchii lui ion iliescu.

pe pagina editurii nu se spune care sunt criteriile de selectie a cartilor care sunt publicate. si cum se face ca o editura a statului roman, finantata de la buget, poate decide sa ii publice cartea mentorului actualului prim-ministru, acelasi personaj care a trecut regia sub guvern.

ps. bagati un ochi pe http://www.librariaonline.ro/edituri/monitorul_oficial/pag,4/#produse. o sa vedeti ca maneaua geostrategica a lu nea adi, ministrul minune, nu are ce sa caute intre cartile publicate de monitorul oficial. cel putin ca tematica. pentru ca sunt sigura ca, directorul editurii, o sa gaseasca cumva o explicatie pentru alegerea publicarii volumului pe care colegii autorului de la jurnalul national il descriu “Cartea este o istorie sinceră, fără menajamente sau părtinire, a relaţiilor româno-americane cu accent pe perioada posdecembristă, scrisă într-un stil plăcut şi rafinat de un fin observator şi un diplomat cu experienţă remarcabilă în viaţa politică.” atat din tara cat si de peste hotare. hahaha.

pe siteul hotnews explodeaza pixelat niste dinamite si cateva bombe, este reclama emagului care anunta printre pocnitori ca ti-au intocmit un ghid de supravietuire a sarbatorii. ai nevoie. in state, in timpul black friday-ului, au mierlit-o 4 oameni si alte cateva zeci au fost ranite. numaratoarea exacta o aveti aici, http://blackfridaydeathcount.com/, aici trebuia sa cumpere emagul bannere, sa targheteze clientul mai bine. mort dupa oferte, asa ar trebui sa se cheme vinerea neagra. statistica zice asa: in 2008, un angajat walmart a fost calcat in picioare de hoardele de clienti care au asteptat degerate in strada sa patrunda in magazin, au continuat sa-l terfeleasca in ghetute si dupa ce ceilalti angajati au observat ca au un coleg cazut si au incercat sa-i opreasca, chiar si dupa ce a venit politia. in aceeasi zi, doi clienti s-au impuscat la toys’r us. bang-bang, nu cu pistoale cu capse. in 2010, tot la toys’r us-o domnita a decis ca nu mai poate sa stea la coada infernala de la casierie si a scos pistolul, amenintand ca se joaca de-a moartea cu oricine vrea sa o impiedice sa se bage in fatza. in 2011, la walmart, scoasa din minti de imbulzeala de la coada la xbox 360, o capra cu doi iezi, a scos un spray cu piper (!?) si a ranit 20 de indivizi “pentru ca se impingeau domnu politist si era insuportabil”. din nou walmart, 2012, doi cetateni s-au impuscat pentru locurile de parcare. doamne, ce privilegiu  ca traim in romania unde armele populare sunt prastia cu rahat si mitraliersa cu scuipat.

dar black friday nu e neagra pentru ca oamenii isi pierd mintile si se ciomagesc pentru o reducere mai zdravana. nu. numele-original din philadelphia-vine de la traficul oribil, pietonal si rutier, pe care trebuia sa-l suporte bietul filadelfian in vinerea de dupa thanksgiving. black friday a fost folosit in philadelphia din anii ’60 dar nu a ajuns prin alte colturi ale americii decat prin ’75 si chiar si in ’85 erau state unde credinciosii nu se rugau la sfantul discount in vinerea de dupa thanksgiving.

asta e o explicatie a numelui. contabilii spun ca black friday vine de la iesitul din rosu-pierderi si intratul in negru-profit, sfarsitul de noiembrie fiind prima raza de soare pentru retaileri, cand reusesc sa puna si ei, saracutii, niste banuti deoparte, dupa ce tot anul merg pe minus. ca sa mareasca sansele unor castiguri grase, sefii lu walmart si macy trag de orele zilei, marind-o la 36 de ore, la 42, haide domle, intinde ca e din panza de cort, nu se rupe usor. black friday e cea mai lunga vineri din an, ziua de 2 zile, care incepea pe vremuri la 6 dimineata, apoi la 4, apoi la miezul noptii, apoi la 10 seara in ziua de thanksgiving, apoi la 8. de ce nu in august? chiar asa, de ce nu.

ca raspuns al isteriei de black friday, canadienii au inventat “buy nothing day”. este ziua in care activisti merg in malluri si-si ucid, cu public, cardurile de credit, cand se organizeaza plimbari zombie, rataciri prin magazine cu priviri goale sau whirl-mart-uri- participantii isi plimba caruturile goale pe alei sau o pun de-o conga sub privirile murate ale casieritelor. dar asta e canada, unde nu se folosesc pistoale ca sa sari linia sau sa eliberezi un loc de parcare. nici lunetisti ca sa mierlesti presedinti.

pentru ca azi, draga emag, se implinesc 50 de ani de la asasinarea lui kennedy. domnu ala care, daca ar fi trait, ar fi continuat sa o babardeasca pe marilyn. ar fi impiedicat razboiul din vietnam, sosirea lui nixon, probabil si a lui carter si, mai mult ca sigur al lui reagan cu celebrul sau scut antiracheta si liberalizarea sistemului bancar care a condus la crearea derivativelor, a crizei din 2008 si a isteriei black fridayului, in tara mainilor intinse si a coatelor goale. sau mai stii?

pe bbc, un reportaj direct de acum juma de secol, cand ziaristii stiau sa vorbeasca si purecii se incaltau cu 99 de ocale de otel. http://www.bbc.co.uk/news/magazine-24954509

toni si echipa sa de la digitv au fost nominalizati la un premiu oferit de APTR adica asociatia profesionistilor de televiziune din romania. toni a plecat cu nod in gat dupa ce lucia hossu longin a anuntat castigarea premiului “jean louis calderon” de catre predicatorul antenelor, musiu gadea. premiu pentru curaj-asa a zis autoarea “memorialului durerii”, felicitandu-l pe gadea pentru interviul cu bogdan popovici si sotia sa marina, condamnati amandoi in dosarul “trofeul calitatii” alaturi de omul care si-a ciuruit esarfa, adrian nastase.

sa o luam pe rand: cine este APTR? nu exista un site, nu stii cine face parte din senatul acestei institutii, nu cunosti criteriile de jurizare, nu vezi cine finanteaza gala de premiere care a avut loc la teatrul national bucuresti. doar farmacia inimii catena a dat un comunicat  spunand ca a fost sponsor al acestui respectabil eveniment, oferind probabil haloperidol expirat lui gadea care a batut campii despre curajul sau, comparabil cu cel al lui calderon. dar cine este acesta? jean louis calderon este singurul ziarist care a murit la revolutie, pe 22 decembrie 1989, la varsta de 31 de ani, strivit de senilele unui tanc. calderon a fost trimis de “La Cinq” sa transmita imagini de la prabusirea ultimei redute a comunismului balcanic (ei bine, daca nu luam in calcul albania. si n-o luam), s-a adapostit in spatele unui tanc care a bagat in marsarier, incercand sa se rupa de imbratisarea cu un aro plin de teroristi, teroristi arabi crescuti de ceausescu-cel care a intinat idealurile socialismului-dupa cum s-a plans, chiar in acele minute, tovarasul ion iliescu in studioul 4 al televiziunii romane libere si independente.

gadea -stiti cu totii cine este, curajosul latrau de dupa fustele maicutei sale voiculescu. dar cine sunt subiectii acestui interviu plin de bravura care l-a propulsat pe predicator la dreapta eroului calderon, strivit de tanc? sotii popovici sunt doi infractori condamnati la 6 si respectiv 5 ani, de catre justitia romana, pentru spalare de bani, complicitate la abuz in serviciu, fals in inscrisuri. gasiti mai multe detalii aici: http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/133494/bogdan-popovici-patron-de-presa-inchisoare-nastase.html

fiind om de media, domnul popovici a scris un reportaj din puscarie din care citez:

Opt luni de sapat continuu in tunelul sinistru al saraciei si ramanerii in urma aproape animalice a sistemului penitenciar romanesc. Sapam intruna. Nici urma de Europa. “Am ajuns intr-o saracie din lumea a patra. Parca am fi in cei mai rai ani ai lui Ceausescu. Marea majoritate a detinutilor nu au auzit de tablete si e-mailuri, ca de folosit…” scriu niste detinuti din Penitenciarul Giurgiu. “Batem cu tevi de metal in chiuvete si closete ca sa nu sara sobolanii in bai.” “La chiuvete curge o apa galbena, urat mirositoare” scriu alti detinuti de la Penitenciarul Jilava. La penitenciarele din Craiova, Botosani, Vaslui, Poarta Alba oamenii se calca in picioare, paragina si mucegaiul se intind atotstapanitoare. La Penitenciarul Gherla, de fapt in toate penitenciarele, frigul de iarna este atat de napraznic incat amorteste mintea si macina trupurile. Inghetam atat de tare incat devenim casanti. Dintii si creierul se sparg incet in mii de bucati. De frig sau de frica de boala netratata. Convietuim impreuna cu personalul tot mai obosit, prizonier al frigului alaturi de noi.”

ciudat ca majoritatea detinutilor nu au auzit de tablete si emailuri. tovarasu nastase a scris nspe carti din parnaie, poate chiar acum, la targul gaudeamus, o sa cumpar un volumas sa-l bag in ghetutele unui orfan de partid. basca a bagat ca inecatu pe blogul sau personal. dar dansu probabil avea regim special. nu a putut sa aranjeze nimic pentru victimele colaterale ale urgiei basesciene? si atunci cum a ajuns gadea sa le ia interviu celor doi? nu-mi raspundeti. stiu, cu curaj.

acum 10-15 ani, desi esca lua an de an, an de an, an de an, premiu pentru cel mai bun prezentator si stirile protv erau mereu pe primul loc, aptr-ul nu putea a caine ud, crescut de sarbu cu paine si supa knorr, pe treptele cladirii din pache protopopescu. vremurile s-au schimbat. “memorialul durerii in cur” abia incepe. primul episod-lotul nastase-cum a promis, plina de curaj, autoarea pe scena teatrului national. bleaaaaaah

taximetristul declara sfatos: ne trebuie dictatura sau inapoi la comunism. i-as da acum afara pe gadea, stan, ctp si omul cu spagatul pentru ineficienta crasa. dupa 9 ani de trambitat dictatura pe toate posturile de televiziune, dupa doua suspendari, taximetristul meu nu a inteles ca noi suntem acum intr-o dictatura. sau vrea una adevarata, nu ca asta a lui basescu, omul care a intinat idealurile dictaturii, a subtiat-o cu apa de pana si prigonitii politic cand iau o gura de dictatura din sticluta presedintelui nu simt nimic, e falsa ca sampanie pentru copii.

taximetristul meu e nervos, “nu se mai poate cu nemernicii astia”, arunca ochii-nspre frunte, repede sprancenele spre crestet, spre ai de sus. nemernicii de sus care ii fac rau. au stricat tara, au stricat neamul, nimic nu merge si cand ceva merge au grija sa-l rupa repede. ca de pilda aplicatia star taxi. sunt fan aplicatia star taxi. si taximetristul meu este.

conducerea meridian taxi insa suferea si sufera: uite cum se duc banii la altii si nu vin la noi in buzunar. asa ca onor conducerea companiei a comandat unor baietasi sa le faca si lor aplicatie la fel cum are startaxi.

dar cum capetele lor stateau deja unde le stau picioarele, aplicatia obtinuta mirosea a esec si pantof transpirat.

ce conteaza? masinile meridian au fost dotate cu tablete mari si scumpe si sefii au asteptat sa curga comenzile. intre timp au interzis soferilor sa mai foloseasca aplicatia startaxi. e competitia, nu aveti voie. la inceput omul meu nu a zis nimic. insa aplicatia meridian are iq-ul unui parameci, mobilitatea unui secretar de partid si cade mai des decat curentu in brasov pe vremea lui ceasca. “eram tot timpul cu centrala pe telefon: domnisoara, nu merge aparatul, domnisoara am luat comanda si nu o inregistreaza, domnisoara..”. domnisoara nu a avut vreo solutie asa ca taximetristul meu si-a reinstalat aplicatia startaxi si si-a vazut de viata. insa viata s-a intersectat cu un controlor de trafic care l-a luat de urechi si la dus la conducere: domnu tudorache este un tradator, foloseste aplicatia startaxi si nu pe cea meridian. domnu director a zis ca ii desface contractu de munca. pardon?

de fapt soferul nu avea contract de munca semnat cu meridian ci contract de prestari servicii, firma lui inchiriind masina meridianului. “imi ingradeste dreptul la munca. daca eu imi respect obligatiile contractuale, iau comenzi, platesc chirie pe statie, nu am avut nicio abatere, imi fac planul, ei nu imi pot impune mie sa nu iau si alte comenzi, sa nu muncesc in timpul meu liber atat si cum vreau. sunt cetatean european si am drepturi”.

soferul vireaza stanga nervos. si ce ati facut? “le-am cerut in scris motivatia pentru care intrerupem colaborarea. prostii mi-au dat-o si m-am dus cu ea la musat si asociatii, ca lucreaza sora-mea la ei, e secretara. si domnu musat m-a vazut ingandurat si a zis: ce ai patit ma barbate?, ca el e mai nostim asa. si eu i-am spus si domnu avocat a zis: lasa ma barbate ca luam milioane, zeci de milioane de pe ei. euro”.

taximetristul zambeste viitorului. eu ii zambesc in gand profesoarei de romana din liceu, iulia hasdeu. usor sclerozata ne-a predat in clasa a XI in 6 ore consecutive aceeasi lectie; proto-romanticii germani si perioada “sturm un drang”, furtuna si impuls, furtuna si imbold, furtuna si hartuiala.

se apropie. cetatenii europeni din obor, berceni si pantilimon s-au trezit, au pus mana pe avocati si pornesc revolutia. poate ca nu e totul pierdut.

teava cu turisti s-a spart si coada de la agia sofia balteste in piata. ghizi cu legitimatii de gat ciupesc din multime cate-un francez lesinat, un italian crispat, doi englezi tacuti, fac chiftelute de turisti pe care le rostogolesc ca scarabeii catre intrare. muzeul biserica-moschee este cel mai vizitat monument istoric din turcia, nu ai cum sa vii in istanbul si sa nu te duci la agia sofia. spaniolii din fata mea se foiesc nervosi, 25 de lire biletul, scump doamna, scump, nu sunt reduceri de criza, nici pentru crestini, nici pentru latini, nici pentru urmasii cruciatilor, nici pentru cei din zodia scorpionului. epuizati platesc si intra.

agia sofiasub cupola de aproape 60 de metri, triburi urmeaza cate un mesia cu umbrela care explica, gesticuleaza, peroreaza. o pisica toarce in fostul amvon, mai pozata decat fresca fecioarei maria cu pruncul. o alta coada de 40 de persoane s-a format in dreptul unui stalp gaurit. cetatenii asteapta cuminti sa le vina randul sa bage degetul mare in orificiu apoi sa roteasca 360 de grade. daca la final degetu e umed, inseamna ca o sa fii fericit, sanatos si prosper jde ani de acum inainte. oamenii sunt extrem de puturosi. nu poti sa spui ca n-ar misca un deget sa le fie bine, uite soro, il misc, pret de 4 secunde il misc in gaura din stalpul din agia sofia si apoi ma asez pe cur si astept sa aiba bunul dumnezeu, alah, sfantul duh, carevasilea, grija de mine.

agia sofia adica sfanta sofia, a fost inchinata intelepciunii lui dumnezeu si nu-i o biserica ci trei. prima a fost construita la 360 de constantin cel mare sau de constantin al doilea, nu se stie cu exactitate, si a fost facuta scrum in timpul caftului dintre imparateasa aelia eudoxia-care a incercat sa-si puna un bust al dumneai in fatza bisericii-si patriarhul constantinopolului care i-a zis “femeie termina cu tampeniile” si a fost exilat.

fecioara cu pruncua doua agia sofia a fost ridicata in anul 415 si a fost arsa un secol mai tarziu, pe vremea imparatului justinian I, in timpul rascoalei nika, cea mai grozava revolta din istoria constantinopolelui, o batalie uriasa intre suporterii echipelor de curse de care de lupta, echipe care imparteau in acea vreme orasul in rosii, verzi, albastri si albi. galeriile sustinatorilor erau o salata de partide politice, sindicate si bande de gangsteri, avand insa un cuvant de spus de la problemele teologice, la succesiunea la tron. in 532, justinian s-a trezit cu albastrii si verzii aliati impotriva lui, cu palatul asediat, cu agia sofia impreuna cu juma de oras, mistuite de flacari si cu exilul-singura sansa de scapare. imparateasa teodora s-a tinut tare, si-a imbarbatat sotul care a reusit sa dea cu trupele de huligani de pamant si a decretat constructia celei mai mari catedrale pe care o va cunoaste umanitatea pentru urmatorii 1000 de ani.

sa adus porfir din egipt, piatra galbena din siria si marmura din thesalonia, 10.000 de oameni au muncit sub comanda unui matematician si unui fizician, adusi special sa calculeze dimensiunile boltii, greutatea peretilor, structura stalpilor de rezistenta. imparateasa nu si-a dat cu parerea, justinian nu a dat indicatii si astfel agia sofia a fost gata in 5 ani de zile. si de acolo a inceput lungul sir al problemelor : cutremure, probleme de structura de rezistenta. in carticica in engleza cu informatii despre basilica, autorii vorbesc despre legenda care spune ca, in noaptea nasterii profetului mohamed, un cutremur a daramat cupola si nimic nu parea sa o mai poata lipi la loc. nimic pina la aracetul facut din scuipatul lui mohamed, combinat cu lut din kaana si apa din zamzam. pampam

cupola micadupa care au venit cruciatii si au pus cruce civilizatiei imperiului roman de rasarit. aici cartea din agia sofia difera de wikipedia care, scrisa de mana de caucazian, trece cu usurinta peste carnagiul lasat in urma de godfrey si peste ciordeala cruciatilor care au luat din agia sofia piatra de mormant si giulgiul lui isus si alte relicve importante pentru crestinatate. cartea insista asupra tezei respinse de occident conform careia, dupa 200 de ani de trai cu barbarul vestic, locuitorii constantinopolelui i-au primit cu bratele deschise pe turci care s-au demonstrat a fi mai putin cruzi, chiar daca au trantit o semiluna pe cupola agia sofiei si au transformat-o in moschee, ingropand pasii credinciosilor in covoare si acoperind mozaicurile cu lut, ca sa ascunda figurile fecioarei, arhanghelilor si a lui isus.

la aproape 500 de ani de la islamizare, in 1931, agia sofia tragea sa moara, curtea era invadata de cafenele, peretii crapati, cupolele sparte, un urias cotet de vrabii si porumbei. venind de la rugaciunea la moscheea albastra de peste drum, ataturk a inteles ca in fata sa, sub stratul gros de jeg si gainat, sta un munte de aur. asa ca a decis sa inchida moscheea, sa o transforme in muzeu, sa scoata de sub chirpici fabuloasele mozaicuri bizantine si, in the process, sa faca si o caruta de bani de pe urma vizitarii ruinei. care nu mai e chiar asa de lesinata, lucrari de conservare si reconstructie fiind finantate de catre banca mondiala, american expres si dintr-o gramada de granturi internationale. nu din banii contribuabililor turci, nu din buget, nu cu bani de la sanatate, nu din taxa pe stalp si taxa pe zambet si din taxa pe solnita. cu toate ca e la o aruncatura de batz de noi, refuzam sa vedem de unde vine mantuirea asta a neamului. si platim. macar de-am face-o din taxa pe prostie. in doi ani am scapa de datoria externa.

 

la o ora jumatate cu vaporasu de istanbul, facandu-ti loc prin stoluri de pescarusi grasi-pardoooon, pardooon, dati-mi voie, multumesc, saltand peste valurile impinse spre tine de barje si vapoare cu 12 etaje, ajungi la cea mai mare insula din insulele Printesei-Buyukada. pe chei se-nghesuie ca intr-o colonie de pinguini, restaurante ochioase, zgomotoase, saracacioase. chelnerii atarna, condori cu papion, se-nfig in multime si se-ntorc la terasa cu prada-n cioc, o oaie americana, un miel italian, o gasca romaneasca.

DSC08360mananc in restaurantul infiintat in ’35, la doi ani dupa ce trotsky a intins-o din buyukada-prima statie a deportarii sale din uniunea sovietica, spre franta. pe masa se bulucesc farfuriute cu peste afumat cu castravete murat, peste spada tavalit in mirodenii, calamar cu usturoi, pasta de rosii amestecata cu ardei iute, halva cremoasa, servita calda si topita. sa tot fi exilat in buyukada imi zic dupa ce vad vila impozanta a lui trotsky, tupilata intr-o gradina salbatic de verde.

parcare de caipe insula nu exista masini. picioru, bicicleta sau trasura; piata mare balteste in urina de cal, acra si iute, munticei de baliga au crescut in dosul animalelor, semn ca turistul nu se inghesuie la plimbarica. criza. mustati cu sepci si biciusti ca andreaua stau naruite pe scaunele, tragand din tigara si adapandu-se cu ceai, caii sprijina gratiosi piciorul in varful copitei, bibelouri vii. veniti pozati, macar atat daca nu va plimbati.

port buyukadain varful dealului, dupa ce-ti scuipi sufletul ca pe-o coaja de mazare prinsa pe masele, ajungi la imensul orfelinat de lemn ramas in paragina. o doamna face pipi intre pini, cu ochii la mare. sa coboram. casele de lemn s-au pus intr-o rana, obosite ca niste mosi picotind in tramvai. pe strazi se fugaresc biciclisti. putina lume, putini turisti, insula nu mai e atat de populara ca la inceputul secolului xx cind aici isi ridicau palate mogulii evrei, armeni si greci.

palat de lemn traditionalde ce le zice Princes Islands? probabil pentru ca aici, pe la anul 1000, cind constantinopolele era buricul crestinatatii, erau exilate imparatese si printese, suna gingas dar elizabeta bathory e o mimoza inocenta pe linga ele. aici a ajuns irene-imparateasa care si-a zis basileu, care i-a scos ochii si apoi l-a omorat pe constantin al VI-lea, fiul sau natural, carne din carnea sa, doar pentru ca acesta s-a saturat sa-l joace mamicuta in picioare si a hotarat sa preia puterea. tot in buyukada a ajuns theophano-frumoasa anastasia, fiica de carciumar ajunsa consoarta de imparat care a fost acuzata ca si-a otravit socrul, sotul si apoi a conspirat cu amantul sa-si asasineze al doilea sot. o alta faimoasa exilata e zoe porfirogeneta-imparateasa renumita pentru frumusetea ei, care s-a maritat pentru prima oara la 50 de ani, si apoi de inca 2 ori. prima casatorie s-a terminat prost pentru sot. zoe a fost banuita ca l-a ucis. banuielile au fost intetite si de graba cu care a pus-o-fix in ziua mortii imparatului-de o nunta mare cu amantu care s-a incoronat sub numele mihail al IV-lea. nerecunoscator, noul imparat a dat-o deoparte pe zoe si, alaturi de fratele lui ioan eunucul, au trimis-o la buyukada, de unde imparateasa a putut sa se intoarca numai pentru ca poporul s-a rasculat-bagand un flashmob la agia sofia- dand cu dinastia mihaililor de pamant si readucandu-si frumoasa domnita fara riduri la cei 60 de ani ai sai, inapoi pe tron.

seria de exilati intriganti care umilesc fantezia criminala din “game of thrones” continua cu anna dalaassene si cu leon trotsky. numai unul si unul, monstrii ai jocurilor subterane, inteligenti si negri in cerul gurii, oameni d-astia nu se mai fac.

mize mici venind din tara analfabetilor vanghelie si dragnea, a lui almanahe si da dacs cam from da tracs, unde nastase troneaza arbitru al elegantei si informatorul balaceanu stolnici e privit cu evlavie, ma-ntreb unde am putea sa exilam complotistii de doi bani pe care ii avem? pe insula turnatorului, plaurul melteanului? prea tarziu. cumva, ma simt eu exilata in romania, in patria prefacatoriei si a imposturii, pentru o vina pe care nu o cunosc.

maimutele stau stranse in grupuri si-si aduna atente parazitii din blana. in engleza chestiei asteia i se spune grooming iar cercetatorii spun ca, mai mult decat igiena, este o forma de interactiune sociala care stabileste ierarhii, accesul la resurse si produce endorfine. aparitia limbii a transformat groomingul in gossip, adicatelea in barfulita, conversatie subtire, ce-a mai facut ala si ce-a mai dres alalalt, supa care-ti clateste gura de zatzul tacerii, schimb de informatii care te propulseaza pe scara sociala: eu stiu ceva despre asta si fac schimb cu informatia mea, tu ce-mi dai pe ea?

inainte de aparitiile smatphoneului si 3g-ului, oamenii bagau grooming social in tren si in avion si la mese in baruri: de unde esti, cati copii, cu ce te ocupi. se desparteau inviorati de endorfina barfulitelor, stiind mai multe decat acum 2 ore despre preturile din calarasi, primarul din fetesti si moasele din onesti. discutiile de tren au fost inlocuite cu rasfoitul revistelor cu poze: stiu mai multe despre celulita lu esca decat despre viata verisoarei mele, vestea tzatzelor angelinei- taiate si reconstruite artificial, m-a zapacit mai tare decat cancerul unchiului zoli. ce-i in neregula cu mine?

media pune un capot de familiaritate pe oameni cu care n-avem nimic de impartit. in trenuri si avioane nu mai povestesti de furunculul nepotului si unsorica din calcai de barza cu care l-ai tratat, nu mai plusezi cu retetele lu ma’ta marea ci, in cazul in care scoti nasul din ciao, story sau cancan, ai o discutie despre alexandra stan si saxofonu care i-a spart nasu, despre bianca dragusanu si ponta care nu-i baiat rau, pentru ca ii plac animalele.

ni se rupe de vecini, de rubedenii indepartate, d-ale dreacu, dar ai auzit ce-a patit messi? si cu cine se arde nadal?

maica-mea e exponentul de frunte al gossipului cu staruri. acum citeste biografii: de la madeleine albright la printesa bibescu, trecand prin bill clinton si fidel castro, un soi de cancan cu staif dar intesat cu detalii picante, pe care poti sa le servesti intr-o discutie cu vecinii de compartiment: fidel castro are 6 degete la piciorul stang care, apropo, ii miroase a ghinda pentru ca in fiecare dimineata il tine intr-o scorbura plina cu ghinde, aduse taman din america, de sub stejarul sub care e ingropat lincoln. care, un nou apropo, este strabunicul lui lady gaga care este barbat, am citit acum biografia ei, a lui, pardon.

una din primele mele amintiri: lift, hotel mamaia, eu 2 ani si-un pic, stransa in bratele parlite de soare ale maica-mii. in lift urca un barbat, “ce faci cornele?” il intreaba voios-familiar maica-mea, omul raspunde incurcat “bine. dar tu?”, maica-mea se lanseaza intr-o discutie despre hoteluri, starea vremii, copii. cornel coboara, pupaturi pe obraz. cornel era cornel constantiniu, cantaret cu fatza lunga si ochi tristi, putina pletuta de ani ’70, star de varietati cu voce guturala. de unde il stii? de la televizor.

ce vremuri. nu existau emisiuni de cancan, nu intrau cu camera in vestiar sa te prinda in bocul gol, nu exista net pe care iubitul sa-ti puna poza cu tine, regina r&b-ului, beata, rupta si borata, dupa o zi grea.

alienati de tehnologie si media, stam cu nasu-n mobil si citim. nu mai avem nimic sa ne spunem omenesc, nu mai intrebam: ce faci? cum iti place sa bei ceaiul? cu ce te speli pe cap de ai parul atat de matasos? ce-mi pasa mie de parul tau cind iaca, am aflat ceva nou despre brad pitt. nu mai barfim marunt despre una si alta pentru ca nu mai avem cu cine. toata lumea are acces la aceeasi informatie, nimeni nu a mai aflat nimic nou si, toate fiind vechi, nu mai poti sa faci negot cu vestile pe care le ai. poate d-aia suntem atat de tristi. si murdarei

PS. pe vaporasul care leaga istanbulul de buyukada, trei babe cu broboada agata alte 3 si incep o conversatie incinsa. nu au telefoane mobile. nu stiu nimic despre lady gaga. din cei 80 de oameni de pe barca, doar doi casca ochii pe facebook. restul zac la soare, rad galgait, arunca paine la pescarusi. poate ca totusi e speranta.

Design a site like this with WordPress.com
Get started