“cea mai mare greseala a lui ceausescu a fost sa se inconjoare cu lingai” declara hotarat omul cu tamplele stranse in imbratisarea iepurelui mort. e cald in tren dar caciula nu pleaca de pe frunte, iepurele e pesemne sursa de intelepciune, cel care nu-i lasa mintile sa rataceasca aiurea. pensionara de la dreapta lui aproba: ‘da, asa e. el era om bun saracu. si patriot. dar lingaii astia nu i-au spus cat de prost o duce tara, ca el ar fi facut ceva pentru tara si popor”.

lingaii. dupa disparitia nebunului de la curte, tumbele au fost preluate de lingai. dresati sa spuna numai dragalasenii, sa laude, sa ridice osanale, sa gaseasca firul de iarba sanatos in caruta plina cu fan putrezit, lingaul domina viata politica romaneasca a ultimilor 70 de ani. si nu numai. il gasesti la ziar, la televiziune, in companie, la lansari de carte, la lansari de vinuri, la lansari de discuri, plasat undeva in spate, e omul mereu pregatit sa-ti scape un sarut intre buci, stiind ca va fi rasplatit pentru el cu un post caldut in care poate continua sa prinda muste cu limba pana la pensie.

e epidemie de pupincurism. creste ca igrasia pe peretele civilizatiei romanesti. cum esti mai sefic, cum ai o trena de lingai cu buze umede, batandu-se pe fesele tale.

deunazi, imi povesteste un prieten o istorie: casa de productie la care lucreaza are o filmare cu o agentie de publicitate. unul din angajati, bolnav de linguseala, anunta ca musai in videoclipul respectiv trebuie sa apara copiii patronului.

nu ai patronului firmei careia i se face reclama. nu, in spot trebuiau sa intre musai copiii patronului agentiei, tatuca lu angajatu proactiv. de ce copiii patronului? erau ei mai frumosi? aveau experienta? aveau nevoie de bani? stiau sa faca ceva imposibil de reprodus de catre ceilalti copii de la casting? luasera ore de actorie?

nu, nu, nu si nu si nu. dar patronului i-ar placea sa isi vada copiii la televizor, pe banii clientului, ca doar sunt lumina ochilor lui, manca-i-ar tata pe ei de borcanase genetice care ii duc samanta in viitor, facandu-l nemuritor. si cine altcineva cunoaste mai bine calitatea extraordinara a spermei patronului decat angajatul care o gusta adeseori in sedintele finalizate cu felatie, multumesc sefu, e o lectie buna, multumesc.

intrebarea pe care mi-o pun mereu este urmatoarea: oare excesele de linguseala sunt datorate admiratiei sincere pe care angajatu o are fatza de patron? sau constiintei slabiciunii si imposturii-sunt doar un bec de 40, ma schimba maine pe unul de 60, as face bine sa ma aprind atunci cind bate seful din palme? e pupincuristu manat de virtutile sefului sau de lipsa proprie de virtuti? sau amandoua?

iar pe patron, ce dracu il face sa vrea sa-si puna odraslele intr-un videoclip de 30 de secunde care vinde sampoane? ok, inteleg: nu exista om care sa nu aiba un pic de vanitate, sa nu se-ncante la o leaca de miere turnata in ureche: vai dar ce copii frumosi, de la betheleem nu am mai vazut asemenea aliniere de stele pe cer… dar pentru a creste o camarila de lingusitori, tu, patronul, sefu de partid, bossu de intreprindere trebuie sa ai o mancarime precis plasata intre buci, pe care nu ti-o stinge nimic decat ropotul de aplauze de buze, al lingusitorilor. sau poate glontu, cel de la targoviste.

“saracu ceausescu, avea un suflet bun” geme batrana de langa inteleptul cu iepurele pe tample. ca si astialalti patroni cu suflet bun, pacat ca a gandit cu curul.

am 1,65 metri si ghinionul ca, la toate concertele la care am fost vreodata, in fatza mea sa creasca falnic un cetatean de pe putin 1,8 metri. disperata sa nu ma-nfig intre omoplatii unui dac hiperborean, acum 4 ani, la concertul madonnei din parcul izvor, am incercat sa gasesc un delusor, o pietricica, un munticel de gunoi sau un tumul de senator pe care sa ma catar si sa am vedere la scena. cu ochii-n pamant, dau de o movilita de plastic care acoperea cablurile groase ale reflectoarelor gigantice amplasate pe margine. primesc astfel 6 centrimetri in plus in inaltime fatza de poiana din jur. imi iau locul pe protuberanta si astept sa se dea drumu la treaba. langa mine un cuplu de proletari, ea fatza de taxatoare, el figura de vatman, mici de inaltime de la dieta cu mamaliga, ea catarata ca si mine pe protectia cablurilor, el un pic in fatza ei.

zbang, busculada in spatele nostru, o tigancusa hohotind isteric e impinsa de o alta tigancusa pusa pe ghidusii, taxatoarea mea isi ia un cot in spate de la tigancusa numarul 1 si e spulberata 1 metru mai incolo. femeia se uita nervoasa in spate, tigancusele s-au intors la cirdul lor de hiphoperi, injurandu-se vesele. taxatoarea revine la locul ei si asteapta scuze, o vorba ceva, vreo 3-4 secunde. nu se intampla nimic asa ca femeia decide sa isi faca dreptate. ii da un branci la fel de viguros, ca si cel primit de ea, tiganucusei numarul 1 care tipa ca din gura de sarpeee: aaaaaaaaaaaaaauuuuuuu.

ceata de hiphoperi se rupe si cu pasi mari se apropie de femeie chiar cheloo. “ce faci fa futu-ti gatul ma-tii, dai in nevasta-mea faaaaa?”. cheloo prinde fatza taxatoarei si strange, nasul femeii e acum la barbie si ochii sunt impinsi spre tample, vatmanul e impietrit, se dezmeticeste si sare sa-si scape soata: “las-o-n pace” urla, “ia mana de pe ea vagabondule”. vatmanul nu asculta parazitii, deci nu stie cine e starul care-i bate nevasta. cheloo continua sa-i stalceasca fatza muierii, aia tipa, tigancusa 1, tigancusa 2 si restul de hiphoperi rad veseli nevoie mare, vatmanul ii trage una lu cheloo, pe el sare ombladon si alti fartati, “da-te-n pula mea de sarac, pleaca-n pula mea de rupt de aici”. toti au pupilele mici-mici-mici, pierdute in ochi rosii si aposi. spectatorii sar sa ii desparta, unul cu pletute isi fura un pumn in fatza, cheloo e dezlantuit, taxatoarea scapa din stramtoare, ia vatmanul si fug undeva departe. halal distractie la-probabil-primul concert din viata lor.

cei doi paraziti se intorc victoriosi-nervosi la ceata de pitigoi care ii insotesc. s-a facut gol in jurul lor, de frica, de scarba. ei si ce? turma parazitilor are coaie indeajuns de mari cat sa umple un stadion, chiuie, se-njura, dau drumu la un joint, la inca unul. tigancusa 1-sotia lu cheloo-danseaza lasciv lipita de ceafa mea.

madonna ajunge la numarul cu tiganii si intreg grupul infractional incepe sa raga. extatic as fi zis eu, fata lu cheloo e tuciurie, e tiganca soto. pretena ei-asijderea. restul de baeti, bronzati. dar nu, cheloo&co sunt isterizati ca madonna vorbeste frumos de tigani. si ei urasc tiganii. “muuuuuuieeeeeee faaaaaaaa”, “panaramooooooo, treci la cacaaaaat” striga dezlantuiti.

spectatorii tac speriati de criza identitara. caci cea mai mare tiganie e chiar negarea tiganiei.

“Predictably Irrational” este bestsellerul scris de dan ariely in care faimosul profesor de economie comportamentala ne arata ca ratiunea doarme beata, cu capul pe masa, taman atunci cand noi credem ca ea vegheaza, demna si sobra ca ivan lendl inainte de serva.

cartea zornaie de exemple care arata ca mareata noastra logica e mai plina de vicii ca un marinar de boli cu transmitere sexuala. suntem influentati de asteptari, realitatea e distorsionata de simtul proprietatii, suntem lenesi si ne este greu sa ne concentram la obiective prea indepartate, furia, sexul sau foamea ne fac sa luam decizii pe care nu le-am fi luat daca eram cu prohabul inchis, burta plina si mintile linistite, imbracam aleator lucrurile cu o anumita camasuta a valorii-fara sa avem vreun motiv rational sa facem asta si suntem incapabili sa refuzam gratuitatea. vezi black fridayul si isteria de a sta la coada, fara sa te gandesti ca reducerile sau lucrusoarele primite moca ti-au mancat timpul tau, deci a existat un cost ascuns platit pentru un obiect pe care nici macar nu ti-l doreai, dar l-ai luat totusi pentru ca, nu-i asa, era gratis mamica.

dar cel mai strasnic capitol este-iaca ce noroc-chiar primul: “the truth about relativity”, in care ariely te ia pe genunchi si te invata sa citesti trucurile salii oglilnzilor si sa nu te mai lasi pacalit pe viitor. traind in turme-carduri-cete, indivizii sunt facuti sa mapeze realitatea doar in corelatie cu ceilalti. creierul nostru compara mereu lucruri dar ii este mai usor sa compare mere cu mere decat mere cu rulmenti. de multe ori insa trebuie sa alegem intre lucruri care nu sunt comparabile si, atunci, viclenia stramoseasca introduce o momeala (efectul de dominare asimetrica -asa se cheama in terminologia stiintifica) care ne face pe noi, bancul de crapi, sa muscam o anumita optiune, in defavoarea alteia. in carte, ariely da exemplul urmator: daca ai de ales intre un weekend la paris, hotel cu breakfast inclus si weekend la roma, hotel fara breakfast si roma, hotel cu breakfast, vei alege roma-hotel cu breakfast pentru ca iti va fi usor sa compari cele doua optiuni: roma cu si roma fara, astfel inclinand balanta in favoarea romei si uitand de paris. ariely-cetatean israelian versat in tehnicile mossadului, glumesc desigur-spune ca aceasta asimetrie dominanta e agentul secret din spatele unui purcoi de decizii pe care le luam, convinsi fiind ca suntem extrem de rationali.

eu ma reintorc la anul 2000 si la ziua nefasta in care l-am stampilat pe ion iliescu pe buletinul de vot. momeala in acel an a fost nebunul cu ochelari de lady gaga, cetateanul vadim, plantat de tataia iliescu sa-l faca pe el sa para mai putin criminal. cum vadim era un iliescu fara breakfast inclus iar mugur isarescu era incomparabil cu cei doi, iliescu a primit o doza noua de alegatori, care au alergat orbiti de “asimetria dominanta” prm-ista in bratele tatucului.

cititi deci cartea lui dan ariely. si cascati ochii la anul, sa nu calcam in capcana de urs pe care ne-o intind baietii astia.

 

pe vremea lu’ piticu, la un paharel de vermut servit cu oaspetii, taica-miu adauga negresit maslina unui banc: cica ion si gheorghe se-ntalnesc la alimentara, in fata raftului cu conserve de sardine, unul din ei isi umple cosul, alalalt nu se atinge de conserve. ce faci ma, esti prost, de ce nu iei peste? intreaba ion. mai ioane, apai cand deschid televizoru e ceausescu, cind deschid radioul e ceausescu, deschid ziarul: tot el. mi-e teama ca atunci cind oi deschide o conserva, il gasesc din nou pe ceausescu. hohohohihihi. nimic de ras. locul lui ceasca a fost luat de gigi si, dupa arestarea ciobanului, eroul mediei este adrian nastase.

deschizi ziarul, televizorul, radioul, vocea gajait-superioara iti vorbeste despre politica externa, decenta, buget, coruptie, democratie, geostrategie si, de ce nu, despre pictura.

la cea de-a doua editie a evenimentului “top 100 cei mai valorosi pictori romani” organizat de capital, in jurul lui adrian nastase zumzaie albinute cu ochii mari, reporterii de televiziune. oracolul vorbeste demn despre arta universala, despre risipa de artisti romani, ziarista care tine microfonul da din cap ca un magar deranjat de muste, fostul premier scoate din gusa intacta perlute de clichee pe care i le asterne la picioare. pe site-ul tvr, adrian nastase e descris ca “un avizat colecţionar şi un creator de instituţii muzeale.” care institutii muzeale dragalasilor? din ce stiu eu nastase e “decat” ctitorul muzeului national al hartilor si cartii vechi. e adevarat ca numele fostului premier mai era legat, acum vreo 6-7 ani, de dosarul muzeul de arta contemporana, fiind acuzat ca a mermelit licitatia pentru constructia si amenajarea muzeului, pe care i le-a oferit fraudulos lui nea badea de la aedifica carpati. si ca a mai fost si dosarul zambaccian, de pe strada muzeul zambaccian, iaca deja 3 muzee, ce conteaza ca unul e un dosar penal si altul e o strada pe care e hogeacul nastase, omul e cunoscut si avid colectionar si trebuie sa il ascultam pentru ca e o minte luminata, o victima inocenta a regimului basist.

pupincurismul romanesc nu moare. nu se ia cu dero pentru ca nu face parte din cele 99 de pete pe care detergentul le indeparteaza. tovarasa invatatoare pretuieste mai mult copilasul a carui mama ii trimite lantic de argint de ziua femeii, nu garoafe ca amarata asta de muncitoare la tricotex, elevul care baga meditatii cu diriginta, va fi mai protejat decat fata din banca intai cu parinti someri. adrian nastase va fi mereu o “somnitate” -cum zice un coleg de serviciu al lui taica-miu-in ciuda demonstratiei de semn contrar doar pentru ca a donat harti, dupa estimarea proprie, in valoare de 4600 de dolari (dupa ce-a a pietei 200.000 de dolari in 2006-sustineau ziaristii de la 9AM). un om fin care, desi a fost acuzat si a facut parnaie pentru “folosirea influentei sau autoritatii functiei de presedinte al unui partid, in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, in forma continuata” si are inca pe rol dosarul zambaccian, zambeste condescendent si, in loc sa se spele in scuipat, este clatit cu limbuta de reporteri mesmerizati de cultura, forta si inteligenta unuia dintre cei mai influenti oameni politici din romania.

fiind tratati atata vreme cu curul, nu-i de mirare ca ne-am obisnuit sa credem ca dosul este fatza lucrurilor si ne-am deprins sa-l acoperim cu sarutari. iar atunci cind cineva intreaba: da’ de ce pute a caca? grabiti raspundem in cor: nu-i draga caca, e fasolica. domnu nastase a mancat o iahnie si acum ii vine putin inapoi. stii doar ce sensibil e.

adrian nastase si-a lansat la gaudeamus cartea asteptata cu sufletul la gura de-o natiune intreaga: cum am supravietuit infectiei cu lanica din esarfa burberry si am scapat ca prin minune si de cicatrice. nu? nu asta e cartea? m-am inselat, scuze. adrian nastase a lansat a doua editie a volumului “romanian american partnership. my contribution”, 29,9 lei, scrisa in engleza, publicata de editura Regia Autonoma Monitorul Oficial. ho-paaaa.

adica pe banii dumneavoastra si ai mei. nu? pentru ca monitorul oficial e pravalia statului, scoasa anul trecut de dupa fustele camerei deputatilor si trecuta la subtioara guvernului romaniei. editura monitorului oficial publica-zice siteul-trimestrial legislatia tarii, lunar hotarari ale guvernului si alte acte normative si o serie de colectii:

-legislatie pentru toti

-ghiduri legislative

-codex

-uniunea europeana

-legislatie comentata

-universitaria

-albume de arta

-dictionare de arta

-ro-trotter (albume de fotografie)

-inedit

-in afara colectiilor

cartea lui nastase ar putea deci sa intre undeva sub ultimele doua categorii. la inedit siteul monitorului zice ca se califica lucrari originale in stransa legatura cu lumea juridica. deci nu. iar la in afara colectiilor avem asa ceva: http://www.monitoruloficial.ro/magazin/category–În_afara_colecţiilor–301.html. adica tot niste trebsoare care au legatura cu justitia, constitutia si, in nici un caz, nu sunt mostre de flexibilitate prin care autorul isi vara singurel limbuta in fund, scotand-o pe gura, taman la timp sa ne spuna ce contributii remarcabile a avut domnia sa la relatiile romano-americane in cele doua decenii petrecute de tarisoara pe genunchii lui ion iliescu.

pe pagina editurii nu se spune care sunt criteriile de selectie a cartilor care sunt publicate. si cum se face ca o editura a statului roman, finantata de la buget, poate decide sa ii publice cartea mentorului actualului prim-ministru, acelasi personaj care a trecut regia sub guvern.

ps. bagati un ochi pe http://www.librariaonline.ro/edituri/monitorul_oficial/pag,4/#produse. o sa vedeti ca maneaua geostrategica a lu nea adi, ministrul minune, nu are ce sa caute intre cartile publicate de monitorul oficial. cel putin ca tematica. pentru ca sunt sigura ca, directorul editurii, o sa gaseasca cumva o explicatie pentru alegerea publicarii volumului pe care colegii autorului de la jurnalul national il descriu “Cartea este o istorie sinceră, fără menajamente sau părtinire, a relaţiilor româno-americane cu accent pe perioada posdecembristă, scrisă într-un stil plăcut şi rafinat de un fin observator şi un diplomat cu experienţă remarcabilă în viaţa politică.” atat din tara cat si de peste hotare. hahaha.

pe siteul hotnews explodeaza pixelat niste dinamite si cateva bombe, este reclama emagului care anunta printre pocnitori ca ti-au intocmit un ghid de supravietuire a sarbatorii. ai nevoie. in state, in timpul black friday-ului, au mierlit-o 4 oameni si alte cateva zeci au fost ranite. numaratoarea exacta o aveti aici, http://blackfridaydeathcount.com/, aici trebuia sa cumpere emagul bannere, sa targheteze clientul mai bine. mort dupa oferte, asa ar trebui sa se cheme vinerea neagra. statistica zice asa: in 2008, un angajat walmart a fost calcat in picioare de hoardele de clienti care au asteptat degerate in strada sa patrunda in magazin, au continuat sa-l terfeleasca in ghetute si dupa ce ceilalti angajati au observat ca au un coleg cazut si au incercat sa-i opreasca, chiar si dupa ce a venit politia. in aceeasi zi, doi clienti s-au impuscat la toys’r us. bang-bang, nu cu pistoale cu capse. in 2010, tot la toys’r us-o domnita a decis ca nu mai poate sa stea la coada infernala de la casierie si a scos pistolul, amenintand ca se joaca de-a moartea cu oricine vrea sa o impiedice sa se bage in fatza. in 2011, la walmart, scoasa din minti de imbulzeala de la coada la xbox 360, o capra cu doi iezi, a scos un spray cu piper (!?) si a ranit 20 de indivizi “pentru ca se impingeau domnu politist si era insuportabil”. din nou walmart, 2012, doi cetateni s-au impuscat pentru locurile de parcare. doamne, ce privilegiu  ca traim in romania unde armele populare sunt prastia cu rahat si mitraliersa cu scuipat.

dar black friday nu e neagra pentru ca oamenii isi pierd mintile si se ciomagesc pentru o reducere mai zdravana. nu. numele-original din philadelphia-vine de la traficul oribil, pietonal si rutier, pe care trebuia sa-l suporte bietul filadelfian in vinerea de dupa thanksgiving. black friday a fost folosit in philadelphia din anii ’60 dar nu a ajuns prin alte colturi ale americii decat prin ’75 si chiar si in ’85 erau state unde credinciosii nu se rugau la sfantul discount in vinerea de dupa thanksgiving.

asta e o explicatie a numelui. contabilii spun ca black friday vine de la iesitul din rosu-pierderi si intratul in negru-profit, sfarsitul de noiembrie fiind prima raza de soare pentru retaileri, cand reusesc sa puna si ei, saracutii, niste banuti deoparte, dupa ce tot anul merg pe minus. ca sa mareasca sansele unor castiguri grase, sefii lu walmart si macy trag de orele zilei, marind-o la 36 de ore, la 42, haide domle, intinde ca e din panza de cort, nu se rupe usor. black friday e cea mai lunga vineri din an, ziua de 2 zile, care incepea pe vremuri la 6 dimineata, apoi la 4, apoi la miezul noptii, apoi la 10 seara in ziua de thanksgiving, apoi la 8. de ce nu in august? chiar asa, de ce nu.

ca raspuns al isteriei de black friday, canadienii au inventat “buy nothing day”. este ziua in care activisti merg in malluri si-si ucid, cu public, cardurile de credit, cand se organizeaza plimbari zombie, rataciri prin magazine cu priviri goale sau whirl-mart-uri- participantii isi plimba caruturile goale pe alei sau o pun de-o conga sub privirile murate ale casieritelor. dar asta e canada, unde nu se folosesc pistoale ca sa sari linia sau sa eliberezi un loc de parcare. nici lunetisti ca sa mierlesti presedinti.

pentru ca azi, draga emag, se implinesc 50 de ani de la asasinarea lui kennedy. domnu ala care, daca ar fi trait, ar fi continuat sa o babardeasca pe marilyn. ar fi impiedicat razboiul din vietnam, sosirea lui nixon, probabil si a lui carter si, mai mult ca sigur al lui reagan cu celebrul sau scut antiracheta si liberalizarea sistemului bancar care a condus la crearea derivativelor, a crizei din 2008 si a isteriei black fridayului, in tara mainilor intinse si a coatelor goale. sau mai stii?

pe bbc, un reportaj direct de acum juma de secol, cand ziaristii stiau sa vorbeasca si purecii se incaltau cu 99 de ocale de otel. http://www.bbc.co.uk/news/magazine-24954509

toni si echipa sa de la digitv au fost nominalizati la un premiu oferit de APTR adica asociatia profesionistilor de televiziune din romania. toni a plecat cu nod in gat dupa ce lucia hossu longin a anuntat castigarea premiului “jean louis calderon” de catre predicatorul antenelor, musiu gadea. premiu pentru curaj-asa a zis autoarea “memorialului durerii”, felicitandu-l pe gadea pentru interviul cu bogdan popovici si sotia sa marina, condamnati amandoi in dosarul “trofeul calitatii” alaturi de omul care si-a ciuruit esarfa, adrian nastase.

sa o luam pe rand: cine este APTR? nu exista un site, nu stii cine face parte din senatul acestei institutii, nu cunosti criteriile de jurizare, nu vezi cine finanteaza gala de premiere care a avut loc la teatrul national bucuresti. doar farmacia inimii catena a dat un comunicat  spunand ca a fost sponsor al acestui respectabil eveniment, oferind probabil haloperidol expirat lui gadea care a batut campii despre curajul sau, comparabil cu cel al lui calderon. dar cine este acesta? jean louis calderon este singurul ziarist care a murit la revolutie, pe 22 decembrie 1989, la varsta de 31 de ani, strivit de senilele unui tanc. calderon a fost trimis de “La Cinq” sa transmita imagini de la prabusirea ultimei redute a comunismului balcanic (ei bine, daca nu luam in calcul albania. si n-o luam), s-a adapostit in spatele unui tanc care a bagat in marsarier, incercand sa se rupa de imbratisarea cu un aro plin de teroristi, teroristi arabi crescuti de ceausescu-cel care a intinat idealurile socialismului-dupa cum s-a plans, chiar in acele minute, tovarasul ion iliescu in studioul 4 al televiziunii romane libere si independente.

gadea -stiti cu totii cine este, curajosul latrau de dupa fustele maicutei sale voiculescu. dar cine sunt subiectii acestui interviu plin de bravura care l-a propulsat pe predicator la dreapta eroului calderon, strivit de tanc? sotii popovici sunt doi infractori condamnati la 6 si respectiv 5 ani, de catre justitia romana, pentru spalare de bani, complicitate la abuz in serviciu, fals in inscrisuri. gasiti mai multe detalii aici: http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/133494/bogdan-popovici-patron-de-presa-inchisoare-nastase.html

fiind om de media, domnul popovici a scris un reportaj din puscarie din care citez:

“Opt luni de sapat continuu in tunelul sinistru al saraciei si ramanerii in urma aproape animalice a sistemului penitenciar romanesc. Sapam intruna. Nici urma de Europa. “Am ajuns intr-o saracie din lumea a patra. Parca am fi in cei mai rai ani ai lui Ceausescu. Marea majoritate a detinutilor nu au auzit de tablete si e-mailuri, ca de folosit…” scriu niste detinuti din Penitenciarul Giurgiu. “Batem cu tevi de metal in chiuvete si closete ca sa nu sara sobolanii in bai.” “La chiuvete curge o apa galbena, urat mirositoare” scriu alti detinuti de la Penitenciarul Jilava. La penitenciarele din Craiova, Botosani, Vaslui, Poarta Alba oamenii se calca in picioare, paragina si mucegaiul se intind atotstapanitoare. La Penitenciarul Gherla, de fapt in toate penitenciarele, frigul de iarna este atat de napraznic incat amorteste mintea si macina trupurile. Inghetam atat de tare incat devenim casanti. Dintii si creierul se sparg incet in mii de bucati. De frig sau de frica de boala netratata. Convietuim impreuna cu personalul tot mai obosit, prizonier al frigului alaturi de noi.”

ciudat ca majoritatea detinutilor nu au auzit de tablete si emailuri. tovarasu nastase a scris nspe carti din parnaie, poate chiar acum, la targul gaudeamus, o sa cumpar un volumas sa-l bag in ghetutele unui orfan de partid. basca a bagat ca inecatu pe blogul sau personal. dar dansu probabil avea regim special. nu a putut sa aranjeze nimic pentru victimele colaterale ale urgiei basesciene? si atunci cum a ajuns gadea sa le ia interviu celor doi? nu-mi raspundeti. stiu, cu curaj.

acum 10-15 ani, desi esca lua an de an, an de an, an de an, premiu pentru cel mai bun prezentator si stirile protv erau mereu pe primul loc, aptr-ul nu putea a caine ud, crescut de sarbu cu paine si supa knorr, pe treptele cladirii din pache protopopescu. vremurile s-au schimbat. “memorialul durerii in cur” abia incepe. primul episod-lotul nastase-cum a promis, plina de curaj, autoarea pe scena teatrului national. bleaaaaaah

taximetristul declara sfatos: ne trebuie dictatura sau inapoi la comunism. i-as da acum afara pe gadea, stan, ctp si omul cu spagatul pentru ineficienta crasa. dupa 9 ani de trambitat dictatura pe toate posturile de televiziune, dupa doua suspendari, taximetristul meu nu a inteles ca noi suntem acum intr-o dictatura. sau vrea una adevarata, nu ca asta a lui basescu, omul care a intinat idealurile dictaturii, a subtiat-o cu apa de pana si prigonitii politic cand iau o gura de dictatura din sticluta presedintelui nu simt nimic, e falsa ca sampanie pentru copii.

taximetristul meu e nervos, “nu se mai poate cu nemernicii astia”, arunca ochii-nspre frunte, repede sprancenele spre crestet, spre ai de sus. nemernicii de sus care ii fac rau. au stricat tara, au stricat neamul, nimic nu merge si cand ceva merge au grija sa-l rupa repede. ca de pilda aplicatia star taxi. sunt fan aplicatia star taxi. si taximetristul meu este.

conducerea meridian taxi insa suferea si sufera: uite cum se duc banii la altii si nu vin la noi in buzunar. asa ca onor conducerea companiei a comandat unor baietasi sa le faca si lor aplicatie la fel cum are startaxi.

dar cum capetele lor stateau deja unde le stau picioarele, aplicatia obtinuta mirosea a esec si pantof transpirat.

ce conteaza? masinile meridian au fost dotate cu tablete mari si scumpe si sefii au asteptat sa curga comenzile. intre timp au interzis soferilor sa mai foloseasca aplicatia startaxi. e competitia, nu aveti voie. la inceput omul meu nu a zis nimic. insa aplicatia meridian are iq-ul unui parameci, mobilitatea unui secretar de partid si cade mai des decat curentu in brasov pe vremea lui ceasca. “eram tot timpul cu centrala pe telefon: domnisoara, nu merge aparatul, domnisoara am luat comanda si nu o inregistreaza, domnisoara..”. domnisoara nu a avut vreo solutie asa ca taximetristul meu si-a reinstalat aplicatia startaxi si si-a vazut de viata. insa viata s-a intersectat cu un controlor de trafic care l-a luat de urechi si la dus la conducere: domnu tudorache este un tradator, foloseste aplicatia startaxi si nu pe cea meridian. domnu director a zis ca ii desface contractu de munca. pardon?

de fapt soferul nu avea contract de munca semnat cu meridian ci contract de prestari servicii, firma lui inchiriind masina meridianului. “imi ingradeste dreptul la munca. daca eu imi respect obligatiile contractuale, iau comenzi, platesc chirie pe statie, nu am avut nicio abatere, imi fac planul, ei nu imi pot impune mie sa nu iau si alte comenzi, sa nu muncesc in timpul meu liber atat si cum vreau. sunt cetatean european si am drepturi”.

soferul vireaza stanga nervos. si ce ati facut? “le-am cerut in scris motivatia pentru care intrerupem colaborarea. prostii mi-au dat-o si m-am dus cu ea la musat si asociatii, ca lucreaza sora-mea la ei, e secretara. si domnu musat m-a vazut ingandurat si a zis: ce ai patit ma barbate?, ca el e mai nostim asa. si eu i-am spus si domnu avocat a zis: lasa ma barbate ca luam milioane, zeci de milioane de pe ei. euro”.

taximetristul zambeste viitorului. eu ii zambesc in gand profesoarei de romana din liceu, iulia hasdeu. usor sclerozata ne-a predat in clasa a XI in 6 ore consecutive aceeasi lectie; proto-romanticii germani si perioada “sturm un drang”, furtuna si impuls, furtuna si imbold, furtuna si hartuiala.

se apropie. cetatenii europeni din obor, berceni si pantilimon s-au trezit, au pus mana pe avocati si pornesc revolutia. poate ca nu e totul pierdut.

pe 13 decembrie este lansarea oficiala a partii a doua a filmului “the hobbit”. peter jackson-aceasta ozana barabancea a regiei mondiale-a sarit pe trambulina oferita de cartea lui tolkien si apoi, in echer perfect, a facut splash in oceanul de parai stransi de pe urma ecranizarii cartilor tatalui fanteziei literare moderne. hobbitul de pe ecran nu prea are multe in comun cu hobbitul lui tolkien. povestea stropita cu maioneza de hollywood e plina de decoltee de domnite elfe ca sa aiba si ochii lu taticu cu ce se clati cand vine cu al mic la film, batai tip jackie chan, glume cu pitici si, mai cu seama, political correctness combinat cu mesaje ecologiste. unitisalvam.

am citit “hobbitul” la 28 de ani, in anglia scolile predau povestea tinerilor intre 11 si 14 ani. la noi, la varsta aia invatai eroism de la baiatul care se ascundea intr-o sperietoare de ciori si-si fura un glont in cap de la un neamt care s-a distrat tragand cu pusca in dovleacul catarat pe-o craca. se chema “o ora din august”, era scrisa de marin preda si mi-a picat la treapta I de liceu. habar nu aveam ca exista hobbitul, publicat in 1937, cu aproape 100 de milioane de carti vandute de atunci-hai sa zicem 50 de milioane pina in ’88, cind am dat eu examen la liceu-considerata cea mai buna carte de fantezie a secolului XX.

s-au batut mult campii despre semnificatia hobbitului si a stapanului inelelor. vezi bine, profesorul tolkien s-a intors din primul razboi mondial nevatamat pe dinafara, bolnav pe dinauntru si a scris ambele carti cu gandul la “micii oameni” prinsi in conflagratii mondiale, care gasesc in ei puterea, chiar daca sunt cele mai umile fiinte, sa opreasca masacrul. daca ar fi sa vin si eu cu o interpretare a cartii lui tolkien as zice ca este opusul mitului nostru national, miorita. este, despre facut ceva nu atarnat melancolic, cu ochii-n stele, asteptand sa te ia dracu. este despre costel si mitica de la bloc, care, indemnati de nicusor dan zis gandalf, lasa micii-berea si meciul si hotarasc sa mearga la rosia montana, sa apere satenii de atacul corporatiilor care vor-ca dragonul smaug-sa puna ghiara pe aurul lor. urmeaza o batalie grozava, 5 armate se infrunta, aliante se rup, ponte se ridica si voiculesti se prabusesc, baroni locali, pitici si goblini si-o dau parte in parte. aurul e castigat, orasul e terfelit, dragonul mort, mitica si costel ai nostri sunt bogati si se intorc fericiti la timp sa vada tatele ilincai vandici in “dansez pentru tine”.

dar as manca rahat. asa ca zic, cu riscul sa sun ca o reclama proasta la ciocolata: pentru copilul din tine, ala care n-a crapat inca facand rapoarte la serviciu, citeste hobbitul. da-l si lu ala micu. da e cu batai, cu troli, goblini si paienjeni uriasi, dar este cea mai minunata poveste fantastica moderna. deci nu veni ca tovarasa mea andreea, sa spui ca e prea violent pentru ala micu.

neamtul tranteste usa dormitorului si coboara scarile urland, ce zice, ce zice? zice ca nu mai suporta, zice ca s-a terminat. femeia se aude bodoganind, cuvintele se lipesc de peretii subtiri, ca palmele intr-o vanatoare de tzantzari, in noapte. barbatul gafaie si se lupta cu sertan care incearca sa-i faca o injectie cu liniste, calm, relaxare, rahat-rahat-rahat. s-a intors lumea cu curu-n sus, nemtii sunt pasionali ca italienii in timp ce spaniolii o ard cumpatat-suedez. o fi de la chiftelele de la ikea? o fi de la roxette si ace of base?

moschea albastraspaniolii se aliniaza tacuti in moschea albastra. nu baga pase cu glumite, stau piosi cu capete plecate si pungile cu pantofi in mana. inainte, acum vreo 6 ani, te descaltai la intrare, lasai papucii in dulapior, sub banci, pe unde apucai si-ti vedeai linistit de vizita. probabil s-au ciordit masiv pantofi, alah a vazut de sus suferinta descultilor si a dat-via china-punga de plastic. te plimbi cu ea in mana, ca un pensionar in tramvai, calcand in sosete covoarele imense care acopera pardoseala. miroase a picior branzit. a cuseta de tren impartita cu gumarii lui nea dumitru din salaj.

zona de rugaciuneturistii soptesc lipiti de gardul care ii separa de locul de rugaciune al barbatilor. sunt cati? vreo 5, cu punga in mana, sub candelabrele imense pe care au fost puse oua de strut ca sa sperie paianjenii. sau asta le spune ghidul spaniolilor de langa mine. cativa dintre ei s-au naruit la baza unei coloane, stau turceste pe covoarele orientale, care ii inghit, groase ca algele pe fundul lacului morii. cateva domnite din grup erau prea golase si si-au inchiriat halate de afara, inchiriat e mult spus, nimic nu costa, vizita e gratis, punga pentru pantofi si halatul, toate sunt moca. nimeni nu e intors din drumul spre alah, nu conteaza ca e in pantaloni scurti si maieu, sarac sau bogat, avem solutii. intr-un tarc mic, dosnic, sunt tinute femeile. acoperite cu burka, gene rimelate si pleoape albastre, culoarea placilor ceramice cu care este acoperita moscheea. peste 20.000 de placi-le spune ghidul spaniolilor. o fi mult, o fi putin? numerele zboara ca la teza de matematica: capacitate de 10.000 de oameni, lungime de 73 de metri, inaltimea domului 43 de metri, 6 minarete de 64 de metri inaltime. calculati volumul rugaciunilor intr-o sfanta zi de vineri, ora 12.45.

un flyer ma imbie sa-l cunosc pe islam, islam imbratisat de 99% din populatia turca. religie care a fost bagata la colt de ataturk in ’24, odata cu dizolvarea califatului, confiscarea locurilor de rugaciune si a manastirilor, inchiderea scolilor religioase, inlocuirea shariei cu un cod de legi europene, interzicerea fesului si a valului si abandonarea calendarului islamic. islam care, incet, incet, dupa al doilea razboi mondial, s-a intors in turcia, mai intai timid, lasandu-si periuta de dinti in baie, apoi hotarat, in anii ’80, cu catel-purcel, mobila de stejar si mama soacra. in 2012 ministerul “afacerilor religioase” a avut un buget de 2,5 miliarde de dolari si a angajat peste 100.000 de oameni.

cupola moschea albastrazice wikipedia:

In 2013, with over 4.6 billion TL (Turkish Lira), Diyanet or Ministry of Religious Affairs, occupies the 16th position of central government expenditure.
The budget allocated to Diyanet is:

  • 1.6 times larger than the budget allocated to the Ministry of the Interior[18]
  • 1.8 times larger than the budget allocated to the Ministry of Health[18]
  • 1.9 times larger than the budget allocated to the Ministry of Industry, Science and Technology[18]
  • 2.4 times larger than the budget allocated to the Ministry of Environment and Urban Planning[18]
  • 2.5 times larger than the budget allocated to the Ministry of Culture and Tourism[18]
  • 2.9 times larger than the budget allocated to the Ministry of Foreign Affairs[18]
  • 3.4 times larger than the budget allocated to the Ministry of Economy[18]
  • 3.8 times larger than the budget of the Ministry of Development[18]
  • 4.6 times larger than the budget allocated to MIT – Secret Services [18]
  • 5,0 times larger than the budget allocated to the Department of Emergency and Disaster Management[18]
  • 7.7 times larger than the budget allocated to the Ministry of Energy and Natural Resources[18]
  • 9.1 times larger than the budget allocated to the Ministry of Customs and Trade[18]
  • 10.7 times greater than the budget allocated to Coast Guard[18]
  • 21.6 times greater than the budget allocated to the Ministry of the European Union[18]
  • 242 times larger than the budget for the National Security Council[18]
  • 268 times more important than the budget allocated to the Ministry of Public Employee[18]

Diyanet’s budget represents:

  • 79% of the budget of the Police[18]
  • 67% of the budget of the Ministry of Justice[18]
  • 57% of the budget of the Public Hospitals[18]
  • 31% of the budget of the National Police[18]
  • 23% of the budget of the Turkish Army, that is 23% of the budget of NATO‘s second army.

islamul are bani deci. isi poate permite sa ma lase sa intru gratis la moschea albastra, sa calc pe covoarele lui pufoase-care ii sunt donate de mesterii tesatori, sau cel putin asa le zice ghidul turistilor spanioli. multumesc islam, la revedere islam. in curte, 4 femei cu insigna cu ataturk in piept, isi fac poze cu o tufa de trandafiri. secularismul e mort si ingropat, probabil, dedesubt.

Design a site like this with WordPress.com
Get started