copilarie cu papusa nadia si indieni de plastic, covorase impletite din hartie colorata si “nu te supara frate”, o cat va urasc copilasi supusi ai majestatii sale care aveti acces la science museum, la modulul lunar si la simulatorul de zbor, la prima locomotiva si creatorul de vulcani, in intunericul spatiului 7 ani luati de 30 de ori privesc cu ochii mari inelele lui saturn si baga la cap cum e cu gazul lui jupiter, unde as fi ajuns, cine as fi fost acum daca in loc sa imi pun papucii de carpa peste incaltamintea de strada si sa ascult ordinele agramate: “scriti, haideti scriti ce va dictez eu” ale tovarasei mihalcea de fizica, as fi putut sa invat cum e cu refractia in sala oglinzilor de unde se aud chiraielile astea mari acum?

in magazinul muzeului e isterie, iiiiiiiiiiiaaaaaaaaaaaaaaa, un pui de negru arunca un bumerang dintr-o spuma futurista, il prinde expert sub privirile admirative ale invatatoarei care-l lauda, “bravo mick”, cum doamna, nu-i ardeti una peste ceafa ca face galagie si perturba linistea publica?, linga, un chinez pitic e isterizat de o portavoce care-ti schimba timbrul, bu-huo-huo, urlete peste multime, cinci fetite se inghesuie la standul cu roboti: poti sa-ti construiesti unul chiar tu, dintr-o cutie de carton pe care o desenezi cu carioca si ii asamblezi un motoras primitiv si doua roti, gata, 10 lire costa toata dracia, cine-n romania ar da 60 de lei pe o cutie de carton si doua rotite din plastic cind poti sa ii iei odraslei ditamai motocicleta chinezeasca, turnata in plastic, mare, calitate la un pret cumsecade?

acu 2 ani i-am cumparat lu nepotu-miu niste kituri de carton: un castel care trebuia asamblat si colorat de copil, sub supravegherea adultului care ar trebui sa-l lase pe asta micu sa-si dezvolte imaginatia, da mamicule, bravo, ai pus turnul ala bine, acum pune si poarta, unde vine poarta? a-co-lo, bravo, i-am luat un castel si un dinozaur, stante de carton cit el de mari, la 3 ani ce ti-ai dori mai mult?

o motocicleta chinezeasca, o macara vietnameza, asta si-ar dori, darius al lui frate-miu nici nu s-a uitat la darurile mele penibile, nici parasutistii do it yourself argentinieni luati asta vara nu l-au convins, nu-i vina copilului imi explica norina, astia mari sunt lenesi si comozi, nu norinica, cred ca tot hommo sovieticus e vinovat, suficienta, lipsa de curiozitate, conformismul pe care le-au insuflat in noi anii de scoala le pulverizam acum peste mintile copiilor nostri, ii stropim cu DTT-ul puturos al “asistatului”, de ce sa ma chinui sa-mi construiesc un robot dintr-o cutie de carton cind pot sa primesc o racheta sofisticata de la tati care se simte vinovat ca vine tarziu acasa si nu-si petrece indeajuns timp cu mine? de ce sa ma chinui cind pot sa am de-a gata?

de ce sa imi fac o teza de doctorat, cind pot sa fur una? de unde sa am eu mentalitate de intreprinzator, cind mami si cu tati si cu tovarasa educatoare si cu tovarasa invatatoare mi-au smuls cu penseta dorinta de-a face, dorinta de a crea, dorinta de a intelege si mi-au plantat in loc cele 3 verbe ale romaniei moderne: a astepta, a primi, a parea.