trolul de pestera ranjeste stirb, “nu sunt masini pina la cabo de la vela”, pai si matale unde mergi? “treaba mea, daca vrei cabo doar maine dimineata se poate”, in jur e noaptea mortilor vii, putrezeala invelita in plastic, indianul wayoo uraste apa si sapunul si are vestuta antiglontz din jeg, pentru prima oara inteleg ca maica-mea avea dreptate cu prorocirea ca o sa ma manince paduchii, da maicuta, cum le stiai tu pe toate, trolul asteapta, femeile stranse in troasca lui de camioneta stau calare pe boccele cu mancare, toate privesc neguros pe sub sprancene, zi fratelo cit imi iei pina-n cabo? “150.000 de pesos”, flexez muschiul de negociator si-i arunc un 60.000, da ochii peste cap, se-ntoarce sa rada cu un alt orc cocotzat pe capota masinii, bistig-babag-turbig, banguie ceva iute, 80.000 zice, ma intorc sa plec, 70.000-se precipita, fie.

ma-nfig ca o idee fixa intre pulpele a doua indience raschirate pe bancheta din scanduri incropita de trol, masina se zguduie frenetic pe soseaua plesnita care alearga paralel cu o cale ferata pazita mai aprig ca fort knoxul, pichete de soldati aici si uite si colea si uite la 50 de metri altii, un tren lung, lung, 75-78-97-103 vagoane, se taraste pe linie, carbune, tone de carbune, sute de tone de carbune, in capatul liniei e una din cele mai mari mine de carbune din america de sud, jeepuri forjeaza pe linga noi, am omuletul pané de la cat praf am inghitit si parul mi-e de ghionoaie, sculat, ravasit, impietrit, o indianca darza da tzatza unui copil de 3 ani cu fatza de retard, doua pupeze tricoteaza o conversatie-n culori aprinse, femeia de linga mine ma priveste cu obida si apoi incet, pe sustache, dezlipeste stikerul LAN si si-l lipeste pe bocceaua ei, surad unei babe care-mi zambeste si apoi mangaie parinteste rucsacul vaduvit de sticker, animism.

in jur e africa, accacia, nisip, priviri negre de frustrare, inchid ochii, imi scrasnesc si ei de nisip, bena incepe sa se goleasca, niciun indian nu scuipa mai mult de 5000 de pesosi pentru o ora si ceva de mers, adica o sa platesc si pentru nunta micului retard? trebuie sa renegociez, gata, am ramas singuri cu trolul si ajutorul lui, e bezna, bagam de 2 ore, uite niste lumini, ma-ncant si ma dezincant urgent, e orasul minier care ramine pe dreapta si dispare dupa niste dune de nisip, sufletul imi joaca-n piept prin gropile imense care se casca sub roti, ci-ne-dra-cu-m-a-pus-sa..heeeeei, niste copii rag dupa masina, sunt vreo 7 plavani care au bagat o miuta in campul eolian, camionul incetineste si iaca-i pe talpaiute, mintescurta si fatzadehotz calare peste rucsaci, inca o juma de ora si-am ajuns in cabo, cotoii mici o taie fara sa dea o letzcaie, gata, sunt hotarata sa renegociem.

scot 40.000 si ii zic ca restul ii dam la intors, trolul se-negureaza, spaniola ii scapa, bolboroseste ceva si-mi amintesc povestea italianului din barichara care a zis sa avem grija cu wayoo ca-s aprigi la manie si foarte sensibili, acum un an se plimba cu prietena lui pe plaja din cabo, indienii se rupeau la o terasa si l-au invitat la spritz, italianul i-a refuzat, baieti, nu beau, ca cir, ca mir, aaaa-haaa, nu vrei sa bei cu noi, au sarit sa-l rupa si pe el si pe fata asa ca au trebuit sa fuga,  inapoi in zilele noastre, soferului i-a plecat maxilarul 12 centimetri in fatza, pescuiesc in portofel 20000, ultimii spun si bag un cgi cu lacrimi, ii ia maraind si eu o iau la picior printre casele de trestie, jarrinapi, frana.

am zis ca nu mai cred o vorba spusa de slinosii de la lonely planet, dar e 9 seara in sfincterul lumii, carciuma de la jarrinapi e plina, 3 grupuri de turisti inghit peste si beau bere calda ca nu-i curent decat de la 6 seara si n-a apucat sa se raceasca nimic, apa face pic si mai face pic peste 28 de secunde, cabanute nu mai sunt da’ puteti sa dormiti aici, perfect, ieslea lui isus da’ fara vaca, magar si iesle ci cu doua hamace intinse intre pari, viata e o lupta si m-arunc din nou intr-o negociere cu buster keatonul in fusta, daca mancam aici lasa si mata de la 12 la 10.000 hamacul, zice da si ne ia bani doar pentru unul, aproape lesin in fatza acestei dovezi de umanitate.

welcome to jurassic park, pe mare e furtuna si eu dau sa adorm bazaita suav de o escadrila de tzantzari sud-americani incantati sa ma cunoasca intim.