eduardo baga-ntra treia, cu 60 la ora si smucit de volan ma duce prin tainele economiei mondiale, chile? exporta minereuri dar tzara e-n rahat, sunt bogati doar pe hartie, frana, ambuteiaj, ai fost in singapore? nu, aceeasi mancare de peste, e  bogat in catastife dar cind te uiti pe strada te iei cu mainile de par, urca-ntr-a doua, curba la stanga, iesim pe autostrada, criza asta..haha, ameircanii au furat mai mult ca vaticanu si acum i-au sters greciei cite miliarde de euro? banii nu-s reali, totu-i o minciuna,  cine-a mai zis asta, scot navodul si-l tarasc prin milul memoriei, ia stai c-am agatzat ceva, este chiar adrian copilul minune in celebrul sau “faimoase ploi de bani” de pe youtube, adrian si eduardo stiu ceva, banii nu-s reali, d-aia am aruncat o carca pe un bilet de avion pina la rio cu emirates, sprancenele pensate ale lui eduardo tzasnesc in sus, se oprec in linia parului emirates zboara din buenos? pina la rio? in serio? sprancenele nu mai coboara, jaluzele chinezesti stricate, eduardo, totu-i minciuna, publicitatea mai tare ca orice. ochiu fuge-n stanga, stanga-mprejur, dreapta, unde-s calculatoarele alea haiosele pe care faci checkinul, nuuuuu’s, d-abia am dat drumu la cursa de dubai cu escala la rio, ne-am luat cu treaba si n-am avut timp sa le instalam, emirates va pofteste la coada de 540 de cetateni, imi frec coatele cu un cocalar cu o glezna cat un trunchi de castan, mangaie pe fese o domnita cu cercel in nara si muci in ureche, in spatele meu se bulucesc niste boieri de buenos, se straduiesc sa faca sambata in jurul lor, doamna pufaie, el horcaie, ramane totusi luni, simt ca se face martzi pina ajung la controlul pasapoartelor, ha, nu-i ce-am crezut, este o domnita c-un capsator care-ti cerceteaza biletul, vamos, numar pina la 4694 si iata-ma ajunsa la controlul securitatii, scoate cureaua, maseaua, vergeaua, s-au mai dus 50 de minute, incepe imbarcarea si eu sunt departe, cu nasul in fundul siliconat al unei brazilience, a 89-a persoana la rand in fatza gheretei unui portenos care stampileaza alene pasapoarte, amigoooo, pierd emiratele, visul umed al oricarui nenic care se uita la pauzele publicitare de la bbc, totu-i o minciuna fetito, ajung in 2 ore fix la poarta, emiratele’s pe relaxare, am zis ca plecam la si 35? de ce ne grabim, so much about punctuality. zambete albe de dupa voalete rosii, niste moguli in slapi se fezandeaza in fotolii albe, ma tarasc catre locul meu, cei din urma vor fi cei dintai, prind telecomanda si incep dansul, nu stiu la ce sa ma uit mai repede, 15 filme de oscar si alte 400 de blockbustere unsuroase numai bune de avion, dau play s-o vaz pe marilyn, hop, e pauza ca vorbeste capitanul, in engleza zice bine am venit la bord, e o placere si ca echipajul e format din cehoaice, slovace, portugheze, argentinience si romance, hopaaa, care-o fi rodicutza noastra, mandria satului, uite cat de sus a ajuns ea, la 30000 de picioare in aer, vad 3 secunde de generic si pauza din nou, capitanul zice in portugheza aceasi schema, inca 4 secunde si povesteste lucrarea in spaniola si cind sa zic asta a fost, harap alb o da pe arabeste s-am incalecat p-o sa si v-am zis povestea asa, o slovaca palida imi da meniul, pot sa aleg intre kofte de miel si somon, kofte clar, vad 6 minute din film si marylin e intrerupta de niste turbulente stangace, pilotul comanda crispat echipajul sa se aseze, bre, lasa femeile sa vireze chifteaua, care ravioli sau chicken, pai eu vreau chiftea, n-avem, de fapt nici pui nu mai e asa ca taci si baga ravioli, e-heeee, nici vama veche nu mai e ce-a fost, d-apai emirates.

rio straluceste gigantic sub noi, in 17 limbi o duduie anunta ca aterizam, ca trebuie sa strangem masutele, fotoliile si sa ne bagam dezamagirea in fund, face bine la constipatie, in vama niste troli de pestera cu codite vin direct de la o inmormantare, nimeni nu zambeste cand zic obligado, e 2 dimineata duduie, de unde atat veselie, taxiul se plateste cu cardul si nu-i ieftin deloc, baga prin orasul pustiu catre casa lui bobby din favela tavares bastos, 6 balauri inghit bere la litru pe treptele unei maghernite, pe aici nu se trece, strada s-a terminat si taxiul ne-arunca-n ulitza, t-h-e m-a-z-e, fundul mi-e mai strans ca al unui vierme de matase, m-a-z-e raspunde unul din giboni, mirroring ha, casa du bobby, pe aici, un labirint de cabluri se deschide-n fatza, suge burta, trage rucsacul, fereste rahatul, muzica si miros de usturoi izbucneste dintr-o carciuma unde 16 betivi canta de dor si jale, casa du bobby, barbiile zboara la unison in stanga, mai incolo, incontinenta urinara se face simtita, uite maze scris pe-un perete rosiatic, ma impleticesc si intru intr-o sala imensa unde-o femeie doarme invelita in paru-i  negru si o carpa galbena in fata unui televizor care urla, e malu nevasta lu bobby, o bere imi culca frica in patul lui hulk, ala verde si furios care se facea mare si toate hainitele ii crapau doar chilotii erau supra-extra-elastici, aici s-a filmat, in odaia mea din favela, costa 80 de para pe noapte, welcome to jurassic park, totu-i o minciuna si banii nu-s reali.